Fulgerul, 1909-1910 (Anul 2, nr. 1-52)
1909-11-02 / nr. 1
ANUL II No. 11Li Număr 10 bani. ABONAMENTE Inserţianî şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT ------------ Apare în fiecare Luni -----------Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Mare 9. ABONAMENTE Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 M ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul III 30w r. Pe an . Pe 6 luni 8 lei. 4 „ O ANIVERSARĂ PREŢIOASĂ ~&iB La 15 noembre st. n. Casa noastră Domnitoare şi, cu Ea, Ţara, va serba o preţioasă aniversară. La 15 noembre st. n. se împliinesc patruzeci de ani de când Domnitorul Ţărei, A. S. R. Principele Kol I, astăzi M. S. Regele Carol I al României, a pus piatra fundamentală a întemeierei Dinastiei, prin cătoria Sa cu A. S. R. Principesa Elisabeta de Wied. Dacă dorinţa lA.IA. L.L. de a'şi vedea întemeiată o Familie direct descendentă n'a fost realizată, dacă asu acestei aniversări planează, poate, o umbră de tristeţă, produsă de răpirea prematură a singurului vlastardist al Familiei noastre Domnitoare, IA.IA. L.L. pot avea mângâerea că şi-au câştigat o mare şi numeroasă familie întreaga Naţiune Română, nu numai dintre strâmtele hotare ale Ţărei, ci de pretutindenea unde se află suflare hrânească. IA. S. Regele Carol, prin înţelepciune şi vitejie, IA. S. Regina Elisabeta, prin duioşie şi bunătate, au ştiut şi câştige dragostea adevărată şi neţărmurită a întregului Popor Român. Fie că oficialitatea va da sau nu acestei serbări toată splendoarea ce i se cuvine, suflarea românească de ptutindenea va sărbători cu dragoste această preţioasă aniversară, căci Poporul Român s'a identificat întruna cu Dinastia Sa, încât serbările Ei sunt serbările Lui, după cum bucuriile şi întristările Ei sunt bucuriile şi listările Lui. m î. ,â.— /f JOui . Remaniarea După aproape un an de cotcodălă zadarnică, se pare că d. Ionel ătianu va ajunge să-şi vadă minusul remaniat şi complectat. Zicem se pare, căci, deşi anunţattul ca aproape îndeplinit, deşi se b că şeful guvernului e plecat la tara cu decretile de numirea noii miniştri în buzunar, pentru a lemne senină,turei M. S. Regelui, d. iei Brătianu a ajuns cu romania- i ca ciobanul care, amâginduşi veri, tot striga mereu «ea ca lupul» , ca lupul să vie, până ce, când d lupul, in realitate, nu mai fu zut. Se poate ca, chiar în ultimul mont, sa survie vr'o nouă pedică, casă zădărnicească şi această ultimă ibitaţie a tânărului Ionel, cum a lărnicit pe precedentele sale. Chiar văzând aparate în „1Ziorţitorul oficial‘ decretele pentru numirea d-lor Al. Constantinescu, M. Orleanu şi General Crăiniceanu ca miniştri, mulţi vor sta la îndoială dacă trebue să creadă remaniarea un fapt real sau o simplă păcăleală, faţă de multele combinaţii ce s au făcut şi desfăcut până acum. Pentru Ţară, noua formaţiune ministerială anunţată face impresia linei haine vechi, ale căreia rupturi au fost cârpite cu petici de stofă nouă, dar cari sunt de-o calitate aşa de ordinară, încât ameninţă a se rupe mai degrabă decât însăşi vechitura. Şi d. Al. Constantinescu, şi d. M. Orleanu, şi d. generail Crăinicianu, a căruia valoare militară ne contestăm, sunt, în politică, nişte personaje cu un rol cu desăvârşire şters. In noul minister nu vor figura deci decât ca simple utilităţi, drept curată umplutură, care nu va putea da absolut nici o vigoare regimului prea vlăguit de propriele păcate. După numai doi ani şi jumătate de guvernământ, guvernul d-lui Ionel Brătianu a ajuns tot atât de uzat pe cât ajunsese regimul lui Ion Brătianu după aproape 12 ani de dictatură şi, faţă de bicisnicia sa, nu treime sa ne mire faptul dacă, chiar realizată remaniarea, aşa cum a fost anunţată, criza de guvern nu se va fi sfârşit şi o nouă remaniare îi va urma cât de curăm. Afară de cazul unei schimbări de regim, ne putem aştepta ca guvernul liberal sa fi intrat în perioda miniştrilor năimiţi cu luna sau chiar cu săptămâna, poftele în rândurile partizanilor regimului fiind prea numeroase. Şi în această credinţă, ne întăreşte şi mai mult chiar modul în care se anunţă că s'ar fi făcut remaniarea. Luni 2 Noembrie 1909 ,desar D. Constantin Stere. Se dă ca mai mult de cât cert faptul că ministerul s’a remaniat şi că, în noua combinaţie ministerială, șeful impus liberalilor ieșeni n’a intrat, lucru pe care, de altmintrelea, noi l-am prevăzut și l-am spus de multă vreme, încă de când ministerul s’a discomplectat Intr’o convorbire particulară, avută în tren cu un personaj politic, într’un moment de expanziune voită sau întâmplătoare, d. Stere a declarat că nu vrea să intre în minister, pentru motivul că d-sa nu’i om de acţiune. D’apoi ce alta oare am spus şi noi de cât doară că d. Stere n’are vocaţia omului politic, că ne fiind om de acţiune, ne fiind omul care să disfaşure energia cerută unui om politic în adevăratul înţeles al cuvântului, locul seu nu poate fi într’un minister, după cum nu este nici în fruntea unui club politic ? D-lui Stere îi place să stea cu spatele la gura sobei, de unde, făcând pe cugetătorul adânc, să filosofeze, sau cel mult să împingă pe alţii la acţiune. Pentru d-sa, liniştea cabinetului seu privat e preferabilă agitaţiunei in care vecinie omul politic trebue să rămâe, şi de aceia, fără a’l duşmăni, ba, din contra, în credinţa că’i facem o îndatorire, îl sfătuim să se lese de politica militantă. Fie că d-sa a fost sincer când a făcut declaraţia că vor să-l facă ministru cu de-a sila şi că d-sa nu primeşte, fie că a fost numai povestea mâţei care, neajungând la carne, zice că miroasă prea tare, d Stere nu este şi nici nu va fi ministru, căci nu are stofa pentru acesta. Educaţie greşită Mai mulţi părinţi ne atrag atenţia asupra greşitei educaţii ce se dă copilelor în institutul Sacré-coeur al călugăriţelor catolice. înainte, elevele externe erau cu totul deosebite de cele interne, aşa că nu se putea cunoaşte deosebirea de tratament ce călugăriţele catolice aveau faţă de linile şi faţă de celelalte. Acum, însă, elevele interne şi cele externe fiind la un loc, această deosebire se simte, şi încă prea mult. Elevele interne sunt aşezate în băncile din faţă, iar cele externe în băncile din fund şi, dacă o bancă nu s'a putut complecta cu interne numai şi s’au mai pus şi externe, cele întăi stau cu spatele la cele din urmă. In timpul recreaţielor, elevele interne sunt deosebite de cele externe, călugăriţele nepermiţăndu-le nici chiar să vorbească unile cu altele. Acest sistem de educaţiune va fi el poate întrebuinţat în folosul material al instituţiunei, călugăriţele catolice Căutând, prin asemenea mijloace nedemne, să şi-