Fulgerul, 1909-1910 (Anul 2, nr. 1-52)
1909-11-02 / nr. 1
o lească pe cât mai mulţi părinţi să’şi dea copilele interne. El nu poate fi însă în interesul educaţiunei viitoarei femei române, căci, mulţumită educaţiunei primită de la călugăriţele catolice, vor căuta şi în societate să’şi ia aere de superioritate faţă de semenele lor. Acest sistem de educaţie o fi poate întrebuinţat cu succes în ţările cu o aristocraţie veche. La noi, ţară eminamente democrată, însă, nu are ce căuta şi de aceia atragem atenţia d-lui inspector al şcoalelor particulare asupra lui, pentr a lua măsuri în consecinţă. CERŞETORII E spăimântător de mare numărul cerşetorilor din Iaşi. Cine are obiceiul a vizita hramurile bisericilor şi mai cu samă cine s a dus să se închine la S-ta Paraschiva de hramul Sfintei, desigur a rămas rău impresionat de mulţimea celor ce-şi duc existenţa din cerşit, şi mai ales de infirmităţile oribile expuse prin ogrăzile bisericelor şi prin stradele din vecinătatea lor. Dar, pe lângă nenorociţii cărora infirmităţi reale le dă dreptul la asistenţa publică, mai sunt mulţime de indivizi valizi, cari îşi fac din cerşetorie o profesiune lucrativă, intrând prin ogrăzile oamenilor, sub pretextul cerşetoriei, şi punând mâna pe tot ce le cade la îndemână. Şi pentru unii, şi pentru alţii ar trebui luate măsuri. Avem societăţi pentru protecţiunea animalelor, şi nimeni nu se gândeşte la protecţiunea papienilor, la adevăraţii dezmoşteniţi ai soartei cărora, dacă boala şi lipsa nu vine degrabă să pue capăt mizerabilei lor existenţi, pe vre-un gunoiu sau pe sub vr’un gard, şi’l pun ei singuri, cum s’a întâmplat chiar săptămâna aceasta cu cerşetorul Călinescu care, neavând adăpost, rupt de foame şi de frig, respins de la azilul de infirmi al Comunei, unde se dusese să cerşască găzduirea, s’a aruncat cu capul în fântână, scurtându’şi astfel suferinţele. Sunt la Cetâţuea mulţime de clădiri cari stau pustii, la Hlincea asemenea. De ce Comuna nu stărueşte ca Statul sâ’i cedeze aceste clădiri, pentru a face în ele aziluri pentru infirmii sei, iar pe cei străini de localitate să’i trimeată la urma lor? Viitorul spunea, mai dăunăzi, că I. P. S. Mitropolit ar avea intenţia să facă la Cetăţuea o şcoală de pictură, de horticultură şi de grădinărie pentru călugări. N’ar fi mai nimerit oare ca I. P. S. Sa să ia iniţiativa pentru formarea unei întinse societăţi pentru protejarea milogilor şi internarea lor la Cetăţuea? Noi suntem siguri că nuui cetăţan, care nu şi-ar da bucuros obolul seu, lunar, pentru acest scop, căci ar da mai puţin decât dă azi şi mai cu efect. Fie din iniţiativă privată, fie din iniţiativă publică, se impune curăţirea oraşului de cerşetori şi mai cu samă de şarlatanii ce simulează infirmităţi. întrunirea d-lui Ioreja D. N. Iorga, deputat al colegiului II de Iaşi, şi-a convocat alegătorii, în Sala Sidoli, pentru a le da samă de modul cum s'a achitat de mandatul seu, în cele două sesiuni parlamentare, la cari a luat parte. Alegătorii nu s'au prea grăbit să răspundă chemărei d-lui N. Iorga. Cu năpaste să tot fi fost în sală 100 alegători. Restul