Frontul Plugarilor, octombrie 1948 (Anul 4, nr. 1082-1108)

1948-10-14 / nr. 1093

v­c UNIUNEA SOVIETICĂ, CONDUCĂTOAREA FRONTULUI DE APĂRARE A PĂCII S'au scurs 3 ani de când măcelul celui de al doilea război mondial a luat sfâr­­șit. Popoarele au nădăjduit atunci că va începe o lun­gă perioadă de pace și conlucrare internațională, din care va răsări pentru ele o viață mai bună, mai dreaptă. In timp ce popoarele muncitoare râvnesc după regimuri mai libere, în care drepturile lor la o viață mai luminoasă să fie d­ezășuite, cercurile marilor bancheri ți industriași nu umbresc decât păstrarea și lărgirea privilegiilor lor de a putea exploata mai departe mas­­sele muncitoare, înăuntrul hotarelor lor, gu­vernele imperialiste în­cearcă să țină sub jugul teroarei polițiste massele muncitoare care luptă pen­tru un regim de libertate democratică și pentru con­­dițiuni omenești de trai. Pe plan internațional, diplo­mația americană se bizue pe planul Marshal de înro­bire a popoarelor și pe în­­cercarea de subjugare a celorlalte țări, amenințân­­du-se cu armele atomice, pe care imperialiștii ameri­cani, în deșertăciunea lor, cred că numai ei le au. in fața taberei imperialis­te, care vrea războiul, stă Insă frontul păcii, front care are în fruntea sa, Marea Uniune Sovietică. Alături de RUPSS în frontul anti-imperia­­list se găsesc țările cu de­mocrație populară. Elibe­rate de glorioasele armate sovietice, aceste țări au putut să scuture jugul mari­lor capitaliști apuseni. Miș­carea muncitorească și de­mocratică mondială și po­poarele temi-coloniale și coloniale, dornice de a scu­tura jugul imperialiștilor, luptă de asemenea, încor­date tn frontul păcii. Acțiu­nea solidară a celor 75 mi­lioane de oameni ai muncii din 65 de țări, reuniți sub steagul Federației Sindicate Mondiale și lupta pentru li­bertate a popoarelor din Grecia, Palestina, Malaezia, Vietnam și Indonezia, sunt și ele mărturii ale hotărîrii forțelor care se găsesc lao­laltă, în cadrul Frontului anti-imperialist. Rolul de conducător în acest Front al libertății po­poarelor și ai păcii și de­ține, în mod firesc, Uniunea Sovietică. Țara socialismului, prin însăși structura ei politică, prin orânduirea ei socială, condamnă asuprirea po­poarelor de către alte po­poare și exploatarea omu­lui de către om : ea iubește pacea și o apără. „Din prima zi a existen­ței sale, epoi prima zi a pu­terii muncitorilor și țărani­lor în țara noastră, a spus pe bună dreptate d. A. I. Vâfinski la conferința Co­mitetului Politic al OfiIu- lui, guvernul sovietic a dus neobosit și cu consecvență lupta pentru pacea și secu­ritatea popoarelor". La vechea Societate a Na­țiunilor din Geneva, U.R.S.S. a fost aceea care a propus fără întrerupere dezarma­­rea generală. Iar atunci când s'a vădit reaua voință a puterilor imperialiste, ea a luptat pentru o îngrădire a înarmărilor. Zadarnică însă a fost această acțiune a Uniunii Sovietice pentru pace. Puterea sovietică era singura doritoare de pace în acea vreme. Și astfel războiul a fost provocat în 1939 de Ger­mania hitleristă, cu sprijinul clicilor conducătoare ale țărilor capitaliste. Astăzi, la 3 ani după sfă­râmarea de către glorioasa armată sovietică a forței militare a fascismului ger­man și japonez, aceleași cercuri care au dus la des­­lănțuirea Celui de al doilea război mondial, încearcă să-l pregătească pe al trei­lea. Încercările