Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)

1913-06-10 / nr. 32

ANUL V. No. 32 L/n număr 10 bani. Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT — Apare în fie­care Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Mare 4. Luni 10 iunie 1913 Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » —.—r * ' ABONAMENTE Pe an . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul ABONAMENTE Inserţiuni şi realmne 50 bani rândul. Cu Bulgarii sau cu Sârbii? ui In ultimul articol am zis că mai ră­­nân încă de cercetat trei chestiuni mari, ca în urmă să putem trage încheierea la întrebarea pusă ca titlu. Mulţi ne-au întrebat cam­ sunt aceste trei chestiuni şi pentru ce sunt mari? Nouă ni se pare că’s mari de­oare­ce aparţin unui viitor ceva mai îndepărtat, dar de care trebue să ţinem samă, dacă este să conducem pe cititorii noştri pe calea realităţei. Deocamdată începem cu una dintre ele . Când am de tratat o convenţie sau o alianţă cu cineva, valoarea lui morală şi materială trebue să reprezinte ceva real, ceva ce-i al seu propriu, o forţă proprie şi o avere a lui. Tratând cu Bulgaria, am trata cu ci­neva care, până acuma, n’a dovedit că este ceva, că are putere şi că are o pro­prietate a sa. Tot ce s’a făcut de Bulgari, nu s’a făcut de ei, ci numai de Rusia. Bani, oameni, tunuri, cai, etc., au fost furnizate şi date de Rusia. Toată conducerea lor militară era con­cepută şi executată după planurile date de marele stat-major rus, cu toate că ar fi putut să­ lipsească toate aceste pla­nuri, de oare­ce trupele zise bulgare n’au întimpinat în cale nici o armată tur­cească organizată. Aceasta s’a putut observa în tot de­cursul aşa zisului război din Balcani. Şi dovada s’a pecetluit într’un mod ne­tăgăduit prin telegrama Ţarului, ce-a a­­dresat-oRegelui Bulgariei într’un ton poate mai aspru încă de cum s’ar adresa un stăpân unei slujnice pe care a îmbră­cat-o de milă, a măritat-o cu cine-a pu­tut şi i-a dat o căsuţă să locuiască în ea, cât va vrea stăpânul. Biata slujnică, îngâmfată de chilipi­rul ce-a dat peste capul ei, se crede în primele momente stăpână dreaptă şi pe veci a căsuţei. Cât ar râde lumea văzând că, pentru anumite servicii, ea ar oferi drept plată să cedeze cui­va de veci o parte din a­­cea căsuţă, fie chiar măcar o odăiţă. Negreşit că de slujnică ar râde, n’ar râde lumea, dându’şi fie­care samă că încă nu’i dezmeticită de norocul ce a dat peste ea ; dar ar face un haz nespus de cel care­ ar lua-o în serios. Pentru noi, Bulgaria e în starea ace­lei slujnice. După însăşi declaraţiile foarte precise ale ziarelor oficioase ruseşti, Rusia a cheltuit cu războiul balcanic peste trei sferturi de miliard, ca bani, nesocotind soldaţii şi ofiţerii pe cari i-a trimes în sute de vapoare pline încărcate, sub tit­lul de voluntari. Astă­zi, după ce toţi aceşti bani şi trupe ruseşti au repus Turcia, Bulgaria îşi dă aerul că ea a făcut toate acestea şi că ea i stăpâna lucrului dobândit, şi, ca şi slujnica, ne oferă nouă o părticică oare­care. Am făcut această asăm­ănoare plastică ca să concretizăm că în cele întâmplate în Balcani Rusia a fost motorul şi ac­torul principal, de­şi deghizată sub mas­ca bulgărească. După ce ne-am dat samă că Bulgarii n’au făcut decât jocul Rusiei, ce preţ pu­tem pune pe ori­ce oferte ne-ar face ei ca să le venim în ajutor, lor cari au de­venit atât de miopi în îngâmfarea lor, în­cât trec cu vederea că nu peste mult timp vor avea să îndure ordinul de pasol, urmat de năvălirea armatelor ruseşti ca să ocupe teritoriile din Balcani, în care