Frontul Plugarilor, octombrie 1948 (Anul 4, nr. 1082-1108)
1948-10-14 / nr. 1093
vc UNIUNEA SOVIETICĂ, CONDUCĂTOAREA FRONTULUI DE APĂRARE A PĂCII S'au scurs 3 ani de când măcelul celui de al doilea război mondial a luat sfârșit. Popoarele au nădăjduit atunci că va începe o lungă perioadă de pace și conlucrare internațională, din care va răsări pentru ele o viață mai bună, mai dreaptă. In timp ce popoarele muncitoare râvnesc după regimuri mai libere, în care drepturile lor la o viață mai luminoasă să fie dezășuite, cercurile marilor bancheri ți industriași nu umbresc decât păstrarea și lărgirea privilegiilor lor de a putea exploata mai departe massele muncitoare, înăuntrul hotarelor lor, guvernele imperialiste încearcă să țină sub jugul teroarei polițiste massele muncitoare care luptă pentru un regim de libertate democratică și pentru condițiuni omenești de trai. Pe plan internațional, diplomația americană se bizue pe planul Marshal de înrobire a popoarelor și pe încercarea de subjugare a celorlalte țări, amenințându-se cu armele atomice, pe care imperialiștii americani, în deșertăciunea lor, cred că numai ei le au. in fața taberei imperialiste, care vrea războiul, stă Insă frontul păcii, front care are în fruntea sa, Marea Uniune Sovietică. Alături de RUPSS în frontul anti-imperialist se găsesc țările cu democrație populară. Eliberate de glorioasele armate sovietice, aceste țări au putut să scuture jugul marilor capitaliști apuseni. Mișcarea muncitorească și democratică mondială și popoarele temi-coloniale și coloniale, dornice de a scutura jugul imperialiștilor, luptă de asemenea, încordate tn frontul păcii. Acțiunea solidară a celor 75 milioane de oameni ai muncii din 65 de țări, reuniți sub steagul Federației Sindicate Mondiale și lupta pentru libertate a popoarelor din Grecia, Palestina, Malaezia, Vietnam și Indonezia, sunt și ele mărturii ale hotărîrii forțelor care se găsesc laolaltă, în cadrul Frontului anti-imperialist. Rolul de conducător în acest Front al libertății popoarelor și ai păcii și deține, în mod firesc, Uniunea Sovietică. Țara socialismului, prin însăși structura ei politică, prin orânduirea ei socială, condamnă asuprirea popoarelor de către alte popoare și exploatarea omului de către om : ea iubește pacea și o apără. „Din prima zi a existenței sale, epoi prima zi a puterii muncitorilor și țăranilor în țara noastră, a spus pe bună dreptate d. A. I. Vâfinski la conferința Comitetului Politic al OfiIu- lui, guvernul sovietic a dus neobosit și cu consecvență lupta pentru pacea și securitatea popoarelor". La vechea Societate a Națiunilor din Geneva, U.R.S.S. a fost aceea care a propus fără întrerupere dezarmarea generală. Iar atunci când s'a vădit reaua voință a puterilor imperialiste, ea a luptat pentru o îngrădire a înarmărilor. Zadarnică însă a fost această acțiune a Uniunii Sovietice pentru pace. Puterea sovietică era singura doritoare de pace în acea vreme. Și astfel războiul a fost provocat în 1939 de Germania hitleristă, cu sprijinul clicilor conducătoare ale țărilor capitaliste. Astăzi, la 3 ani după sfărâmarea de către glorioasa armată sovietică a forței militare a fascismului german și japonez, aceleași cercuri care au dus la deslănțuirea Celui de al doilea război mondial, încearcă să-l pregătească pe al treilea. Încercările