Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)
1889-05-28 / nr. 1
fect de poliţie, care era asaltat de reclamanţi, s’au aplicat disposiţiunele aliniat. II a art. 53 din reg. carence: declaraţiunile se vor face în scris sau verbal, de către întroducătorul mărfurilor. Astfel au mai încetat nelegiuitele ce se făceau, primindu-se declaraţiuni strbile. Să cităm un fapt care a făcut sgomot în lumea comercială. Comerciantul Leon Fichtner, făcu o declaraţie prin care specifica că are 3 vase cu rachiu. De la gară însă, până la barieră, spărgându-se un vas, a fost constrins să plătească 180 lei taxa comunală şi pentru vasul deşert, deoarece făcuse o declaraţiune scrisă ce i s a impus contra regulamentului ! Dar n’am sfârşit; în numerul viitor vom continua. Dr. Lecomte de Nouy Şi BISERICA TREI-ERARHI. Zidirele cari închideau faţa bisericei Trei- Erarhi sunt aproape de a dispărea, lăsând rizibil acest monument al Iaşului trecătorilor de pe strada Ştefan cel Mare. Acesta ne a atras atenţiunea asupra seriei restaurărei bisericei ce durează de la 1882 şi care, după cât vedem, este departe de a se termina. Nu ştim pentru care causa lucrările pe anul acesta s’au suspendat cu desăvârşire căci, după cât ne aducem aminte, încât din anul trecut era prevăzută şi eliberată chiar o sumă destul de însemnată care să permită continuarea lucrului şi pe anul acesta. Suma votată trece peste 400.000 lei şi nu ne putem închipui că să se fi sleit totă numai în câteva luni ale anului trecut. După cât aflăm, s’ar fi petrecând «celea grave neregularităţi, pe tote privesc de aprope pe d. arhitect Lecomte de Nouy, care nu ne-a onorat cu visita sa de mai bine de trei ani spre a’şi inspecta macar lucrările, despre cari e răspunzător, după socotinţa nostră. D-sa petrece pe la Pai şi, din când în când, se repede vara şi pe la Sinaia, fără a’şi aminti macar că are obligaţiuni mari luate când FULGERUL i s’a propus de a ne restaura Trei-Erarhii. La gară sunt sosite de vre-o trei luni mai multe vagoane cu peatră, pentru m magazinalui cărora pare că va trebui să se plătască mai mult de cât face însăşi peatra. Sculptorii— vre-o câţiva la numer—ştim că au fost ţinuţi totă carna fără viraă a lucra pe cât ar fi trebuit, din cauza tot a lipsei d- lui Lecomte. Cu toate acestea ei au trebuit să ne plătiţi pănâ în primăvară ; iar când totă Inima se aştepta să înceapă lucrul în afară, ei fură concediaţi, aşa că timpul cel unui bun de lucru ae perde. Ministerul ştie pre tote acestea ? Şi, dacă ştie, luat-a vre-o deposiţiune prin care să îndatorască pe d. arhitect Lecomte a ’şi căuta de lucru la care s’a angajat . Apoi, cu biserica Sf. Neculai, ce face d-sa, care a dărâmat-o fără să se fi gândit la restaurarea ei, precum era dator? o va reedifica la loc sau e menită de a fi rasă pentru totdeauna ? Cerem cu insistenţă o anchetă seriosa pentru desvălirea neregularitaţilor ce se află în acesta afacere şi mai cu seamă cercetarea compturilor celor 400.000 lei, pentru care sumă suntem siguri că nu s’a lucrat la restaurarea bisericei Trei-Erarhi şi nici la daramarea Sf. Neculai. OBEVA de la şcola militară din Iaşi. Din momentul când vestea se respândi prin oraş că elevii clasei a IV-a au părăsit şcola, în puterea nopţei, o ferbere începu să domnescă pretutindenea. Fiecare era preocupat de acesta regiv bilă întâmplare, ce se datoreşte unor disposiţiuni nechibzuite a millietrului de resboi. In numeral trecut am dat care-şi care detalii asupra acestui fapt. N’am vorbit însă despre ceia ce s’a întâmplat mercuri sara, deoarece aiiarul era deja sub presă. Clasa a 111-a a şcolei militare, încurajată