Fotbal, ianuarie-iunie 1969 (Anul 4, nr. 136-161)

1969-01-04 / nr. 136

MECIUL CU ANGLIA BATE LA UȘĂ! " ECHIPA NAȚIONALA N-A CIȘTIGAT NIMIC DIN TURNEUL ÎNTREPRINS IN IZRAEL Cîteva zile de pregătire comună la București și un turneu de două me­ciuri în Izrael au încheiat prima etapă a pregătirilor lotului nostru reprezen­tativ în vederea jocului amical, revan­șă, cu echipa Angliei, campioana lu­mii, programat la 15 ianuarie la Lon­dra. Bilanțul acestei etape nu este pro­mițător. Rezultatele celor două partide nu-s de natură să satisfacă și ele se datoresc, fără îndoială, unor carențe mai vechi din jocul fotbaliștilor noștri. După cum se știe, lotul nostru a jucat — sub numele de Selecționata divizio­nară — de două ori în compania Se­lecționatei cluburilor din Izrael, la Tel Aviv . 25 DECEMBRIE. Selecționata divi­zionară — Selecționata cluburilor din Izrael 5—4 (3—3), punctele noastre fiind marcate de Dembrovschi (2), Pantea, Sătmăreanu și Nunweiller VI. Formația aliniată : Gornea (min. 46 : Datcu) — Sătmăreanu, Boc, Barbu (min. 46 : Dinu), Mocanu — Ghergheli, Dinu (min. 46 : Nunweiller VI) — Lu­­cescu (min. 46 , Pantea), Dembrovschi, Dumitrache (m­in. 46 : Domide), Nun­weiller VI (min. 46 : Lucescu). 31 DECEMBRIE : Selecționata clubu­rilor din Izrael — Selecționata divi­zionară 1—0 (1—0). Unicul gol a fost înscris de Spiegel la un corner, în urma unei greșeli a lui Gornea. Jocul s-a desfășurat în nota de dominare a echipei noastre, care însă n-a putut egala și eventual să cîștige din cauza numeroaselor ratări și a apărării su­praaglomerate a gazdelor. Formația noastră : Gornea — Sătmăreanu, Boc, Dinu, Mocanu (min. 46, Deleanu) — Anca, Nunweiller VI — Fantea, Dem­brovschi, Dumitrache (min. 46 , Do­mide), Lucescu. Din discuțiile avute la telefon cu unii dintre conducătorii echipei noastre am reținut cîteva constatări pe margi­nea evoluției lotului I­n prima întîlnire s-a încercat for­mula de joc bazată pe o așe­zare în 4—3—3, cu Nunweiller VI retras de pe aripa stingă pe linia de mijloc. Formula insă n-a dat rezul­tate, astfel că după pauză, ca și în partida a doua, s-a revenit la 4—2—4, cu care jucătorii s-au adaptat mai ușor, fiindu-se de altfel obișnuită, în general, de la echipele lor de club. In această așezare și cu elasticitatea ata­canților și mijlocașilor, partea stingă a apărării, care fusese deseori desco­perită, a fost mai bine asigurată, iar pe de altă parte echipa a stăpînit mai bine terenul și jocul, dominînd net în al doilea meci.­regătirea fizică a fost bună pen­tru etapa actuală. Acest lucru a ieșit în evidență de-a lungul jocurilor jucătorii au terminat ambele întîlniri destul de proaspeți. Lotul a cîștigat, datorită și micșorării mediei de vîrstă (a coborît la aproape 23 de ani), în ritm mai susținut, în angaja­ment fizic, în mai multă mișcare în teren. în a doua întîlnire, echipa n-a scăzut in privința pregătiri fizice și a vitezei, dar a manifestat alte lipsuri care i-au adus eșecul: tiplul de fundași centrali Boc — Dinu a dovedit mai multă omoge­nitate față de formula Boc — Barbu. Această din urmă pereche nu se poate omogeniza deoarece amîndoi au deprinderi formate pentru partea dreaptă. De aceea, b­arbu, folosit pe stingă, nu dă randament normal. Boc, de data aceasta a impresionat prin so­brietate și promptitudine, a renunțat la obișnuitele numere personale. A fost mai bun decât Barbu. Singurul jucător care mai păstrează amprenta vechiului joc de temporizare a fost Ghergheli. El nu a jucat în al doilea meci, fiind ușor acidentat, dar este titular pe pos­tul de mijlocaș dreapta. Ș­i în bin­­ec în aceste partide echipa, mai bine-zis atacul a manifestat o veche carență : nu știe să se des­curce în fața unei apărări aglomerate. Faptul a ieșit mai mult în evidență în a doua întîlnire cînd gazdele la 