lor nu vor mai putea reuși de astă dată. Raporturile de forțe sunt cu totul altele. Voința de război a imperialiștilor americani și a celorlalte țări capitaliste nu mai este îndeajuns pentru a putea deslănțui un nou război. Popoarele din întreaga lume vor pacea și găsesc în Uniunea Sovietică pe apărătorul neclintit al ideii de pace și securitate. Massele populare din țările imperialiste și din cele asuprite de imperialiști, văd în delegația sovietică la O.N.U. propria lor delegație, fiindcă reprezintă dorința lor de pace și colaborare internațională. Ele văd cum, datorită Uniunii Sovietice, popoarele din răsăritul Europei au putut să-și creeze regimuri de democrație populară, sunt stăpâne la ele în țară și sunt puse în situația de a-și făuri o viață din ce în ce mai bună pe calea progresului. Ca în 1927, 1930 și 1932, tot așa și astăzi U.R.S.S. stă în fruntea forțelor păcii. La O.N.U. delegații Uniunii Sovietice au făcut cu tărie propuneri menite să asigure omenirii pacea mult râvnită, interzicerea armelor atomice ,distrugerea bombelor atomice existente, controlul comun asupra producerii energiei atomice și întrebuințarea ei numai în scopuri pașnice, reducerea în decurs de un an cu o treime a înarmărilor marilor puteri și colaborarea Internațională, iată ce a propus U.R.S.S. . Conlucrarea între țări cu diferite sisteme sociale este cu putință, astfel cum ne învață Lenin și cum a declarat în mod răspicat și Generalissimul Stalin. Voința acestei colaborări există din partea Uniunii Sovietice; ea lipsește însă la statele imperialiste. Depinde însă de popoarele muncitoare din întreaga lume ca această colaborare să fie înfăptuită chiar împotriva Intereselor clicilor imperialiste. Și până la urmă ea va realizată, V. D. Comăneanu (Continuare i pag. 4-a) ABONAMENTE CAPITALA ȘI PROVINCIE Țărani. Muncitori. Intelectuali 1 lună 100 lei —3 luni 300 lei Abonamentele se fac numai cu plata anticipat, prin C. E. C. 1399 sau mandat poștal Autorități, societăți și instituții let 3 000 anual. Abonamentele încep la 1 și 18 ale fiecărei luni ■ [UNK]L- REDACȚIA: STR. OTETELEȘANU 3, et. I ADMINISTRAȚIA: STR. STAVROPOLEOS Nr. 3, et. II TELEFOANE; Direcțiunea 5.S4.39 Administrația 3.6605 Secretariatul 5.84.39 5.40.87 Redacția 8.5664 Tipografie 330.10 • vig. RĂSPUNSUL COLHOZNICILOR DIN ARTELUL „BUDIONAI CĂTRE ȚARANII MUNCITORI DIN ROMANIA I In Nr. 1066 al ziarului „Frontul Plugarilor", din 12 Septembrie, a fost publicată scrisoarea unui grup de țărani din Republica Populară Română, care rugau pe colhoznicii din artelul „Budionnâi", din regiunea Odessa, să le povestească traiul lor din trecut, dinainte de organizarea artelului, cum a fost organizat colhozul și cum și-au cucerit ei o viață fericită și îmbelșugată. _________________ Colhoznicii din artelul „Budionnâi" au răspuns cu plăcere la această rugăminte a țăranilor muncitori din Republica Populară Română. In scrisorile lor, ei povestesc despre drumul pe care l-au străbătut și despre perspectivele de desvoltare a colhozului lor. Publicăm mai jos primul răspuns al colhoznicilor din artelul „Budionnâi", la întrebările puse de țăranii muncitori din Republica Populară Română. CUM TRĂIAM ÎNAINTE DE Peste câteva luni, în Martie viitor, se vor împlini 25 de ani de la data când artelul nostru agricol a început să-și făurească