de demonstraţiunea superiorilor lor din clasa IV, a luat hotărîrea să părăsască şi ea, în corpore, şcola. Directorul, d. colonel Macarovici, împreună cu profesorii, deşi au luat tote măsurile pentru a împedeca esecutarea hotărirei elevilor, totuşi n’au isbutit. Astfel, pe la 6 ore p. m., elevii clasei a IlI-a, în faţa d-lui colonel Macarovici şi a d-lui profesor Ralet, au părăsit cu demonstraţiani şcola. In stradă, ei s'au organisat milităreşte şi au pornit cu paşi repezi în spre gară şi de aci s’au indreptat spre Schitul lui Târîţă, în pas gimnastic. Erau în numer de 95, îmbrăcaţi uşor, cu haine de doc şi fără nici o armă sau provisiune. Acest al doilea incident provocă în oraş o legitimă îngrijire. Imediat s’au trimes, pentru a fi urmăriţi, jandarmi sub comanda d-lui căpitan Bibiri şi calaraşi sub comanda d-lui locot. Mille. Ajunşi la Schitul lui Tariţă, şi fiind simţiţi de catră elevi, o încherare neînsemnată şi fără nici un resultat avu loc intre trupe şi elevi. Aceştia din urmă au aruncat asupra soldaţilor cu cartofe. A doua z zi, joi, ei au fost liniştiţi, de ore ce li se asigură că disposiţiunile se vor revoca. Atunci, la ei de nopte, ei au întrate liniştiţi în oraş. Dar tocmai vineri noptea, adică după treizile, s’au reintors şi elevii clasei a IV-a. Ceia ce mi-a hotărît să se reintorca, este, precum am spus, promisiunea solemnă că regulamentul recent se va revoca. Şi într’adevăr aflăm că joi au sosit doue telegrame, una din partea d-lui Lascar Catargiu, alta din partea d-lui general Manu, ambele adresate d-lui prefect de județ, prin cari se recomandă a se face tot posibilul pentru ca elevii să se reintorca la școlă, căci regulamentul care ’i-a hotărît ia acest pas se va revoca și ei nu vor prim nici o pedepsă. Greva aceasta a produs uri sgomo mare în înferc... țară. In Cameră a’ și adreaat o interpelare, iar mâne, duminică, va avea loc în Iaşi o întrunire de protestare contra disposiţiunilor nedrepte ale d-lui ministru de resbel. Mai multe proteste se iscălea de câtră părinţii şi rudele elevilor şcolei militare. Se aşteptă, după cât aflăm, o anchetă pe care d. ministru de resbel , orârnduit-o, pentru a cerceta minuţiat cele ce s’au întâmplat. -------—^aw- ----- IXFO HM A Tl F NI Festivitatea Mare, duminică 28 mai, la ora 12 p. m., Va avea loc punerea peti ei fundamentale a şcolei „Vasile Lupu“, cu o deosebită solemnitate D. ministru Boerescu va asista, mpreună cu autorităţile civile din localtate. Vom reveni cu o detailată descriere, în numer-'l viitor. Schimbări la magistratură. — Sidice ca în curând se vor face mai mulţi schimbări şi numiri la curtea de ape şi tribunalul Iaşi. Trenurile, de când s’au făcut cel din urmă schimbări de itinerar, sosesc aprope regulat cu întârrliere de câtt două ore chiar. Ar trebui să se ia măsuri pentn ca să înceteze odata aceste neregularități. D. general Cantilli se află de vre-o câtevaJild în orașul nostru. Rulai.— N’ar putea onorabila primărie să ne apuie pentru care motiv tolerează ruinele din strada Halei, aco POILETOIT MIMAI VOl.UTZA 4. MARI A şi ELENA PARTEA l-ft CAPIT. I-iu. (Urmare) Slăbiciunea sa făcu aici un pas înainte, dar ruşinea de sine, ruşinea in care il înfăţoşa trecutul la privirele lumei îl acapara în întregime. El ar fi alunecat note in aceta ultimă prostraţie, dacă in acel moment, o gingaşă pogorîre nu ar fi însufleţit deodată puţinul forţelor ramase. Şi un nume .Elena*, »e agita tremurător pe buzele sale. Privi cerul, şi de astă datL rimase in uimire. O geană iutunecesft apăruse în depărtare, şi împinsă de un curent năvalnic se rădica cu iuţala, ştergând de pe orizon