auditorilor şi aplaudatorilor sei, cari ocupau mai puţin de jumătatea locurilor disponibile din sală galeria şi balconul erau goale—îl formau băeţii d-lui N. Iorga, adică elevii de şcoală şi vr'o trei-patru dame. E drept că şi d-sa a nimerit cu ţine- rea intrunirei ca Irimia cu oiştea’n gard, într’o zi de lucru, şi la ciasurile când băeţii iesă de la şcoală rupţi de foame, încât preferă hrana materială, înaintea celei morale ce le-o oferă d. N. Iorga ; iar damele cari, de obiceiu, formează decorul întrunirilor iorghiste, erau ocupate F U L C E R U L SA TIRA ZILEI Ferice muritorul ce ’n totdeauna crede Ca Dumnezeu ne-ajută şi Dumnezeu ne vede Şi care’şi pleacă capul şi face rugăciuni Ca sufletu i să meargă în dreapta celor buni. Ferice de cei care plutind pe-a lumei valuri In haosul acesta —, râvneşte idealuri Când ştie c’un Episcop—din cei mai cumpăniţi, Califică nemernici pe doi «Mitropoliţi». Ferice şi poporul lui Izrael ce spune Că Dumnezeu e-un Rabin şi Rabinul minune Şi care nu'şi dă seamă—în judecata lui—, Că Rabinul nu-i Domnul şi Domnul Rabin nu-i. Ferice şi Sultanul ce vrea „Poligamia“ —Crezînd că dânsa este, un spor pentru „Turcia“ Şi nu’şi închipueşte că-i omul animal, Lipsit de conştiinţă, lipsit de-un ideal ! I* Ferice e şi „Papa“ ce-i zic supuşii „tată“ Când singur recunoaşte că n'a fost niciodată, Şi dacă „Papa-Tată", ar fi făcut copii, Tot nu era s’ajungă la sutele de mii. Eus, cu pregătirea bucatelor, cu spălatul rufelor şi cu alte îndeletniciri gospodăreşti, şi e de mirat că chiar cele trei-patru şiau lăsat acasă sarmalele, pentru a înghiţi la Circ găluştile d-lui Iorga. Oratorul, şi de astă dată, a dovedit că nici a deprins nimic nou, dar nici n’a uitat nimic. D-sa a dovedit, încă odată, în aplauzele băeţilor, pornite după semnalul dat de un servitor dintre culise, că a rămas acelaş jongleur de cuvinte, acelaş panglicar politic, care zadarnic se încearcă să producă efecte retorice. Dar, asupra întrunirei d-lui Iorga vom reveni. „Ziarist“ Naţionalist La berăria «Zimbrul», în Piaţa Unirei, stăm la o masă, în dreptul ferestrei, în tovărăşia unui simpatic căpitan, a unui pensionar militar şi a unui drăguţ comerciant ieşan. Pe trotuar trece un individ sgribulit, cu paltonul între umere. — Cine’i Jidanul ista? întrebă căpitanul. — D.lui trebue să’l cunoască—zice pensionarul militar, arătându-mă pe mine— căci e ziarist. — II cunosc şi nu prea—zic eu.—E drept, l-am avut ca măturător în Redacţia noastră, cu salar de 20 lei lunar. Nu l-am putut ţinea, însă, fiind epileptic şi suferind de cleptomanie. In fiecare zi, în loc să’şi facă datoria şi să ţie curăţenie în Redacţia, făcea gunoiu, îşi luase obiceiul să fure, cu braţul, manuscriptele din Redacţia «Evenimentului» şi să ni le aducă nouă. Aceste apucături ne-au făcut să-i dăm socoteala, întovărăşită de un picior în partea cea mai mară a trupului, şi să’l facem să se îmbrace cu uşa ca c'o haină. Cine’i şi de unde vine ? habar nu am. — Eu îl cunosc mai bine—zice comerciantul dintre noi.