gospodăria lui colectivă. Generația mai în vârstă își aduce bine aminte de groaznicele vremuri de dinainte de revoluție, când se afla la putere guvernul țarist, care-i susținea pe capitaliști și pe moșieri împotriva muncitorilor și a țărănimii muncitoare. Pe vremea aceea țăranii muncitori își îndoiau spinarea pentru chiaburi și moșieri, pentru cămătari. Cel mai bun pământ din Berezovka aparținea moșierilor. Cel mai rodnic pământ dimprejurul satului Ciugastrovo, din care se trag, ca și din Berezovka, mulți dintre colhoznicii noștri, aparținea deasemenea moșierilor Guz și Keller. Guz poseda 5600 hectare de pământ. Keller 2400 hectare. La Ciugastrovo, din cele 1010 hectare de pământ țărănesc, 600 aparțineau unui număr de vreo zece gospodării de chiaburi și numai 410 hectare le reveneau celor 240 de gospodării de țărani muncitori. Țăranii muncitori depindeau în întregime de moșieri și de chiaburi. Impozitele, restanțele și plata arendei împovărau gospodăriile. Banii pentru impozite nu ajungeau, iar restanțele sporeau mereu. Gopodăriile erau adesea sechestrate și vândute pentru aceste restanțe. Pentru neplata restanțelor, lui Tit Sulima, de pildă, i s’a vândut casa. Ocnă, îi spuneau argații și sărăcimea muncii de pe moșiile lui Guz și Keller. Și într’adevăr, lucrătorii năimiți trăiau acolo ca la ocnă. Ei munceau la Guz DESPRE CURĂȚENIE Cel mai prețios bun al omului este sănătatea! Acest bun se păstrează ducând o viață ordonată și cumpătată, cu o hrană îndestulătoare, dar mai ales trăind in curățenie. Iar Intr’una sat curat se trag mai clopotele de îngropăciune, decât într’unul murdar și lipsit de ordine. Curățenia unui sat atârnă mai ales și de curățenia caselor, de felul cum acestea sunt îngrijite. Numărul locuințelor cu o singură odaie devine din ce în ce mai mic, cele cu 2-3 odăi sau mai multe sunt cele mai numeroase, și e bine să fie așa. Dar plugarii nu folosesc decât 1-2 odăi. Dormind mulți In aceiași cameră cu ferestrele închisa aerul bun se consumă cu totul și în locul lui tragem în piept aerul cel rău pe care l-am scos din plămânii noștri. De aceia după un somn în astfel de încăperi, atât oamenii mari cât și copiii se scoală osteniți, cu dureri de cap, fără voie de lucru. Mai este și un alt rău: adeseori copiii mici sunt culcați cu bunicul sau bunica. Mulți dintre acești bătrâni sunt ofticoși, tușesc mereu și molipsesc și pe copii. Dacă avem în locuința noastră trei camere: o bucătărie, o cameră de zi și o odaie curată, cu mobilă mai bună — să nu o ținem pe aceasta numai de față S’o folosim de dormitor! In felul acesta vom respira aer curat peste noapte, vom avea rufăria aerisită, lipsită de însecte și CV"?*"" Pentru a ține locuința curată și sănătoasă, trebue să o măturăm, să curățim praful zilnic să o aerisim de mai multe ori pe zi și să o podim cu scânduri. Podeaua de pământ, lipită, dată cu nisip este totdeauna cuib de boală. Este neapărată nevoia ca Ce ®podarii noștri să se desobișnuiască de a mai scuipa pe jos în cană. Scuipă bătrânii plini de tuse, scuipă cei cu pipa între dinți, scuipă bolnavii. Dar se știe că oftica, boala care seceră cele mai multe vieți înainte de vreme, se întinde prin acest scuipat prin casă. Copiii trăind în astfel de camere se molipsesc de când sunt mici In curtea fiecărui gospodar, într’un loc ferit, mai