Noi, săptămînal al românilor din Ungaria, 1995 (Anul 5, nr. 1-52)

1995-01-06 / nr. 1

A. O­TT V­A­JL. I­G­A­T­I Alegerea electorilor Conform posibilităţilor asigurate de Legea pentru drepturile minorităţilor şi în conformitate cu Legea electorală, în localităţile în care trăiesc cetăţeni de minoritate naţională dar care nu au înfiinţat (din diferite motive) autoguvernări minoritare, acolo este posibilă alegerea ulterioară a unor reprezentanţi. Aceşti electori vor reprezenta apoi minoritatea naţională sau etnică în autoguvernarea pe ţară. în zilele trecute au fost publicate (în Buletinul oficial) criteriile şi modul de alegere a electorilor. Conform informaţiei oficiale, în localităţile amintite, în care nu există autoguvernare a minorităţii se pot iniţia alegeri de electori. în acest scop este necesară iniţiativa a trei cetăţeni de minoritate cu drept de vot, care să solicite organizarea alegerii de electori. Cererea semnată de trei solicitanţi iniţiatori trebuie înaintată comisiei electorale din localitatea respectivă. Termenul de înaintare a cererii nu este precizat prin lege, dar conform datelor ulterioare derivă şi perioada în care pot fi luate aceste iniţiative. După înaintarea cererii de solicitare, alegerea electorilor se va desfăşura între 7-14 februarie, în această perioadă, la iniţierea celor trei cetăţeni de minoritate respectivă şi cu drept de vot , comisia electorală va trebui să convoace o adunare electorală. Adunările de alegere a electorilor trebuie ţinute în fiecare localitate în cauză o singură dată pentru fiecare minoritate naţională sau etnică, care solicită alegerea unui elector. La aceste adunări pot participa toţi reprezentanţii minorităţii respective sau cei care solicită alegerea unui elector. Despre această adunare va trebui întocmit un proces verbal cu tabelul nominal al participanților, care adeveresc alegerea, respectiv votarea electorului respectiv. Rezultatele acestor alegeri vor fi date publicităţii pînă la 15 februarie. Numele electorilor vor fi înaintate apoi comisiei electorale pe ţară şi forurilor culturale ale minorităţilor respective. încotro? Iată-ne în faţa unui nou început. Un început de an care se vrea mai bun, mai plin de bucurii. Dar cine ştie, ce ne rezervă noul an? Noi am vrea să facem multe şi totul să ne reuşească. Din păcate acest „totul” nu depinde numai de noi. Ne mulţumim uneori, să zicem doar: „timpul le rezolvă pe toate”. Şi totuşi există lucruri de care nu ne place să vorbim. Să luăm de exemplu timpul sau ceea ce este în legătură cu acesta: trecerea, transformarea, schimbarea. Cîte întrebări nu se pun în legătură cu toate acestea: de ce ne naştem sau de ce trebuie să murim, sau poate de aceea ne naştem ca să avem de ce muri? Există un timp, în viaţă (mă refer la o anumită perioadă) cînd ne împăcăm cu trecerea timpului, abia aşteptăm să treacă o zi, o oră, o clipă. Dar există şi un fel de „timp”pe care îl simţim mai mult sau mai puţin plăcut, dar îl simţim palpitînd, de parcă l-am putea atinge, ca o adiere de vînt, căreia îi simţi suflarea, mirosul şi apoi trece, se duce, rămînînd ce? O clipă, o oră, care ţi se adaugă la celelalte. Dar lăsînd filozofia la o parte, cu cîtă ardoare, cu cîtă speranţă aşteptăm ca noul an să fie mai bun, să putem realiza ceea ce ne-am propus dar să şi depăşim restanţele din anul trecut. Am vrea să ştergem din memorie insuccesele anului trecut şi să privim doar înainte. Mulţi vor spune: „cu ajutorul lui Dumnezeu le voi rezolva pe toate”... Cît de des îl pomenim pe