Foaia Românească, 1999 (Anul 2, nr. 1-52)
1999-06-25 / nr. 25
( Septemrial al românilor din Ungaria ❖ Fondat In 1951 ❖ 8 pagini ❖ 70 forinți ) Giula Şedinţă în deplasare a Comisiei Culturale a Parlamentului Maghiar în prima decadă a lunii iunie, Comisia Culturală a Parlamentului Maghiar a fost invitată de Imre Tóth, deputatul acestui sector în oraşul Giula, unde s-a ţinut o şedinţă în deplasare, în sala festivă a Primăriei. Comisia, condusă de preşedintele Szilárd Sasvári, a urmărit un referat despre situaţia cetăţii medievale din Giula şi despre monumentele istorice ale acestui oraş. Documentul a fost prezentat de dr. Gyula Erdmann, comisarul cultural al Consiliului orăşenesc. Acest referat a fost întregit cu completări orale şi de Imre Tóth. Printre altele, au fost subliniate principalele funcţii ale cetăţii: funcţionarea ca moenument istoric, ca muzeu şi ca teatru. în acest sens, membrii Comisiei Culturale au fost solicitaţi să sprijine reconstrucţia în aşa fel, ca într-un timp cît mai scurt cetatea din cărămidă să-şi poată îndeplini în mod cuvenit funcţiile. József Gedeon, directorul Teatrului Cetăţii a subliniat că acum 11 ani, conducerea Teatrului Cetăţii a solicitat reconstrucţia cetăţii » » pentru ca în acest fel să se îmbunătăţească condiţiile de funcţionare a teatrului. » De atunci încoace au fost irosiţi mulţi bani pentru proiectări, planuri şi concepţii de reconstrucţie - dar banii aruncaţi pe fereastră, căci nici de atunci situaţia monumentului istoric nu s-a schimbat, ba chiar s-a înrăutăţit. » La această şedinţă au participat ca specialişti din partea Ministerului dr. Zsolt Visy, secretar de stat şi Tibor Wehner, director principal. Ca buni cunoscători ai acestui domeniu, aceşti înalţi funcţionari au » » » cerut să se facă neapărat demersuri concrete în această problemă. Secretarul de stat a amintit şi contractul dintre România şi Ungaria în care ambele părţi s-au înţeles reciproc în reconstrucţia unor monumente istoricice. In acest cadru intră şi programul de renovare a bisericilor care aparţin de Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria şi a acelor catolice şi reformate ungureşti din România, în cadrul acestui amplu program s-ar înfiinţa un centru internaţioonal cultural în clădirea fostului Castel din Banloc (România). Comisia Culturală a Parlamentului a vizitat cetatea medievală, castelul Almăşesy, Băile Cetăţii, Galeria „Dürer” şi Cofetăria „Reinhardt”. După această şedinţă - la care membrii opoziţiei nu au participat - s-a conturat necesitatea de a face un pas categoric pentru ca să înceapă cît mai degrabă reconstrucţiile cetăţii medievale. ? . St. Inventar de război Unsprezece săptămîni de război, o mie de avioane de vînătoare. O sută de avioane iugoslave doborîte, o sută cincizeci de tancuri nimicite. Alarme aeriene, bombe, presiuni atmosferice. Victime: sute de civili şi militari peste zece mii de morţi albanezi ucişi, exterminaţi în Kosovo. Trupuri de copii mutilate, bătrîni dezolaţi, femei deznădăjduite, sînge şi prăpăd. In plus: pierderi colaterale inevitabile într-o confruntare militară. Rechizitoriu la Haga. Miloşevics şi pe mai departe la putere. Urme pierdute, cadavre arse. Victorie apreciază Clinton. Victorie — apreciază Solana. Victorie — apreciază Milosevics. Cincizeci de mii de militari în Kosovo, mii de militari în Macedonia şi Albania. Autonomie în Kosovo - Iugoslavie unită. Protocol de pace. Se desluşeşte viitorul în Balcani. Promisiuni, pact de stabilire politică, conferinţe internaţionale. Instabilitate, agenţi comerciali îngrijoraţi, proiecte economice. Păstrarea păcii - tratat de pace. Tratative între NATO şi Rusia. Trupe ruseşti care îşi revendică singur independenţa. îngrijorare în Montenegro şi în Voivodina. O nouă strategie economică și militară. NATO deschide calea spre secolul XXI. Război, pace... - Juhász - Oaspeţi din Arad Relaţiile cu România devin în ultimul timp tot mai complexe. în acest sens trebuie evidenţiate, în plus, legăturile dintre judeţele limitrofe, printre care se înşiră şi repelaţiile dintre judeţul Bichiş şi Arad. /s î » In săptămîna trecută, o delegaţie a judeţului vecin, Arad s-a întreţinut la Békéscsaba şi Giula, într-o vizită oficială de lucru. Din delegaţie a făcut parte Dan Ioan, preşedintele Consiliului judeţean Arad, Achim Alexa, vicepreşedintele Consiliului judeţean, precum şi Consilierul Kálmán Cziszter. Cu ocazia vizitei la Békéscsaba, oaspeţii au purtat convorbiri cu conducătorii Autoguvernării judeţului Bichiş şi au vizitat Târgul Internaţional „Csaba Expo”. La Giula, delegaţia din judeţul Arad a făcut o scurtă vizită şi la sediul Uniunii Autoguvernărilor Româneşti din Ungaria. Aici oaspeţii români, ca de altfel şi însoţitorii din reşedinţa judeţului Bichiş, au fost informaţi despre situaţia actuală a minorităţii române din » Ungaria. Traian Cresta, preşedintele U.A.R.U., în calitate de gazdă, le-a vorbit oaspeţilor despre preocupările actuale ale Uniunii, despre proiectele de modificare a Legii privind Drepturile Minorităţilor Naţionale si Etnice. 