ultimele lumini ale amurgului. In apropiere mugea strigătul răguşit al unui cioban care, desfătându-se in doinele buciumului, nu observase venirea furtunei şi grăbit işi mâna turma la stână. Rânduneile stateau triste prin crângul cel mai stufos, şi l a tăcerea lor nu se audtea decât câteodată glasul strident al cucuveicei anunţând pleea, sus, flacăra unui fulger, aprindea vineţeala ticurilor, iar un vent ingrozitor străbătând aerul, scotea şuerături ascuţite. El privea trezit. Nu-i mai remarca îndoeala că în curând, asupra pământului, avea sa se reverse furia clocotitore a cerului, se afla locuinţa unui bătrân pădurar. Unde putea găsi adăpost la acea ameninţare? îşi reaminti îndată că’n întinderea calei, la marginea cea mai retrasă a pădurei este un mic bordeiu ce i se închipui apoi în minte, a cărui configuraţiuni rămâneau perdute în întunericul celor trei ani dispărţitori. O jumătate de oră în urmă, in acelaşi timp, când plaea strecura cele dintâi picături printre frunzele arborilor, el se oprea nu departe de bordeiu. Situat lângă desişul intunecos al pădurei, unde sereie ruplată numai pe furiş razele tale lucitare, încunjurat aproape din tote părţile de cornul regulat al arborilor seculari, acel bordeiu avea înfăţişarea cea mai fantastică. Lipsit de păreţi exteriori, de orece pământul le ţinea locul ei şaman, mai degrabă cu un beciu în ruină. Acoperământul, alcătuit din stuh, slăbănogii de furtuni şi ploi, zăcea sub pătura verde a unei vegetaţiuni de muşchi. Er în faţă, aprope îngropată ’n pâuient, mai resista o mică uşă, putredă, gata a se sfărăma la o lovitură mai puternică, şi prin a cărei încheituri răslăţite se năpusteau grelele gemete ale vântului rostogolitor. Ca fereastă un singur ochiu de geam, a căruia capacitate părea a se mai îmbrăcă cu o palidă geană de lumină. De altmintrelea noptea se perpetuase în acel cuib subteran. Se putea crede că acolo fusese cândva locuinţa unui sarman care, depărtat de mult, lăsase «silire unui pretins personagiu misterios şi invisibil. Singur, rătăcitor, aruncat de acestă dată ca jucărie a acelor pericule pe unde gândul meu nu lerăsdase încă, Alexandru presimţi limpede eventualitatea unei critice situaţiuni. Zadarnic privirile sale duiose cătau o zimbire încurajatore la rândunica surprinsă ; ea dispărea repede prin retragerea cea mai tainică. O agonie de morte se încingea în jurul seii, pe când deasupra, precedate de expresiunea tapetului, elementele naturei îşi revărsă mânia. Şi acel spectacol măreţ, dar înfricoşitor, disvulea iu el sensaţii neobicinuite. încetul cu încetul incepea a se revela slaba energie a unei vrîsta în adolescenţii. Idei intunecate, amintiri de grâs ă, isvorau în spiritul seu. Cugeta la nenumăratele fapte ce alcâtueau renumele acelei păduri. II. câte rânduri nu fusese ea teatrul drumelor sângerose, de câte ori prin tainicele şi inaccesibilele ei poteci, fâcetorii de rele nu despoiase victimile lor? Ei trăeau acolo, dedaţi sălbâtâciunei, sfâşiaţi de turbarea dorinţei de pradă, pribegind ca animalele prin acea ţară abătută de sub privigherea cerului. Şi acel bordeiu atât de posomorit în aspectul seu, părea că traduce vreo legendă a pădurei. In faţă, la câţiva paşi uunli, Alexandru stătea impasibil. Din ce in ce momentele se întunecau pentru el. Vedea înainte posibilitatea unui pericol, dar, fără nici un resultat, căuta a’l precisa. V.jbuea să 'și conlinue calea, înfruntând gâna naturel, ori să strebuta misterios« toropeală a acelui locaș ? Aici rătăcirea spiritului îi lua puterea de a atinge vre-o lămuriri. Puținul curaj ce’i mai rămasese avea singur sâ’l decidă. (Va urma.)