astă­zi trupele Bulgare se răţoiesc ca şi slujnica în căsuţa pusă vremelnic la dis­poziţia ei. Am spus de mult şi o repetăm că po­litica panslavistă a Rusiei în Balcani nu-i cea mai nemerită pentru Rusia, mai ales în ce priveşte Bulgaria. Acuma se adeveresc zisele noastre. Rusia va fi si­lită să micşoreze pe Bulgari, ba chiar să-i doboare, dacă este ca să nu renun­ţe la Ţarigrad. Intr’acolo vom vedea că, la urma urmelor, va tinde toată diplo­maţia rusească. Aşa fiind, pentru Ţara noastră n'ar fi de nici un preţ şi de nici o durată ori­ce înţelegere am încheia cu Bulgaria. Dacă este ca să intrăm în vorbă cu cineva pentru unele teritorii din Bulga­ria strict necesare nouă, înţelegerea ar trebui s-o facem cu Rusia, adevăratul stăpân actual în Balcani. Promisiunile cele mai largi ce ni le-ar face Bulgarii acuma, n’ar trebui să ne farmece, nici să ne înduplice, căci am trata ca şi cu nişte minori, cari nu dis­pun de ceea ce posed. Chiar dacă Bulgaria ne-ar aduce pe Austria ca garantă pentru tot felul de a­­vantaje ce ne-ar promite, nici atunci ea n'ar câştiga în apreciarea noastră cu ni­mica, de­oare­ce însăşi Austria nu-i sol­vabilă nici chiar pentru dânsa în viitor, dar nici nu şi-a perdut renumele de per­fidă în relaţiunile ei cu noi. Este deci o chestiune mare cu cine trebue să stăm de vorbă, dacă ne tre­bue ceva în Bulgaria, şi din cele expuse mai sus, de­şi foarte pe scurt, totuş re­ese că pentru asemea lucru nu cu Bul­garii trebue să tratăm şi nici ofertele lor să le acceptăm, de­oare­ce pănă acuma, cu toate reclamele ce le-a făcut pe lume, totuş­i a dat dovadă că prin ea însăşi a făcut ceva şi că prin forţele sale pro­prii a ajuns la ceea ce posedă. Un lucru nu le putem tăgădui Bulga­rilor : că au ştiut să facă o reclamă a­­tât de întinsă prin ziaristica mondială, în­cât nu numai lumea a început să-i creadă, dar ei însuşi să încred ca atari. Ieşteni partizani Zilele trecute d. Al. Bădărău a venit la Iaşi. Clubiştii rămaşi ne­plasaţi încă i-au dat asalt, arătându’şi nemulţumirea de lun­gul ajun de aproape şapte ani de când o duc în post şi ’n răbdări. —Aşteptaţi să punem mâna pe Silis­­tra—le-a zis d. Bădărău, pentru a’i mân­­gâia — şi atunci veţi fi cu toţii sa­tisfăcuţi, căci posturi vacante răma­se pe urma Bulgarilor, vor fi berechet. —Dar murim de foame—ripostară ne­mulţumiţii—ne-ajung şapte ani de răb­dare. D. Bădărău le întoarse spatele. Ajuns acasă, însă, se puse la biurou şi lansă invitaţii la dejun la via sa, pen­tru toţi cei nemulţumiţi. leften vrea d. Bădărău să scape de stă­ruinţele partizanilor nemulţumiţi, dacă cre­de că îi poate satisface şi li poate astupa gura cu un dejun sau masă, ori­cât de copioasă, oferită la via sa. UN NOU PARTID Ultimele evenimente şi frămân­tări din partidul conservator au dovedit nu numai că e ceva pu­tred în acest partid, dar că pu­tregaiul a luat proporţii prea în­tinse pentru a mai putea fi cură­ţit şi că prăbuşirea acestui partid e un act fatal şi inevitabil, a că­ruia îndeplinire nu mai este de­cât o chestie de timp, chiar de foarte scurt timp. Că se va retrage actualul gu­vern de la putere sau că se va mai menţinea încă vreo câte­va luni, e acelaş lucru, ba cazul din urmă va grăbi şi mai mult încă dezagregarea. Celălalt partid din guvernarea de colaborare nu poate avea nici el multe zile, dacă partid politic se poate numi un conglomerat în­chegat numai din dragostea şi a­­derarea pentru şef, dusă până la fetişism, şi din dorinţa umplerei pântecelui şi buzunarelor goale ale partizanilor. Cel mai târziu odată cu dispa­riţia şefului