1—0 în favoarea lor, s-au supraaglomerat, înaintașii noștri și-au făcut cu greu drum spre poartă, iar atunci cînd au fost în poziție de șut au ratat foarte mult (Dumitrache, Dembrovschi, Dinu), meciul nul și poate chiar și victoria. In plus, atacanții nu trag de la dis­tanță, caută parcă prea mult pozițiile ideale. N­­ici apărarea n-a lichidat cu o slă­biciune la fel de veche : vulne­rabilitatea ei la loviturile libere. In primul meci, a primit un gol (al treilea) dintr-o asemenea fază fixă, da care „zidul“ s-a mișcat (de parcă ju­cătorilor le-ar fi frică să nu fie loviți de minge), iar la al doilea, singurul gol al pârtiei a fost marcat în urma unei lovituri de colț, la care Gornea a greșit flagrant, scăpînd din mîini mingea prinsă în primul moment, în fața unui adversar, care n-a avut decis să împingă balonul în plasă. Sunt gre­șeli care se plătesc, cum se vede și cum se întimplă, scump, în fața unor adversari chiar mai puțin experimen­tați. De altfel, ambii portari n-au fost la înălțime, au dovedit nesiguranță la ieșirile din poartă; nu sunt obișnuiți să joace în afara spațiului porții. O observație privitoare și la extreme, care au corespuns doar parțial, sunt prea legați de postul lor. In orice caz, Lucescu a jucat mai bine pe stingă decit pe dreapta. Intre jucători, Sătmăreanu, Boc, Dinu, Mocanu, Nunweiller VI, Lucescu, Dumitrache și Dem­brovschi au confirmat selecționarea pentru Londra. Restul a evoluat sub nivelul obișnuit, dar lasă să se între­vadă o revenire (Barbu însă, nici n-a jucat pe locul lui, dar nici n-a arătat dezinvoltura cu care ne obișnuise, nu pare — cum se spune — în apele lui). L­a cele două partide (a doua a avut loc în nocturnă) au asistat 12.000 și 20.000 spectatori. Echipa locală a confirmat evoluția de la Bucu­rești și a dovedit că a deprins carac­teristicile fotbalului modern, ceea ce arată că prezența sa la turneul olim­pic n-a fost întimplătoare. Jucătorilor însă, le lipsește șlefuirea care să le deschidă drum spre locuri mai frun­tașe în ierarhia fotbalului european. La 18 februarie, Izrael va întîlni Sue­dia la Tel Aviv, în timp ce Macabi din Tel Aviv va participa la „Cupa campionilor asiatici“, competiție care se dispută sub formă de turneu la Bangkok­ol la print, lotul nostru a plecat de la Tel Aviv la Istanbul, unde a înnoptat și de unde și-a con­tinuat drumul spre București. Delega­ția noastră urmează să plece duminică spre Londra. Pe drum însă, va face o... haltă în Belgia și Olanda, unde — după cum se știe — va susține câte un joc amical de pregătire. La 7 ianuarie va evolua la Liege în compania echi­pei Standard, iar la 9 ianuarie la Gro­ningen, în Olanda. Aici, lotul va ră­­mîne pîn­ă la 13 ianuarie (în acest in­terval va face 2—3 antrenamente), cînd va porni spre Londra. Lotul care va face deplasarea este același care a fost în Izrael : Gornea și Datcu, Săt­măreanu, Boc, Barbu, Mocanu, Delea­nu, Dinu, Ghergheli, Nunweiller VI, Anca, Lucescu, Pantea, Dembrovschi, Dumitrache, Domide, Kalla. I­­­n ce privește echipa pe care an­trenorii intenționează s-o opună Angliei, ea urmează să fie : Gor­nea — Sătmăreanu, Boc, Dinu, Moca­nu — Ghergheli, Nunweid­er VI. — Pantea, Dembrovschi, Dumitrache, Lu­cescu. Să sperăm că va reuși o figură onorabilă. O ultimă informație: partida de la Londra va fi condusă de arbitrul Cab­laghan (Țara Galilor). P. S. Comportarea lotului reprezen­tativ în cele două meciuri din Israel ne-a arătat încă o dată acea nestabi­­litate, de atîtea ori semnalată, criticată dar, cum se vede, neremediatâ. Chiar dacă nu împărtășim ideea obținerii cu orice preț a unor rezultate nesemnifi­cative, trebuie, totuși, să limităm la o minimă pretenție evoluția celor mai buni jucători ai țării. Or, in cazul de față, fotbaliștii noștri au întîlnit o formație cu cel puțin o