Fulgerul, 1910-1911 (Anul 3, nr. 1-62)
1911-10-24 / nr. 61
t ele nauiie ANUL II No. 61 Un număr 10 bani. Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Apare în fiecare Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Mare 4. ABONAMENTE Pag. IV 20 b. rândul Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. I Răpirea Basarabiei In întăia lună a anului viitor se împlineşte secolul de când hrăpareţa pajură de la Nord, vecinie afamată de noi cuceriri de teritorii, a spoliat Moldova, răşluindu-i jumătate din teritoriul ei. Acest act de banditism politic, comis contra noastră, fără nici un motiv şi fără nici un drept, Rusia vrea să-l sărbătorească cu o pompă şi un fast deosebit. însuşi Ţarul Nicolai II—se zice— va veni la Chişinău, pentru a prezida sărbările ce oficialitatea rusă vrea să le organizeze întru prea mărirea acestei râpiri nedemne, care aruncă o umbră urâtă asupra colosului de la Nord. Pentru noi Românii, şi în special pentru noi Moldovenii, acest act îndrăzneţ al oficialităţei ruseşti constitue o nouă ofensă ce ni se aruncă, o nouă atingere făcută demnităţei noastre ca Stat şi ca Naţiune, făcând să se redeschidă prin el o rană pe cât de adâncă, pe a- atât de dureroasă, necicatrizată şi necicatrizabilă. Dacă oficialitatea noastră, din consideraţii politice şi diplomatice, nu poate interveni în cauză, silită fiind a păstra un dureros mutism, nu acelaş lucru e şi cu lumea particulară de la noi. La serbările de veselie ce organizează oficialitatea rusască la Chişinău, noi să răspundem protestând, de la mic până la mare. Ei îmbrăcând haina de doliu ce Naţiunea română ce cuvine s’o poarte fie în acea zi de doliu naţional, să te ne întrunim la Iaşi, din toate colţişurile unde bate o inimă româhinească, şi să protestăm din toate puterile şi contra banditismului fil politic săvârşit acum 100 de ani, şi contra ofensei gratuite şi a du- rureroasei zgândăriri a rănei noastre, ce ni se face prin serbările ce n i se vor organiza la Chişinău. Datoria noastră e să protestăm cu toată vehemenţa contra răpirei Basarabiei şi să arătăm lumei că nici am ratificat, nici ratificăm prin nepăsarea noastră jaful ce în flbilă am fost nevoiţi să-l suferim acum 100 de ani. Datoria noastră e să strigăm în ’ gura mare că faptul şi trădarea fiu pot constitui Rusiei titluri va- ide la stăpânirea atâtor frumoa-e şi bogate districte româneşti, fie pe nedrept ne-au fost râpite, ci să facem toate rezervele noastjire asupra drepturilor inprescriptibile ce avem asupra lor. Cât priveşte pe Moldovenii din provinciile râpite, cari gem sub cnutul apăsător al colosului de la Nord, datoria lor e să facă gol desăvârşit în jurul acestor serbări, protestând pe calea aceasta şi în contra faptului şi în contra tratamentului necivilizat, ba chiar neomenos, ce’l-au îndurat în cursul veacului ce s’a strecurat de la râpire încoace. La jubilarea călăilor, victimile n au ce căuta. POVEEA ITALIA! Acesta -i strigătul pe care Italienii din lumea întreagă îl scot la aflare și ultimelor evenimente petrecute pe teatrul războiului din Tripolis. De unde credeau că o simplă primblare de plăcere și îndestulătoare pentru a cuceri Tripolisul şi a deveni astfel o mare putere colonială. Italienii văd astăzi bine că s au încurcat întro ră aventură, din care nu se ştie cum şi în ce mod vor eşi. Armata trimeasă de ei în Tripolitania—dacă ştirile din sorginte turcească sunt adevărate—e aproape nimicită. Comandantul ei suprem, generalul Caneva, e prizonierul Turcilor. Numărul prizonierilor, al răniţilor şi al morţilor e spăimântător, relativ cu