Foaia românească, 2014 (Anul 64, nr. 1-52)

2014-01-03 / nr. 1

FOAIA românească 3 IANUARIE 2014 în Iordan botezându-Te Tu, Doamne... în suita celor 12 sărbă­tori importante creștine se numără și Bobotează (Bo­tezul Domnului), ținută în fiecare an, în ziua a șasea a lunii ianuarie. Sărbătoa­rea este menită să reamin­tească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publi­că, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani, în­trucât în această zi Iisus s-a prezentat pentru prima dată în lume, sărbătoarea se mai numește și Epifanie, Teofanie, Arătarea Domnu­lui. Descoperirea Cuvântu­lui întrupat, încă din sec. 3, poate și mai înainte, este semnalat începutul aceste­ia. Cert este că în „Consti­tuțiile Apostolice" Bobo­tează figura deja printre sărbătorile creștine, alături de Crăciun și de Paști. Evenimentul Botezului este descris de către toți evangheliștii. Matei ne re­latează că Iisus a venit din Galileea la râul Iordan unde boteza loan Botezătorul, cerând să fie și el botezat, loan i-a zis: „Eu am trebu­ință să fiu botezat de tine și tu vii la mine" (Matei 3, 14), iar la răspunsul lui Iisus că așa se cuvine, a fost botezat în cele din urmă de către loan. Bobotează (Bo­tezul Domnului) este o manifestare a celor trei Persoane ale Treimii: Fiul se botează în Iordan de către Ioan, Spiritul Sfânt se co­boară asupra lui Iisus în chip de porumbel, iar Tatăl din cer îl declară ca fiind Fiul său. Bobotează (6 Ianuarie) și cu Sfântul Ioan (7 Ianu­arie) aproape că formea­ză una și aceeași sărbătoa­­re. în ajun, preotul sfințește casele cu apa care a fost sfințită în dimineața aceea după Liturghie. Oamenii țin post negru până ce vine preotul și beau din aceas­tă apă sfințită. Preotul este precedat de copii îmbrăcați în cămăși albe, sunând din clopoței și deschizând ca­lea preotului, strigând Kira Leisa, adică pronunțarea româneasca a grecescului Kyrie Eleison (Doamne mi­­luiește). Pe lângă Troparul Bobotezei, copii cântă co­linde speciale care descriu minunea care a avut loc la Iordan (Botezul lui lisus). în ziua aceasta, în afară de preot, nimeni nu se duce colindând din casă în casă. Despre sfințirea casei în Ajunul Botezului Domnului există obiceiul ca preotul să meargă în pa­rohie, la enoriași acasă pentru a sfinți casele stropindu-le cu apă sfinți­tă. Folosirea apei nu este întâmplătoare. Apa, ca ele­ment fundamental al crea­ției, fiindcă se folosește la spălarea și curățirea fizică a trupului uman sau a ce­lorlalte corpuri materiale, este asociată și lucrării de curățire spirituală, de spă­lare a urmelor lăsate de păcatele și fărădelegile oa­menilor. Apa sfințită de pre­ot poartă în ea puterea curățitoare și sfințitoare a harului dumnezeiesc. Când face sfințirea apei preotul se roagă pentru ca: "apa aceasta să se sfințească cu puterea, cu lucrarea și cu pogorârea Sfântului Duh, pentru ca să se pogoare peste ea lucrarea cea cu­rățitoare a Treimii celei mai presus de fire", „pentru ca să fie tămăduitoare sufle­telor și trupurilor și izgo­­nitoare a toată puterea cea potrivnică" și pentru ca prin gustarea și stropirea cu apa sfințită să ne trimită Dumnezeu binecuvântarea Sa, care spală întinăciunea patimilor" Nu Dumnezeu are nevo­ie de apă sau de alte ele­mente materiale pentru a-și trimite binecuvântarea și sfințenia Sa, ci omul are nevoie de ea pentru a primi lucrarea lui Dumnezeu. Pentru că este trup și su­flet, pentru că are o con­stituție psihosomatică cum spunem (psihi = suflet, soma = trup), omul are nevoie de această îngemă­nare a spiritului cu a ma­terialul, are nevoie de sem­ne materiale care să indice prezența și lucrarea haru­lui dumnezeiesc. De aceea Dumnezeu a rânduit ca omul să se îm­părtășească de harul și puterea dumnezeiască, de Dumnezeu însuși prin