Fulgerul, 1889-1890 (Anul 2, nr. 1-64)
1890-01-14 / nr. 49
ANCL II No 49 (133) A B ' y N A M K N T R. ;'e an . • • 14 lei. Pe 6 luni . 7 , Un INo. IO 4>anï. opI.A.I3 IIfcT3D:E^=E£T3DE£T'X’ Apare Joia şi Duminica. Redacţia şi Administraţia la Tipografia Lucrătorilor români Asociaţi laşi strada de Sus No. 16 8, laşi, în 13 ianuarie 1890 Ciudate timpuri! ^ Este ca o suflare bolnăviciosă, care trece peste crierii multora! Aiji, şi silit eşti să isbucneşti de rîsi ^ Discuţ’, şi te uiţi la interlocutor penru a te asigura că simţurile nu-i sunt cu totul duse ! Care de care mai prevăzător, mai logic, mai nestrămutat în credinţele sale. Care de care mai programist, şi prin urmare mai apt a forma un partid, mai apt a fi, se înţelege, şeful acelui partid, şi astfel mai vrednic a face fericirea ţărei ! Ie doi ani de când asistăm la acest spectacol uimitor , în doi ani se pot face multe lucruri folositore într’o ţară, pe care cerul a înzăstrat-o cu atâţa medici emeriţi; şi cu tote acestea... tot pe loc stăm ! Câţi profeţi, de la căderea ministerului I. Brăteanu! câte esistenţe, unile neputinciose, altele nici chiar cunoscute ........ivite deodată, ca prin încântare, la lumina sorelui, spre marea mirare şi sufletesca bucurie a sărmanilor muritori români, carii începuse a despera de viitorul lor ! Când citeşti Lupta, şi mai ales ultimile sale numere, acele cu faima sa „chestiune personală”, te întrebi ce trebue să admiri mai mult: îngâmfarea directorului ei, sau naivitatea cu care debiteza un lung şir de apreciări, în scop de a întreţine pe lectorii sei de l . modesta sa persona ? Toţi omenii, tote partidele din acestă ţară nu au decât a’şi presura capul cu cenuşa pocăinţei; el este mare, el este cel fără prihană; ^el a fost logic şi are program; ergo, lui se cuvine împărăţia__pământului. Impavidum ferient ruinae ! „Nimic nu putea să sgudue pe Don „Chişot; nici morile de vânt ; nici biroturile încântătore ; el ar fi vărut pământul spintecându-se sub paşii Dominantei, şi încă el tot nu s’ar fi cutremurat !“ De te uiţi în Cameră; de’i auiji vorbind ; de’i asculţi în discursurile lor (ie pe la bancheturi ; de’i priveşti în mersul, in gesticulaţiunile lor; de stai să te gândeşti puţin la nerozia, plină fie trufie, ce reiesă din acel întreg talmiş-balmiş, pus în mişcare de toţi afoşti Dulcamari politici, rîsul de’nteiu, şi pe urmă o adîncă întristare te cuprinde asupra halului în care am ajuns! Directorul Luptei este acusat că o scaldă, fiiţă cu guvernul actual, din causa unor înaintări în armată, din causa unor strămutări şi numiri de directrice, din causa unor publicaţiuni a Monopolului Tutunurilor, din causa...........!hi ? şi la urma urmei, care crimă au comis pre cetitorii Luptei pentru a se vedea espuşi la un potop, în cinci părţi, de inşirate mărgărinte, din care nici dracul nu va cugete umbra celei mai mici justificări, darin care şi cel mai blajin cetitor va vedea o diatribă don chişotească contra întregei lumi politice din România! Oh ! negreşit, nu va intra nici de cum în intenţiunea nostră de a ne ocupa de valorea argumentelor aduse de directorul Luptei pentru a se disculpa. Ne vom opri însă la un singur punt: d. Panu caută a scusa intrarea sa în comissiunea budgetară prin aceea că uzanţele parlamentare, peste tot locul, admit ca minorităţile să potă şi ele lua parte în comissiunile alese de majorităţi , că chiar aşa s’a şi urmat la noi în anul trecut. Am avea multe dechis, cu privire la acest vechiu clişeu parlamentar , însă disvoltarea obiecţiunilor putându-ne duce prea departe, preferim să circumscrim chestiunea. Este adevărat că, în unile Parlamente, majorităţile, prin deferinţă cătră minorităţi, se adresează cătră aceste pentru a le îndemna să desemne un număr din membrii ei spre a face parte din comisiunea respectivă. Ce resultă din aceasta ? Resultă că minoritatea desamnă că membrii ei , minoritatea, iar nu majoritatea. Ar fi straniu lucru—(şi forte comod adeseori pentru majoritate)—ca delegaţiunea minorităţei să fie resultatul combinărilor şi conveninţelor majorităţei. Ce a făcut anul trecut majoritatea ? A cerut minorităţei pe cei în care ea (minoritatea) ar avea încredere spre a o representa în diferitele comissiuni. Minoritatea s’a şi conformat acelei