Foaia Românească, 2000 (Anul 50, nr. 1-52)

2000-01-07 / nr. 1

fpn ______ I. SĂPTĂMlNAL M ROMÂNILOR DIN UNGARIA . IM. I Mill I I I I III I I I I .11 I III, MINI HM. . ....................................................................................„„„ , ,„1,1 I IMII i'll Ml I II I I ’ II Aniversare jubiliară la Micherechi Populară şi azi - cel mai compact­­ de oameni de na­ţionalitate română, localita­­tea Micherechi se poate mîndri cu cea mai bogată şi frumoasă comoară folclori­că ,moştenită din străbuni. în repertoriul datinilor se­culare, „jocul” a figurat ca cea mai populară formă de distracţie. După înfiinţarea Uniunii Culturale a Româ­nilor din Ungaria (1947) în anul 1949, printre primele a luat flinta şi la Micherechi » » - echipa cultural-folclorică. De atunci au trecut 50 de ani... Aniversare jubiliară Evenimentul cultural de acum cinci decenii, consti­tuirea echipei culturale a micherechenilor a fost săr­bătorită la 26 decembrie 1999, într-un cadru festiv, într-o adevărată atmosferă de sărbătoare a frumoaselor tradiţii culturale din Miche­­­rechi. Drept omagiu adus aces­tei sărbători, adunarea jubi­liară a început cu o scurtă cuvîntare rostită în două limbi de dr. Gheorghe Ruzsa, primarul comunei, care a evidenţiat printre al­tele că 50 de ani nu e o pe­rioadă atît de lungă; totuşi în domeniul păstrării tradi­ţiilor s-au putut consemna rezultate remarcabile. Apoi a urmat comemora­rea jubiliară, menită să trea­că în revistă istoricul celor cinci decenii trecute de la în­fiinţarea echipei cultural­­folclorice din Micherechi. Aprecierea a fost rostită de László Felföldi, şeful sec­ţiei de dansuri populare din cadrul Institutului de Muzi­că al Academiei Maghiare. Adresîndu-se numeroasei asistente, vorbitorul a rele­­vat activitatea echipei oma­giate care a adus o contri­buţie valoroasă la îmbogă­ţirea culturii populare stră­moşeşti, prin activitatea des­făşurată în scopul păstrării obiceiurilor şi culturii naţi­­­­­onale. S-a evidenţiat că fol­­­clorul din Micherechi, lim­ba vie, vorbită şi transmisă din generaţie în generaţie a devenit o comoară a tradi­ţiilor noastre culturale, fiind în acelaşi timp o parte inte­grantă a culturii naţionale. Locuitorii din Micherechi au dat celorlalte localităţi un exemplu demn de urmat în păstrarea şi îngrijirea cultu­rii strămoşeşti. Recunoaşterea muncii prin diplome şi premii Succesele şi meritele echipei din Micherechi în­registrate pe parcursul celor cinci decenii, cum ar fi par­ticipările la diferitele festi­valuri locale şi naţionale, evoluţiile numeroase pe sce­nele localităţilor populate şi de români, turneele din ţară­­ şi de peste hotare, înregis­trări pe micul ecran şi încă multe altele sunt argumente care justifică omagiul şi renumele acestei echipe. Ca un semn al aprecierii muncii rodnice a ansamblu­lui, mulţi dintre cei mai ac­­tivi membri ai echipei au primit diplome de merit, ca­douri şi premii. Printre cei distinşi evidenţiem pe Gheorghe Dulău, Ioan Ruja, Vasile Papp, Gheor­­ ghe Netea, Zoltán Patyi, László Gyalog. Gala dansului popular în faţa unui ne­­­cros pu­blic, gala dansului popular s-a bucurat de un frumos succes, aproape toate dan­surile locale fiind aplaudate cu însufleţire, ca o mărturie a dragostei faţă de bogăţia noastră culturală, faţă de cei­­ doi maeştri ai artei popula­re din Micherechi Gheor­ghe Nistor şi Teodor Ko­vács, în cadrul acestui program cultural, în afară de echipe­le din Micherechi şi-au dat » concursul şi Formaţia fol­­­­ clorică „Doina Mureşului" din Arad, care a interpretat dansuri şi cîntece din zona » Crişurilor, care au antrenat majoritatea spectatorilor, impresionînd ochiul şi ini­ma publicului, constituind un moment culminant, demn festivităţii. » - T. Juhász - În 2000, bine-ai venit! Un superproiect, realizat în coproducţie de 60 dintre cele mai importante televiziuni de pe Glob, a transmis un program maraton de 25 de ore, începînd