departe puțin de casa de locuit, trebui să fie o umblătoare, să nu mai alerge gospodarul după claia de fân sau gunoiul vitelor. Din nenorocire mai sunt încă săteni cari nu țin seama de acest lucru. Pentru acei ce nesocotesc cu Br. I. Bârsan (Continuare in pag. 3-a) Un colț al secției de mașini agricole fabricate in Republica Populară Română și expuse la Târgul de Mostre ']era Plovdiv (Bulgaria) MUNCITORII DIN ÎNTREAGA ȚARĂ ÎNTÂMPINĂ ZIUA DE 7 NOEMIN UN MARI ÎNTRECERI SOCIALISTE Angajamentele și chemările la întrecere, pornite din rândurile muncitorilor, se desfășoară din ce în ce mai larg în întreaga țară. întrecerile capătă un caracter de massă. Sunt întreceri între fabrici, sunt întreceri pe orașe, între secțiile aceleiași fabrici și întreceri individuale. La baza tuturora stau angajamente de mărire a producției, îmbunătățirea calității produselor, înlăturarea deșeurilor, reducerea absențelor nemotivate. Realizarea acestora va duce fără îndoială la ridicarea nivelului de trai al tuturor celor ce muncesc. Zilnic ne vin știri în legătură cu nouă întreceri. Astfel la C.F.R. Arad, sunt în întreceri 41 de grupe, iar la uzina „Steagul Roșu” au fost organizate 150 de întreceri pe grupe și individuale. Muncitorii de la „Nitrogen”Târnăveni, au chemat la întrecere pe cei de la „Phönix”Baia Mare. In Iași, s’au pornit întreceri între fabricile textile: „Țesătoria”, „Victoria”, „Textila” și „Moldova Tricotaje”. Astfel muncitorii, îndrumați de Partidul Muncitoresc Român, întâmpină ziua de 7 Noembrie cu angajamente și realizări concrete, menite a asigura, printr'o creștere a producției, ridicarea nivelului de trai al întregului popor muncitor din orașe și sate. REVOLUȚIE și la Keller pentru 9 ruble pe lună. Și nici acești bani de mizerie, cu cari nu se putea hrăni o familie, nu-i căpăta nimeni în întregime. Gut și Keller amendau mereu oamenii pentru întârziere la lucru, pentru tot felul de stricăciuni mărunte ale inventarului. Ziua de lucru începea la ceasurile 4 dimineața și se sfârșea la 12 noaptea. Oamenii dormeau în grajduri, pe scânduri, acoperite cu paie. Moșierii îi hrăneau pe argați cu pâine mucegăită de secară, cu terci și cu griș încins. Era de-ajuns ca cineva să scape o vorbă despre mărirea simbriei, despre îmbunătățirea hranei, că moșierul îl și dădea afară: „Du-te cât mai ești întreg, că’n locul tău s’or găsi ei mulți golani". Dar nu numai argații se sbateau în robia moșierea- Arenda era un mijloc Ivan Kiienko, care avea o familie de 12 suflete, nu avea decât 3 hectare de pământ, un căluț, o văcuță, un plug, o grapă și o căruță. Putea el oare cu un asemenea petec de pământ și cu asemenea mijloace de producție să-și hrănească familia ? Era nevoit să se ducă să se închine moșierului. Guz îi dădea lui Kirenko în arendă 2-3 hectare de pământ din cel mai rău, plin de buruieni, arenda fiind jumătate din recoltă, iar de cele mai multe ori — 20 de ruble de hectar. Arenda se făcea numai pe un an. Nu avea niciun rost să pui îngrășăminte în pământ, deoarece în anul următor el era arendat altcuiva. Și nici bani pentru îngrășăminte nu erau. Acest termen de un an al arendei era un mijloc ascuns de înrobire a țăranilor. Pământul prost rodea mizerabil și țăranul, pentru a se putea hrăni cât de cât, își dădea silința să ia în arendă 2-3 și chiar mai multe hectare. Iar