1 La sfîrşitul întîlnirii, delegaţia română a vizitat şantierul de construcţie a noului centru cultural românesc din Giula. (j) Sperăm în bine! în momentul încheierii ediţiei actuale a săptămînalului în cadrul lucrărilor Parlamentului Ungariei figurează şi modificarea Legii Nr. LXXVII din 1993 PRIVIND DREPTURILE MINORITĂţILOR NAŢIONALE ŞI ETNICE, care prevede mai multe modificări de o importanţă deosebită pentru românimea din Ungaria, printre care asigurarea posibilităţii înfiinţări Autoguvernării pe ţară a Românilor din Ungaria. (Este cunoscut că dintre cele 13 minorităţi taxate din ţara noastră, numai românilor nu le-a reuşit să înfiinţeze o autoguvernare pe ţară.) Votarea asupra modificării va avea loc cu mai multe ore după încheierea ediţiei săptămînalului nostru. în orice caz noi, românii din Ungaria sperăm în bine! Cine pentru cine? Cînd este vorba despre viitorul copiilor noştri, ne punem deseori întrebarea: rolul cui este mai important în educaţia lor, rolul educatorilor sau al părinţilor? Cine poate face mai mult, ca generaţiile tinere să devină generaţii cu înaltă cultură, cu bogate şi largi cunoştinţe, cu convingere fermă despre capacităţile lor personale, cu năzuinţa de a-şi găsi rostul în societate şi cu cutezanţa de a duce la capăt împlinirea viselor. Responsabilitatea cui e mai mare în maturitatea copiilor, a pedagogilor sau a părinţilor? Se mai întîmplă să arate cu mîna unul spre altul, să arunce vine pe celălalt, cînd un copil e greu de educat ori a păşit pe căi nedrepte. Deşi responsabilitatea e una şi aceeaşi! Punctul de plecare l-ar însemna conlucrarea dintre pedagogi şi părinţi. Fiindcă, sînt situaţii cînd numai cuvîntul educatorului are influenţă, şi sunt altele, cînd numai sfaturile părinţilor pot primi ascultare. Copiii trebuie să simtă tot timpul că au pe cineva alături, pe cineva căruia i se pot adresa, pe care pot conta, care e gata să le dea ajutor, un adult care — cu înţelepciunea şi experienţa anilor are şi poate da sfaturi în rezolvarea dificultăţilor. Responsabilitatea părinţilor şi educatorilor constă în atenţia neschimbată, neîntreruptă faţă de viaţa şi problemele copiilor. Copiii au nevoie de îndrumări, de controlul adulţilor. Mari necazuri se mai întîmplă cînd un copil nu are nici baza, nici „stîlpul" necesar. M-am speriat în trecutul apropiat cînd în mai multe școli elevii au lansat adunarea de semnături spre a fi reluat din nou un serial de desene animate printre programele difuzate pentru copii pe micul ecran. Serialul a fost scos din emisiune tocmai fiindcă prin agresivitatea sa a fost apreciat ca dăunător în formarea sufletească a tinerei generaţii. M-am tot întrebat: nu cumva societatea adulţilor se va lăsa şantajată de copii?! Fiindcă atunci nu vom fi departe de vremea cînd copiii vor dicta părinţilor şi educatorilor cum să fie crescuţi şi educaţi. Aşa ceva nu poate fi permis să se întîmple. Deocamdată firul depănării, în educaţie, este în mîna părinţilor şi adulţilor şi aşa e firesc. De aceea este atît de necesar să avem cadre didactice bine pregătite, bine plătite, apreciate şi recunoscute. Să nu fim nevoiţi să deplîngem mereu învăţătorii de odinioară, care cu o carte, două, în mînă, cu o dragoste şi răbdare nemărginită au educat generaţii întregi, educînd şi formînd oameni de cultură, oameni biruitori în viaţa de toate zilele. Zilnic trebuie părinţii să-şi spună: sîntem responsabili pentru copiii noştri, pînă sînt sub grija noastră. Să avem timp pentru ei, să fim receptivi şi sensibili la schimbările lor sufleteşti. Şi să nu ne fie ruşine să colaborăm cu pedagogii devotaţi şi „implicaţi” în această muncă. Şi atunci e improbabil să se întîmple ceva rău şi iremediabil în viaţa copiilor speranţelor noastre. Iar cînd va sosi acel timp, cînd părinţii trebuie să dea drumul copiilor, ca ei să-şi ia zborul din cuibul familial, cei pe care i-au crescut şi i-au ocrotit ani lungi, să aibă curajul să-i lase în VIAŢA, să aibă încredere în deciziile „noului adult”, crescut de ei. Să-l asigure şi să-l întărească în convingerea că va fi de acord în aducerea hotărîrilor, — în caz că va fi ama - ------șl va accepta calea vieţii lui şi-l va ajuta rugat pînă în ziua cea din urmă.