timpul scurt de la începerea campaniei. Tunurile, muniţiile şi merindele capturate de Turci sunt considerabile. Un adevărat şi complect dezastru. Telegramele anunţă că generalului Caneva i s-a dat un înlocuitor şi că flota italiană, părăsind apele Tupolisului, şi-a luat drumul spre porturile Turciei europene, pentru a face diversiune, ştiri ce confirmă, pănă la oarecare punct, veracitatea versiunilor din izvor turcesc. Pentru continuarea acestei nenorocite campanii, Italia va avea nevoe de noi soldaţi şi de noi resurse financiare. Pe cei dintâi, desigur îi va găsi cu înlesnire / găsi-va cu aceiaşi înlesnire şi pe cele din urmă ? Şi apoi, rezultatul practic al acestor sacrificii de vieţi omeneşti şi de bani, e foarte problematic. Turcii şi Arabii au dovedit că sunt mânaţi de un fanatism înverşunat, cu care Italia va avea mult de furcă. Noi nu putem decât deplânge nenorocirea care a lovit pe sora noastră de sânge, nenorocire ce cade întreagă în sarcina politicianilor cari, nesăţioşi de glorie şi de cuceriri, şi-au împins Ţara întro aventură pe cât de periculoasă, pe atât şi de nedreaptă. IAR NU VINE! Adus în Iaşi, la sfârşitul lunei septembre, de nevoea de a revendica pe Mihail Kogâlniceanu pentru partidul ce’l conduce, d. Ionel Brătianu, într’un moment de uitare, anunţase că va veni în Iaşi, cel mult pănă la 15 octombre curent, pentru a ţinea o mare întrunire publică cu delegaţii din întreaga Ţară. Noi, car cunoaştem dragostea ce d. Ionel Brătianu o poartă bătrânului nostru oraş, am zimbit cu scepticism aflând această mare noutate, şi scepticismul nostru pare a fi tare justificat. Vizita d-lui Ionel, anunţată pentru cel mai târziu la 15 octombre, a fost amânată pentru sfârşitul acestei luni şi apoi răsamânată pentru o dată nehotărâtă. Ţinând samă de sentimentele ce d. Ionel le hrăneşte pentru Iaşi şi ieşeni, probabil că vizita aceasta va avea loc la calendele grece, ori, mai pe româneşte, la Paştele calului. Epitropii colectivişti daţi judecăţii După o anchetă preliminară, făcută timp de mai bine de şase luni, atât de un inspector financiar cât şi de parchet, la Epitropia Sf. Spiridon din Iaşi, găsindu-se dovezi îndestulătoare de vinovăţie în contra foştilor epitropi d-nii C. B. Penescu, Dim. Botez şi dr. Puşcariu pentru ră adminstraţie, care a adus pagube de câteva sute de mii de lei acelei instituţiuni, toţi aceşti epitropi au fost trimişi la instrucţie, unde sunt chemaţi să-şi dea samă de faptele lor de rea credinţă, cari au frustrat avutul Sefului Spiridon. Colectiviştii, prin ziarele lor, au început să ţipe că la mijloc e vorba de o persecuţie politică, fără să ţie socoteală că judecătorul de instrucţie care va limpezi cinstea ori necinstea administraţiei acestor epitropi, este numit de colectivişti şi e o persoană de o cinste nebănuită, astfel că frica celor daţi în judecată se vede că are alte baze, mai mult de vinovăţie decât de persecuţie. Un singur exemplu ar putea lumina pe oricine . Foştii epitropi daţi judecăţii au vândut, fără observarea formelor legale, mai multe mii de copaci şi metri cubi de lemne din pădurile Eforiei, cu preţul de 4 lei 50 bani metrul cub, unui colectivist care ţipa că rămăsese necăpătuit cu nimica, şi acesta, după o săptămână, a trecut contractul de vânzare cătră un evreu, profitând rotunda sumă de 60000 lei, iar evreul va mai câştiga şi el încă vreo 100 mii lei. Oare aceste sume, ce se câştigă de la o astfel de vânzare făcută de epitropii Satului Spiridon, nu arată în mod evident uşurinţa şi răua credinţă cu care au lucrat epitropii răsipind averea ce le