Foaia Românească, 2019 (Anul 69, nr. 1-52)

2019-05-17 / nr. 20

8FOAIA românească foaia(S)foaia.hu | EVENIMENTE | 17 MAI 2019 (Urmare din pagina a 3-a) în cadrul evenimentului de la Sala Palatului au luat cuvântul Ion Caramitru, preşedintele Societăţii de Cultură Macedo-Române, şi Puiu Haşotti (ambii foşti miniştri ai culturii), care au evocat momente din istoria SCMR şi a aromânilor. Au fost prezenţi, printre alţii, cunoscuţi reprezentanţi ai aromânilor precum fotbalistul Cică Hagi, acad. Nicolae Saramandu, balerinul Ion Tugearu, economistul Stere Farmache ş.a. 140 de ani de la constituirea SCMR Constituită pe 23 sep­tembrie 1879, la iniţiativa unor remarcabile persona­lităţi politice şi culturale ale vremii precum Titu Maiorescu, Mihail Kogălni­­ceanu, V.A. Urechia, Dimi­­trie Brătianu, mitropolitul primat Calinic Miclescu, Ion Ghica, Vasile Alecsan­­dri, Societatea de Cultură Macedo-Română a fost oficializată prin Decretul domnesc nr. 1289 sem­nat de Carol I la 15 aprilie 1880 şi avea să joace un rol important în dobândirea drepturilor populaţiei ro­mâneşti din sudul Dunării. Societatea a avut o con­­tribuţie semnificativă în recunoaşterea oficială a naţionalităţii române din Imperiul Otoman, la data de 9/22 mai 1905, când sultanul Abdul Hamid emitea Iradeaua (decretul) prin care populaţia românească din Macedonia era recu­noscută în mod oficial şi legal ca naţionalitate românească cu drepturi civile, comunale, şcolare şi bisericeşti. De-a lungul timpului, Societatea Cultură Macedo-Română a avut un rol deosebit în crearea şi funcţionarea a circa 120 de şcoli de nivel primar sau liceal, răspândite în ţările balcanice, precum şi a bisericilor româneşti din această zonă. Pentru aceste instituţii, Societatea a tipărit şi răspândit în mod gratuit manuale, cărţi de cult, atât în dialectul aromân, cât şi în limba literară. Societatea de Cultură Macedo-Română îşi propune să contribuie la conservarea şi cultivarea dialectului aromân, a tradiţiilor specifice, a culturii aromânilor şi la păstrarea unităţii lor spirituale. Societatea sprijină contactele şi legăturile culturale cu aromânii de pretutindeni şi cu popoarele în mijlocul cărora trăiesc şi doreşte în mod deosebit păstrarea identităţii româneşti prin cunoaşterea de către tânăra ge­neraţie a dialectului, a culturii şi tradiţiilor aromâneşti prin şcoală.E.S. Săptămâna Culturii Macedo-Române, la Bucureşti » SAPTAMANA CULTURII MACEDO-ROMÂNE 7-10 MAI 2019 Tradiţionala comemorare a lui Emanuel Gojdu la Budapesta I A devenit o tradiţie şi la Budapesta ca în prima duminică după Sărbătoarea Sfintelor Paşti, în Duminica Tomii, la finalul Sfintei Li­turghii, să se oficieze slujba de pomenire pentru odihna sufletelor celor adormiţi. Cu acest prilej se aduce mulţumire şi lui Emanuel Cojdu, considerat ctitorul lăcaşului de cult românesc de la Budapesta. Ca de fiecare dată, şi în acest an, un grup de credincioşi împreună cu păstorii lor s-au deplasat la Monumentul familei Gojdu, aflat în Ci­mitirul Naţional Kerepesi, din Budapesta. După slujba de pomenire, oficiată de părintele paroh Marius Maghiaru şi părintele David Pop, de la Aşezământul Monahal Sfântul Ioan Botezătorul, a fost revocată personalitatea marelui mecenat, Emanuel Gojdu. Excelenţa Sa domnul Ambasador Marius Lazurcă a precizat că suntem oaspeţii acestei familii în fiecare duminică, la Sfintele Liturghii oficiate în Capela Ortodoxă Română din Curţile Gojdu. „Când îl evocăm pe Emanuel Gojdu ne dăm seama de destinul său extraordinar. Strămoşii săi s-au refugiat din calea turcilor ca şi alte familii de macedoromâni, care şi-au lăsat locurile natale, stabilindu-se în Europa Centrală. Gojdu a devenit un cetăţean şi demnitar de onoare în noua patrie, fără a-şi uita rădăcinile strămoşeşti. A devenit unul dintre cei mai căutaţi şi celebri avocaţi din baroul budapestan. Pledoariile sale deveniseră obiect de studiu la Universitatea din Pesta. A fost primul avocat care a cerut să se introducă limba maghiară în procesele publice, pledoariile să se ţină în limba maghiară şi nu în latină. A fost membru al Casei Magnaţilor şi în Senat, poziţii din care a apărat şi interesele neamului său”. El a amintit că urmarea dorinţei sale şi prin testamentul său, s-au putut acorda numeroase burse şi ajutoare tinerilor români, de „confesiune răsăriteană”. Mulţi dintre ei au reprezentat conştiinţi vii în mijlocul românilor din Ungaria, Banat şi Transilvania. „E greu de imaginat azi, destinul românilor din aceste părţi, fără ajutorul şi contribuţia lui Gojdu, atât din timpul vieţii, cât şi după săvârşirea sa”. în încheierea comemorării au fost depuse coroane de flori din par­tea Ambasadei României la Budapesta, Parohiei Ortodoxe Române, a Aşezământului Sfântul Ioan Botezătorul, din partea Asociaţiei Feme­ilor Ortodoxe Române din Budapesta şi din partea autoguvernărilor româneşti din cartierele VII şi XI din Budapesta. Gabriela Enea Elekes

Next