Dumnezeu, mai ales cînd avem nevoie de El. Aşa e omul! Unii cu Providenţa, alţii cu Dumnezeu... Şi uite, aşa ne îndreptăm spre noul an, şi spre sfirşitul acestui secol XX, atît de controversat. André Malraux spunea cam aşa: „Secolul XX va fi religios sau nu va fi deloc”. A avut dreptate! Nu ştiu cît de catolic, ortodox sau islamic sau de ce nu iudaic a fost acest secol, ştiu însă că oricare ar fi fost strădaniile acestor religii, să rezolve, să pună la punct disputele, disensiunile dintre oameni, puţine s-au schimbat şi multe au rămas neschimbate, problema suferinţei, a morţii, încotro ne îndreptăm? Mulţi spun că ştiu, şi sunt chiar siguri de ei. Alţii caută orbecăind „drumul”, ieşirea spre oriunde sau spre nicăieri. Nici ei nu ştiu. Dar importantă e căutarea, speranţa. Nimic nu e sigur, încă nu se vede capătul „drumului”. Vom apuca oare să-l vedem? Dumitru­ Neli Cum va fi anul 1995? (Cu frica zilei de mîine?) în ultimul timp la orice întrunire familială sau amicală, la locul de muncă - mai precis, peste tot - discuţiile încep şi se termină cu grijile legate de situaţia social-economică a ţării. Cei mai mulţi dintre noi nu înţelegem tranzacţiile din viaţa economică şi stăm neputincioşi în faţa deciziilor şi hotărîrilor care ne amărăsc viaţa. Mai concret: problemele derivă din simplul fapt, că punga e goală. Şi a mea, şi a vecinului, dar şi a colegului de muncă. Dar ce e şi mai grav: bănuim că e goală şi punga statului, adică „pălăria mare”, comună, din care ar trebui achitate toate cheltuielile. Astfel nu e uşor să dai răspuns categoric, şi mai ales optimist, la întrebarea din titlu. După toate probabilităţile, anul acesta va aduce - mai ales în economia ţării - multe elemente noi, va stîrni nedumeriri şi frica zilei de mîine. Temerile sunt generate de cauze imediate şi previzibile, inflaţia în ritm şi măsură nemaipomenită. Speranţele sunt legate de ieşirea cît mai urgentă din această criză profundă cu care se confruntă economia naţională, în actuala perioadă de tranziţie a economiei, majorarea preţurilor nu este simplă şi nici de înfăptuit „fără dureri”. Ce e de făcut? în această situaţie de perspectivă tulbure să ne împăcăm cu ideea că în acest an va trebui să renunţăm la o parte din bunurile materiale şi spirituale cu care ne-am familiarizat în anii trecuţi; va trebui să suportăm diferenţa tot mai mare dintre diferitele pături sociale; va trebui să facem economisiri drastice, fiindcă în caz contrar vom rămîne fără căldură şi fără lumină; va trebui să renunţăm la foarte multe bunuri de larg consum, cu care ne-am obişnuit.­­ Deci, cum va fi anul 1995? Pe scurt: foarte greu și cu frica zilei de mîine. - tj -La ghicitoare... Autoguvernări minoritare româneşti Conform legii electorale, în ultimele zile ale anului trecut şi în primele zile ale anului 1995 au loc şedinţele de constituire a autoguvernărilor minoritare formate în mod nemijlocit, direct. Deci, şi comitetele electorale din localităţile noastre respective (în cazul românimii 11 la număr) au convocat astfel de şedinţe, cu ocazia cărora s­­au înmînat scrisorile de acreditare, totodată au fost aleşi şi preşedinţii acestor comisii. Autoguvernarea locală din Micherechi, conform normelor alegerilor şi deciziei corpului autoguvernării, s-a autodeclarat autoguvernare minori­tară a localităţii, formîndu-se astfel pe linia românească singura autoguvernare de acest grad. în numerele viitoare ale săptămînalului nostru vom încerca să prezentăm noile formaţiuni la nivel local ale minorităţii noastre.

Next