Fulgerul, 1888-1889 (Anul 1, nr. 1-84)
1888-05-26 / nr. 1
tTn ]No. IO I-iiini. \M L I No. 1 A B 0 N A M K N T E Pean . . . 8 lei. Pe6 luni . 4 , Pe3 luni.2 Apare o datft pe «eptAiiiAnft. Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucratorilor Romani Asociaţi laşi strada Baston No. 7. Iaşi, în 25 maia 1888, laM in 26 Nain 1888. ANUNCl’RI. Imagina IV mniuiul 20 b. . III . 30 . Înceţi ani fi mlmut. Raiului ... 50 b. [c y] 10^0? v PROGRAMA NOASTRA laşul, acest focar de lumină, leagănul atâtor idei generoase şi acte patriotice rămase-e, in timpurile din urmă,■nară un organ imparţial de publicitate pare să aibă curajul a pune lumea cetitoare in curent cu cele ce se petrec la noi. Pe când oraşe de mâna a don siu a treia îşi au organile lor de publicitate, laşul, fost odinioară capitala ţârei, spre ruşinea noastră, rămâsese mai prejos in această privinţă, graţie in liurenţei şi apatiei populaţiunei sale. Şi nu doară că lipsa unui organ de publicitate, cu totul independent, n’ar fi fost simţită de toată lumea. Această stare de lucruri n’o mai putem tolera. Noi, generaţiunea tererâ,ăreia ilustele pentru un viitor mai bun nu ne lipsesc, nu mai putem remânea in apatia in care am stat câtvatiuip, şi, cu hotărâre, pumni mâna pe condeiu pentru a lupta, pe cât ne vor ingădui pu erle, pentru binele ţărei in genere, şi pentru ienorocitul nostru oraş iu particular. Nu ne putem inşăra asupra enormelor greutăţi morale şi materiale ce le vom intimpina in drumul nostru. Ştiind însă că unirea face puterea, vom ciuma împrejurul nostru pe toţi oamenii de bine şi mai cu samă generaţiunea tenerâ, pentru a putea due la bun sfârşit lupta ce-o întreprindem. Datori suntem a di clara chiar de la inceput că nu aparţinem nimenui, că nu simtem organul vre unui grup şi partid politic şi aşa vom fi şi pentru viitor. Ţinta ce vom urmări-o va fi dreptatea pentru toţi, intrarea tutui din calea leganitărei. Vom biciui real, fără cruţare, ori de unde ar veni el, neîmpedecându-ne cu aceasta de vr’o consideraţiune de persoane sau de partid. Vom înfiera violul şi hoţia fără preget, şi vom căuta a pune pecetea infamiei pe fruntea tutulor acelora caii caută a’şi face din politică sau din înaltele funcţiuni ce le ocupă un mijloc grabnic de înnavuţire, in paguba contribuabililor. Oraşul nostru, atât de decăzut, graţie indiferenţei şi în bună parte chiar relei voinţii a diferitelor guverne ce s’au succedat, vom lupta din răsputeri a fi rădicat la treapta ce i se cuvine, prin diferite reforme şi îmbunătăţiri ce vom propune, printr’o bună gospodărie şi printr’o bine chibzuită întrebuinţare a veniturelor sale. Incredetori în buna voinţa tuturor omenilor de bine, a cărora concurs îl solicităm, păşim cu bărbăţie pe ania luptei, oricât de spinoasă va fi ea şi orin câte decepţiuni am fi condamnaţi a le întâlni căci, încă o dată, nu ne putem aştepta ca calea iie care am aruncat sa fie sămănată cu roze. Adevărul totdeauna supară. MATURAŢII ! De aprope doue luni guvernul colectivist a cârtat şi o mână de omeni —de altmintrelea oneşti şi capabili— au fost chiemaţi de rege a guverna ţara. Sarcina ce şi-au luat-o d-nii Th. Roseti-Carp-Maiorescu e atât de grea şi mijlocele întrebuinţate până acum aşa iiem replisabile, încât nu putem vedea în acest guvern decât o stare de lucruri provizorie, căreia nu putem garanta o existenţă de o lună de ziră după alegerie generale. Tendinţa de a sta la putere, unită pote cu nurdia de a guverna ţara, face pe guvernanţii actuali să uite că răsturnarea unui guvern odios ca Cel colectivist, care are la activul seu tot soiul de hoţii, crime şi asasinate, trebuie să aducă nece asaltamente şi înlăturarea tuturor acelor funcţionari cărora le erau incredinţate serviciile publie şi pe cari le exploatau in mod neonest în folosul lor propriu şi în paguba instituţiunilor cârmuite de ei. Acestei tendinţi de a sta la putere se datoreşte faptul că nu vedem în ţară decât o schimbare de prefecţi, câţiva poliţai şi subprefecţi, şi atâta tot. Am putea zrice că administraţia, finanţele, justiţia şi celelalte instituuţiuni publice sunt încă la pângăritele mâni ale colectiviştilor. Guvernanii actuali cred că, menţinând pe funcţionarii colectivişti la locurile lor, aceştia, de temă sau din recunoştinţă, vor vota pentru candidaţii oficiali, şi, astfel, având majoritatea in parlament, plus regimentele de funcţionari, se va înjgheba partidul junimist în România, mult