Fulgerul, 1911-1912 (Anul 4, nr. 1-52)

1912-06-25 / nr. 34

► ANUL IV No. 34 Ln număr 10 bani Luni 25 iunie 1912 ABONAMENTE% Pe ap 8 lei. Fe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Fag. IV 20 b. rândul Iii 30 , , Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. Apare în fie­care Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Micre 4 ABONAMENTE Fe an . 8 lei Fe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Fag. IV 20 b. rândul » III 30 » » X . —.------­1 aserţiuni şi reclame -T 10 bani rândul. Veteranii Pe când multora dintre acei cari au stat în Bucureşti, sau cel mult pe la cartierul general sau ambulanţele armatei, în timpul ră­zboiului de la 18?7—78, li s’a­u făcut onoruri, pensiuni, recompense naţionale, ba chiar şi statui, ade­văraţilor făuritori ai independenţei Ţarei, acei cari prin sângele şi vitejia lor au cimentat această in­dependenţă, sunt daţi uitării, sunt lăsaţi în părăsire, fără ca, nimeni să se gândească a le face o soartă mai bună, cu drept meritată. Doară pe la părăzi şi serbări naţionale dacă oficialitatea ’şi mai aduce aminte de dânşii, pentru îm­bogăţirea­­decorului sau deliciul şi rădicarea entusiasmului lui gu­­ră-cască. Ce s au făcut a­cei bravi fii ai Ţarei, cumi­ au luptat pentru pres­tigiul şi neatârnarea ei ? cu ce şi cum trăesc? oficialitatea noastră n’a voit şi nici vrea să ştie. Şi să nu se creadă, că mijloacele la cari recurg aceşti bravi sunt dintre cele mai onorabile sau o­­norătoare. Aşa, în timpul verei mai cu samă, ieşenii au adese­ori ocazia să vadă un om cu peptul plin de decoraţii—având, dacă nu ne în­şelăm, chiar şi crucea Sf. Ghior­­ghi—purtând două cofe cu limo­nada sau braga­race, pentru a-­şi putea câştiga pânea de toate zi­lele. U­n altul, ne­putând sau nevo­ind a,se folosi de un mijloc de asemenea natură­, îşi petrece viaţa la cimitir, de unde se amestecă printre familiile celor înmormân­taţi, şi, nepoftit, se hrăneşte la­ praznicile morţilor. Unul singur, vestitul Gr. Ioan, a ştiut să fie pişicher şi să se pue la adăpostul nevoei, recurgând, sub protecţia unui gazetar tot aşa de pişicher ca şi el, la caritatea publică, care le-a asigurat o sumu­­şoară de vreo două­zeci şi ceva de mii de lei. E trist şi ruşinos pentru o Ţară prosperă ca a noastră, să­ nu se îngrijească de acei cari cu vitejia lor au contribuit în însămnată parte la asigurarea acestei pros­perităţi. E trist şi ruşinos a sili pe ve­teranii gloriosului nostru războiu să recurgă la mijloace ca acele de cari am vorbit mai sus, pentru aşi putea, târâ o mizerabilă exis­tenţă de azi pe mame. Ni se va, obiecta, poate, că Statul şi-a făcut datoria faţă de veterani, dându-le posibilitatea a fi în proprietări în Dobrogea. Dar această îngrijire de soarta acestor nenorociţi n’a fost de cât o curată batae de joc. Toţi acei dintre ei cari, ade­meniţi de această împroprietărire, s’au potrivit şi, lăsându-şi locurile lor de baştină, s’au strumutat în Dobrogea, au regretat amar şi au blăstămat ci­asul în care au por­nit, din cauza nenumăratelor greu­tăţi, mizerii şi chinuri ce-au avut de tras acolo. Marea lor majoritate şi-au lăsat şi pământul, şi gospodăriile înjghe­bate acolo, şi tot ce bruma mai aveau, pentru a se reîntoarce la locurile de unde porniseră. Ast­fel fiind lucrurile, ar trebui ca Statul să intervie cu măsuri în favoarea acestor bravi dar ne­norociţi fii ai Ţărei. Sau poate aşteaptă să i­eie mă­suri în folosul veteranilor, după ce nu vor mai exista veterani? IASOFOBIE Hotărât lucru c­nil de la direcţia C. F. I­. sufăr de iasofobie acută şi boala aceasta, în loc să