Foia de Agricultură Practică, 1859 (Anul 2, nr. 7-10)

1859-07-01 / nr. 7

FOLIE DE AGRICULTURĂ 107 ariului. bi, în sfărșitu, renunțăndu la regi­­lle viciosu, după care acestu dreptu este etim­atu în dișcimă și în corvele, au propusu uratu de a se prețui odată pentru totudeau­­a, ca așa se nu mai fie nici o causă de îm­­ilare și de dușmănie între boieri și țerani. Precumu dată s'au făcutu în multe State­le Germaniei rescumpărarea rădevanțelor fe­­dale, asămine, prin mijloace analoage, au propusu se face și la noi. Nimică nu este mai dreptu și au­ raționlu decătu această procedare pe calea egală. Oamenii din 1848 aveamu și unu prece­­entu ce vinea în sprijinirea ideelor lor. Pre­­umu la întroducerea regulamentului s'au făcut escumpărarea scutelnicilor, asămine la 1848 au propusu rescumpărarea redevanțelor fen­­ale, căci scutelnicii erau venituri de boierie, ară corvelile sunt venituri de feudalitate. Rescumpărarea, clară, a boierescului este în deea Dlui A. G. Golescu o măsură de dreptate pentru săracii plugari, o chestiune de imăntuire a iatriei din primejdia perderei cei este pregă­­t­ită de străini, unu isvoru de prosperitate pentru toți și o reformă cerută de spiritul viecului și de trebuințele noastre naționale și politice. D. Golescu sprijineștte această idee revoluției din 1848 cu căteva pilde: La 1788 în agiunul revoluției cei mari a Cranției producerea acelui Imperiu să rădica a 2,032,333,000 franci pe anu. Oborănduse re­­cvanțele feudale și după purtarea celor mai strălușnite resboae s'au găsitu, după 25 de­ni, la 1813, că venitul Franției să sun­ă la ,356,971,000 franci. La 1840 Franția producea de trei ori mai m­itu de cătu la 1788, adecă o sumă de ,022,169,458 franci. Oborărea boierescului și împroprietărirea țeranilor departe, da­­r, de a micșora viniturile, le au eporitu. Rescumpărarea boierescului s'au făcutu și în Prusia, și acolo au datu resultate totu așa le importente ca și acele ce au avutu Franția. a 1811 situația Prusiei era deplorabilă: finan­­ele stârcite, creditul publicu secatu și țeara ntreagă ruinată. În acestă stare înțeleptul b­deric au întreprinsu renașterea Statu­­lui răzemăndulu pe reforme sociale și largi. Ele au decretatu desființarea tuturor sarcini­­lor feudale și au datu țeranilor în moște­­nire dupe treimi din moșiile pe care erau a­­șezați, iară celor pe viață giumătate din mo­­șii. Cu această reformă de împroprietărire a țeranilor n'au apucatu se treacă bine o giu­­mătate de vie cu și Prusia au agiunsu a fi capul Statelor moderne ale Germaniei. Avuția Pru­­siei s'au înducitu în cureu de 30 de ani și po­­pulația au sporitu cu o treime. Economistulu germanu Diesteri­e arată prin cifre zicăndu că fericirea Prusiei feudale este cătră feri­­cirea Prusiei actuale precumu 55 este la 111. Austria care cu insti­tuțiile sale din viecul de mijlocu au remasu în nemișcarea au datu și înapoi. Din această etare au plecatu a eși prin mijloace crăncene și violente, după care apoi împroprietărirea țeranilor nici n'au urmatu sistemul de a face o despăgubire depli­­nă. Și cu toate că în despăgubire poartă și proprietarii o sarcină mare, totuși numai pănă acumu, adecă în cursu de zece ani, s'au în­­ducitu veniturile proprietarilor. Pentru pre­­țeluirea despăgubirei cuvenite proprie­tarilor Gu­­vernămăntul Austriei au făcutu prețeluirea bo­­ierescului cu o a triea parte mai puțină decătu ce era suma de mijlocu a salariului pentru lucrul celu liberu. După ce au redusu despăgu­­birea pentru boierescul desființatu la 1848, apoi și plata ei au aruncat o pe trei părți: o a treia parte a se plăti de Statu, o a treia parte a se plăti de țerani și o a treia parte a se plăti și­ de însuși proprietarii. Proprietarii au prii­­mitu, cu această rănduială, dupe părți din nou e cătu făcea despăgubirea totală ce le s'ar fi cuvenitu să iei pentru toate foloasele ce au perdutu în desființarea boiereescului. D Golescu este de socotință de a se face pro­­prietarilor o despăgubire deplină pentru desfi­­ințarea boierescului și prin rescumpărarea lui se semănă țăranii nesupărați proprietari pe pămănturile lor. Părerea D. S. Grigorie A. Ghica Voevodu. La protocolul disposițiilor concertate în

Next