lor nu vor mai putea reuși de astă dată. Raporturile de forțe sunt cu totul altele. Voința de război a imperialiștilor a­­mericani și a celorlalte țări capitaliste nu mai este în­deajuns pentru a putea deslănțui un nou război. Popoarele din întreaga lu­me vor pacea și găsesc în Uniunea Sovietică pe apă­rătorul neclintit al ideii de pace și securitate. Massele populare din ță­rile imperialiste și din cele asuprite de imperialiști, văd în delegația sovietică la O.N.U. propria lor delega­ție, fiindcă reprezintă do­rința lor de pace și colabo­rare internațională. Ele văd cum, datorită Uniunii Sovie­­tice, popoarele din răsări­tul Europei au putut să-și creeze regimuri de demo­crație populară, sunt stăpâ­ne la ele în țară și sunt puse în situația de a-și făuri o viață din ce în ce mai bună pe calea progresului. Ca în 1927, 1930 și 1932, tot așa și astăzi U.R.S.S. stă în fruntea forțelor păcii. La O.N.U. delegații Uniunii So­vietice au făcut cu tărie propuneri menite să asi­gure omenirii pacea mult râvnită, interzicerea armelor ato­mice ,distrugerea bombe­lor atomice existente, con­trolul comun asupra produ­cerii energiei atomice și în­trebuințarea ei numai în scopuri pașnice, reducerea în decurs de un an cu o treime a înarmărilor marilor puteri și colaborarea Inter­națională, iată ce a propus U.R.S.S. . Conlucrarea între țări cu diferite sisteme sociale este cu putință, astfel cum­­ ne învață Lenin și cum a de­­clarat în mod răspicat și Generalissimul Stalin. Voin­ța acestei colaborări există din partea Uniunii Sovie­tice; ea lipsește însă la statele imperialiste. Depinde însă de po­poarele muncitoare din în­treaga lume ca această co­laborare să fie înfăptuită chiar împotriva Interes­elor clicilor imperialiste. Și până la urmă ea va realizată, V. D. Comăneanu (Continuare i pag. 4-a) ABONAMENTE CAPITALA ȘI PROVINCIE Țărani. Muncitori. Intelectuali 1 lună 100 lei —3 luni 300 lei Abonamentele se fac numai cu plata anticipat, prin C. E. C. 1399 sau mandat poștal Autorități, societăți și instituții let 3 000 anual. Abonamentele încep la 1 și 18 ale fiecărei luni ■ [UNK]L- REDACȚIA: STR. OTETELEȘANU 3, et. I ADMINISTRAȚIA: STR. STAVROPOLEOS Nr. 3, et. II TELEFOANE; Direcțiunea 5.S4.39 Administrația 3.6605 Secretariatul 5.84.39 5.40.87 Redacția 8.56­64 Tipografie 330.10 • vig. RĂSPUNSUL COLHOZNICILOR DIN ARTELUL „BUDION­AI CĂTRE ȚARANII MUNCITORI DIN ROMANIA I In Nr. 1066 al ziarului „Frontul Plugarilor", din 12 Septembrie, a fost publicată scrisoarea unui grup de țărani din Republica Populară Română, care rugau pe colhoznicii din artelul „Budionnâi", din regiunea Odessa, să le povestească traiul lor din trecut, dinainte de organizarea artelului, cum a fost organizat colhozul și cum și-au cucerit ei o viață fe­ricită și îmbelșugată. _________________ Colhoznicii din artelul „Budionnâi" au răspuns cu plăcere la această rugăminte a țăranilor muncitori din Republica Populară Română. In scrisorile lor, ei povestesc despre drumul pe care l-au străbătut și despre perspectivele de desvoltare a colhozului lor. Publicăm mai jos primul răspuns al colhoznicilor din artelul „Budionnâi", la întrebările puse de ță­ranii muncitori din Republica Populară Română.