—E un bastard de-al Institutului Gregorian. Se zice că a fost lepădat în leagănul de la Institut, împreună cu un act de naștere, în care se indica a fi născut din mamă evreică şi din tată necunoscut. A fost dat în creşterea unei ţărance din Ciurbeşti, iar educaţia şi-a terminat-o la grajdiurile şi bucătăria Satului Spiridon. «De altmintrelea trebue să fie foarte deştept, deoarece, pănă la vrâsta de 23 ani, cu toate stăruinţele Epitropilor şi intendenţilor, cu toată bine-voitoarea protecţie ce profesorii o acordă, îndeobşte, dezmoşteniţilor soartei, a izbutit să aibă patru clase gimnaziale. «Văzând căi greu de învăţat carte, s’a apucat de gazetărie naţionalistă, insultând şi calomniând într’o fiţuică greţos de imundă, numită „Alarma Pungaşului“, pe toţi cei cărora, fiindu-i milă de el, i-au întins mână de ajutor. — Aşa !—zice căpitanul—acum îmi esplic înverşunarea antisemită a individu- u lui, căci nu poate fi mai mare înverşunat de cât renegatul. Şi cu ce trăeşte? cu ce scoate fiţuica ? — Trăeşte cu măslinile de la mine— intervine Alecu Mihailescu, antreprenorul berăriei.—Nu-i chip să mai mă slăvesc cu măsline, domnilor. Bea câte o ţuică, pe datorie, şi mănâncă câte o farfurie de măsline şi câte-o pane, pe gratis. îmi datoreşte vr'o doî Iei. Cu dragă inimă aşi renunţa la ei, numai să nu’i mai calce piciorul pe aici. —Fiţuica—adaogă comerciantul din tovărăşia noastră—o scoate din sumele ce adună din pomană, sub formă de împrumut. Pe cărei întâlneşte, fie că’l cunoaşte, fie că nu, cere să'i împrumute macar 50 bani, ca să se bărbierească. Şi ceia ce lipseşte, complectează prefectul poliţiei, cu care’i în strânse legături de prietenie. ,,Se vede însă că şi la poliţie s’au epuizat fondurile, căci, pentru ultimul număr, ajutorul dat de ea nefiind suficient, şi-a vândut nişte vechituri de strae şi ghete pe la băeţii din dugheni, ceia ce mă face a bănui că spurcăciunea de fiţuică îşi dă duhul şi că vechiturile sfârşite, ca şi exploatarea izvorului împrumuturilor, muribunda a scos ultima horcăială, şi-a vărsat cei de pe urmă clăbuci. Un accident întâmplat în Piaţa Unirei ne-a întrerupt convorbirea. Sfârlă. Strămutare de domiciliu din Iaşi Ilustrul nostru concetăţan George Dobiaş, avocat şi membru marcant al partidului conservator, se strămută din Iaşi, cu familia, la Constanţa, unde a contractat afaceri importante şi de o valoare însemnată, luând în antrepriză, pe cinci ani, exploatarea cazinului cu cărţi de joc şi căişori, în tovărăşie cu al său frate, care şi-a isprăvit pedeapsa de 6 luni pentru escrocherii, dată de Curtea de apel din Galaţi şi ieşit din pension mai perfecţionat de cum intrase, va face practică, în cursul iernei, cum să învârtească căişorii să se oprească calul ce va voi, făcând jocul la sigur, nu la noroc. Asemenea vor face exerciţii de scoaterea lui 8 sau 9 la maca şi trei aşi, cu cel dedesubt 4, la pocăi. Afacerile vor merge de minune, chiar din iarna aceasta, căci au luat cu chirie o Casă mare şi frumoasă, în centrul oraşului, unde se vor organiza dlaruri şi mese mari, spre a atrage lume multă şi aleasă, de ambe sexe, cu dare de mână, aşa că se va petrece de minune, cu cărţi, cu distracţii şi în tot felul, numai bani să