Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)

1890-01-14 / nr. 49

ANCL II No 49 (133) A B ' y N A M K N T R. ;'e an . • • 14 lei. Pe 6 luni . 7 , Un INo. IO 4>anï. opI.A.I3 IIfcT3D:E^=E£T3DE£T'X’ Apare Joia şi Duminica. Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor români Asociaţi laşi strada de Sus No. 16 8, laşi, în 13 ianuarie 1890 Ciudate timpuri! ^ Este ca o suflare bolnăviciosă, care trece peste crierii multora! Ai­ji, şi silit eşti să isbucneşti de rîsi ^ Discuţ’, şi te uiţi la interlocutor pen­ru a te asigura că simţurile nu-i sunt cu totul duse ! Care de care mai prevăzător, mai logic, mai nestrămutat în credinţele sale. Care de care mai programist, şi prin urmare mai apt a forma un partid, mai apt a fi, se înţelege, şeful acelui par­tid, şi ast­fel mai vrednic a face feri­cirea ţărei ! I­e doi ani de când asistăm la acest spectacol uimitor , în doi ani se pot face multe lucruri folositore într’o ţară, pe care cerul a înzăstrat-o cu atâţa medici emeriţi; şi cu tote acestea... tot pe loc stăm !­­ Câţi profeţi, de la căderea ministe­rului I. Brăteanu! câte esistenţe, unile neputinciose, altele nici chiar cunos­cute ........ivite de­odată, ca prin în­cântare, la lumina sorelui, spre marea mirare şi sufletesca bucurie a sărma­­nilor muritori români, carii începuse a despera de viitorul lor ! Când citeşti Lupta, şi mai ales ul­timile sale numere, acele cu faim­a sa „chestiune personală”, te întrebi ce tre­bue să admiri mai mult: îngâmfarea directorului ei, s­au naivitatea cu care debiteza un lung şir de apreciări, în scop de a întreţine pe lectorii sei de l . modesta sa persona ? Toţi omenii, tote partidele din acestă ţară nu au de­cât a’şi presura capul cu cenuşa pocăinţei; el este mare, el este cel fără prihană; ^el a fost logic şi are program; ergo, lui se cuvine împărăţia__pământului. Impavidum ferient ruinae ! „Nimic nu putea să sgudue pe Don „Chişot; nici morile de vânt ; nici bir­oturile încântătore ; el ar fi vărut pă­­mântul spintecându-se sub paşii Do­minantei, şi încă el tot nu s’ar fi cu­tremurat !“ De te uiţi în Cameră; de’i auiji vor­bind ; de’i asculţi în discursurile lor (ie pe la bancheturi ; de’i priveşti în mersul, in gesticulaţiunile lor; de stai să te gândeşti puţin la nerozia, plină fie trufie, ce reiesă din acel întreg tal­­m­iş-balmiş, pus în mişcare de toţi a­­foşti Dulcamari politici, rîsul de’nteiu, şi pe urmă o adîncă întristare te cu­prinde asupra halului în care am ajuns! Directorul Luptei este acusat că o scaldă, fiiţă cu guvernul actual, din causa unor înaintări în armată, din causa unor strămutări şi numiri de directrice, din causa unor publicaţiuni a Mono­polului Tutunurilor, din causa...........!­hi ? şi la urma urmei, care crimă au comis pre cetitorii Luptei pentru a se vedea espuşi la un potop, în cinci părţi, de inşirate mărgărinte, din care nici dracul nu va cugete umbra celei mai mici justificări, darin care şi cel mai blajin cetitor va vedea o diatribă don chişotească contra întregei lumi politice din România! Oh ! negreşit, nu va intra nici de cum în intenţiunea nostră de a ne ocupa de valorea argumentelor aduse de directorul Luptei pentru a se disculpa. Ne vom opri însă la un singur punt: d. Panu caută a scusa intrarea sa în comissiunea budgetară prin aceea că uzanţele parlamentare, peste tot locul, admit ca minorităţile să potă şi ele lua parte în comissiunile alese de majori­tăţi , că chiar aşa s’a şi urmat la noi în anul trecut. Am avea multe de­chis, cu privire la acest vechiu clişeu par­lamentar , însă disvoltarea obiecţiunilor putându-ne duce prea departe, prefe­rim să circumscrim chestiunea. Este adevărat că, în unile Parlamente, majorităţile, prin deferinţă cătră mino­rităţi, se adresează cătră aceste pen­tru a le îndemna să desemne un nu­măr din membrii ei spre a face parte din comi­siunea respectivă. Ce resultă din aceasta ? Resultă că minoritatea desamnă că membrii ei , minoritatea, iar nu majo­ritatea. Ar fi straniu lucru—(şi forte comod adese­ori pentru majoritate)—ca dele­­gaţiunea minorităţei să fie resultatul combinărilor şi conveninţelor majo­­rităţei. Ce a făcut anul trecut majoritatea ? A cerut minorităţei pe cei în care ea (minoritatea) ar avea încredere spre a o representa în diferitele comissiuni. Minoritatea s’a şi conformat acelei invitaţiuni. Ce