Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)
1889-10-26 / nr. 32
p ANUL II No. 32 (116). ABONAMENTE. Pe an . . . 14 lei. Pe 6 luni . 70 .loi OebrMvrie 1889. Pagina LV 20 b. rândul „ III 30, „ Inseefiaţii şi reclame Rândul b......... 50. Apare .loia şi Duminica. . Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor români Asociaţi laşi strada de Sus No. 168. Un IO. IO bani, să meargă alăturea cu voinţa ţărei, dator e să stăruiască pentru a obţinea acestă disolvare. Iaşi, în 25 octomvrie 1889 ! Disolvarea se impune. De câtva timp, fiarele nu se obosesc a discuta asupra unei eventuale disolvari a Parlamentului actual. Se înţelege de la sine că, interesele diferitelor grupări politice fiind diametralminte opuse, şi dorinţele lor asupra disolvărei nu pot fi decât tot astfel. Aşa, pe când junimiştii, ştiind că, în caşul eventual de noi alegeri, nu se vor mai întâlni cu mandatele de deputaţi şi senatori, pledează cu totă arderea possibila contra disolvărei, a micii guvernului cer disolvarea, în speranţa că, din noi alegeri, guvernul va câştigi noi contingente. Pe când colectiviştii, cărora le place , se găsi într’o situaţiune încurcată şi nestabilă, în speranţa de a putea pescui în apă turbure, strigă cât le ia gura contra disolvărei, liberalii independenţi cer disolvarea, în speranţa de a se putea afirma în nişte alegeri ce ni se promite că vor fi absolt libere şi neinfluenţate. Noi, încă din timpul guvernului junimist, am arătat că o disolvare a Corpurilor legiuitore se impune în mod imperios, şi acesta pentru doue motive pe cât de puternice, pe atât şi de temeinice. In adever, cum spuneam într’un număr precedent, cu Parlamentul actual, ori-care ar fi guvernul cărnii i s’ar încredinţa destinele ţărei, nu va putea face nimic, fiind nevoit a’şi perde tot timpul în discuţiuni sterile, în tripotage, în căutarea «le expediente pentru a putea să’şi târască existenţa de acei pe mâne. Şi dovada cea mai puternică ne-o dă un an încheiat de guvernământ junimist, şi mai bine de jumătate de an de guvernământ conservator, în care timp ţara a fost ţinută în loc pe calea progresului şi a reformelor binefăcătore de cari ea simte atâta trebuinţă. Facându se un nou apel la ţară, ea va putea să se pronunţe — în cunoştinţă de persone — cui înţelege să-şi încredinţeze destinele sale, trimiţând în Parlament o representaţiune naţională care să potă da, din sinul ei, un guvern cu destule garanţii de stabilitate şi care, prin urmare, apărat de nestabilitatea de asta-zib, să se potă gândi şi să potă lucra numai pentru interesele ţărei. Iată primul motiv. Al doilea motiv pentru care disolvarea Parlamentului actual se impune, e — după noi — următorul : Guvernul junimist, chemat la putere imediat după căderea guvernului colectivist, nu putea avea decât un caracter tranzitoriu. Chemarea sa nu putea fi alta decât a presida în modul cel mai imparțial posibil, la alegeri în adevăr libere şi neinfluenţat, în care corpul electoral să se poată pronunţa, în cea mai perfectă libertate, pe cine înţelege el a onora cu încrederea sa. Junimiştii însă, ştiind că dacă guvernul lor se va mărgini la rolul ce le fusese încredinţat, îi aşteaptă cea mai sigură cădere, de orece nu aveau nici umbră de partid în ţară, fiind chiar aprope necunoscuţi şi fiind prea doritori de putere, au schimbat caracterul de provizorat al guvernului lor, dorind a’l transforma într’un guvern stabil, cu dorinţa de a se perpetua la putere şi, de unde ei nu treimea să aibă de cât un rol cu totul passiv, se puseră la lucru cu cea mai extremă ardere, pentru a şi fabrica o majoritate parlamentară cu care să se potă impune ţatei. In atingerea acestui scop ei n’au neglijat nimic, n’au lăssat nimic neîntrebuinţat, nici destituiri, nici numiri, nici promissiuni, nici ameninţări, recurgând chiar la cele mai mişeleşti ingerinţi, chier li bătăi şi schilodiji. Şi dacă n’au isbutit a’şi crea o majoritate supusă şi ascultăture, care să’i potă perpetua la putere, vina nu’i a lor. Dacă au putut străbate în Cameră şi'n Senat o oposiţie respectabilă şi ca forţă numerică şi ca capactate, acesta se datoreşte numai alegătorilor independenţi, cari nu s’au lăsat a fi nici ademeniţi de promisiuni, nici înfricoşaţi de ameninţări. In tot caşul insă, nu mai puţin adeverat că origina actualului Parlament e pătată prin ingerinţele şi presiunile junimiste în alegeri şi că ţara aşteaptă, şi chiar are dreptul a pretinde o