visat şi dorit, de d. Carp. Da’, deşartă credinţă. Amarnic se inşală guvernanţii actuali dacă cred că funcţionarii colectivişti, în a căroramâni sînt cele mai însemnate ramuri ale administraţiunei publice, le vor da concursul lor. Dacă oi tac, o fac acesta până la iniţia alegere când, folosindu- se de libertate şi de secretul votului, vor pune în urnă ceia ce trebue să se aşteptepte de la ei. Ba, mai mult încă, profitând de posiţiunea ce-o ocupi, v ar căuta să influenţeze şi asupra massei alegătorilor. Şi, în adevăr, acesta e forte natural. Simpla menţinere în funcţiuni, fără a li se tolera exploatările de tot soiul, fără toleranţa de a se îmbogăţi din gheşerturi, fără timp, ca sub guvernul de tristă memorie al colectivitaţei, desigur nu-i pote mulţumi, neimputăndu’şi face curăţelile lor afaceri ca mai înainte. Să luăm de exemplu Iaşul . Un prefect ca Matei Gane îşi pusese mai în tote rammele administraţiei câte un membru din familie: la judeţ, comună, epitropia Sf. Spiridon, poliţie şi justiţie. Legătura dintre ei făcea controlul imposibil, aşa că anarhia şi jaful domnea peste tot, locul şi stimabilii membri ai dinastiei Gane, ca şi tovarăşii lor, s’au îmbogăţit cu toţii în cel mai scurt timp. Cine nu ştie că în partea Moldovei nu era lucrare a Statului, judeţelor sau comunelor, de orecare însemnătate, unde nu timo pot să nu fie numit controlorul, sau, mai bine ţlis, perceptorul antreprisei, dacă nu şi tovarăş in acelaş timp. Un ministru al domenielor, solicitat de un inginer ce stârnea să i se deie şi lui o lucrare spre observare, răspunsă că nu’i pote satisface cererea, fiind ordine superiore a se numi pe Xenopol. Vai de acel ministru care asculta de ordine şi care a căiătut într’un mod aşa de ruşinos la cele din urmă alegeri de la Iaşi. Dar, să revenim la subiectul nostru: Ce să a jlică omenii oneşti, cari au dat mână de ajutor şi au luptat cu bărbăţie pentru a stigmatiza întrega administraţie colectivistă şi a răsturna guvernul ce tolera pe colectivişti în faptele lor neonoste, când văd că, în Iaşi de exemplu, actualul guvern tolerăză pe aceiaşi funcţionari, mărginindu-să a schimba numai prefecţii, doi comisari şi un sub-prefect, iar toţi ceilalţi stau neclintiţi pe la locurile lor Ar fi un ce ridicul să susţie cineva că lupta a fost numai in scopul de a răsturni pe miniştri colectivişti şi a-i înlocui cu şapte miniştri junimişti, şi nu numai şi numai in scopul de a răsturna întregul sistem de guvernământ şi pe toţi acei cărora le era încredinţată exploatarea ţărei. Vorbind în specie pentru noi, numirea a doi prefecţi şi tolerarea vechilor subalterni cu consiliul judeţean şi comitetul permanent, unde fură neomenoşti fără ruşine, pete sunt raţiuni politice a’i mai ţinea acolo unde sunt, dar interesul public este mai mare; el trebue să fie pus mai presus de interesele personale şi de partid, şi acest interes o clamă în mod imperios îndepărtarea lor. In justiţie stau mulţime de nulităţi neclintite, bătându şi joc de averea şi onorea cetăţenilor. In finance, cassierul cu ai lui, cari în timpul Tiomorpi corsetareau pentru colectivitate voturile pensionarilor, după istă, trebuesc oare măoţintţi pentru simplul motiv că au adunat câteva iscăuiri de complesenţă spunând că tace froţile la timp? Dar ore dacă n’ar avea banii contribuabililor cu ce ar plăti? A se continua sau tolera mai mult timp starea actuală de lucruri, este a se ocroti hoţii, şi o copilărie argumentul că nu trebuesc scoşi din funcţiuni acei cari au servit guvernul trecut. Dacă nu trebuesc înlăturaţi toţi, nu mai puţin adevărat că nu trebuesc mănţinuţi toţi căci, la ce se reduc atunci strigaţile de pănă mai ieri, alaltăieri că toate ramurile administraţiei publice sunt in marile unor netrebnici, cum o exploatază în mod neomenos. Urgente schimbări sunt necesare Fără de acesta guvernul va perde sun patiele şi sprijinul omenilor oneşti cai i’l au ridicat acolo unde este şi fără căror ajutor colectiviştii n’ar putea răsturnaţi. A se servi mai mult de colectivitat este pentru actualul guvern o adevă rată crimă care nu’i-ar aduce cel puţin macar vr’un folos căci, cu toată dorinţa d-lui Carp de a vedea internet din ţară partidul junimist, îi putem pr zice cu siguranţă că dorinţa nu i va realiza, mai ales pe calea pe cai au apucat, d- le lor. Nu prin tolerarea hoţilor şi asasin lor se întemeiază partidele, ci pe principii, pe o serie de idei, pe un program