invitaţiuni. Ce a făcut majoritatea in anul acesta ? Nu s’a mai adresat la minoritate, ci a ales din mnoritate pe personile cari i erau grave, lipsite de ori şi ce mandat din partea partidului respectiv. Ce au făcut acei membri ai minorităţei, astfel aleşi? Şi-au dat demissiunele lor. Ce a făcut d. Panu? A primit cu ambele mâni alegerea. Să’i fie de bine! De altmintrele, nimine nici a atribuit vre o importanţă acestui fapt, căci cu d. Panu s’au fără d. Panu, comissiunea îşi va face lucrarea, după voea majorităţei . Cu d. Panu, s’au fără d. Panu, oposiţiunea va sta, sperăm, neclintită la postul ei de control; la postul ce’i este desemnat în crâncena luptă pentru soluţiunea măritelor şi serioselor interese politice şi economice. Relevând chestiunea intrărei în comissiunea budgetară a directorului Luptei, contra voinţei partidului la care se află alipit, am căutat pur şi simplu a semnala uşurinţa cu care domnia sa găseşte teorii, când este vorba de a intra . .. undeva ! OBRĂZNICIE. E cunoscută în deajuns suficienţa Constituţionalului. De când însă patronii sei au isbutit a se strecura pentru a doua oră la putere—şi numai D-ţieu ştie cum — Constituţionalul îşi dă nişte aere pare că cine ştie ce partid puternic şi ce guvern cu garanţii de stabilitate şi de lungă durată ar fi representând. Aşa, în numărul seu de la 31 decembre trecut, după ce urează ani mulţi guvernului - credem şi noi că acestă urare o face din adîncul inimei - urează opoziţiei puteri noi în ce priveşte controlul pe care e datore să’l facă actelor executivei şi legislativei, dar mai multă minte“.... Afle Constituţionalul—dacă n’o ştie — că, şi fără urările sale, oposiţia e în destul de puternică şi că, la cea întăi ocasiune bine-venită, guvernul va cunoşte, în mod destul de simţitor pentru el, acesta putere. Cât priveşte pentru minte, apoi Constituţionalul ar avea nevoie mai degrabă să dorască acest dar nepreţuit stăpânilor sei, dar nu oposiţiei, căci nu acela e mintuos care sacrifică interesele şi binele ţărei numai pentru dorinţa de a se folosi de putere şi de budgetul Statului, nesfiindu-se a încurca ţara în tot soiul de intrigi şi de frămîntări. Ihimiiiim 14 Ianuarie ISOO Pagina 120 b. rândul . 111 30f . t lnsecţiuni şi reclame Rândul v. »- '»T X » rffîvri Lt IV'm 0 scrisorea d-lui N. C. Aslan D. deputat N. Ceaur Aslan ne trămite următorea scrisore : Domnul meu, In fiiua de 10 a curentei am trimis 4'arel°r din Bucureşti Naţiunea şi Adevĕrul următorele linii, carora rog să daţi ospitalitate in colonele stimabilei d-vostre foi. N. Ceaur Aslan. ! . Primesc sub plic un minier al Flaurului Lupta din 8 şi 9 a curentei, care, pe pag. 1, conţine o pretinsă dare de samă a celor petrecute în întrunirea comitetului liberalilor disidenţi din Iaşi, ţinută în 4 a curentei la mine. întreaga acea dare de samă nu este de cât o ţessetură de 19 adevăruri, pintre care s’a pressurat şi câte un adevăr pe ici colea. Din 62 membri ai Comitetului central, cu vreo 40 răspunsese la apel, iar din rest unii erau absenţi din oraş, iar ceilalţi bolnavi. Cel întâi care a luat cuvântul a fost d. Mârzescu, care presida întrunirea, dar nu eu. Din străinii Comitetului nu era decât d. Eugen Ghica-Comănişteanu, care prânzise la mine şi care, după insistenţa mea, ne-a făcut plăcerea a asista la discuţiune. Intenţiunea mea nu este de a vă trimite vreo contra dare de samă, spre a vă relata, în amănuntele sale, cursul şi resultatul disbaterilor. Nu suntem de acei cari au o o voie de sgomot pentru a face a crede, că existăm. Nu mă pot însă opri de a da cea mai formală desminţire fantasticului corespondent al Luptei, atât în privirea cuvintelor ce le pune în gura oratorilor, cât şi în privirea opiniunei lor asupra unor chestiuni. Aşa, între altele, este absolut fals că eu sau altul cineva ne-am fi pronunţat în chestiunea dărei în judecată a Ministerului I. C. Brătianu. Incidentul despre controlul poliţiei, în privirea membrilor ce soseau la întrunire, nu este, ca şi restul, decât o noură născocire a acelui corespondent Se vede că acel nostim domn ignorează că atât prefectul actual al poliţiei cât şi prefectul judeţului Iaşi, au făcut, în timp, parte din acest Comitet şi că ei, prin urmare, cunosc forte bine tote personile din cari el se compu