Foaia Românească, 1999 (Anul 2, nr. 1-52)

1999-06-11 / nr. 23

( Sqptqmînqi al românilor din Clngqinq ❖ Fondat în 1991 ❖ 8 pagini ,S» 20 forinți ^ La început de vară ,­izuită în co­bana bihorean­ei Sacal Comuna bihoreană Săcal, asemănător altor localităţi mici din mediul rural, se zbate zi de zi cu greutăţile caracteristice, lucrările de îmbunătăţirea comunală se pot face tot mai anevoios, instituţiile publice pot fi întreţinute tot mai greu, investiţii noi din sursele financiare proprii devin aproa­pe imposibile. Menţinerea nivelului de trai, îmbunătă­ţirea condiţiilor de viaţă, lupta împotriva şomajului, crearea noilor locuri de muncă figurează de obicei printre planurile pri­mordiale ale primăriilor din aceste aşezări. In trecutul apropiat, întreţinîndu-mă la Săcal, comună populată şi de oameni de naţionalitate română, am trecut şi pe la Pri­mărie. Acolo am fost întîmpinată cu ospi­talitate deosebită de primarul Gyula Samok. Solicitîndu-i un interviu, deşi în­druma tocmai o şedinţă comunală, mi-a stat la dispoziţie cu cea mai mare plăcere. - Faceţi navetă din Debreţin... De ce aţi concurat tocmai aici, în această aşezare nu prea „înfloritoare” din mai multe puncte de vedere? — m-am adresat primarului la­­nceputul discuţiei.­­Mă atrage această comună. Aici am activat ani la rînd în viaţa publică, de la domeniul sportului pînă în cel economic, deci şi sufleteşte mă leg atît de comună cît şi de populaţie. De pe acum este al doilea ciclu în care îndeplinesc funcţia de pri­mar, străduindu-mă să activez pentru şi în interesul localnicilor. De altfel, la ale­gerile din toamna anului 1994 am pornit la rugămintea consătenilor. Bineînţeles am stat pe gînduri şi am acceptat competiţia cu condiţia să îndeplinesc sarcinile numai în funcţie obştească. Am fost ales primar prin majoritatea de voturi (70%). In al doilea ciclu aş vrea să-mi încerc puterile, pentru ca să pot continua munca începută pentru prosperarea şi dezvoltarea Săcalului. - Ce imagine v-a primit la-nceputul ac­tivităţii de conducere a comunei? - Pe scurt să răspund, dezamăgitoare. Era greu de decis, cu ce să începem, ce să considerăm „strict” şi „urgent”. Peste tot mi s-a părut dezastruoasă situaţia: starea infrastructurală, drumurile publice, insti­tuţiile mai însemnate, aprovizionarea ge­nerală etc. Împreună cu membrii Autogu­vernării locale am selectat printre sarci­nile mai importante şi am început să îm­bunătăţim pe cît se putea situaţia infras­tructurală.­­ Ce s-a realizat între timp? - Cea mai mare problemă e că ani la rînd Săcalul are un buget foarte sărac, din care pur şi simplu nimic nu se poate reali­za. Mai ales că avem o permanentă lipsă de surse. Deci pentru a obţine fonduri în plus, ne-am folosit în permanenţă de posi­bilităţile diferitelor dosare de concurs. (In cei patru ani am obţinut 250 milioane de forinţi.) In această ordine de idei, zic, că azi putem fi mulţumiţi în oarecare măsu­ră, cu excepţia a două drumuri străzile sunt betonate, iar trotuarele sunt peste tot aran­jate. Sîntem fericiţi că s-a introdus gazul metan în două treimi a locuinţelor, iar te­lefonul sună de pe acum la toţi localnicii dornici de această prestaţie. Ca o investi­ţie aş aminti reglarea reţelei de apă de in­filtraţie şi de precipitaţii care se va reali­za din surse obţinute prin concurs (un fond de 162 milioane de forinţi). Precum ve­deţi, aceste lucrări se desfăşoară şi acum şi, precum se prevede, se vor termina în toamna acestui an.­­ Cum apreciaţi activitatea instructiv­­educativă, domeniul cultural-sportiv, igi­­enico-sanitar?