Fulgerul, 1911-1912 (Anul 4, nr. 1-52)
1912-06-25 / nr. 34
► ANUL IV No. 34 Ln număr 10 bani Luni 25 iunie 1912 ABONAMENTE% Pe ap 8 lei. Fe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Fag. IV 20 b. rândul Iii 30 , , Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. Apare în fiecare Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“ Iaşi Strada Ştefan cel Micre 4 ABONAMENTE Fe an . 8 lei Fe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Fag. IV 20 b. rândul » III 30 » » X . —.------1 aserţiuni şi reclame -T 10 bani rândul. Veteranii Pe când multora dintre acei cari au stat în Bucureşti, sau cel mult pe la cartierul general sau ambulanţele armatei, în timpul războiului de la 18?7—78, li s’au făcut onoruri, pensiuni, recompense naţionale, ba chiar şi statui, adevăraţilor făuritori ai independenţei Ţarei, acei cari prin sângele şi vitejia lor au cimentat această independenţă, sunt daţi uitării, sunt lăsaţi în părăsire, fără ca, nimeni să se gândească a le face o soartă mai bună, cu drept meritată. Doară pe la părăzi şi serbări naţionale dacă oficialitatea ’şi mai aduce aminte de dânşii, pentru îmbogăţireadecorului sau deliciul şi rădicarea entusiasmului lui gură-cască. Ce s au făcut acei bravi fii ai Ţarei, cumi au luptat pentru prestigiul şi neatârnarea ei ? cu ce şi cum trăesc? oficialitatea noastră n’a voit şi nici vrea să ştie. Şi să nu se creadă, că mijloacele la cari recurg aceşti bravi sunt dintre cele mai onorabile sau onorătoare. Aşa, în timpul verei mai cu samă, ieşenii au adeseori ocazia să vadă un om cu peptul plin de decoraţii—având, dacă nu ne înşelăm, chiar şi crucea Sf. Ghiorghi—purtând două cofe cu limonada sau bragarace, pentru a-şi putea câştiga pânea de toate zilele. Un altul, neputând sau nevoind a,se folosi de un mijloc de asemenea natură, îşi petrece viaţa la cimitir, de unde se amestecă printre familiile celor înmormântaţi, şi, nepoftit, se hrăneşte la praznicile morţilor. Unul singur, vestitul Gr. Ioan, a ştiut să fie pişicher şi să se pue la adăpostul nevoei, recurgând, sub protecţia unui gazetar tot aşa de pişicher ca şi el, la caritatea publică, care le-a asigurat o sumuşoară de vreo douăzeci şi ceva de mii de lei. E trist şi ruşinos pentru o Ţară prosperă ca a noastră, să nu se îngrijească de acei cari cu vitejia lor au contribuit în însămnată parte la asigurarea acestei prosperităţi. E trist şi ruşinos a sili pe veteranii gloriosului nostru războiu să recurgă la mijloace ca acele de cari am vorbit mai sus, pentru aşi putea, târâ o mizerabilă existenţă de azi pe mame. Ni se va, obiecta, poate, că Statul şi-a făcut datoria faţă de veterani, dându-le posibilitatea a fi în proprietări în Dobrogea. Dar această îngrijire de soarta acestor nenorociţi n’a fost de cât o curată batae de joc. Toţi acei dintre ei cari, ademeniţi de această împroprietărire, s’au potrivit şi, lăsându-şi locurile lor de baştină, s’au strumutat în Dobrogea, au regretat amar şi au blăstămat ciasul în care au pornit, din cauza nenumăratelor greutăţi, mizerii şi chinuri ce-au avut de tras acolo. Marea lor majoritate şi-au lăsat şi pământul, şi gospodăriile înjghebate acolo, şi tot ce bruma mai aveau, pentru a se reîntoarce la locurile de unde porniseră. Astfel fiind lucrurile, ar trebui ca Statul să intervie cu măsuri în favoarea acestor bravi dar nenorociţi fii ai Ţărei. Sau poate aşteaptă să ieie măsuri în folosul veteranilor, după ce nu vor mai exista veterani? IASOFOBIE Hotărât lucru cnil de la direcţia C. F. I. sufăr de iasofobie acută şi boala