in­termediu unor elemente componente ale lumii noastre materiale. Astfel, ne împărtășim de Trup și Sân­gele lui Hristos prin pâine și vinul euharistie, primi lu­crarea harului Duhului Sfânt prin gustarea sau stropirea cu apă sfințită sau prin untdelemn sfințit etc. Biserica a stabilit ca sfin­țirea caselor credincioșilor să se facă prin două rân­duieli de slujbă distincte care nu se exclud una pe alta, ci se complectează reciproc. Prima rânduială este stropirea caselor cu agheazmă mare în ajunul Bobotezei. La fel de impor­tantă este cea de a doua rânduială și anume slujba sfeștaniei sau agheasmei mici care se săvârșește la mutarea în casă nouă și apoi se repetă în fiecare an sau chiar mai des atunci când lucrarea răului se face simțită în vreun fel în casă. Prin sfințirea casei, așe­zăm casa sub oblăduirea lui Dumnezeu. Casa nesfințită ca și omul nebotezat, sunt vulnerabili lucrării răului, în casa sfin­țită sunt ocrotiți în fața tu­turor relelor, dacă ei însăși nu aduc răul în casă prin săvârșirea lui. Sfaturi duhovnicești „Fericiți cei curați cu ini­ma, că aceia vor vedea pe Dumnezeu." Domnul Iisus Hristos „Trebuie să ascultăm pe Dumnezeu mai mult decât pe oameni" Sfântul Apostol Petru (1­ 67) „Omul desăvârșit este acela care primește cu o egală stare a duhului și cu mulțumire, din mâinile Domnului, schimbările vie­ții sale, atât pe cele fericite, cât și pe cele nefericite." Sfântul Vasile cel Mare (330-379) „Lăcomia stomacului este fățărnicia pântecelui. Săturat, strigă că e lipsit­ și ghiftuit și plesnit de sătul, țipă că îi e foame. Lăcomia pântecelui e bucătar iscu­sit, născocind tot felul de mâncări gustoase. Astu­­pându-se un canal, se des­chide altul, închizându-l pe acesta, se cască un altul. Lăcomia pântecelui este o amăgire a ochilor, care în­ghițind puține, dorește să se înghită pe toate." Sfântul loan Scărarul (57-649) „Iată ce să faci: ești ocă­­rât - nu ocări, ești prigonit - rabdă. Osândește-te sin­gur, și atunci Dumnezeu nu te va osândi; supune-ți voia voii Domnului." Sfântul Serafim de Sarov (1759-1833) „Sufletul, când se roagă pentru lume, știe mai bine, fără ziare, cum suferă în­treg pământul, știe și care sunt nevoile oamenilor, și îl doare pentru ei. Ziarele scriu nu despre oameni, ci despre întâmplări, și nici aia adevărat; ele aduc tulburare minții și adevărul tot nu-l vei afla din ele; dar rugă­ciunea curăță mintea și ea vede mai bine totul." Sfântul Siluan Athonitul (1866-1938) „Să te mărturisești regu­lat, că da­că mături casa mai des, și-i drag să stai în ea. Dacă speli cămașa, și-i drag s-o îmbraci. Căci dacă se face mult gunoi în casă, este mai greu de scos afară. Să te mărturisești mai des — dacă nu în fie­care săptămână, măcar în fiecare lună." Părintele Paisie Olaru (1897-1990) „Cel care vrea să se îm­părtășească în fiecare du­minică la Sfânta Liturghie trebuie să ducă o viață co­rectă, nu trebuie să se pre­gătească în mod special pentru asta, pentru că îm­părtășirea cu Sfintele Tai­ne nu-i o recompensă, ci e un ajutor. Și atunci, dacă duci o viață corectă, te poți împărtăși, cu binecuvânta­rea duhovnicului, de câte ori vrei să te împărtășești sau de câte ori îți dă du­hovnicul voie să te împăr­tășești. Liturghia e făcută ca oamenii să se împărtă­șească, nu ca să nu se îm­părtășească." Părintele Teofil Pârăian (1929-2009) „Oamenii se roagă lui Dumnezeu să-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roagă de oameni să pără­sească păcatul. Acum jude­cați, care și de cine să as­culte întâi: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?" Părintele Arsenie Boca (1910-1989) „Nu judecați ca să nu fiți judecați. Căci cu judecata cu care judecați, veți fi ju­decați, și cu măsura cu care măsurați, vi se va măsura." Domnul Iisus Hristos

Next