la orele ma­tinale din ziua de 31 decembrie. Mulţi oameni nu avuse­seră timp să urmărească pas cu pas, mai exact, oră de oră acest program, dar oricine aruncase doar o privire pe micul ecran, se putea convinge că grandioasa între­prindere a fost lansată cu succes. In locuinţa mea, televizorul a asigurat fondatul în su­net şi imagini menit să asigure atmosfera de revelion. In acel du-te-vino, de fiecare dată cînd mi-am îndreptat pri­virile spre micul ecran, m-au captivat cele văzute: un asfinţit de soare în ocean, un dans ritual păgîn al unui trib din Africa de Sud, vîrtejul tineresc al dansatorilor din Israel, o defilare maiestuoasă a gărzii de onoare în Norvegia, cavalcada frenetică a carnavalului brazilian, dansul sacral al unor fete minunate din Indonezia, corul indigenilor din Noua Zeelandă, un foc de artificii deasu­pra turlelor din Moscova. Dar camera de luat vederi ne-a călăuzit și la marile minuni naturale pe care Pă­­mîntul nostru le mai are: Insula Paştelui şi Cascada în­gerilor, vulcanul Kilimanjaro şi stîncile Gibraltarului sau la miracolele pe care le-a făurit omul: Tadj Mahal şi piramida din Keops, Turnul Eiffel şi Statuia Libertăţii. Şi toate­ toate aceste minuni ale Planetei Albastre au fost învăluite în sclipirea soarelui sau ale jocurilor de artifi­cii, în sunetele muzicii de Beethoven şi Ceaikovski, Grieg sau Bellini. Iar pentru a oferi şi valorile veacului nostru, au fost pomenite numele şi invenţiile epocale ale celor mai mari spirite ale secolului, în acompaniamentul celor mai mari compozitori şi interpreţi contemporani. Tot şi toţi au plutit parcă pe un nor roz de optimism, în iluzia păcii mondiale, în iluzia că veacul nostru, pe calea trecerii, a fost şi cel mai bogat, şi cel mai bun, şi cel mai avansat. în aceste 25 de ore, miliardele de pe Mapamond s-au lăsat furate de iluzia că am devenit mai buni, mai înţe­lepţi, mai înfrăţiţi, mai înţelegători cu semenii noştri. In acest spirit şi-a lansat mesajul şi papa Ioan Paul II, care, cu voce tremurătoare, ne-a transmis cuvintele ferme de pace. Şi tot în aceste ore au fost eliberaţi ostaticii avio­nului acaparat de teroriştii pakistanezi, în Groznîi oa­menii puteau răsufla în cîteva ore de linişte, cînd au în­cetat bombardamentele, iar Boris Ielţîn a cedat cîrma locţiitorului său de pînă acum. Poate că iluzia fericirii din aceste 25 de ore va dez­­lănţui o reacţie în lanţ: dorinţa de pace, fericire şi bu­năstare va prinde viaţă în sufletul - dar mai ales în fap­tele - tot mai multor oameni. Acum, cînd întreaga natură a ajuns la prag de catastrofă ecologică, acum, cînd mai mulţi oameni subnutriţi ca niciodată vegetează la limita existenţei umane, acum, cînd boli cumplite seceră mi­lioane de vieţi, acum, cînd tot mai mulţi exhibiţionişti scornesc modalităţi din ce în ce mai şocante pentru a se „autorealiza”, acum cînd secte şi capi religioşi de sine proclamaţi încearcă să ne subjuge credinţa, cînd vraci de tot soiul încearcă să ne schimonoseze gîndirea şi spi­ritul, să ne păstrăm luciditatea, bunul simţ şi credinţa adevărată, înzestraţi cu mintea pe care ne-a hărăzit-o Domnul, înarmaţi cu credinţa cea dreaptă, întăriţi de dorinţa bi­nelui, să facem ,fiecare acolo, la locul lui de sub soare­­ ca viaţa fiecăruia dintre noi să fie mai senină, mai bună, mai integră. Să fim atenţi la durerea altora, să alinăm mizeria semenilor noştri. Să ajutăm, cu toţii, cu cîte-o fărîmă de voinţă, ca copiii şi nepoţii noştri să aibe un viitor paşnic, să moştenească o Planetă sănătoasă, mănoasă, generoasă. Dacă oamenii acestui Pămînt vor cu toţii binele, atunci acest bine va învinge forţele destructive. Primele semne promiţătoare s-au arătat tocmai acum, la răscruce de ani. Prin aceste transmisiuni directe de pe toate meridi­anele, ele au indicat direcţia spre un viitor mai luminos. Mi-aş dori ca acest superprogram să fi însemnat primul pas spre acest viitor. Edda Illyés

Next