Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1913-01-14 / nr. 11

ANUL V. No. 11 Ln număr 10 bani. Pe an de 6 luni 8 lei. ANUNCIURI Pag. IY 20 b. rândul Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul.FULGERI! ZIAR INDEPENDENT ------ Apare In fiecare Luni ! Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan cel-ANUNCIURI Pag. IY 20 b. rândul » III 30 » ABONAMENTE III 30 yy yy ABONAMENTE Pe an de 6 luni 8 lei REGELE ŞI ŢARA Oamenii noştri politici, sau aşa zişii oameni de stat, s’au deprins, de vr’o 20 de ani încoace, să vadă în persoana Regelui pe cel mai Inţelept şi capabil om din Ţară, dar acesta, văzând cum se prosternă toţi la picioarele Tronului, a pus mâna pe tot ce avem mai important în Ţară: politica externă şi armata, pe cari le conduce singur, dând El ordine miniştrilor respectivi şi dispunând ceea ce trebue să facă, dar aceştia ascultă orbeşte, făr’ a’şi da samă că un pas greşit al Regelui i-ar ducele prăpastie şi pe ei şi întreaga Ţară. Până într’atâta am abandonat cu toţii în mânile Regelui politica externă şi armata, încât, în ultimele vremuri, şi mai ales,în anul trecut, când fericea conflictul în Balcani, înainte de începerea războiului cu Turcia, miniştrii noştri nu ştiau ce face Regele, ce linie de purtare vom urma şi cu cine vom merge. Şi era natural aceasta, când toţi aşteaptă ca totul să vie de la buna-voinţa regală, fără a îndrăzni unul să râdice vocea, chiar dac’ ar fi fost în joc destinele Ţărei. Nimănui nu i-a trecut prin cap că Regele e om şi poate să greşască, iar greşala sa ne va costa existenţa Statului. Din nenorocire, însă, greşala s a făcut, şi astăzi Ţara noastră trece prin grea cumpănă. Viitorul ei este ameninţat de Bulgari, cari şi-au pus ochii pe Dobrogea, unde am cheltuit sute de milioane spre a avea un port la Marea, şi apoi Dumnezeu ştie ce soartă va avea şi restul Ţărei. Bulgaria, care s’a pregătit 25 de ani pentru războiul ce-l are acum cu Turcia, a propus României să intre în alianţa Balcanică şi Regele Ferdinand a vizitat, la Bucureşti şi la Sinaia, pe Regele nostru pentru înfăptuirea acestei alianţe. Regele Carol s’a dus îndată la Ischlde s a sfătuit cu Frantz Iosef ce este de făcut, şi a respins alianţa balcanică, care ar fi provocat o desfacere de Austria şi de tripla alianţă. Dar ceea cei principal de notat în urma acestora, este faptul c’a venit la Sinaea ministrul de externe contele Bertchold şi şeful stat majorului armatei austriace, cum şi alţi demnitari din Berlin, cari s’au consfătuit din partea Împăraţilor Austriei şi Germaniei cu Regele Carol ce atitudine să păstreze România la isbucnirea războiului, din Balcani, şi rezultatul l-am văzut cu toţii că a fost un fel de neutralitatea, cu ocrotirea pe sub mână a intereselor Turciei, căci se credea cu siguranţă că Turcia va eşi învingătoare din războiu, aşa că i s’au tolerat transporturi de muniţiuni şi alte contrabande de război şi prin Constanţa la Constantinopol. Regele a jucat deci o singură carte pe socoteala Ţărei, aceea de a eşi Turcia învingătoare. Socoteala însă a fost greşită şi rezultatul a eşit cu totul contrar prevederilor şi aşteptărilor sale şi ale lui Frantz Iosef şi Wilhelm II. Aceşti doi monarhi şi ţările lor nu pierd nimic. Ba, din contra, Austria chiar trage foloase din duplicitatea politicei sale, pe când noi suntem ameninţaţi a perde mult. Vinovatul, în primul loc, e Regele Carol, care, profitând de slugărnicia oamenilor noştri de stat, a luat pe mâna sa politica externă şi organizarea armatei, fără a lăsa pe miniştri respectivi să lucreze şi fără să se consulte cu bărbaţii politici ai Ţărei, chiar în cele mai mari şi grele chestiuni. Am văzut cum Regele, numai când vede un pericol mare ce ameninţă şi existenţa României e în joc, chiamă la palat, rând pe rând, câţiva oameni de stat şi pe şefii de partid, cu cari vorbeşte mai mult de formă, spre a salva