­ ­ CUM TRĂIAM ÎNAINTE DE Peste câteva luni, în Mar­tie viitor, se vor împlini 25 d­e ani de la data când arte­­lul nostru agricol a început să-și făurească gospodăria lui colectivă. Generația mai în vârstă își aduce bine aminte de groaznicele vremuri de di­nainte de revoluție, când se afla la putere guvernul ța­rist, care-i susținea pe capi­taliști și pe moșieri împotri­va muncitorilor și a țărăni­mii muncitoare. Pe vremea aceea țăranii muncitori își îndoiau spinarea pentru chiaburi și moșieri, pentru cămătari. Cel mai bun pă­mânt din Berezovka a­­parținea moșierilor. Cel mai rodnic pământ dimprejurul satului Ciugastrovo, din care se trag, ca și din Be­rezovka, mulți dintre colhoz­nicii noștri, aparținea de­­asemenea moșierilor Guz și Keller. Guz poseda 5600 hectare de pământ. Keller 2400 hectare. La Ciugastro­vo, din cele 1010 hectare de pământ țărănesc, 600 apar­țineau unui număr de vreo zece gospodării de chiaburi și numai 410 hectare le re­veneau celor 240 de gospo­dării de țărani muncitori. Țăranii muncitori depin­deau în întregime de mo­șieri și de chiaburi. Impozi­tele, restanțele și plata a­­rendei împovărau gospodă­riile. Banii pentru impozite nu ajungeau, iar restanțele sporeau mereu. Gopodăriile erau adesea sechestrate și vândute pentru aceste res­tanțe. Pentru neplata res­tanțelor, lui Tit Sulima, de pildă, i s’a vândut casa. Ocnă, îi spuneau argații și sărăcimea muncii de pe moșiile lui Guz și Keller. Și în­tr’a­de­văr, lucrătorii năimiți trăiau acolo ca la ocnă. Ei munceau la Guz DESPRE CURĂȚENIE Cel mai prețios bun al omului este sănătatea! Acest bun se păstrează ducând o viață ordonată și cumpătată, cu o hrană îndestulătoare, dar mai ales trăind in curățenie. Iar Intr’una sat curat se trag mai clopotele de îngropăciune, decât într’unul murdar și lipsit de ordine. Curățenia unui sat atârnă mai ales și de curățenia caselor, de felul cum acestea sunt îngrijite. Numărul locuințelor cu o sin­gură odaie devine din ce în ce mai mic, cele cu 2-3 odăi sau mai multe sunt cele mai nume­roase, și e bine să fie așa. Dar plugarii nu folosesc decât 1-2 odăi. Dormind mulți In aceiași ca­meră cu ferestrele închisa aerul bun se consumă cu totul și în locul lui tragem în piept aerul cel rău pe care l-am scos din plămânii noștri. De aceia după un somn în astfel de încăperi, atât oamenii mari cât și copiii se scoală osteniți, cu dureri de cap, fără voie de lucru. Mai este și un alt rău: ade­seori copiii mici sunt culcați cu bunicul sau bunica. Mulți dintre acești bătrâni sunt ofticoși, tu­șesc mereu și molipsesc și pe copii. Dacă avem în locuința noas­tră trei camere: o bucătărie, o cameră de zi și o odaie curată, cu mobilă mai bună — să nu o ținem pe aceasta numai de față S’o folosim de dormitor! In fe­lul acesta vom respira aer curat peste noapte, vom avea rufăria aerisită, lipsită de înse­cte și CV"?*"" Pentru a ține locuința curată și sănătoasă, trebue să o mătu­răm, să curățim praful zilnic să ­o aerisim de mai multe ori pe zi și să o podim cu scânduri. Podeaua de pământ, lipită, dată cu nisip este totdeauna cuib de boală. Este neapărată nevoia ca Ce ®­­podarii noștri să se desobișnu­­iască de a mai scuipa pe jos în cană. Scuipă bătrânii plini de tuse, scuipă cei cu pipa între dinți, scuipă bolnavii. Dar se știe că oftica, boala care seceră cele mai multe vieți înainte de vreme, se întinde prin acest scuipat prin casă. Copiii trăind în astfel de camere se molipsesc de când sunt mici­ In curtea fiecărui gospodar, într’un loc ferit, mai departe puțin