Fulgerul, 1909-1910 (Anul 2, nr. 1-52)

1909-11-02 / nr. 1

ANUL II No. 11Li Număr 10 bani. ABONAMENTE Inserţianî şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT ------------ Apare în fie­care Luni -----------­Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Mare 9. ABONAMENTE Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 M ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul III 30w r. Pe an . Pe 6 luni 8 lei. 4 „ O ANIVERSARĂ PREŢIOASĂ ~&iB La 15 noembre st. n. Casa noastră Domnitoare şi, cu Ea, Ţara, va serba o preţioasă aniversară. La 15 noembre st. n. se împliinesc patru­zeci de ani de când Domnitorul Ţărei, A. S. R. Principele K­ol I, astă­zi M. S. Regele Carol I al României, a pus piatra fundamentală a întemeierei Dinastiei, prin că­toria Sa cu A. S. R. Principesa Elisabeta de Wied. Dacă dorinţa lA.IA. L.L. de a'şi vedea întemeiată o Familie direct descendentă n'a fost realizată, dacă asu­­­ acestei aniversări planează, poate, o umbră de tristeţă, produsă de răpirea prematură a singurului vlastar­di­­st al Familiei noastre Domnitoare, IA.IA. L.L. pot avea mângâerea că şi-au câştigat o mare şi numeroasă familie întreaga Naţiune Română, nu numai dintre strâmtele hotare ale Ţărei, ci de pretutindenea unde se află suflare hrânească. IA. S. Regele Carol, prin înţelepciune şi vitejie, IA. S. Regina Elisabeta, prin duioşie şi bunătate, au ştiut şi câştige dragostea adevărată şi neţărmurită a întregului Popor Român. Fie că oficialitatea va da sau nu acestei serbări toată splendoarea ce i se cuvine, suflarea românească de ptutindenea va sărbători cu dragoste această preţioasă aniversară, căci Poporul Român s'a identificat întru­na cu Dinastia Sa, în­cât serbările Ei sunt serbările Lui, după cum bucuriile şi întristările Ei sunt bucuriile şi listările Lui. m î. ,â.— /f JOui . Remaniarea După aproape un an de cotcodă­­lă zadarnică, se pare că d. Ionel ătianu va ajunge să-şi vadă minus­­ul remaniat şi complectat. Zicem se pare, căci, de­şi anunţat­­tul ca aproape îndeplinit, de­şi se b că şeful guvernului e plecat la tara cu decretile de numirea noi­­i miniştri în buzunar, pentru a le­mne senină,turei M. S. Regelui, d. iei Brătianu a ajuns cu romania- i ca ciobanul care, amâginduşi ve­­ri, tot striga mereu «ea ca lupul» , ca lupul să vie, până ce, când d lupul, in realitate, nu mai fu zut. Se poate ca, chiar în ultimul mo­nt, sa survie vr'o nouă pedică, ca­să zădărnicească şi această ultimă ibitaţie a tânărului Ionel, cum a lărnicit pe precedentele sale. Chiar văzând aparate în „1Ziorţi­­torul oficial­‘ decretele pentru nu­mirea d-lor Al. Constantinescu, M. Or­­leanu şi General Crăiniceanu ca mi­niştri, mulţi vor sta la îndoială da­că trebue să creadă remaniarea un fapt real sau o simplă păcăleală, faţă de multele combinaţii ce s au făcut şi desfăcut până acum. Pentru Ţară, noua formaţiune mi­nisterială anunţată face impresia li­nei haine vechi, ale căreia rupturi au fost cârpite cu petici de stofă nouă, dar cari sunt de-o calitate aşa de or­dinară, în­cât ameninţă a se rupe mai degrabă de­cât însăşi vechitura. Şi d. Al. Constantinescu, şi d. M. Orleanu, şi d. g­en­er­ail Crăinicianu, a căruia valoare militară ne contestăm, sunt, în politică, nişte personaje cu un rol cu desăvârşire şters. In noul minister nu vor figura deci de­cât ca simple utilităţi, drept