­­ Ani la rînd funcţionarea şcolii gene­rale era în pericol, tocmai din cauza bu­getului restrîns. Am luptat pentru salva­rea şi păstrarea şcolii, ca tineretul şcolar să nu fie nevoit să naveteze în localităţile din împrejurimi. Iată că, tot prin concurs, se desfăşoară lucrările de reconstrucţie şi modernizare a şcolii (despre care s-a mai scris în săptămînalul românesc). Printre planurile de viitor ar fi bine să se constru­iască şi o sală de gimnastică, corespunză­toare pentru ocupaţiile sportive. Pînă acum aceasta a rămas doar o dorinţă. De altfel, în al doilea ciclu ne-am planificat ridicarea nivelului vieţii culturale şi eco­t­o­nomice. Şcoala, grădiniţa, căminul cultu­ral, căminul de zi al elevilor funcţionează sub aceeaşi administraţie, în cadrul Cen­trului de Culturalizare Generală. La Săcal, acest Centru e cea mai mare instituţie pu­blică, care „consumă” două treimi din buget. Cultura lasă încă de dorit, din pă­cate sunt încă multe de făcut. Avem noroc cu directorul Alexandru Trippon, care îndrumă Centrul cu competenţă şi însu­fleţire deosebită. Ne mîndrim şi cu fotba­liştii noştri, cei mici, de pildă, care au ajuns pînă în finala pe ţară... - Comuna e pereclitată de şomaj. în ce măsură reuşiţi să rezolvaţi problema? - Nici noi nu sîntem scutiţi de această problemă gravă, caracteristică celor mai multe localităţi. Azi de exemplu 70 la sută dintre cei 960 consăteni (cu capacitate de muncă activă) au rămas fără locuri de muncă. Situaţia s-a agravat mai ales după desfiinţarea, în anul 1992, a cooperativei agricole de producţie, unde erau angajaţi 220 de oameni. în general săcălenii sunt preocupaţi de îndeletnicirile lor casnice, crescînd animale. Dar azi această ramu­ră agricolă nu mai e rentabilă. - Ce perspective există totuşi? - Pentru cele 350 de familii s-a realizat o strategie perspectivă care ajută să-şi asi­gure existenţa. In luna august 1997 am lan­sat un nou program pentru gospodarii care se ocupă de creşterea vitelor. A pornit un program de producţiei de lapte de calita­tea „extra”. După discuţii, întrevederi, schimburi de experienţă multe şi îndelun­gate cu oficialităţi judeţene şi pe ţară s-au asigurat - tot prin concursuri - condiţiile tehnice corespunzătoare. Am procurat in­stalaţiile necesare, s-a construit noua lăp­­tărie corespunzătoare normelor acestui sistem. Pe­ atunci 53 de gospodari (cu 132 vite) au început noul program, ataşîndu­­se şi locuitori din Körösnagyharsány şi Magyarhomorog. Actualmente 72 de pro­ducători sunt înscrişi cu 308 vite. Ca să­­ dovedesc rezultatele prin cifre aş da exem­ple. In 1997, luna august s-au preluat 56.2381 de lapte în valoare de 1.982.580 ft., iar în februarie 1999 pentru 69.923 litri am primit 4.687.152 ft., deci un venit con­siderabil.­­ Scopuri de viitor aveţi?­­ Cum să nu! Dar cel mai important obi­ectiv economic este să dezvoltăm şi în con­tinuare acest program de producere a lap­telui, fiindcă înseamnă pentru multe fami­lii posibilitate de muncă. Tocmai în acest scop am înfiinţat la 12 ianuarie 1999 o cooperativă cu 86 de membri. Printre pla­nuri se numeră şi procurarea unor maşini agricole, înaintînd dosare de concurs care sper că vor reuşi. In 1995 am înfiinţat Fun­daţia „Pentru Viitorul Săcalului”, care vizează, la fel, prosperarea comunei. Aş dori să avem o localitate înfloritoare, cu multe formaţiuni civile, o comună unde lo­cuitorii, indiferent de origine, păstrîndu­­şi, promovîndu-şi tradiţiile şi cultura, să se simtă cît mai bine. Harnici cum sînt, săcălenii merită cu toţii o viaţă cît mai li­t­­­niştită şi prosperă.­­ Să vi se împlinească dorinţele şi vă mulţumesc pentru interviu, dorindu-vă succese de viitor! - E. Bányai -

Next