Foaia Românească, 2000 (Anul 50, nr. 1-52)
2000-01-07 / nr. 1
fpn ______ I. SĂPTĂMlNAL M ROMÂNILOR DIN UNGARIA . IM. I Mill I I I I III I I I I .11 I III, MINI HM. . ....................................................................................„„„ , ,„1,1 I IMII i'll Ml I II I I ’ II Aniversare jubiliară la Micherechi Populară şi azi - cel mai compact de oameni de naţionalitate română, localitatea Micherechi se poate mîndri cu cea mai bogată şi frumoasă comoară folclorică ,moştenită din străbuni. în repertoriul datinilor seculare, „jocul” a figurat ca cea mai populară formă de distracţie. După înfiinţarea Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria (1947) în anul 1949, printre primele a luat flinta şi la Micherechi » » - echipa cultural-folclorică. De atunci au trecut 50 de ani... Aniversare jubiliară Evenimentul cultural de acum cinci decenii, constituirea echipei culturale a micherechenilor a fost sărbătorită la 26 decembrie 1999, într-un cadru festiv, într-o adevărată atmosferă de sărbătoare a frumoaselor tradiţii culturale din Micherechi. Drept omagiu adus acestei sărbători, adunarea jubiliară a început cu o scurtă cuvîntare rostită în două limbi de dr. Gheorghe Ruzsa, primarul comunei, care a evidenţiat printre altele că 50 de ani nu e o perioadă atît de lungă; totuşi în domeniul păstrării tradiţiilor s-au putut consemna rezultate remarcabile. Apoi a urmat comemorarea jubiliară, menită să treacă în revistă istoricul celor cinci decenii trecute de la înfiinţarea echipei culturalfolclorice din Micherechi. Aprecierea a fost rostită de László Felföldi, şeful secţiei de dansuri populare din cadrul Institutului de Muzică al Academiei Maghiare. Adresîndu-se numeroasei asistente, vorbitorul a relevat activitatea echipei omagiate care a adus o contribuţie valoroasă la îmbogăţirea culturii populare strămoşeşti, prin activitatea desfăşurată în scopul păstrării obiceiurilor şi culturii naţionale. S-a evidenţiat că folclorul din Micherechi, limba vie, vorbită şi transmisă din generaţie în generaţie a devenit o comoară a tradiţiilor noastre culturale, fiind în acelaşi timp o parte integrantă a culturii naţionale. Locuitorii din Micherechi au dat celorlalte localităţi un exemplu demn de urmat în păstrarea şi îngrijirea culturii strămoşeşti. Recunoaşterea muncii prin diplome şi premii Succesele şi meritele echipei din Micherechi înregistrate pe parcursul celor cinci decenii, cum ar fi participările la diferitele festivaluri locale şi naţionale, evoluţiile numeroase pe scenele localităţilor populate şi de români, turneele din ţară şi de peste hotare, înregistrări pe micul ecran şi încă multe altele sunt argumente care justifică omagiul şi renumele acestei echipe. Ca un semn al aprecierii muncii rodnice a ansamblului, mulţi dintre cei mai activi membri ai echipei au primit diplome de merit, cadouri şi premii. Printre cei distinşi evidenţiem pe Gheorghe Dulău, Ioan Ruja, Vasile Papp, Gheor ghe Netea, Zoltán Patyi, László Gyalog. Gala dansului popular în faţa unui necros public, gala dansului popular s-a bucurat de un frumos succes, aproape toate dansurile locale fiind aplaudate cu însufleţire, ca o mărturie a dragostei faţă de bogăţia noastră culturală, faţă de cei doi maeştri ai artei populare din Micherechi Gheorghe Nistor şi Teodor Kovács, în cadrul acestui program cultural, în afară de echipele din Micherechi şi-au dat » concursul şi Formaţia fol clorică „Doina Mureşului" din Arad, care a interpretat dansuri şi cîntece din zona » Crişurilor, care au antrenat majoritatea spectatorilor, impresionînd ochiul şi inima publicului, constituind un moment culminant, demn festivităţii. » - T. Juhász - În 2000, bine-ai venit! Un superproiect, realizat în coproducţie de 60 dintre cele mai importante televiziuni de pe Glob, a transmis un program maraton de 25 de ore, începînd la orele