disolvare, pentru a putea spune, în tichnă, cui vrea ea să încredinţeze conducerea destinelor sale. Şi dacă d. Lascar Catargiu nu vrea Junimiştii se închină. Se ştie că d. Th. Fosetti, fost preşedinte la Curtea de Cassaţie, a părăsit acest post pentru preşidenţia consiliului de miniştri, păstrându’şi însă locul vacant, cu gândul de a’l lua îndărăt, îndată ce nu va mai fi ministru. O întâmplare însă, neplăcută pentru d sa, a fost că colegul seu de la justiţie, d. Gh Vernescu, nevoind a servi ca unealtă unui junimist, a complectat locul vacant, rămânând ast-fel supărat foc d. Rosetti şi cei- lalţi colegi ai sei junimişti. S'a făcut chestie ministerială din acestă complectare. Mai mult de cât atâta, chiar s’a provocat o crisă minitetdală prin dembriomir a cabinetuluijunimist — crisă din care junimiştii au ieşit învinşi, iar d. G. Vernescu triumfător. Acesta a făcut pe junimişti să câştige o oră de merte contra d-lui Vernescu şi, deşi a trecut mai bine de un an de la căderea lor, ei nu se obosesc câtuşi de puţin a-l ataca cu cea mai extremă înverşunare. Un lucru însă e curios. Tocmai acela dintre junimişti, care ar avea pote mai mult motivul a duşmăni pe d. G. Vernescu, tocmai acela a căruia planuri de assigurare petru viitor au fost sfărâmate de fostul ministru de justiţie în cabinetul junimist, tocmai d. Th. Rosetti se arată cel mai blajin, cel mai puţin înverşunat contra d-lui Vernescu. Mai mult decât atâta. Cu manile la piept, cu capul plecat şi cu smerenia pe faţă, d. Th Rosetti a mers la d. G. Vernescu pentru a-i cere eroare şi a solicita, dacă nu presidenţia de la cassaţie care şi-a scăpat pietre degite numai de dorul puterei, cel puţin unul din locurile de membru ce sunt vacante la înalta curte. D. Vernescu însă, ţinându-se la înălţimea sa, ca întotdeauna, a respins cu indignare şi scusele şi solicitările junimistului pocăit, care însă n'a perdut speranţa de căpătuială — fiind se vede nevoieş, ori lacom de slujbă — şi se duse la d. Al. Lahovary căruia ’i ceru şi obţinu chiar un loc de membru îa consiliul de administraţie al căilor ferate, cu un venit de 5 .000 lei pe lună. A trebuit ca să se roge pe d. Degrea, care ocupa acest post, să se retragă şi să facă loc junimistului însetat, care rămăsese — sermanui — fără slujbă. Ce să mai ijicem de junimişti, botezaţi actual minte cu numele de constituţionali, când vedem că chiar şeful lor se mlăduie ca o trestie, pentru un venit lunar de 5.600 lei? Acestea ce se chiamă principii şi cinste politică ? . Judecând după suma care a putut pleca pe şef, nu dăm de fiecare porumbel de cât 5 bani. Situaţi mica. Iată câteva aprecieri ale „Naţionalului asupra situaţiei : îndată ce alaltăeri miniştrii s’au întrunit în consiliu, sub preşidenţia M. S. Regelui, d. prim-ministru L. Catargiu a expus situaţia şi a conchis cerea M. S. Regelui disolvarea, ca singura soluţiune care -i pote permite a satisface nevoile ţerei şi a scăpa prestigiul regimului parlamentar. Situaţia dar se va lămuri cu desăvârşire în câtevafile. Sgomotele ivite cu privire la discuţiunile urmate in consiliul de miniştri cu privire la cutare sau cutare personale ar fi sa intre în minister sunt inesacte. Dacă acum ce credem noi a şti că se reproşează actualei Camere de imensa majoritate a partidului liberal-conservator. Actuala Cameră, din pricina ministerului care a prezidat alegerile, este on parte o creaţiune artificială, fie a slăbiciunei unor colegii, fie a unui capriciu trecător, a zăpăcelei ce domnea în spirite după căderea colectivitatei. (la tote Camerile alese sub un minister care n avea de tel partid in ţară, nu pete fi o Cameră de muncă, din pricina intereselor atâtor grupuri din care e compusă, a proporţiilor numerice şi prin urmare a intrigilor ce se urzesc tot dauna în asemene împrejurări şi a obstrucţionismului ce se pote face şi s’a făcut, aşa că, cu tote că guvernul are o majoritate de 15—20 voturi nu pote lucra nimic. In caz de disolvare, credem a şti că ministerul s’ar complecta aşa încât să fie o deplină garanţie de libertate şi de perfecta legalitate a alegerilor. Acest minister s’ar presenta cu un program forte amănunţit de reforme. Mai mult , d. Catargiu ar face— minunat precedent constituţional — un mare turneu electoral şi ar arăta alegătorilor din câteva centre mari situaţia ţarei şi nevoile ei. I. Catargiu nu vrea să se impue şi alegătorii vor alege între acest guvern și colectivitate. ~ " -r' I m T '^ T--r.