aceasta, în loc să slăbească, sporeşte pe fiecare zi mai mult. Altmintrelea nu se poate esplica răua-voinţa vădită ce-o arată faţă de interesele şi nevoile acestui oraş. Sunt câţiva ani de când lumea ţipă că, din cauza insuficienţei maelaziilor şi liniilor de garaj, ca şi din cauza insuficienţei personalului trebuitor încărcărei şi descărcărei mărfurilor, mărfurile nu se pot descărca la timp. Vagoane cu încărcătura complectă, sosite în gară în timpuri normale, sunt avizate la căteva zile după sosire şi descărcate la alte 7—8 sau chiar mai multede de la avizare, dar în toiul sezoanelor sau când se face transportul cerealelor, descurcarea se face cu întârzieri chiar de luni după sosire. Dar lumea ţipă în pustiu, căci d-nii dela direcţie nu vor să audă şi să remedieze răul. S'au votat, de mult timp încă, sumele trebuitoare pentru clădirea, unui depou, sa cumpărat şi cerrul lui Peretz pentru acest scop, dar depoul nu s a construit şi pare că nici se va construi aşa de grabă. Simţindu-se insuficienţa actualului local al gărei, sa hotărât a se da proporţii mai mari haltei Nicotină, pentru a se putea face şi acolo încărcări şi descărcări, dar hotărârea a rămas numai o bună intenţie la care sa renunţat. S-a hotărât construirea unei linii care să lege abatorul cu linia ferată Iaşi-Ungheni şi să înlesnească astfel pe de o parte transportul vitelor de la abator, iar pe de altă parte transportul camei din abator, pentru export. Nici această, hotărâre, însă, direcţia generală a C.F.R. nu vrea s-o aducă la îndeplinire. Într'un cuvânt, orice lucrare, orice îmbunătăţire la C.F.R. care ar putea aduce o înlesnire publicului şi ar da putinţă oraşului nostru să facă un pas de progres pe calea economică, direcţia generală a C.F.R. nu vrea să le aducă la îndeplinire. E neexplicabilă ura nemotivată ce dnii de la acea direcţie o poartă oraşului nostru, şi ar fi timpul ca d. Pangrati, maistrul lucrărilor publice, să fie urgente măsuri pentru a-i vindeca de această boală cronică. NEMULŢUMIRI Pe când d. Dim. Grecianu, şeful conservatorilor locali, se primblă pe la Marienhad sau işi caută de interesele agricole ale domeniului Stânca, nemulţumirile sporesc şi se înmulţesc în clubul conservator local. Făr’a mai ţinea socoteală de cei mărunţei, sunt deja vr’o 16 membri de vază ai acestui club, cari nu se sfiesc a’şi manifesta, unia în mod mai tainic, alţii chiar în mod făţiş Remulţumirele de faptul că oameni politici de vază, cari au luptat pentru partidul conservator, sunt lăsaţi în umbră, pentru a se scoate în evidenţă oameni veniţi de dată recentă în partid sau oameni cari au dat dovada vădită a incapacităţei lor. Mulţi dintre aceşti nemulţumiţi nu se sfiesc a spune că nu aşteaptă decât un prilej bine-venit pentru a-şi manifesta nemulţumirea prin retragerea din club. Facem atent pe d. Dinu Grecianu asupra acestor nemulţumiri, pe cari desigur cei dimprejurul seu au tot interesul a i la tăinui şi cari, la un moment dat, i-ar putea pricinui surprize neplăcute, in cazul când conservatorii ar mai dăinui la putere sub actuala formaţiune. În chestia apei Primim următoarea scrisoare : Stimate Domnule, Citesc în «Fulgerul» din ÎS iunie a.c. un articol în chestia apei, şi aşi zice că aprecierile d-lui Redactor sunt pătimaşe dacă i-aşi asuma, competinţa necesară, dar îi fac graţie mulţumindu-mă să ajut, în chestiunea ce vă preocupă — chestia apei. Am avut onoarea să fiu printre colaboratorii primelor şi ultimele proiecte ale aducerea apei de la Timişeşti—colaborator la execuţiunea primelor şi ultimelor lucrări.