matinale din ziua de 31 decembrie. Mulţi oameni nu avuseseră timp să urmărească pas cu pas, mai exact, oră de oră acest program, dar oricine aruncase doar o privire pe micul ecran, se putea convinge că grandioasa întreprindere a fost lansată cu succes. In locuinţa mea, televizorul a asigurat fondatul în sunet şi imagini menit să asigure atmosfera de revelion. In acel du-te-vino, de fiecare dată cînd mi-am îndreptat privirile spre micul ecran, m-au captivat cele văzute: un asfinţit de soare în ocean, un dans ritual păgîn al unui trib din Africa de Sud, vîrtejul tineresc al dansatorilor din Israel, o defilare maiestuoasă a gărzii de onoare în Norvegia, cavalcada frenetică a carnavalului brazilian, dansul sacral al unor fete minunate din Indonezia, corul indigenilor din Noua Zeelandă, un foc de artificii deasupra turlelor din Moscova. Dar camera de luat vederi ne-a călăuzit și la marile minuni naturale pe care Pămîntul nostru le mai are: Insula Paştelui şi Cascada îngerilor, vulcanul Kilimanjaro şi stîncile Gibraltarului sau la miracolele pe care le-a făurit omul: Tadj Mahal şi piramida din Keops, Turnul Eiffel şi Statuia Libertăţii. Şi toate toate aceste minuni ale Planetei Albastre au fost învăluite în sclipirea soarelui sau ale jocurilor de artificii, în sunetele muzicii de Beethoven şi Ceaikovski, Grieg sau Bellini. Iar pentru a oferi şi valorile veacului nostru, au fost pomenite numele şi invenţiile epocale ale celor mai mari spirite ale secolului, în acompaniamentul celor mai mari compozitori şi interpreţi contemporani. Tot şi toţi au plutit parcă pe un nor roz de optimism, în iluzia păcii mondiale, în iluzia că veacul nostru, pe calea trecerii, a fost şi cel mai bogat, şi cel mai bun, şi cel mai avansat. în aceste 25 de ore, miliardele de pe Mapamond s-au lăsat furate de iluzia că am devenit mai buni, mai înţelepţi, mai înfrăţiţi, mai înţelegători cu semenii noştri. In acest spirit şi-a lansat mesajul şi papa Ioan Paul II, care, cu voce tremurătoare, ne-a transmis cuvintele ferme de pace. Şi tot în aceste ore au fost eliberaţi ostaticii avionului acaparat de teroriştii pakistanezi, în Groznîi oamenii puteau răsufla în cîteva ore de linişte, cînd au încetat bombardamentele, iar Boris Ielţîn a cedat cîrma locţiitorului său de pînă acum. Poate că iluzia fericirii din aceste 25 de ore va dezlănţui o reacţie în lanţ: dorinţa de pace, fericire şi bunăstare va prinde viaţă în sufletul - dar mai ales în faptele - tot mai multor oameni. Acum, cînd întreaga natură a ajuns la prag de catastrofă ecologică, acum, cînd mai mulţi oameni subnutriţi ca niciodată vegetează la limita existenţei umane, acum, cînd boli cumplite seceră milioane de vieţi, acum, cînd tot mai mulţi exhibiţionişti scornesc modalităţi din ce în ce mai şocante pentru a se „autorealiza”, acum cînd secte şi capi religioşi de sine proclamaţi încearcă să ne subjuge credinţa, cînd vraci de tot soiul încearcă să ne schimonoseze gîndirea şi spiritul, să ne păstrăm luciditatea, bunul simţ şi credinţa adevărată, înzestraţi cu mintea pe care ne-a hărăzit-o Domnul, înarmaţi cu credinţa cea dreaptă, întăriţi de dorinţa binelui, să facem ,fiecare acolo, la locul lui de sub soare ca viaţa fiecăruia dintre noi să fie mai senină, mai bună, mai integră. Să fim atenţi la durerea altora, să alinăm mizeria semenilor noştri. Să ajutăm, cu toţii, cu cîte-o fărîmă de voinţă, ca copiii şi nepoţii noştri să aibe un viitor paşnic, să moştenească o Planetă sănătoasă, mănoasă, generoasă. Dacă oamenii acestui Pămînt vor cu toţii binele, atunci acest bine va învinge forţele destructive. Primele semne promiţătoare s-au arătat tocmai acum, la răscruce de ani. Prin aceste transmisiuni directe de pe toate meridianele, ele au indicat direcţia spre un viitor mai luminos. Mi-aş dori ca acest superprogram să fi însemnat primul pas spre acest viitor. Edda Illyés