slăbească, spo­reşte pe fie­care zi mai mult. Altmin­trelea nu se poate esplica răua-voinţa vădită ce-o arată faţă­ de interesele şi nevoile acestui oraş. Sunt câţiva ani de când lumea ţi­pă că, din cauza insuficienţei maela­­ziilor şi liniilor de garaj, ca şi din cauza insuficienţei personalului trebu­itor încărcărei şi descărcărei­ mărfu­rilor, mărfurile nu se pot descărca la timp. Vagoane cu încărcătura com­plectă, sosite în gară în timpuri nor­male, sunt avizate la căte­va zile du­pă sosire şi descărcate la alte 7—8 sau chiar mai multe­­de de la avi­zare, dar în toiul sezoanelor sau când se face transportul cerealelor, descurca­rea se face cu întârzieri chiar de luni după­ sosire. Dar lumea ţipă în pustiu, căci d-nii dela direcţie nu vor să au­dă şi să remedieze răul. S'au votat, de mult timp încă, su­mele trebuitoare pentru clădirea, unui depou, sa cumpărat şi cerrul lui Pe­­retz pentru acest scop, dar depoul nu s a construit şi pare că nici­ se va construi aşa de grabă. Simţindu-se insuficienţa actualului local al gărei, sa hotărât a se da proporţii mai mari haltei Nicotină, pentru a se putea face şi acolo încăr­cări şi descărcări, dar hotărârea a ră­mas numai o bună intenţie la care sa renunţat. S-a hotărât construirea unei linii care­ să lege abatorul cu linia ferată Iaşi-Ungheni şi să înlesnească ast­fel pe de o parte transportul vitelor de la abator, iar pe de altă parte transpor­­tul camei din abator, pentru export. Nici această, hotărâre, însă, direc­ţia generală a C.F.R. nu vrea s-o a­­ducă la îndeplinire. Într'un cuvânt, ori­ce lucrare, ori­ce îmbunătăţire la C.F.R. care­ ar pu­tea aduce o înlesnire publicului şi ar da putinţă oraşului nostru să facă un pas de progres pe calea economi­că, direcţia generală a C.F.R. nu vrea să le aducă la­ îndeplinire. E neexplicabilă ura nemotivată ce d­nii de la acea direcţie o poartă o­­raşului nostru, şi ar fi timpul ca d. Pangrati, maistrul lucrărilor publice, să fie urgente măsuri pentru a-i vin­deca de această boală cronică. NEMULŢUMIRI Pe când d. Dim. Grecianu, şeful con­servatorilor locali, se primblă pe la Ma­­rienhad sau işi caută de interesele agri­cole ale domeniului Stânca, nemulţumirile sporesc şi se înmulţesc în clubul conser­­vator local. Făr’a mai ţinea socoteală de cei mă­runţei, sunt deja vr’o 16 membri de vază ai acestui club, cari nu se sfiesc a’şi manifesta, unia în mod mai tainic, alţii chiar în mod făţiş Remulţumirele de fap­tul că oameni politici de vază, cari­ au luptat pentru partidul conservator, sunt lăsaţi în umbră, pentru a se scoate în e­­videnţă oameni veniţi de dată recentă în partid sau oameni cari au dat dovada vădită a incapacităţei lor. Mulţi dintre aceşti nemulţumiţi nu se sfiesc a spune că nu aşteaptă decât un prilej bine-venit pentru a-şi manifesta ne­mulţumirea prin retragerea din club. Facem atent pe d. Dinu Grecianu asu­pra acestor nemulţumiri, pe cari de­sigur cei dimprejurul seu au tot interesul a i la tăinui şi cari, la un moment dat, i-ar pu­tea pricinui surprize neplăcute, in cazul când conservatorii ar mai dăinui la pu­tere sub actuala formaţiune. În chestia apei Primim următoarea scrisoare : Stimate Domnule, Citesc în «Fulgerul» din ÎS iunie a.c. un articol în chestia apei, şi aşi zice că aprecierile d-lui Redactor sunt pătimaşe dacă i-aşi asuma, com­petinţa necesară, dar îi fac graţie mulţumindu-mă să ajut, în chestiunea ce vă preocupă — chestia apei. Am avut onoarea să fiu printre cola­boratorii primelor şi ultimele proiecte ale aducerea apei de­ la Timişeşti—colaborator la execuţiunea primelor şi ultimelor lu­crări.