aparenţele, supunându-le vederile sale, iar aceştia, nefiind pregătiţi mai dinainte spre a ţinea pept Regelui la o discuţie mai importantă şi la rezolvirea unor chestii prea dificile, studiate şi rezolvite anticipat cu scumpii sei monarhi aliaţi, cu toţii se plecau până la pământ şi aprobau de îndată şi fără opunere toate planurile şi ideile Majestatei Sale, pe care -l admirau apoi şi întitulau Marele înţelept şi eruditul Monarh. Dispreţul cu care Regele Carol tratează pe toţi bărbaţii noştri de stat, aceştia sunt departe de a-l înţelege sau de a se formaliza câtuşi de puţin, şi aceasta numai din pricina nenorocitului sistem înagurat la noi de mai bine de 40 ani, ca toţi oamenii de stat să ajungă la guvern numai prin voinţa personală a Regelui, şi acel om de stat va fi mai degrabă prim-ministru, care va linguşi şi se va prosterna mai mult la picioarele Regelui, ori îi va săruta măna pe dos şi pe faţă. Astfel am văzut la noi lucruri ne maipomenite în toată Europa, chiar la statele cele mai autoritare, cum e Rusia, ca un ministru de externe austriac, un şef de stat-major, un ministru german să vie în misiuni politice, cu scrisori autografe de la monarhii lor, prin cari se tratau alianţe militare sau alte chestiuni privitoare pe Ţara şi poporul nostru, fără ca la audienţele şi consfătuirile ce aveau aceştia cu Suveranul nostru să asiste primul ministru sau ministrul de externe al României, şi Regele nostru, cărei monarh constituţional, angajează Ţara, fără să consulte pe miniştrii ei responsabili sau pe reprezentanţii Naţiunei —pare că ar fi fost vorba de arenda unei moşii a Sale—Dar acum, când vedem că a greşit în demersurile sale şi Ţara-i ameninţată să plătească scump aceste greşeli, cine răspunde ? Cel inresponsabil, care poate pleca mâne de la noi, cu miliardul asigurat la băncile germane, ori Româniica victimă a imprudenţei şi neprevederi unui singur om, care a dispus de Ţară fără să ştie bine vorbi româneşte,de la care a adunat numai milioane, şi a tras foloase din toate, ca să nu mai vorbim de specularea căilor ferate, fortificaţiile, domenile Statului, diferite rente şi acţiuni ale Statului şi societăţilor particulare. Cu armata s’a petrecut acelaş lucru ca şi cu politica externă. A luat pe mâna sa reorganizarea ei, şi, pănă acum câţiva ani, nu aveam tunuri nouă, puşti, muniţii şi material de războiu îndestulător, dar soldaţii nu erau îndeajuns de exercitaţi, căci nu li se dădea să tragă nici cinci cartuşe pe an, aşa că puteam numi nişte lachei îmbrăcaţi în livrea, cu puşca în mână fără s-o poată mânui şi face uzul trebuitor de ea. A trebuit să vie la departamentul războiul un ministru care să cheltuiască sute de milioane într’un singur an pentru armată şi să complecteze parte din lipsuri, pentru ca apoi sa fie imitat şi de alţi urmaşi ai sei, iar acum în urmă să se deschidă credite de 250 milioane pentru furnituri de războiu, . Apoi dacă de 5-6 ani în urmă s’a simţit nevoie de atâtea sute de milioane pentru armată, ce temeiu să punem pe vorbele sau laudele Majestăţei Sale care de 20 ani şi mai bine ne vorbesc, la fiecare an nou şi altele sărbători, ca şi prin mesajele de deschiderea Parlamentului, că scumpa sa armată e bine echipată, bine instruită şi gata a ţinea pept oricui şi oricând ? Să ne ierte dacă vom spune că, acum câţiva ani în urmă, când Bulgarii ne-au ameninţat cu războiul ca să ne fie Dobrogea, ce’i trecută pe hărţile lor ca provincie bulgărească, Regele Carol, în înţălepciunea sa, a căutat să evite cu orice preţ războiul, după cum caută şi acum să’l mai trăgăneze, şi lucrul e lesne de înţăles din cu pricină. Sunt Român şi simt româneşte, dar nu nemţeşte, şi de acea spun lucrurile pe şleah, ca să se îndrepte cât mai curând greşelile trecutului, cât mai e timp încă, să nu dormim în braţele M. S. cum doarme El intr’ale Austriei şi Germaniei, căci, într un caz nenorocit, cele 7 