Fulgerul, 1910-1911 (Anul 3, nr. 1-62)

1911-10-24 / nr. 61

t­ e­le n­­a­uii­­e ANUL II No. 61 Un număr 10 bani. Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Apare în fie­care Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Mare 4. ABONAMENTE Pag. IV 20 b. rândul Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. I Răpirea Basarabiei In întăia lună a anului viitor se împlineşte secolul de când hră­­pareţa pajură de la Nord, vecinie afamată de noi cuceriri de teri­torii, a spoliat Moldova, răşluin­­du-i jumătate din teritoriul ei. Acest act de banditism politic, comis contra noastră, fără nici un motiv şi fără nici un drept, Ru­sia vrea să-l sărbătorească cu o pompă şi un fast deosebit. însuşi Ţarul Nicolai II—se zice— va veni la Chişinău, pentru a pre­zida sărbările ce oficialitatea ru­să vrea să le organizeze întru prea mărirea acestei râpiri nedemne, care aruncă o umbră urâtă asu­pra colosului de la Nord. Pentru noi Românii, şi în speci­al pentru noi Moldovenii, acest act îndrăzneţ al oficiali­tăţei ruseşti constitue o nouă ofensă ce ni se aruncă, o nouă atingere făcută dem­­nităţei noastre ca Stat şi ca Na­ţiune, făcând să se redeschidă prin el o rană pe cât de adâncă, pe a- a­tât de dureroasă, necicatrizată şi­­ necicatrizabilă. Dacă oficialitatea noastră, din consideraţii politice şi diplomati­ce, nu poate interveni în cauză, silită fiind a păstra un dureros mutism, nu acelaş lucru e şi cu lumea particulară de la noi. La serbările de veselie ce orga­nizează oficialitatea rusască la Chi­şinău, noi să răspundem protes­tând, de la mic până la mare. Ei îmbrăcând haina de doliu ce Na­ţiunea română ce cuvine s’o poar­te fie în acea zi de doliu naţional, să te ne întrunim la Iaşi, din toate col­ţi­şurile unde bate o inimă româ­­hinească, şi să protestăm din toate­­ puterile şi contra banditismului fil politic săvârşit acum 100 de ani, şi contra ofensei gratuite şi a d­u- ru­reroasei zgândăriri a rănei noas­tre, ce ni se face prin serbările ce n i se vor organiza la Chişinău. Datoria noastră e să protestăm cu toată vehemenţa contra răpi­­rei Basarabiei şi să arătăm lumei că nici am ratificat, nici ratificăm­­ prin nepăsarea noastră jaful ce în flbilă am fost nevoiţi să-l suferim­­ acum 100 de ani. Datoria noastră e să strigăm în ’ gura mare că faptul şi trădarea fiu pot constitui Rusiei titluri va-­­ ide la stăpânirea atâtor frumoa-­e şi bogate districte româneşti, fie pe nedrept ne-au fost râpite, ci să facem toate rezervele noas­­tjire asupra drepturilor inprescrip­­tibile ce avem asupra lor. Cât priveşte pe Moldovenii din provinciile râpite, cari gem sub cnutul apăsător al colosului de la Nord, datoria lor e să facă gol desăvârşit în jurul acestor serbări, protestând pe calea aceasta şi în contra faptului şi în contra tra­tamentului necivilizat, ba chiar ne­­omenos, ce’l-au îndurat în cursul veacului ce s’a strecurat de la râ­­pire încoace. La jubilarea călăilor, victimile n au ce căuta. POVEEA ITALIA! Acesta -i strigătul pe care Italie­nii din lumea­ întreagă îl scot la a­­flare și ultimelor evenimente petrecute pe teatrul războiului din Tripolis. De unde credeau că o simplă prim­blare de plăcere și îndestulătoare pen­tru a cuceri Tripolisul şi a deveni astfel o mare putere colonială. Italie­nii văd astă­zi bine că s au încurcat întro ră aventură, din care nu se ştie cum şi în ce mod vor eşi. Armata trimeasă de ei în Tripoli­­tania—dacă ştirile din sorginte tur­cească sunt adevărate—e aproape ni­micită. Comandantul ei suprem, gene­ralul Caneva, e prizonierul Turcilor. Numărul prizonierilor, al răniţilor şi al morţilor e spăimântător, relativ cu timpul scurt de la începerea cam­paniei. Tunurile, muniţiile şi merin­dele capturate de Turci sunt conside­rabile. Un adevărat şi complect dezastru. Telegramele anunţă că generalului Caneva i s-a dat un înlocuitor şi că flota italiană, părăsind apele Tupo­­lisului, şi-a luat drumul spre portu­rile Turciei europene, pentru a face diversiune, ştiri ce confirmă, pănă la oare­care punct, veracitatea versiuni­lor din izvor turcesc. Pentru continuarea acestei nenoro­cite campanii, Italia va avea nevoe de noi soldaţi şi de noi resurse fi­nanciare. Pe cei dintâi, de­sigur îi va găsi cu înlesnire / găsi-va cu a­­ceiaşi înlesnire şi pe cele din urmă ? Şi apoi, rezultatul practic al aces­tor sacrificii de vieţi omeneşti şi de bani, e foarte problematic. Turcii şi Arabii au dovedit că sunt mânaţi de un fanatism înverşunat, cu care Italia va avea mult de furcă. Noi nu putem de­cât deplânge ne­norocirea care­ a lovit pe sora noas­tră de sânge, nenorocire ce cade în­treagă în sarcina polit­icianil­or cari, nesăţioşi de glorie şi de cuceriri, şi-au împins Ţara întro aventură pe cât de periculoasă, pe atât şi de ne­dreaptă. IAR NU VINE! Adus în Iaşi, la sfârşitul lunei septem­bre, de nevoea de a revendica pe Mihail Kogâlniceanu pentru partidul ce’l condu­ce, d. Ionel Brătianu, într’un moment de uitare, anunţase că va veni în Iaşi, cel mult pănă la 15 octombre curent, pentru a ţinea o mare întrunire publică cu de­legaţii din întreaga Ţară. Noi, car­ cunoaştem dragostea ce d. Ionel Brătianu o poartă bătrânului nos­tru oraş, am zimbit cu scepticism aflând această mare noutate, şi scepticismul nostru pare a fi tare justificat. Vizita d-lui Ionel, anunţată pentru cel mai târziu la 15 octombre, a fost amâ­nată pentru sfârşitul acestei luni şi apoi răsamânată pentru o dată nehotărâtă. Ţinând samă de sentimentele ce d. Io­nel le hrăneşte pentru Iaşi şi ieşeni, pro­babil că vizita aceasta va avea loc la calendele grece, ori, mai pe româneşte, la Paştele calului. Epitropii colectivişti daţi judecăţii După o anchetă preliminară, făcută timp de mai bine de şase luni, atât de un inspector financiar cât şi de parchet, la Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, găsin­­du-se dovezi îndestulătoare de vinovăţie în contra foştilor epitropi d-nii C. B. Pe­­nescu, Dim. Botez şi dr. Puşcariu pen­tru ră adminstraţie, care­ a adus pagube de câte­va sute de mii de lei acelei ins­­tituţiuni, toţi aceşti epitropi au fost tri­mişi la instrucţie, unde sunt chemaţi să-şi dea samă de faptele lor de rea credin­ţă, cari­ au frustrat avutul Sefului Spiridon. Colectiviştii, prin ziarele lor, au înce­put să ţipe că la mijloc e vorba de o persecuţie politică, fără să ţie socoteală că judecătorul de instrucţie care va lim­pezi cinstea ori necinstea administraţiei acestor epitropi, este numit de colecti­vişti şi e o persoană de o cinste nebă­nuită, ast­fel că frica celor daţi în jude­cată se vede că are alte baze, mai mult de vinovăţie de­cât de persecuţie. Un singur exemplu ar putea lumina pe ori­cine . Foştii epitropi daţi judecăţii au vân­dut, fără observarea formelor legale, mai multe mii de copaci şi metri cubi de lemne din pădurile Eforiei, cu preţul de 4 lei 50 bani metrul cub, unui colecti­vist care ţipa că rămăsese necăpătuit cu nimica, şi acesta, după o săptămână, a trecut contractul de vânzare cătră un e­­vreu, profitând rotunda sumă de 60000 lei, iar evreul va mai câştiga şi el în­că vreo 100 mii lei. Oare aceste sume, ce se câştigă de la o ast­fel de vânzare făcută de epitropii Satului Spiridon, nu arată în mod evi­dent uşurinţa şi răua credinţă cu care au lucrat epitropii