categorie infe­rioară lor, o echipă care de-abia de scurt timp face eforturi spre a intra în circuitul internațional, de a se im­pune cit de cit în compania unor selec­ționate ale țărilor cu fotbal avansat. Oricît ar sublinia conducătorii tehnici ai formației noastre randamentul m creștere al lotului reprezentativ, acesta s-a situat în turneul din Izrael la un nivel necorespunzător, de natură să ne dea minime speranțe pentru apropiatul meci cu Anglia. De altfel, sub raportul condițiilor de joc și al replicii partenerului de între­cere, cele două partide angajate în finalul anului 1968 nu reprezentau nici pe departe, cea mai potrivită cale spre a aduce echipa națională în condiții de formă pentru evoluția ei pe sta­dionul Wembley la 15 ianuarie. Ba chiar, dimpotrivă, s-ar putea demonstra că atât clima, condițiile de alimentare, ca și adversarii, vor fi de o cu totul altă natură peste 10 zile. Schimbarea bruscă de temperatură (de la plus 25 de grade la zero grade sau chiar mai puțin !), de mediu, o călătorie care s-a dovedit mult mai dificilă decit se credea, datorită recentelor intemperii, toate acestea nu reprezintă mijloace de pregătire a reprezentativei ci, dimpo­trivă, handicapuri. De altfel, în această direcție — plus necesitatea asigurării odihnei totale a jucătorilor — ne-am mai spus cuvîntul, în trecutul apropiat, cu prilejul întocmirii programului echi­pei reprezentative. Asupra acestui su­biect la ordinea zilei vom reveni în numărul următor. P ★ D­J • TOTUȘI CITEVA CONSTATĂRI ® CUPLUL BUC­ DIMU ȘI DEMBROVSCHI AU CONFIRMAT • DIN NOU GOLURI DIN FAZE FIXE!... • DUMINICĂ PLECAREA ÎN BELGIA ȘI OLANDA ® CE FORMAȚIE URMEAZĂ SĂ JOACE LA LONDRA • ARBITRUL MECIULUI CU ANGLIA itmmimmmiiiHiiiiiimiiimmfHiHimimmmimmimnmuiiHuummtmmiiimiiiitmmmmimmiiiiimimimnui DOAR 14 CIȘTIGĂTOR­ AL ANCHETEI „CEL­ MAI BUN FOTBALIST AL ANULUI“ In urma trierii celor peste 5.000 de scrisori sosite la redacție in­tr-un timp relativ scurt (cele trimise după 15 de­cembrie n-au fost luate în considerație, așa cum am anunțat anterior), iatâ-ne ajunși la ulti­mul capitol al anchetei „C­el mai bun fotbalist al anului 1968“ , anun­țarea câștigătorilor pre­miilor oferite de revista noastră. Iată numele lor : IOAN MOLDOVAN — com. Șăulia de Cîmp, jud. Mureș; TEODOR BORDEAN — str. T. Vladimirescu 41, Iernut, jud. Mureș | cornelii; gh. si­MION — satul Drajna de Sus, corn. Drajna, jud. Prahova ; IOAN RADULESCU — str. Valea Românești­lor 155, Cîmpulung Mus­cel ; ȘTEFAN P. PATE — str. Dr. Stînca 36, Ale­xandria, jud. Teleorman; SERGIU NOVAC — str. Dîlmei nr. 5, Caran­sebeș. VASILE D. LAZAR — S­T. Coop. Oradea, str. Orșovei 5, Oradea, jud. Bihor ■ ANA BUZEȘAN — str. Renașterii nr. 25, Arad; DUMITRU OPREA — str. Idealului 27, Bucu­rești, sect. 3 I DORU BRANICI — str. Republicii nr. 130, Bl. A-7, ap. 59, Ploiești. GHEORGH­E CHEVE­­REȘAN — Șc. prof. Tex­tilă Arad, str. Agrișu­lui 1, Arad ; EUGENIA ȘTEFAN — str. Vlad Țepeș nr. 17, Ploiești , IULIAN V. MATEES­CU — str. Tineretului nr. 2, Bl. 8, ap. 24, Cu­­gir ; MARIN CONTOR — str. Biruinței 123, Con­stanța. Cu alte cuvinte, un cîștigător la circa 400 de scrisori, N.R. Ii incunoștiințăm pe acești 14 cititori că redacția, in raport cu preferințele fiecăruia, este dispusă să înlocu­iască premiile promise cu cite un abonament pe anul 1969 la revista noastră. Nr. m CONDITIA VEDETEI de EUGEN BARBU C­oncursurile anuale organizate de către revistele de speciali­tate cu un atu­ de larg ecou in rîndul maselor de cititori, după cum se poate observa și în cazul stabilirii celui mai bun fotbalist al anului, scot dintr-un grup un singur nume scris cu majuscule. A te plasa al doilea în această cursă e meritoriu, dar nu suficient; e plăcut, dar nu glorios; în­deletnicirea e veche și după noi foarte utilă. Sondarea opiniei