era încredinţată să o administreze în mod cinstit şi cu bună credinţă ? Dacă mâne am vedea puşi la puşcărie pe aceşti epitropi, noi am zice că şiau primit plata faptelor lor. Şi aceasta ar servi de exemplu, în viitor, ca să se administreze în mod mai cinstit şi mai corect averea bietului Sf. Spiridon, care nu poate să se apere singur, întocmai ca şi un minor. Numai aşa se vor putea curăţi partidele de pungaşi, lichele, părăsiţi şi alte lighio cari fură ziua în ameaza mare şi apoi bietul popor este pus la dări grele ca să plătească pungăşiile lor. Luni 24 Octommbrie 1911 Pe an . . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » ABONAMENTE Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. Deocamdată ar face bine d-nii colectivişti să nu ţipe cu anticipaţie, ci să caute să se justifice înaintea Justiţiei de învinuirile grave ce li se aduc, şi numai după ce vor eşi achitaţi şi declaraţi nevinovaţi, apoi să aibă tonul pe care nu au dreptul să-l fie cu anticipaţie. Scumpirea zahărului fabricele de zahar din Ţară, cam anul trecut au realizat câştiguri nete între 25—30 la sută, în dorinţa de a exploata cât mai înverşunat pe consumatori, au ridicat preţul zahărului cu 10 bani la kilogram, ceea ce constitue o spoliaţiune neruşinată a consumatorului, spoliaţiune ce nu are macar scuza unei recolte nesatisfăcătoare a sfeclei de zahar. Din contra, favorizate de toamna admirabilă de care ne bucurăm, ele au realizat şi asupra acestui capitol beneficii însemnate, putându-şi aduna în tihnă şi fără nici o grabă materia primă de care au trebuinţă. Dacă Statul, legat de mâni şi de picioare prin contractele ce le are cu fabricele de zahar, nu are nici o putere a ne apara contra acestei neruşinate spoliaţiuni, consumatorii au toată putinţa a se apara contra ei, dând lovitură pentru lovitură, boicotând produsele acestor lacomi şi hrăpăreţi speculanţi. Ei ar trebui să se constitue în ligă de aparare, hotărăndu-se a nu mai consuma zaharul fabricelor din Țară, pănă ce prețul acestui produs nu va fi redus la justa lui valoare. E drept că zaharul străin, consumatorul ar trebui să’l plătească 5—6 bani la kilogram mai scump. Sacrificiul ce’l-ar face, însă, n’ar fi de cât de 1—2 lei de fiecare menaj, sumă cu desăvârşire neînsemnată faţă de cele ce i s’au estorcat cu atâta neruşinare, de când avem o industrie naţională a zahărului. Engrosiştii de zahar ar trebui să fie această iniţiativă, şi desigur concursul publicului nu le va lipsi. naşterile la populaţia saracă israelită din Iaşi E deplorabilă starea populaţiei ieşene evreieşti, în ce priveşte obiceiurile impuse în grelele momente ale facerei, din cauza sărăciei ei şi a ignoranţei şi superstiţiilor moaşelor. Cariera mi-am început-o acum 12 ani în straturile de jos, desmoştenite de soartă. Am rămas uimit şi adânc impresionat văzând că într'un oraş european mai poţi găsi o atare plagă socială. Primul lucru de care te loveşti este necurăţenia parlurientei, a moaşei şi a locuinţei. Aceasta influenţează mortalitatea într'un mod foarte funest şi am luptat cu riscul sănătăţei mele pentru a-i învăţă să aerisească casa, să facă o bae şi să stea într’un pat curat. De asemenea am luptat în contra aglomeraţiei vecinilor, dându-i afară, căci necurăţenia lor şi ţipetele îngreuiau misiunea mea. De obicei nu găseam lehuzele într’un pat curat, ci întinse pe un sac murdar şi infectat, astfel că mai întăi făceam corvadă. Fiind astă-vară la marea maternitate din Viena, am vorbit cu reputatul profesor dr. Schauta, făcându-l atent că tot luxul din clinică, cu azistenţă bună, apă