Fulgerul, 1910-1911 (Anul 3, nr. 1-62)

1910-11-08 / nr. 2

ANUL III No. 2 ABONAMENTE Pe an . Pe 6 luni 8 lei. 4 . ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul III 30n . Inserţiunî şi reclame 50 bani rândul.FULGERI ZIAR INDEPENDENT Apare In fiecare Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Mare 4. Un număr 10 bani. Luni 8 Noembrie 1910 U L Situata Politică Situaţia politică începe a se lim- I pe zi, încetul cu încetul. Regimul liberal, istovit cu de- I săvârşire, se va prăbuşi. Acesta'i ! lucru pe care nu l mai contestă astăzi nici propriii sei partizani, I şi veleatul seu se numără cu câteva săptămâni sau cel mult cu câteva luni. Faţă cu apropiata perspectivă I a unei schimbări de regim, fiecare se întreabă : cine va lua succesiunea partidului liberal? Spre binele şi spre folosul Ţărei ar fi ca această succesiune să revie partidului conservator reîn- I tregit. Aceasta, însă, se pare, nu se va întâmpla, pentru moment. E drept că, urmând indicaţiunilor Suveranului, care, în relietate rânduri şi-a manifestat dorinţa de a vedea partidul conservator reîntregit şi în stare a da un guvern tare, partea cea mai puternică a partidului conservator—tare şi prin numărul partizanilor şi prin repetatele victorii electorale ce le-a repurtat—făcând un gest de mărinimie, a întins o mână prietenească şi împăciuitoare părţei celei mai slabe, învinşilor, şi, trecând peste nemulţumirile din trecut, şi-au manifestat buenele dispoziţii pentru o împăcare I frăţească. D. P. P. Carp, însă, nesocotind şi idicaţiunile Coroanei şi pe cele II ale corpului electoral, n’a voit să o laudă de împăcare şi de tratative, pretinzând tocmai el, învinsul, ca învingătorii să treacă pe sub furerile caudine, să facă mea culpa şi ‘ să revie în tabăra vechilor con-, 1 servatori, cu arme şi bagaje, dar fără condiţiuni. Se înţelege că asemenea pretenţiuni nu puteau fi admise de conservatorii-democraţi, şi astăzi tratativele pentru concentrarea conservatorilor au fost cu desă- vârşire părăsite, cel puţin pentru un timp oarecare Pănă atunci, însă, Ţara, nu potămânea fără guvern. In faţa M. S. Regelui, amâni louâ ramurile partidului conservator îşi formulează pretenţiile la accesiunea regimului liberal. Vechii conservatori, de sub şefa d-lui P. P. Carp, îşi sprijină retenţia pe faptul că ei repreintă tradiţia conservatoare şi deci li le revine succesiunea.. Conservatorii-democraţi, de sub Mia d-lui Tache Ionescu, susţină succesinea le revine lor de drept, deoarece Ţara şi-a manifestat dragostea şi încrederea ce-o are în ei, aproape în toate alegerile parţiale ce-au avut loc în timpul din urmă. In aşa condiţiuni, M. S. Regele neputând încredinţa puterea nici uneia din cele două ramuri ale partidului conservator, fără a crea tot atâţia nemulţumiţi câţi partizani are ramura ce-ar rămânea pe din afară, nu-i rămâne altă soluţie mai practică şi mai sănătoasă decât a chema la prezidarea viitoarelor alegeri generale un minister compus din barbaţi politici şi din oameni luminaţi, cari să nu facă parte din nici una dintre cele două grupări conservatoare, şi a da astfel corpului electoral putinţa a indica viitorul guvern. Paucis-MuSta UNU! BEŢIV Arată-i o lămâie: Foc se face, crapă, Ciuda lui că-i lasă gura apă. Giordano Banca Iaşului încă de pe la sfârşitul lui iunie, când s’au început lucrările preliminare pentru constituirea unei bănci intermediare în Iaşi, pusă sub directa ocrotire a Băncii Naţionale, am spus că această nouă instituţie financiară nu poate inspira nici o încredere capitalurilor serioase, deoarece e menită a fi o sucursală colectivistă, destinată a căpătui un număr de colectivişti din Bucureşti şi a specula capitalurile unor oameni cari le ţin în ladă, numai şi numai în folosul pur colectivist. Şi faptele au venit tare degrabă să confirme cele spuse de noi. Cu toată declaraţia iniţiatorilor constituirei acestei instituţii financiare că, din ea, politica va fi exclusă, realitatea faptelor e contrară, şi cele petrecute în întrunirea ţinută duminica trecută de cătră subscriitorii capitalului iniţial al Băncei sunt menite a dovedi, pănă la evidenţă, contrariul. In această întrunire s’a propus şi s'a admis ca acţiunile Băncei să fie nominale, nu la purtător. Ce însamnă, oare, aceasta, decât că cei puşi în fruntea acestei instituţiuni voesc să-şi aibă totdeauna, în palmă, asigurată, majoritatea adunărilor generale a acţionarilor, cu care să tie şi să spânzure după interesele lor, pe când adevăratul interes al Băncei ar fi ca aceste acţiuni sa fie la purtător ? Interesul real al deţinătorilor de acţiuni ale acestei Bănci ar fi ca ele să fie la purtător, pentru a putea fi negociabile oricănd şi oricum. Dovada o avem în diferitele instituţiuni de credit cu acţiuni la purtător, ca de exemplu Casa Marmorosch, ale cărei acţiuni se cotează cu un preţ îndoit decât cel nominal. Cu acţiuni la