cu cât era mai mult pământ arendat, cu atât era și plata de pe arendă mai mare. Pentru a strânge banii de arendă, în toiul muncilor de câmp, Klienko și cu toată familia lui trebuia să lucreze pentru boier. Petecul lui de pământ cerea brațe de lucru, dar Klienko semăna, ura și strângea recolta pe pământul ses. Amară era și pâinea acelor țărani cari aveau câte un petec de pământ. Moșierii îi jefuiau și pe dânșii și-i strângeau în chingi cu plata pentru arendă, plata pentru pășunat și altele. Locurile pentru adăpatul vitelor erau păzite de strajnici înarmați, cari lăsau vitele să treacă numai cu învoirea boerului de a se folosi adăpătoarea, pentru care el lua de asemenea bani. Drumul către adăpătoare, boierii îl trăgeau dinadins peste ogoare. Pe drum la adăpat, vitele mai intrau prin ogoare și atunci strajnicii călări ai boerului le rețineau și le dădeau drumul numai după ce primeau câte o rublă de fiecare cap de vită. De unde putea lua un nevoiaș atâtea parale? Și el se ducea să muncească, drept răscumpărare, pe pământul moșieresc, de înrobire a țăranilor moșieresc pentru 30 de kopeici pe zi. Și numai după ce muncile de pe pământul boieresc se sfârșeau, Kirenko se putea apuca și de pământul lui. El semăna, ara și strângea recolta cu întârziere și scotea câte 20-30 de puduri (1 pud = 16 kgr.). Aproape toți banii scoși de pe urma recoltei îi dădea moșierului. Iar cu rublele ce-i rămâneau trebuia să-și hrănească, să-și încalce și să-și îmbrace familia, să plătească impozitele. Nu scăpau de sub robia moșierească nici gospodăriile mijlocii. Gospodarii mijlocii trăiau cu o veșnică teamă de ziua de mâine. De multe ori ajungea un singur an neroditor, pentru ea gospodăria să (Continuare in pag. 3-a) ȘEDINȚA CONSILIULUI GENERAL DE CONDUCERE In ziua de 11 Octombrie, a avut loc ședința Consiliului General de conducere A. R. L. U. S. care a aprobat lucrările pregătitoare și a decis convocarea celui de al doilea Congres General ARLUS pentru 29 Octombrie a. c- la orele 9 dimineața. La ședință au participat dcxm.U. C Agiu, Mihailu, A. R. L. U. S. jor, prof. Iași, Lascăr Constantinescu- Catargiu, gl. Lascăr Mihail, gl. Maltopo, prof. G. Nicolau, prof. St. Nicolau, dr. S. Oeriu, N. Popescu-Doreanu, Capadopol, Sanda Rangheț, prof Al. Rosetti, prof. Traian Săvulescu, prof. S. Sanielevici, prof. S. Stoilov și prof. St. Voitech p ....—.. IMt WmMMMMNMW Bibliotecile sătești în Uniunea Sovietică. CITIȚI (Pag. 2-a) Produsele românești expuse la târgul de mostre de la Plodviv (Bulgaria) au dovedit străinătății progresele făcute de Republica Populară Română. (Pag. 3-a) Uniunea Sovietică apără cu hotărîre principiile O. N. U.-lui. Un important articol din ziarul „PRAVDA" (Pag. if-a) ———o—————# DIN MAREA ȚARĂ A SOCIALISMULUI In Uniunea Sovietică arătura se face cu deosebită grijă după toate regulele științei. In fotografie vedem cum agronomul colhozului măsoară adâncimea brazdei. ÎNTRECEREA CRESCĂTORILOR DE VITE DIN UCRAINA . CINSTEA CELEI DE A 31-A ANIVERSĂRI A REVOLUȚIEI DIN OCTOMBRIE Colhozurile și sovhozurile din regiunea Nicolaev, (Ucraina), au îndeplinit cu 4 luni înainte de termen planul anual al creșterii vitelor. Regiunea a predat Statului cu 317.750 litri de lapte și 677.250 kg. de carne mai mult decât în aceeași perioadă de timp din anul trecut. Colhoznicii din