milioane de Români nu vor găsi rude şi adăpost la Viena sau la Berlin, unde să fie găzduiţi şi să petreacă în linişte. Chestia ei prea gravă şi importantă şi în numărul viitor vom vorbi şi de oamenii noştri politici, de rolul, activitatea şi răspunderea lor în împrejurările actuale, pentru flota naţională De marţi 8 ianuar a început să se reprezinte pe pânza cinematografului de la sala Sidoli, frumosul şi înălţătorul film reprezentând războiul de la 1877. Produsulprimei reprezentaţii dată, în matineu, fiind destinat a spori fondul pentru complectarea flotei naţionale, ne făcea să ne aşteptăm la o sală arhiplină. Câtă dezamăgire ! Dac'ai fi scos din sală pe elevii şcoalei militare şi ai liceului naţional, iar din galerie oamenii trimişi de diferitele corpuri de trupă, sala ar fi fost mai goală. Rogele erau aproape toate goale. Noroc de un val de mici liceani, veniţi cu oarecare întârziere, cu cari ele au fost garnisite, Unde era elita noastră, care s a păzit a participa la o reprezentaţie eminamente naţională şi înălţătoare, atât prin sine însăşi, cât şi prin destinaţia produsului ei? Unde erau gălăgioşii noştri naţionalişti, ele cari nici picior nu s'a zărit la această reprezentaţie ? Unde erau politicianii cari, pe la întrunirile publice, te turbă de cap mozolind prin gură cuvintele patriotism, demnitate naţională şi alte multe braşoave patriotice, cu cari ademenesc pe cei naivi ?■ E îngrijitoare tocirea extremă la ■care a ajuns simţimăntul nostru naţional ? E disgustător materialismul ce ne-a copleşit. Luni 14 ianuarie 1915 E meschină economia ce căutăm s'o facem de-un leu său doi, când e vorba de interesul Ţărei noastre şi al Neamului Românesc, pe când aruncăm cu pumnul monedele şi bacnotele la mesele verzi de prin cluburi şi chiar de prin multe case particulare, transformate în adevărate tripouri. Disgustător ! Infam de disgustător! Un bun Început pentru Uniunea Latină , veste înbucurătoare ne-a sosit din Paris, şi anume : Pentru vara aceasta, s’a proiectat de societatea Amicii Frantdiei mari serbări la Milano, pentru înfrăţirea franco-italiană. Comitetul supunând noului preşedinte a! Republicei programul acestor serbări de înfrăţire, d. Poimearé l-a aprobat cu tot dinadinsul. Suntem fericiţi de acest pas făcut pentru stabilirea unei frăţii între neamurile Gintei Latine şi suntem siguri că va fi urmat de acţiuni din ce în ce mai numeroase, pănă ci se va înfăptui, în fine, alianţa Gintei Latine. Dorim ca la serbările de înfrăţire ale celor două mai puternice neamuri latine, Francia şi Italia, să fie chemate şi celelalte neamuri mai mici ale aastei Ginte. De aceea apelăm ca dintremicii noştri Francezi sau Italieni, căci vor cunoaşte mai de aproape adresa acelui comitet, să se adreseze lui în sensul acestei dorinţii. E cu putinţă un război intre Rusia şi Germania? La noi, şi chiar într'o parte a presei europene, se crede şi se spune că, la adică, Germania va ataca Rusia şi viceversa. Această credinţă e greşită. Vom dovedi aceasta şi apoi vom trage concluzii. Când—în chestii de războiu—pronunţăm Germania, nu putem şi nu trebue să înţelegem poporul german, ci casa imperială germană, pe împăratul german cu nimic mai mult. Acelaş lucru e şi cu hrusia. De ce? Fiindcă împăratul german şi ţarul ia fiecare şeful monarhic al statului şi, ca atare, fiecare conduce politica externă cum vrea el, cum e interesul dinastiei şi familiei sale, iar pe popor, factor secondar, îl pregăteşte pentru rolul de galerie, de vulg chemat a aplauda. Presa şi Reischlagul sau Duma joacă apoi hora ca şi poporul, dar amuzantul este că fiecare dintre aceşti factori se crede că el este îndrumătorul acelei politici externe, pe care apoi o porecleşte politică naţională. Aceasta a fost şi este starea adevărată a lucrurilor, atât în Germania, cât şi din Rusia, după cum aceeaş e şi în alte state monarhice. Anglia nu m mai face excepţie.