purtător, însă, nu se pot face pointage, nu se poate şti mai dinainte de câte voturi poţi dispune într’o chestie oarecare, şi câte-ţi mai trebue să cumperi sau să furi, pentru a-ţi asigura majoritatea, şi de aceia iniţiatorii Băncei au adoptat sistemul acţiunilor nominale. Tot în întrunirea de duminica trecută s’a găsit un orator în destul de deştept, care să propue ca Banca intermediară să nu acoarde împrumuturi de cât la Români, lucru ce n’a îndrăznit să’l facă nici chiar Banca Naţională. Şi ne putem închipui ce afaceri strălucite va putea realiza această Bancă, adoptând acest sistem de cernere a cererilor de împrumut ce i s’ar prezenta. Mai adăugând la toate aceste şi veni- rea d-lui Take Protopopescu, cel mai ocultist colectivist, în Iaşi, pentru a nota, dupa culoarea politică, reducerile ce urmează a se face din capitalurile subscrise peste suma de un milion, cu care Banca îşi va face începutul operaţiilor sale, cum şi dependenţa imediată a nouăi instituţii de credit de Banca Naţională, colectivizată până în vârful urechilor, est prea mult în evidenţă scopul în care se crează această Bancă şi procedările de care se va folosi în viitor. Pentru orice om cu judecata sănătoasă, noua Bancă colectivistă nu poate inspira deci nici o încredere şi desigur nu va putea ajunge scopul ce pretinde câ’l urmăreşte. O PROPUNERE Chestiunea jocului unde va fi aşezată statuea lui Cuza-Vodă a fost definitiv hotărâtă. Constetul statuei, în întrunirea ce-a ţinut-o, a hotărât să ceară Piaţa Unirei, pe care primăria s’a arătat dispusa s’o cedeze. Cum, in acea piaţă nu pot încăpea două monumente, lumea se întreabă cu nedumerire: ce se va face cu monumentul Unirei? Intrucât şi aşa laşul are aspectul unui bogat cimitir, noi am propune să ne lipsim de monumentul Unirei şi, cu cei 300.000 lei votaţi laşului de Corpurile Legiuitoare, să se facă în Iaşi o instituţie culturală, de pildă cum e fundaţie Carol I din Bucureşti, care ar aduce mult mai reale foloase decât ridicarea unui monument care să comemoreze acelaş fapt pe care î l va comemora şi statuea lui Cuza-Vodă. ABONAMENTE Pe an Pe 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » m 30 » » Inserţiunî şi reclame 50 bani rândul. 8 lei 4 » Oameni şi a boeri Zilele acestea funcţionarii unei afaceri comerciale din Iaşi şi din toată ţara Moldovei au dat un banchet sărbătorind munca şi cinstea şefului lor, care dirijază afacerea de 25 de ani. într-o clipă toţi aceşti funcţionari, oameni muncitori, lefegii, au strâns enorma sumă de 0000 lei, însamnă desigur ceva gestul acesta. * Comuna din Tg. laşului, din capitala Moldovei, fiind prea nevoaşă, n’a putut da zece mii de lei pentru statuea poporului. Aşa cere, desigur, o bună administrare. Faptul vorbeşte de la sine şi cred că e şi înălţător. La urmă şi natural şi consequent era aceasta pentru boerii din sfatul comunei, iar noi, ieşenii, ţara toată, să fim prea fericiţi, căci faptele şi oamenii mari rar se arată. Rar vom avea un consiliu comunal a cărui simţiminte să fie altele decât a comunei însăşi. Rar vom găsi consilieri cari, în ziua de sărbătoare a naţiunei, să-şi păstreze sângele rece, să vegheze şi, stând greceşte pe lada comunei, să o apere ca pe propriul lor buzunar, dând alarma la pericol, ca gâştele altă dată. Onoare lor. Şi doar s’au văzut chiar mitropoliţi slabi, cari au cedat în faţa voinţei tuturor, zicând: „unde-i turma şi păstoriri“. Acest consiliu, însă, e şi înţelept şi demn. Şi totuşi pare că încă nu s-a isprăvit activitatea mult bogată în frumoase învăţăminte a acestui splendid consiliu comunal. Chemarea lui sfântă e menită să joace un alt rol ales. In ziua când naţiunea Română va inaugura statuia celui mai iubit Voevod,el va pleca, în corpore, să inspecteze lucrările de edilitate pe ţărmurile Calcaviei, unde, probabil, se vor şi fotografia. . Iaşi 4 octombrie 1910 Liviu Conferinţele preoţeşti Prin noua lege de înfiinţarea Consistoriului superior s’a prevăzut şi conferinţele tuturor preoţilor din fiecare judeţ, cari sunt obligaţi a se aduna în oraşul de reşedinţă, unde să stea câte-o săptămână şi mai bine, pentru a ţinea conferinţi cu subiecte religioase şi de interes moral şi a se întoarce astfel fiecare acasă cu cunoştinţi nouă şi moderne, pe cari să le împărtăşească credincioşilor prin comunile rurale. Mai frumoasă dispoziţie legală nici că se putea, dar neghiobii cari au votat-o au uitat că bieţii preoţi, cari vin din locuri depărtate, de prin comunile rurale şi trebue să stea în oraş la oţel şi la birt, să plătească întreţinerea pe timpul şederii în capitala judeţului din cei 50 — 60 lei pe lună cu cari trebue să hrăniască şi o familie numeroasă la casa lor, şi, în consecinţă, să prevadă o sumă oricât de mică sau o alt mod de a li se da să mănânce şi a fi găzduiţi, fără să fie nevoiţi a se împrumuta ori a-şi cheltui salarul pe-o lună, într’o săptămână în oraş.