de casa de locuit, t­rebui să fie o umblătoare, să nu mai alerge gospodarul după claia de fân sau gunoiul vitelor. Din nenorocire mai sunt încă săteni cari nu țin seama de a­­cest lucru. Pentru acei ce nesocotesc cu Br. I. Bârsan (Continuare in pag. 3-a) Un colț al secției de mașini agricole fabricate in Repu­blica Populară Română și expuse la Târgul de Mostre ']era Plovdiv (Bulgaria) MUNCITORII DIN ÎNTREAGA ȚARĂ ÎNTÂMPINĂ ZIUA DE 7 NOEMIN UN MARI ÎNTRECERI SOCIALISTE Angajamentele și chemă­rile la întrecere, pornite din rândurile muncitorilor, se desfășoară din ce în ce mai larg în întreaga țară. întrecerile capătă un carac­ter de massă. Sunt întreceri între fabrici, sunt întreceri pe orașe, între secțiile ace­leiași fabrici și întreceri in­dividuale. La baza tuturora stau an­gajamente de mărire a pro­ducției, îmbunătățirea calită­ții produselor, înlăturarea deșeurilor, reducerea absen­țelor nemotivate. Realizarea acestora va duce fără îndoială la ridica­rea nivelului de trai al tutu­ror celor ce muncesc. Zilnic ne vin știri în legă­tură cu nouă întreceri. Astfel la C.F.R. Arad, sunt în în­treceri 41 de grupe, iar la uzina „Steagul Roșu” au fost organizate 150 de întreceri pe grupe și individuale. Muncitorii de la „Nitrogen”­­Târnăveni, au chemat la în­trecere pe cei de la „Phönix”­­Baia Mare. In Iași, s’au pornit între­ceri între fabricile textile: „Țesătoria”, „Victoria”, „Tex­tila” și „Moldova Tricotaje”. Astfel muncitorii, îndru­mați de Partidul Muncito­resc Român, întâmpină ziua de 7 Noembrie cu angaja­mente și realizări concrete, menite a asigura, printr'o creștere a producției, ridi­carea nivelului de trai al în­tregului popor muncitor din orașe și sate. REVOLUȚIE și la Keller pentru 9 ruble pe lună. Și nici acești bani de mizerie, cu cari nu se putea hrăni o familie, nu-i căpăta nimeni în întregime. Gut și Keller amendau me­reu oamenii pentru întâr­ziere la lucru, pentru tot fe­lul de stricăciuni mărunte ale inventarului. Ziua de lucru începea la ceasurile 4 dimineața și se sfârșea la 12 noaptea. Oamenii dormeau în grajduri, pe scânduri, a­­coperite cu paie. Moșierii îi hrăneau pe argați cu pâine mucegăită de secară, cu terci și cu griș încins. Era de-ajuns ca cineva să sca­pe o vorbă despre mărirea simbriei, despre îmbunătăți­rea hranei, că moșierul îl și dădea afară: „Du-te cât mai ești întreg, că’n locul tău s’or găsi ei mulți go­lani". Dar nu numai argații se sbateau în robia moșierea- Arenda era un mijloc Ivan Kiienko, care avea o familie de 12 suflete, nu a­­vea decât 3 hectare de pă­mânt, un căluț, o văcuță, un plug, o grapă și o căruță. Putea el oare cu un aseme­nea petec de pământ și cu asemenea mijloace de pro­ducție să-și hrănească fami­lia ? Era nevoit să se ducă să se închine moșierului. Guz îi dădea lui Kirenko în arendă 2-3 hectare de pământ din cel mai rău, plin de buruieni, arenda fiind jumătate din recoltă, iar de cele mai multe ori — 20 de ruble de hectar. Arenda se făcea numai pe un an. Nu avea niciun rost să pui îngrășăminte în pământ, de­oarece în anul următor el era arendat altcuiva. Și nici bani pentru îngrășăminte nu erau. Acest termen de un an al arendei era un mijloc as­cuns de înrobire a țăranilor. Pământul prost rodea mize­rabil și țăranul, pentru a se putea hrăni cât­ de­ cât, își dădea silința să ia în arendă 2-3 și chiar mai multe hec­tare. Iar cu cât era mai