regiunea Nicolaev au adresat un apel către toate colhozurile și sovhozurile republicei de a întâmpina cea de a 31-a aniversare a Revoluției din Octombrie ,prin îndeplinirea înainte de termen a planului creșterii vitelor, a livrărilor de carne și lapte către Stat. Inițiativa colhoznicilor din regiunea Nicoalev a fost viu susținută de toate colhozurile și sovhozurile republicii. SĂ FACEM CÂT MAI NEÎNTÂRZIAT CELE MAI MARI SFORȚĂRI IN MUNCA INSĂMĂNȚĂRILOR Ploile căzute zilele acestea în diferite regiuni, au înlesnit mult mersul însămânțărilor. Tendința vremii arată deasemeni că ploile vor continua să cadă. Plugarii trebue deci să grăbească muncile de însămânțări. Sunt cunoscute bunele înrâuriri pe care le are ploaia cânii caile peste ogoarele însămânțate. Peste tot locul, plugărimea are datoria de a grăbi însămânțările. Acum la mijlocul lunei Octombrie, trebuesc făcute cele mai mari sforțări. Trebue să acoperim cu sămânță întinderi cât mai mari, spre a putea înfăptui la timp planul însămânțărilor. Toate tractoarele, plugurile și semănătorile să fie folosite cât mai mult cu putință- Nu este nici o zi, nici un ceas, de pierdut. Cu toate puterile, cu toată râvna, să grăbim muncile de însămânțări! ! MARI LUCRĂRI DE FOLOSOBSTESC IN JUDEȚELE DIN VESTUL ȚĂRII Cum a incercat chiaburul Martin Goștinar din Giriș-Bihor să împiedice reparatul șoselelor Mai toate județele țării au avut de suferit de pe urma războiului hitlerist, dar par ei mai mult au pătimit cele de pe hotarul de Apus. Județele Bihort Arad și Timiș Torontal, au fost luni întregi locul de scurgere al trupelor hitleriste. Fugind, naziștii distrugeau totul in calea lor, îndeosebi drumurile și șoselele au fost desfundate, sau întrerupte prin distrugerea nodurilor, în așa fel, încât cel mult un sfert din ele, au mai rămas întregi. Din această pricină, este nevoe câteodată de ocolit zeci de kilometri pentru merge în unele părți ale a acestor județe.La îndemnul Partidului Au existat și greutăți de trecut unele mai serioase, altele mai ușoare. Cele mai multe le făceau, plugarilor, chiaburii care încercau prin toate mijloacele i să-i îndepărteze de munca voluntară ,punând hatbalul dr u0 Muncitoresc Român și cu ajutorul organizațiilor Frontului Plugarilor, plugărimea muncitoare din aceste piețe a pornit la treabă iuremeinică. Azi o căruță de pietriș, mâine două cu nisip, azi zece oameni, mâine 30, tot astfel, zi la zi, s’au reparat porțiuni de kilometri de drumuri desfundate, cțiuni și opunându-se cât mai mult muncilor de folos obștesc. Așa de pildă chiaburul Martin Goștinar, din Giriș- Bihor, a concediat din slujba sa pe toți plugarii care lucrape drum decât la câmp". Vedeți, chiaburului nu-i conveneau îndemnurile Partidului Muncitoresc Român și încerca prin toate mijloacele să îndepărteze plugărimea muncitoare de Partidul care pornise lupta împotriva celor ce trăisc de pe spinarea altora. El a fost însă la timp demascat și silit de Sindicatul salariaților agricoli să reprimească pe cei concediați MUNCĂ VOLUNTARĂ DE 25 MILIOANE LEI IN JUD. BIHOR Acum în întreg județul Bihor se lucrează fără întrerupere. Drumurile și șoselele care se repară sunt în lungime de peste 287 km. și valorează — în total—27435.500 lei. fm______Florea Dumitru (Continuare la psg. 2)} Chiaburii nu privesc cu ochi buni reparatul șoselelor