publice, luarea pulsului în curentul de opinii, stabilește aproape implacabil clasamentul valorii în­­tr-un domeniu sau altul. Erorile sînt aici posibile, dar într-o proporție infimă. Anul acesta, după cum se știe, cîștigător al sufragiilor iubitorilor jocului cu balonul rotund, a ieșit Dumitrache. Nu e o surpriză și Intr-adevăr dinamovistul a impresionat prin dîrzenia, talentul și pofta lui de gol De multă vreme, trebuie spus răspicat, nu am avut un astfel de jucător percutant, agresiv deopotrivă și realizator. Cununa de lauri, și nu numai atâ­, acordată de revista „FOTBAL” exprimă plăcerea cititorilor de a-l vedea încoronat. Bravo Dumitrache ! Care ar fi deci condiția vedetei, a lau­reatului ? Ar trebui el ca în urma succesului, și aici nu e nici o aluzie la cazul în speță, să nu-și mai cunoască din momentul încununării, nici mama, nici frații, nici amicii ? Ar trebui el, premiantul, să se urce într-un imperiu de văzduh din care nimeni să nu mai fie în stare să-i coboare ? Credeți dumneavoa­stră că muzeul cel mai vizitat al acestui om admirabil ar trebuie să devină circiuma, bodega, cu lăutari sau fără lăutari ? Zeii beau ambrozie și aveau o beție spirituală, plină de efervescență, ei nu cădeau prin șanțuri și nu erau culeși cu tomberonul celest. Nimeni nu a văzut pe un laureat al Mitologiei umblînd pe două cărări. Forma maximă a delirului lor era recita­rea unor poeme, nu proferarea de injurii și trimiteri licențioase în locurile originare. Nu spun că folosirea unui pahar de șam­panie nu s-ar cuveni cu această ocazie, ba chiar două. Dar... Condiția eroului este aceea că odată instaurat în propria-i faimă el trebuie să se limiteze. Ceea ce era accesibil pentru toți, obișnuit și diurn, începe printr-o constrin­­gere. Tocmai din pricina aureolei nu trebuie arătată decit partea frumoasă a individului, chit că el este însoțit de scăderi. Vedeta mi se pare suma unor refulări colective, imagi­­nea reușitei în viață și e de neconceput în concepția generală ca o astfel de per­soană­­,ce întrunește toate calitățile visate să apară în posturi ridicole sau și mai rău, penibile. Închipuiți-vi-l pe Dante în­­jurînd birierește sau pe Shakespeare spăr­­gînd geamuri ! Nu spun că în vestibulul apartamentului lui Dumitrache ar trebui instalată chiar de mîine o vacă cu lapte de cea mai bună rașă. Imaginînd un arhitect decorator ar trebui să planteze într-o seră adiacente copaci exotici încărcați cu mandarine. Sen­tințe și maxime scrise cu litere de gips ar trebui să împodobească pereții. Seneca și Pascal s-ar afla la loc de cinste. Un magnetofon ar emite în permanență cele mai diafane melodii executate la violă și orgă. Un fum de tămîie ar pluti în toate odăile și ușile ar fi ele înșise arcuri de triumf alcătuite din frunze proaspete de stejar. Pe un tron de aur, interul dinamo­­vist și-ar lua cafeaua cu frișca, exact la ora 8 de dimineață. Patru museuri ar face o gimnastică adecvată întru întreținerea prestanței fizice a premiantului. Glumim. Condiția ultimă și unică a unui învin­gător moral rămîne cea a modestiei. A știi în fiecare zi că succesul este un lucru trecător și că cere eforturi disperate; a nu disprețui timpul și adversarul, a iubi pe cei din jur, a-i ajuta chiar dacă tu ești mai bun, a te dărui permanent, a alerga după victorie, nu a o aștepta. Să­ înțelegi că nu ești unic și că mereu în spate gîfîie altul care vrea și el același lucru și face totul pentru asta. A fi generos și a recunoaște cînd omul din viitor trece pe lîngă tine, că ai ieșit al doilea... Să iubești succesul, dar să nu crezi că e numai al tău. A te întrece în fiecare zi cu propria-ți performanță ; a dori să te de­pășești. A spune ca Napoleon generalilor săi cînd au intrat în palatele regilor Frann­­ței t _ , — lată-ne aici, totul e cît o să rămînem.

Next