iasă, căci după bani a alergat de la Iaşi tocmai la Constanţa, oraş comercial, unde se pot face multe afaceri bune şi mănoase. Felicităm pe fostul nostru concetăţan de ideia sublimă ce-a avut şi-i dorim reuşită deplină, siguri fiind că urările iire se vor realiza, căci e tare deştept, el şi frăţiorul seu, în întreprinderile şi-au ales. Şi, la urma urmei, dacă, după uimi sau doi, va vedea că nu merge aşa şi a plănuit pe faţă, uşor îi va fi să se tr mute la Constantinopoli, unde cu alianţă va reuşi pe dos, şi tot bine vih meri, ori unde se va stabili. Ide CANI)... (Sonet) Când mi-adâncesc privirea, cu uimin In ochi ’ţi, în privirea ta cea vagă, Găsesc ascunsă ’n ea o lume ’ntrea. De dor, de îndoeli şi de mâhnire. De ce ? ţi-am dat destulă fericire, Şi atâtea zile scumpe nu ne leagă ? De crezi că’i cu putinţă să se ştearg! Aşa de lesne-o dulce amintire ? Insă, ce-a fost, e, ori şi ce s’ar face, Un timp trecut, ce n'o să mai revie, Un timp plecat ce nu se mai întoarce Ce-a fost căndva, nu poate să mai Ori câte lacrimi să încerci a stoarce, Ce ’i mort odată, nu mai reînvie. GENI ERI ŞI AZI Cu ochii tăi nu ’nsufleţeşti iubirea, Cu zimbetul nu’mi aminteşti trecutul, Iar glasul tău nu’mi cântă fericirea, Nici nu’mi-e dor să’ţi mai simţesc săru Azi nu’mi inspiri sublimă poezie Şi nici nu’mi mai înflăcărezi elanul, In graţii nu există armonie. Azi ochii tăi însufleţesc doar Banul. CORNELI U escrocherie Îndrăzneaţi cercete Parchetul a fost sezisat şi o escrocherie îndrăzneaţă. Misitul Moritz Abramovici se prezida d. A. Orenstein, antreprenorul Oteluia Bristol, şi solicită un împrumut 600 lei, pentru M. Moscovici, comerci din strada Sărărie. Solicitatul primi Moritz Abramovici se prezintă cupa subscrisă de Moscovici şi încasează sui A doua zi, d. Orenştein aflând că cerut declararea misitului Avramovici stare de faliment, se duce la Moscon şi întreabă dacă a primit suma. Acelegând şi primirea banilor şi iscăli poliţei, d. Orenstein apucă pe misit, declară că a plat banii lui Simcha Ksman, cumnatul lui Moscovici, care a părut din oraş şi care a fost pus în mărire. Se pare însă că iscălitura de pe pont a fost plastografiată, semănând perfen chiar de la prima vedere, cu iscăliţii lui Moscovici de pe alte poliţe. 1. 1. "I Informaţii Astăzi, la ora 3, se celebrează, la serica Banu, căsătoria religioasă a gerilei d-soare Eugenia Drăgulănescu, fii d-lui căpitan Drăgulănescu, cu d. V. Atonescu un distins comerciant din Focşa Există o lege a repaosului duminica căreia respectare se impune la tot lumea, numai magaziei de la C. I. . din Iaşi nu. Fie duminică, fie sărbătoare legală, şful magaziei impune subalternilor sei lucreze până noaptea târziu, ca şi in toa celelalte zile de lucru. Cunoaşte d. inspector respectiv ace fapt ? Ori poate nu există vr’un regulment care* să fixeze zilele şi carele ( lucru la magazia C. F. R. din Iaşi. La şcoala primară V. Alexandri, din strada Sf. Caralamb se întrunesc astăzi, la ora 4 p. m., membrii societăţei de muzică din Iaşi şi iubitorii de muzică, spre a se consfătui asupra reorganizărei coralului şi orchestrei societăţei. 11