mult pământ arendat, cu atât era și plata de pe arendă mai mare. Pentru a strânge banii de arendă, în toiul muncilor de câmp, Klienko și cu toată fa­milia lui trebuia să lucreze pentru boier. Petecul lui de pământ cerea brațe de lucru, dar Klienko semăna, ura și strângea recolta pe pământul ses. Amară era și pâinea­ a­­celor țărani cari aveau câte un petec de pământ. Moșie­rii îi jef­uiau și pe dânșii și-i strângeau în chingi cu plata pentru arendă, plata pentru pășunat și altele. Locurile pentru adăpatul vitelor erau păzite de straj­­nici înarmați, cari lăsau vi­tele să treacă numai cu în­voirea boerului de a se fo­losi adăpătoarea, pentru care el lua de asemenea bani. Drumul către adăpă­toare, boierii îl trăgeau di­nadins peste ogoare. Pe drum la adăpat, vitele mai intrau prin ogoare și atunci strajnicii călări ai boeru­lui le rețineau și le dădeau drumul numai după ce pri­meau câte o rublă de fie­care cap de vită. De unde putea lua un nevoiaș atâtea parale? Și el se ducea să muncească, drept răscum­părare, pe pământul moșie­resc, de înrobire a țăranilor moșieresc pentru 30 de ko­peici pe zi. Și numai după ce muncile de pe pământul bo­ieresc se sfârșeau, Kirenko se putea apuca și de pămân­tul lui. El semăna, ara și strângea recolta cu întârziere și scotea câte 20-30 de pu­duri (1 pud = 16 kgr.). A­­proape toți banii scoși de pe urma recoltei îi dădea mo­șierului. Iar cu rublele ce-i rămâneau trebuia să-și hră­nească, să-și încalce și să-și îmbrace familia, să plătească impozitele. Nu scăpau de sub robia moșierească nici gospodăriile mijlocii. Gospodarii mijlocii trăiau cu o veșnică teamă de ziua de mâine. De multe ori ajungea un singur an nerodi­­tor, pentru ea gospodăria să (Continuare in pag. 3-a) ȘEDINȚA CONSILIULUI GENERAL DE CONDUCERE In ziua de 11 Octombrie, a avut loc ședința Consiliu­lui General de conducere A. R. L. U. S. care a aprobat lu­crările pregătitoare și a de­cis convocarea celui de al doilea Congres General AR­­LUS pentru 29 Octombrie a. c- la orele 9 dimineața. La ședință au participat dcxm.U. C Agiu, Mihai­lu, A. R. L. U. S. jor, prof. Iași, Lascăr Constantinescu- Catargiu, gl. Lascăr Mihail, gl. Maltopo, prof. G. Nicolau, prof. St. Nicolau, dr. S. Oeriu, N. Po­­pescu-Doreanu, C­­apadopol, Sanda Rangheț, prof­ Al. Rosetti, prof. Traian Săvule­­scu, prof. S. Sanielevici, prof. S. Stoilov și prof. St. Voitech p ....—.. IMt WmMMMMNMW Bibliotecile săteș­ti în Uniunea So­vietică. CITIȚI (Pag. 2-a) Produsele rom­â­­nești expuse la târ­gul de mostre de la Plodviv (Bulgaria) au dovedit străină­tății progresele fă­cute de Republica Populară Română. (Pag. 3-a) Uniunea Sovieti­că apără cu hotă­­rîre principiile O. N. U.-lui. Un important articol din ziarul „PRAVDA" (Pag. if-a) ———o—————# DIN MAREA ȚARĂ A SOCIALISMULUI In Uniunea Sovietică arătura se face cu deosebită grijă după toate regulele științei. In fotografie vedem cum agronomul colhozului măsoa­ră adâncimea brazdei. ÎNTRECEREA CRESCĂTORILOR DE VITE DIN UCRAINA . CINSTEA CELEI DE A 31-A ANIVERSĂRI A REVOL­UȚIEI DIN OCTOMBRIE Colhozurile și sovhozurile din regiunea Nicolaev, (Ucrai­na), au îndeplinit cu 4 luni înainte de termen planul anual al creșterii vitelor. Regiunea a predat Statului cu 317.750 litri de lapte și 677.250 kg. de carne mai mult decât în a­­cee­ași perioadă de timp din anul trecut. Colhoznicii din regiunea