răsipind averea ce le era încredinţată să o administreze în mod cinstit şi cu bună credinţă ? Dacă mâne am vedea puşi la puşcă­rie pe aceşti epitropi, noi am zice că şi­­au primit plata faptelor lor. Şi aceasta ar servi de exemplu, în vi­itor, ca să se administreze în mod mai cinstit şi mai corect averea bietului Sf. Spiridon, care nu poate să se apere sin­gur, întocmai ca şi un minor. Numai aşa se vor putea curăţi parti­dele de pungaşi, lichele, părăsiţi şi alte lighio­ cari fură ziua în ameaza mare şi apoi bietul popor este pus la dări gre­le ca să plătească pungăşiile lor. Luni 24 Octommbrie 1911 Pe an . . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » ABONAMENTE Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. Deocamdată ar face bine d-nii colec­tivişti să nu ţipe cu anticipaţie, ci să caute să se justifice înaintea Justiţiei de învinuirile grave ce li se aduc, şi numai după ce vor eşi achitaţi şi declaraţi ne­vinovaţi, apoi să aibă tonul pe care nu au dreptul să-l fie cu anticipaţie. Scumpirea zahărului fabricele de zahar din Ţară, cam­ a­­nul trecut au realizat câştiguri nete între 25—30 la sută, în dorinţa de a exploata cât mai înverşunat pe consumatori, au ri­dicat preţul zahărului cu 10 bani la ki­­logram, ceea ce constitue o spoliaţiune ne­ruşinată a consumatorului, spoliaţiune ce nu are macar scuza unei recolte nesatis­făcătoare a sfeclei de zahar. Din contra, favorizate de toamna ad­mirabilă de care ne bucurăm, ele au re­alizat şi asupra acestui capitol beneficii însemnate, putându-şi aduna în tihnă şi fără nici o grabă materia primă de care au trebuinţă. Dacă Statul, legat de mâni şi de pi­cioare prin contractele ce le are cu fa­brice­le de zahar, nu are nici o putere a ne apara contra acestei neruşinate spolia­­ţiuni, consumatorii au toată putinţa a se apara contra ei, dând lovitură pentru lo­vitură, boicotând produsele acestor lacomi şi hrăpăreţi speculanţi. Ei ar trebui să se constitue în ligă de aparare, hotărăndu-se a nu mai consu­ma zaharul fabricelor din Țară, pănă ce prețul acestui produs nu va fi redus la justa lui valoare. E drept că zaharul străin, consumato­­rul ar trebui să’l plătească 5—6 bani la kilogram mai scump. Sacrificiul ce’l-ar face, însă, n’ar fi de cât de 1—2 lei de fie­care menaj, sumă cu desăvârşire neînsemnată faţă de cele ce i s’au estorcat cu atâta neruşinare, de când avem o industrie naţională a zahă­rului. Engrosiştii de zahar ar trebui să fie această iniţiativă, şi de­sigur concursul publicului nu le va lipsi. naşterile la populaţia saracă israelită din Iaşi E deplorabilă starea populaţiei ieşene evreieşti, în ce priveşte obiceiurile im­puse în grelele momente ale facerei, din cauza sărăciei ei şi a ignoranţei şi su­perstiţiilor moaşelor. Cariera mi-am început-o acum 12 ani în straturile de jos, desmoştenite de soartă. Am rămas uimit şi adânc impre­sionat văzând că într'un oraş european mai poţi găsi o atare plagă socială. Primul lucru de care te loveşti este necurăţenia parlurientei, a moaşei şi a locuinţei. Aceasta influenţează mortalita­tea într'un mod foarte funest şi am lup­tat cu riscul sănătăţei mele pentru a-i învăţă să aerisească casa, să facă o bae şi să stea într’un pat curat. De aseme­nea am luptat în contra aglomeraţiei ve­cinilor, dându-i afară, căci necurăţenia lor şi ţipetele îngreuiau misiunea mea. De obicei nu găseam lehuzele într’un pat curat, ci întinse pe un sac murdar şi infectat, ast­fel că mai întăi făceam cor­­vadă. Fiind astă-vară la marea maternitate din Viena, am vorbit cu reputatul pro­fesor dr. Schauta, făcându-l atent că tot luxul din clinică, cu azistenţă bună, apă

Next