— Am avut onoarea de a fi consultat de mai mulţi cetăţeni Eşeni in privinţa modului cum sau executat lucrările şi am avut şi pe aceea de­ a explica d-lui Botez actualului Primar, că execuţiunea lucrărilor de c­oducţiune—adică conducta trimişeşti-Iaşi—în afară de mici modifi­cări ce trebuesc aduse fără întârziere— este construită fără reproş.—Ceea ce lasă de dorit e exploatarea acestei conducte, care trebue să se facă în mod mult mai inte­ligent, căci o manevră necalculată a lip­sit pentru 4 zile lașul de apă. Mai lasă de dorit modul cum sa lu­crat canalizarea în oraș, care­ a fost lă­sată și de supravegherea publicului. Personalul diriguitor al lucrărilor de pe linie a fost în tot timpul la înălţimea misiunei şi nu-i lipsesc argumentele a do­vedi exactitatea şi soliditatea acelor lucrări. De aceea vă rog să bine­voiţi ca în dă­rile dv. de samă să menţionaţi că o ne­chibzuită exploatare lasă pe executorii lu­crărilor în afară de ori­ce critică, inginer Ioan B. Ionescu. Nu bănuim de loc buna credinţă a d-lui inginer lonescu, căruia i-am recu­noscut cu altă ocazie, şi-i recunoaştem şi azi, că a fost unul dintre rarii însăr­­cinaţi ai Comunei, cari­ au căutat a se achita în mod cinstit şi conştiincios de însărcinarea sa. Şi tocmai în baza bimei­ sale credinţi l-am ruga să ne dea următoarele lămuriri : Dacă s’a executat conducta fără re­proş, cum explică d-sa desele, prea de­sele plesniri de tuburi, cari aduc între­ruperea alimentărei oraşului cu apă? De ce nu s’au făcut încercări la pre­siunea de 15 atmosfere, cum cere cae­­tul de sarcini, şi s’a mărginit numai la 10? De ce, la Brăeşti, se lasă să se scurgă o bună parte din cantitatea de apă a­­junsă acolo, pe când cea care vine până la Iaşi nu-i suficientă, aşa că nu numai că nu-i cu ce să se stropească toate străzile pe unde trece conducta, dar chiar şi cele ce se stropesc nu văd apa de­cât la trei zile odată, în mod alternativ? De ce la kilometrul 60, zilele trecute a pornit o porţiune de vr’o 15 metri de conductă, aşezată în pământ mişcător, făr ’a se lua cuvenitele garanţii contra unei aşa eventualităţi ? Să fie vinovată de toate acestea, „ex­ploatarea care lasă de dorit, care ar tre­bui să se facă în mod mult mai inteli­gent“ (de cum probabil se face) şi care este încredinţată conducerea d-lui ingi­ner Bălănescu ? De ce dacă rezervoriile de la Copou sunt bine construite, nu se găseşte apă în ele, când conductei îi vine fantazia să plesnească ? Dacă canalizarea a fost făcută aseme­nea fără reproş, de ce unele canaluri n’au panta de scurgere, iar altele ples­nesc ? Şi a cui e vina dacă canalizările făcute de particulari au fost prost execu­tate? Nu a serviciului de supraveghere căruia i se prezentau planurile spre a­­probare şi care era dator să controleze modul în care se execută aceste lucrări ? Aşteptăm de la gentileţa d-lui inginer Ionescu răspunsurile la întrebările de mai sus, pe cari vom pune tot atâta grabă a le da publicităţei, ca şi pentru scrisoarea d-sale de mai sus. De un lucru ţinem însă să asigurăm pe d. inginer Ionescu : In chestia alimentărei oraşului cu apă şi a canalizărei nu ne mişcă absolut nici o patimă. Ne doare inima însă de banul public şi suntem tare îngrijaţi să nu se fi risipit o sumă enormă pentru un oraş de sărăcia Iaşului, într’o lucra­re ce va reclama veşnic reparaţii, veş­nic noi şi grele cheltueli, ba poate chiar o foarte costisitoare refacere, şi am fi tare bucuroşi dacă am avea ocazie să ne încredinţăm că am fost greşiţi în pă­rerile noastre, lucru ce n’am sta un mo­ment la îndoială a’l recunoaște.

Next