va dispărea şi par­tidul. Noi bănuim însă că acest eve­niment va avea loc cu mult mai înainte, judecând după numeroa­sele defecţiuni ce s'au produs şi se produc mereu în acest partid, judecând după elementele ce’l com­pun, cari, în marea lor majoritate nu’s de cât inşi cari, văzând că n’au putinţa a’şi satisface poftele şi ambiţiunile în celelalte partide politice, au dezertat şi au mers să îngroaşe rândurile partidului conservator-democrat, de unde a­­semenea vor dezerta, de îndată ce se vor încredinţa că nici acolo nu-şi pot atinge scopurile ce le urmăresc. Va rămânea în picioare numai partidul liberal, pe al căruia trun­­chiu îmbătrănit, dar viguros, hul­­tuindu-se bicisnicele mlădiţi gene­roase, acestea au început a primi o dezvoltare exuberantă, amenin­ţătoare aşezărei noastre sociale ac­tuale. Acestei dezvoltărei exuberante a socialismului de la noi, care­ a început să ameninţe proprietatea, va trebui neaparat să­ i se opue o contra-pondere. Şi care­ ar putea fi această con­trapondere de­cât crearea unui nou partid, tot aşa de viguros, com­pus din elemente sănătoase şi care să-şi aibă drept bază proprietatea. Fără o atare contrapondere, fără o stavilă puternică care să i se pue în drum puhoiul socialist, care­ a cotropit deja în bună parte par­tidul liberal, ar lua câmpii, n'ar mai cunoaşte nici o măsură. Aceasta a înţeles-o prea bine d. Nicu Filipescu, când s'a gân­dit la crearea unui nou partid, a­­cel al agrarienilor menit, a înlo­cui, într’un viitor mai apropiat poate de cât credem, actualile or­ganizaţii conservatoare. falsificarea vinurilor Falsificarea vinurilor puse în con­sumaţia publică a luat proporţii mai mult de­cât îngrijitoare. Primăria comunei Bucureşti a în­sărcinat­ o comis­iun­e care s­ă inspec­teze depozitele engrosiştilor de vinuri, şi foarte bine a făcut, căci rezultatele lucrărei acestei comisiuni au fost în­grozitoare. Se debitează publicului consumator tot felid de combinaţii şi de produse cari numai vin natural, produs din strugurii viilor noastre prin procede­­iele normale de vinif care nu sunt. Şi cele constatate la Bucureşti, se petrec fără îndoială şi î n restul Ţă­­rei, după cum de­sigur se petrec şi la noi. Cunoaştem engrosişti de vinuri cari fabrică un fel de zamă sarbădă din straf­ide, drojdii, spirt, vinuri stricate şi altele, pe cari le disfac detailiştilor drept vinuri ce sunt puse în consu­maţia publică. Îngrijiţi de proporţiile luate de a­­ceste falsificări, cari fac ca podgorenii să rămâe cu vinurile prin crămi şi pivniţi, zădărnicindu-li-se munca şi sacrificiile băneşti făcute cu replan­tar­ea şi cultivarea viilor, podgorenii mai de căpetenie au convocat pe co­legii lor întrun mare congres ce se va ţinea la Focşani, astă­zi duminică 9 iunie, la care să ch­ibzuiască asupra măsurilor ce trebuesc luate pentru a se pune capăt acestor acte de şarla­­tanism, dăunătoare şi lor, şi sănătăţei publice. Aşteptăm să vedem ce hotărâri va lua acest congres. Pâcă atunci, însă, cerem primă­riei noastre ca, urmând exemplul dat de primăria Bucureştilor, să numeas­că şi ea una sau mai multe comisi­­uni, în cari, pe lângă chim­işti experţi, să figureze şi delegaţi de ai societăţei viticole, cari să inspecteze şi să controleze mai ales depozitele en­grosiştilor, cu puterea de­ a denatura tot ce vor găsi falsificat şi a da în judecată pe falsificator, căci ar tre­bui să se pue odată caprăt şarlata­­nismului şi atentatelor necinstite la punga şi sănătatea consumatorului, pe cari şarlatanii speculanţi le comit, fără sfială, ziua n­umează mare.

Next