cura­tă umplutură, care nu va putea da absolut nici o vigoare regimului prea vlăguit de propriele­­ păcate. După numai doi ani şi jumătate de guvernământ, guvernul d-lui Ionel Brătianu a ajuns tot atât de uzat pe cât ajunsese regimul lui Ion Brătia­nu după aproape 12 ani de dictatu­ră şi, faţă de bicisnicia sa, nu tre­ime sa ne mire faptul dacă, chiar re­alizată remaniarea, aşa cum a fost a­­nunţată, criza de guvern nu se va fi sfârşit şi­ o nouă remaniare îi va ur­ma cât de curăm. Afară de cazul unei schimbări de regim, ne putem aştepta ca guvernul liberal sa fi intrat în perioda miniş­trilor năimiţi cu luna sau chiar cu săptămâna, poftele în rândurile par­tizanilor regimului fiind prea nume­roase. Şi în această credinţă, ne întăreşte şi mai mult chiar modul în care se anunţă că s'ar fi făcut remaniarea. Luni 2 Noembrie 1909 ,desa­r D. Constantin Stere. Se dă ca mai mult de cât cert faptul că ministerul s’a remaniat şi că, în noua combinaţie ministerială, șeful impus libe­ralilor ieșeni n’a intrat, lucru pe care, de alt­mintrelea, noi l-am prevăzut și l-am spus de multă vreme, încă de când ministerul s’a discomplectat Intr’o convorbire particulară, avută în tren cu un personaj politic, într’un mo­ment de expanziune voită sau întâmplă­toare, d. Stere a declarat că nu vrea să intre în minister, pentru motivul că d-sa nu’i om de acţiune. D’apoi ce alta oare am spus şi noi de cât doară că d. Stere n’are vocaţia omu­lui politic, că ne fiind om de acţiune, ne fiind omul care să disfaşure energia ce­rută unui om politic în adevăratul înţeles al cuvântului, locul seu nu poate fi în­tr’un minister, după cum nu este nici în fruntea unui club politic ? D-lui Stere îi place să stea cu spatele la gura sobei, de unde, făcând pe cuge­tătorul adânc, să filosofeze, sau cel mult să împingă pe alţii la acţiune. Pentru d-sa, liniştea cabinetului seu privat e preferabilă agitaţiunei in care vecinie omul politic trebue să rămâe, şi de aceia, fără a’l duşmăni, ba, din con­tra, în credinţa că’i facem o îndatorire, îl sfătuim să se lese de politica militantă. Fie că d-sa a fost sincer când a făcut declaraţia că vor să-l facă ministru cu de-a sila şi că d-sa nu primeşte, fie că a fost numai povestea mâţei care, ne­a­­jungând la carne, zice că miroasă prea tare, d Stere nu este şi nici nu va fi ministru, căci nu are stofa pentru acesta. Educaţie greşită Mai mulţi părinţi ne atrag atenţia asu­pra greşitei educaţii ce se dă copilelor în institutul Sacré-coeur al călugăriţelor ca­tolice. înainte, elevele externe erau cu totul deosebite de cele interne, aşa că nu se putea cunoaşte deosebirea de tratament ce călugăriţele catolice aveau faţă de li­ni­le şi faţă de celelalte. Acum, însă, elevele interne şi cele ex­terne fiind la un loc, această deosebire se simte, şi încă prea mult. Elevele interne sunt aşezate în băncile din faţă, iar cele externe în băncile din fund şi, dacă o bancă nu s'a putut com­plecta cu interne numai şi s’au mai pus şi externe, cele întăi stau cu spatele la cele din urmă. In timpul recreaţielor, elevele interne sunt deosebite de cele externe, călugări­ţele nepermiţăndu-le nici chiar să vorbeas­că unile cu altele. Acest sistem de educaţiune va fi el poa­te întrebuinţat în folosul material al ins­­tituţiunei, călugăriţele catolice Căutând, prin asemenea mijloace nedemne, să şi-

Next