— Am avut onoarea de a fi consultat de mai mulţi cetăţeni Eşeni in privinţa modului cum sau executat lucrările şi am avut şi pe aceea de a explica d-lui Botez actualului Primar, că execuţiunea lucrărilor de coducţiune—adică conducta trimişeşti-Iaşi—în afară de mici modificări ce trebuesc aduse fără întârziere— este construită fără reproş.—Ceea ce lasă de dorit e exploatarea acestei conducte, care trebue să se facă în mod mult mai inteligent, căci o manevră necalculată a lipsit pentru 4 zile lașul de apă. Mai lasă de dorit modul cum sa lucrat canalizarea în oraș, care a fost lăsată și de supravegherea publicului. Personalul diriguitor al lucrărilor de pe linie a fost în tot timpul la înălţimea misiunei şi nu-i lipsesc argumentele a dovedi exactitatea şi soliditatea acelor lucrări. De aceea vă rog să binevoiţi ca în dările dv. de samă să menţionaţi că o nechibzuită exploatare lasă pe executorii lucrărilor în afară de orice critică, inginer Ioan B. Ionescu. Nu bănuim de loc buna credinţă a d-lui inginer lonescu, căruia i-am recunoscut cu altă ocazie, şi-i recunoaştem şi azi, că a fost unul dintre rarii însărcinaţi ai Comunei, cari au căutat a se achita în mod cinstit şi conştiincios de însărcinarea sa. Şi tocmai în baza bimei sale credinţi l-am ruga să ne dea următoarele lămuriri : Dacă s’a executat conducta fără reproş, cum explică d-sa desele, prea desele plesniri de tuburi, cari aduc întreruperea alimentărei oraşului cu apă? De ce nu s’au făcut încercări la presiunea de 15 atmosfere, cum cere caetul de sarcini, şi s’a mărginit numai la 10? De ce, la Brăeşti, se lasă să se scurgă o bună parte din cantitatea de apă ajunsă acolo, pe când cea care vine până la Iaşi nu-i suficientă, aşa că nu numai că nu-i cu ce să se stropească toate străzile pe unde trece conducta, dar chiar şi cele ce se stropesc nu văd apa decât la trei zile odată, în mod alternativ? De ce la kilometrul 60, zilele trecute a pornit o porţiune de vr’o 15 metri de conductă, aşezată în pământ mişcător, făr ’a se lua cuvenitele garanţii contra unei aşa eventualităţi ? Să fie vinovată de toate acestea, „exploatarea care lasă de dorit, care ar trebui să se facă în mod mult mai inteligent“ (de cum probabil se face) şi care este încredinţată conducerea d-lui inginer Bălănescu ? De ce dacă rezervoriile de la Copou sunt bine construite, nu se găseşte apă în ele, când conductei îi vine fantazia să plesnească ? Dacă canalizarea a fost făcută asemenea fără reproş, de ce unele canaluri n’au panta de scurgere, iar altele plesnesc ? Şi a cui e vina dacă canalizările făcute de particulari au fost prost executate? Nu a serviciului de supraveghere căruia i se prezentau planurile spre aprobare şi care era dator să controleze modul în care se execută aceste lucrări ? Aşteptăm de la gentileţa d-lui inginer Ionescu răspunsurile la întrebările de mai sus, pe cari vom pune tot atâta grabă a le da publicităţei, ca şi pentru scrisoarea d-sale de mai sus. De un lucru ţinem însă să asigurăm pe d. inginer Ionescu : In chestia alimentărei oraşului cu apă şi a canalizărei nu ne mişcă absolut nici o patimă. Ne doare inima însă de banul public şi suntem tare îngrijaţi să nu se fi risipit o sumă enormă pentru un oraş de sărăcia Iaşului, într’o lucrare ce va reclama veşnic reparaţii, veşnic noi şi grele cheltueli, ba poate chiar o foarte costisitoare refacere, şi am fi tare bucuroşi dacă am avea ocazie să ne încredinţăm că am fost greşiţi în părerile noastre, lucru ce n’am sta un moment la îndoială a’l recunoaște.