Ni­colaev au adresat un apel că­tre toate colhozurile și sovho­zurile republicei de a întâm­pina cea de a 31-a aniversare a Revoluției din Octombrie ,prin îndeplinirea înainte de termen a planului creșterii vi­telor, a livrărilor de carne și lapte către Stat. Inițiativa colhoznicilor din regiunea Nicoalev a fost viu susținută de toate colhozurile și sovhozurile republicii. SĂ FACEM CÂT MAI NEÎNTÂRZIAT CELE MAI MARI SFORȚĂRI IN MUNCA INSĂMĂNȚĂRILOR Ploile căzute zilele acestea în diferite regiuni, au înles­nit mult mersul însămânță­­rilor. Tendința vremii arată deasemeni că ploile vor con­tinua să cadă. Plugarii tre­­bue deci să grăbească munci­le de însămânțări. Sunt cu­noscute bunele înrâuriri pe care le are ploaia cânii caile peste ogoarele însămânțate. Peste tot locul, plugărimea are datoria de a grăbi însă­­mânțările. Acum la mijlocul lunei Octombrie, trebuesc făcute cele mai mari sforțări. Tre­­bue să acoperim cu sămân­ță întinderi cât mai mari, spre a putea înfăptui la timp planul însămânțărilor. Toate tractoarele, pluguri­le și semănătorile să fie fo­losite cât mai mult cu pu­­tință- Nu este nici o zi, nici un ceas, de pierdut. Cu toate puterile, cu toată râvna, să grăbim muncile de însămânțări! ! MARI LUCRĂRI DE FOLOS­OBSTESC IN JUDEȚELE DIN VESTUL ȚĂRII Cum a incercat chiaburul Martin Goști­nar din Giriș-Bihor să împiedice reparatul șo­selelor Mai toate județele țării au avut de suferit de pe urma războiului hitlerist, dar par ei mai mult au pătimit cele de pe hotarul de Apus. Județele Bihort Arad și Timiș Torontal, au fost luni întregi locul de scurgere al trupelor hitle­riste. Fugind, naziștii distrugeau totul in calea lor, îndeosebi drumurile și șo­selele au fost desfundate, sau întrerupte prin distruge­rea nodurilor, în așa fel, în­cât cel mult un sfert din ele, au mai rămas întregi. Din această pricină, este nevoe câteodată de ocolit zeci de kilometri pentru merge în unele părți ale a­ a­cestor județe.La îndemnul Partidului Au existat și greutăți de trecut unele mai serioase, al­tele mai ușoare. Cele mai multe le făceau, plugarilor, chiaburii care încercau prin toate mijloacele i să-i înde­părteze de munca voluntară ,punând hat­balul dr u0­ Muncitoresc Român și cu a­­jutorul organizațiilor Frontu­lui Plugarilor, plugărimea muncitoare din aceste piețe a pornit la treabă iu­re­meinică. Azi o căruță de pie­triș, mâine două cu nisip, azi zece oameni, mâine 30, tot astfel, zi la zi, s’au reparat porțiuni de kilometri de dru­muri desfundate, cțiuni și opunându-se cât mai mult muncilor de folos ob­ștesc. Așa de pildă chiaburul Martin Goștinar, din Giriș- Bihor, a concediat din slujba sa pe toți plugarii care lucra­pe drum decât la câmp". Vedeți, chiaburului nu-i conveneau îndemnurile Par­tidului Muncitoresc Român și încerca prin toate mijloa­cele să îndepărteze plugări­mea muncitoare de Partidul care pornise lupta împotriva celor ce trăisc de pe spina­rea altora. El a fost însă la timp de­mascat și silit de Sindicatul salariaților agricoli să re­primească pe cei concediați­ MUNCĂ VOLUNTARĂ DE 25 MILIOANE LEI IN JUD. BIHOR Acum în întreg județul Bihor se lucrează fără între­rupere. Drumurile și șoselele care se repară sunt în lungime de peste 287 km. și valorează — în total—27435.500 lei. fm­­______Florea Dumitru (Continuare la psg. 2)} Chiaburii nu privesc cu ochi buni reparatul șoselelor

Next