Noi, românii din Ungaria, 1993 (Anul 3, nr. 1-53)

1993-01-01 / nr. 1

NOI TALÁLKOZÓ ION ILIESCU ELNÖKKEL Társaságunk delegációjának látogatása Bukarestben INTILNIRE CU PHEŞEUINTELE ION ILIESCU Vizita de lucru a asociaţiei noastre la Bucureşti Preşedintele Iliescu membru al Asociaţiei de prietenie ungaro-română La sfîrşitul lunii noiembrie 1992, o delegaţie a Asociaţiei de prietenie ungaro-română din Pécs a făcut o vizită oficială în România, fiind primită şi de preşedintele României Ion Iliescu. Cu această ocazie, preşedintele şi-a exprimat intenţia de a intra în Asociaţie, în cadrul unei şedinţe lărgite a prezidiului Asociaţiei, din 8 decembrie, ţinută la Casa Lenau, cei prezenţi au putut urmări darea de seamă a preşedintelui Asociaţiei despre vizita la Bucureşti. Dorinţa preşedintelui Iliescu de a deveni membrul Asociaţiei a fost apreciată drept un generos gest politic şi uman, care exprimă aprecierea şi simpatia faţă de poporul maghiar, faţă de ungurii care trăiesc în România, precum şi simpatia faţă de Asociaţia de prietenie ungaro-română. Preşedintele Zoltán Iglói a apreciat că această realitate, că personalitatea politică de frunte a României a intrat în Asociaţie, înseamnă un astfel de prestigiu pentru ceilalţi membri ai APUR, care este garantat prin însăşi persoana preşedintelui. Prezidiul l-a primit pe preşedintele Iliescu în rîndurile sale ca membru onorific, cu îndatoriri şi drepturi egale cu orice alt membru, doar nu trebuie să plătească cotizaţie. Prezidiul Asociaţiei a decis ca în anul viitor să se înfiinţeze secţia românească a Asociaţiei, cu reprezentanţa la Cluj, iar în toamna anului 1993 se va organiza la Pécs primul forum al cetăţenilor unguri şi români. Cs.V. 1 IANUARIE 1993 Sâptaminal al Uniuni României din Ungara. Director: Tiberiu Herdean Colectivul de redacţie: Eva Ruja Bányai, Edda Illyés, Tiberiu Juhász, Stefan Oroian redactor, Ana Radios Repisky. Tehnoredactare computerizată: Gheorghe Botye Redacţia: 5701 Gyula, Petőfi tér 2. Pf.: 95. Telefon: (66)362-607, 361-789. Telex: 83-460. Editor responsabil: Gheorghe Petruşan Editura:. NOI : 5700 GYULA, Petőfi tér 2. Tiparul: Mozi Nyomda Leányvállalat, 5600 Békéscsaba, Luther u. 5/1. Director responsabil: György Garai Index: 25291 ISSN 1215-9492 REZONANŢE Prăpastia Ştiinţa şi cultura se transmit din generaţie în generaţie, îmbogăţindu-se permanent. Asistăm în ultimul tirmp la răspîndirea cunoştinţelor ştiinţifice şi a culturii cu mijloace din ce în ce mai perfecţionate. Şcoala a fost şi rămîne principalul factor de formare şi informare a omului. Dar astăzi se vorbeşte tot mai des despre educaţia permanentă, despre posibilităţile societăţii moderne de a stoca şi transmite un mare volum de informaţii. La început a fost tiparul, acum vorbim despre „cărţile electronice". La început a fost filmul mut, astăzi avem sateliţi de telecomunicaţie, care transmit în toate colţurile lumii cele mai noi informaţii vizuale. Practic, omul modern este „bombardat" cu informaţii. Şi totuşi, ceva în acest sistem nu funcţionează cum trebuie. Un recent sondaj efectuat în Statele Unite ale Americii ne arată că în anul de graţie 1992, 21 la sută dintre americani cred că Soarele se roteşte în jurul Pămîntului, iar 7 la sută din cei întrebaţi nu ştiu să spună dacă Pămîntul se roteşte în jurul Soarelui sau Soarele în jurul Pămîntului. La întrebările „ mai grele ”, răspunsurile sînt şi mai aberante. Din cei 72 la sută de americani care au dat răspunsul corect în legătură cu mişcarea Pămîntului în jurul Soarelui, 45 la sută declară că planeta noastră efectuează o rotaţie completă în jurul Soarelui în timp de un an, 17 la sută declară că Pămîntul se roteşte în jurul Soarelui în timp de o zi, iar 2 la sută că acest timp este de o lună. Se spune despre America că este ţara tuturor posibilităţilor. Iată încă o dovadă! Se pare însă că fenomenul lipsei de cultură este mai grav. Există ţări civilizate, cu economii dezvoltate, care mai au analfabeţi. Şi totuşi uimitoare nu este lipsa de cultură a unor semeni de-ai noştri, ci mai ales numărul mare de oameni care la sfîrşitul secolului 20 trăiesc într-o lume din care nu înţeleg nimic şi care au ca principală preocupare asigurarea nevoilor materiale zilnice. (Desigur la standardele ţărilor în care trăiesc). Se pune acum firesc întrebarea dacă au aceşti oameni necesităţi spirituale. Le place muzica, literatura, sportul, filmul sau teatrul? Probabil da. Da, pentru că într-o societate dezvoltată arta (o anumită parte a ei) şi sportul sînt industrii rentabile care realizează produse destinate consumului, exact cum realizează toate ramurile economice. Ştiinţa şi adevărata artă este produsă de o elită care prin acestea determină progresul. Elita intelectuală este şi principala consumatoare de artă şi ştiinţă adevărată, între elita intelectuală şi restul semenilor se întinde prăpastia. Nu este, oare, la început de mileniu prea adîncă prăpastia aceasta? B.Alexandru V_________________________________________________/ 2

Next