a făcut majoritatea in anul acesta ? Nu s’a mai adresat la minoritate, ci a ales din mnoritate pe personile cari­ i erau grave, lipsite de ori şi ce mandat din partea partidului respectiv. Ce au făcut acei membri ai minori­tăţei, ast­fel aleşi? Şi-au dat dem­is­­siunele lor. Ce a făcut d. Panu? A primit cu ambele mâni alegerea. Să’i fie de bine! De altmintrele, ni­­mine nici a atribuit vre o importanţă acestui fapt, căci cu d. Panu s’au fără d. Panu, comissiunea îşi va face lu­crarea, după voea majorităţei . Cu d. Panu, s’au fără d. Panu, opo­­siţiunea va sta, sperăm, neclintită la postul ei de control; la postul ce’i este desemnat în crâncena luptă pen­tru soluţiunea măritelor şi serioselor interese politice şi economice. Relevând chestiunea intrărei în co­missiunea budgetară a directorului Lup­tei, contra voinţei partidului la care se află alipit, am căutat pur şi simplu a semnala uşurinţa cu care domnia sa găseşte teorii, când este vorba de a intra . .. undeva ! OBRĂZNICIE. E cunoscută în de­ajuns suficienţa Constituţionalului. De când însă patro­nii sei au isbutit a se strecura pentru a doua oră la putere—şi numai D-ţieu ştie cum — Constituţionalul îşi dă nişte aere pare­ că cine ştie ce partid pu­ternic şi ce guvern cu garanţii de sta­bilitate şi de lungă durată ar fi re­­presentând. Aşa, în numărul seu de la 31 de­cembre trecut, după ce urează ani mulţi guvernului - credem şi noi că acestă urare o face din adîncul inimei - u­­rează opoziţiei puteri noi în ce pri­veşte controlul pe care e datore să’l facă actelor executivei şi legislativei, dar mai multă minte“.... Afle Constituţionalul—dacă n’o ştie — că, şi fără urările sale, oposiţia e în destul de puternică şi că, la cea întăi ocasiune bine-venită, guvernul va cu­­noşte, în mod destul de simţitor pen­tru el, acesta putere. Cât priveşte pentru minte, apoi Con­stituţionalul ar avea nevoie mai degrabă să dorască acest dar nepreţuit stăpâ­nilor sei, dar nu oposiţiei, căci nu a­­cela e mintuos care sacrifică interesele şi binele ţărei numai pentru dorinţa de a se folosi de putere şi de budge­tul Statului, ne­sfiindu-se a încurca ţara în tot soiul de intrigi şi de fră­­mîntări. Ihimiiiim 14 Ianuarie ISOO Pagina 1­­20 b. rândul . 111 30f . t lnsecţiuni şi recl­ame Rândul v. »- '»T X » rffîvri Lt IV'm 0 scrisorea d-lui N. C. Aslan D. deputat N. Ceaur Aslan ne trămite ur­­mătorea scrisore : Domnul meu, In fiiua de 10 a curentei am trimis 4'arel°r din Bucureşti Naţiunea şi Adevĕrul următo­­rele linii, carora rog să daţi ospitalitate in colonele stimabilei d-vostre foi. N. Ceaur Aslan.­­ ! . Primesc sub plic un minier al Flau­rului Lupta din 8 şi 9 a curentei, care, pe pag. 1, conţine o pretinsă dare de samă a celor petrecute în întrunirea comitetului liberalilor disidenţi din Iaşi, ţinută în 4 a curentei la mine. întreaga acea dare de samă nu este de cât o ţessetură de 1­9 adevăruri, pintre care s’a pressurat şi câte un a­­devăr pe ici colea. Din 62 membri ai Comitetului cen­tral, cu vreo 40 răspunsese la apel, iar din rest unii erau absenţi din o­­raş, iar cei­l­alţi bolnavi. Cel întâi care­ a luat cuvântul a fost d. Mârzescu, care presida întrunirea, dar nu eu. Din străinii Comitetului nu era de­cât d. Eugen Ghica-Comănişteanu, care prânzise la mine şi care, după insis­tenţa mea, ne-a făcut plăcerea a asista la discuţiune. Intenţiunea mea nu este de a vă tri­mite vreo contra dare de samă, spre a vă relata, în amănuntele sale, cursul şi resultatul disbaterilor. Nu suntem de acei cari au o o voie de sgomot pentru a face a crede­, că existăm. Nu mă pot însă opri de a da cea mai formală desminţire fantasticului corespondent al Luptei, atât în privi­rea cuvintelor ce le pune în gura o­­ratorilor, cât şi în privirea opiniunei lor asupra unor chestiuni. Aşa, între altele, este absolut fals că eu sau altul cine­va ne-am­ fi pro­nunţat în chestiunea dărei în judecată a Ministerului I. C. Brătianu. Incidentul despre controlul poliţiei, în privirea membrilor ce so­seau la în­trunire, nu este, ca şi restul, de­cât o n­oură născocire a acelui corespondent Se vede că acel nostim domn ignorea­ză că atât prefectul actual al poliţiei cât şi prefectul judeţului Iaşi, au fă­cut, în timp, parte din acest Comitet şi că ei, prin urmare, cunosc forte bi­ne to­te personile din cari el se compu

Next