Fulgerul, 1912-1913 (Anul 5, nr. 1-52)
1913-06-10 / nr. 32
ANUL V. No. 32 L/n număr 10 bani. Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT — Apare în fiecare Luni Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Mare 4. Luni 10 iunie 1913 Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » —.—r * ' ABONAMENTE Pe an . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul ABONAMENTE Inserţiuni şi realmne 50 bani rândul. Cu Bulgarii sau cu Sârbii? ui In ultimul articol am zis că mai rănân încă de cercetat trei chestiuni mari, ca în urmă să putem trage încheierea la întrebarea pusă ca titlu. Mulţi ne-au întrebat cam sunt aceste trei chestiuni şi pentru ce sunt mari? Nouă ni se pare că’s mari deoarece aparţin unui viitor ceva mai îndepărtat, dar de care trebue să ţinem samă, dacă este să conducem pe cititorii noştri pe calea realităţei. Deocamdată începem cu una dintre ele . Când am de tratat o convenţie sau o alianţă cu cineva, valoarea lui morală şi materială trebue să reprezinte ceva real, ceva ce-i al seu propriu, o forţă proprie şi o avere a lui. Tratând cu Bulgaria, am trata cu cineva care, până acuma, n’a dovedit că este ceva, că are putere şi că are o proprietate a sa. Tot ce s’a făcut de Bulgari, nu s’a făcut de ei, ci numai de Rusia. Bani, oameni, tunuri, cai, etc., au fost furnizate şi date de Rusia. Toată conducerea lor militară era concepută şi executată după planurile date de marele stat-major rus, cu toate că ar fi putut să lipsească toate aceste planuri, de oarece trupele zise bulgare n’au întimpinat în cale nici o armată turcească organizată. Aceasta s’a putut observa în tot decursul aşa zisului război din Balcani. Şi dovada s’a pecetluit într’un mod netăgăduit prin telegrama Ţarului, ce-a adresat-oRegelui Bulgariei într’un ton poate mai aspru încă de cum s’ar adresa un stăpân unei slujnice pe care a îmbrăcat-o de milă, a măritat-o cu cine-a putut şi i-a dat o căsuţă să locuiască în ea, cât va vrea stăpânul. Biata slujnică, îngâmfată de chilipirul ce-a dat peste capul ei, se crede în primele momente stăpână dreaptă şi pe veci a căsuţei. Cât ar râde lumea văzând că, pentru anumite servicii, ea ar oferi drept plată să cedeze cuiva de veci o parte din acea căsuţă, fie chiar măcar o odăiţă. Negreşit că de slujnică ar râde, n’ar râde lumea, dându’şi fiecare samă că încă nu’i dezmeticită de norocul ce a dat peste ea ; dar ar face un haz nespus de cel care ar lua-o în serios. Pentru noi, Bulgaria e în starea acelei slujnice. După însăşi declaraţiile foarte precise ale ziarelor oficioase ruseşti, Rusia a cheltuit cu războiul balcanic peste trei sferturi de miliard, ca bani, nesocotind soldaţii şi ofiţerii pe cari i-a trimes în sute de vapoare pline încărcate, sub titlul de voluntari. Astăzi, după ce toţi aceşti bani şi trupe ruseşti au repus Turcia, Bulgaria îşi dă aerul că ea a făcut toate acestea şi că ea i stăpâna lucrului dobândit, şi, ca şi slujnica, ne oferă nouă o părticică oarecare. Am făcut această asămănoare plastică ca să concretizăm că în cele întâmplate în Balcani Rusia a fost motorul şi actorul principal, deşi deghizată sub masca bulgărească. După ce ne-am dat samă că Bulgarii n’au făcut decât jocul Rusiei, ce preţ putem pune pe orice oferte ne-ar face ei ca să le venim în ajutor, lor cari au devenit atât de miopi în îngâmfarea lor, încât trec cu vederea că nu peste mult timp vor avea să îndure ordinul de pasol, urmat de năvălirea armatelor ruseşti ca să ocupe teritoriile din Balcani, în care astăzi trupele Bulgare se răţoiesc ca şi slujnica în căsuţa pusă vremelnic la dispoziţia ei. Am spus de mult şi o repetăm că politica panslavistă a Rusiei în Balcani nu-i cea mai nemerită pentru Rusia, mai ales în ce priveşte Bulgaria. Acuma se adeveresc zisele noastre. Rusia va fi silită să micşoreze pe Bulgari, ba chiar să-i doboare, dacă este ca să nu renunţe la Ţarigrad. Intr’acolo vom vedea că, la urma urmelor, va tinde toată diplomaţia rusească. Aşa fiind, pentru Ţara noastră n'ar fi de nici un preţ şi de nici o durată orice înţelegere am încheia cu Bulgaria. Dacă este ca să intrăm în vorbă cu cineva pentru unele teritorii din Bulgaria strict necesare nouă, înţelegerea ar trebui s-o facem cu Rusia, adevăratul stăpân actual în Balcani. Promisiunile cele mai largi ce ni le-ar face Bulgarii acuma, n’ar trebui să ne farmece, nici să ne înduplice, căci am trata ca şi cu nişte minori, cari nu dispun de ceea ce posed. Chiar dacă Bulgaria ne-ar aduce pe Austria ca garantă pentru tot felul de avantaje ce ne-ar promite, nici atunci ea n'ar câştiga în apreciarea noastră cu nimica, deoarece însăşi Austria nu-i solvabilă nici chiar pentru dânsa în viitor, dar nici nu şi-a perdut renumele de perfidă în relaţiunile ei cu noi. Este deci o chestiune mare cu cine trebue să stăm de vorbă, dacă ne trebue ceva în Bulgaria, şi din cele expuse mai sus, deşi foarte pe scurt, totuş reese că pentru asemea lucru nu cu Bulgarii trebue să tratăm şi nici ofertele lor să le acceptăm, deoarece pănă acuma, cu toate reclamele ce le-a făcut pe lume, totuşi a dat dovadă că prin ea însăşi a făcut ceva şi că prin forţele sale proprii a ajuns la ceea ce posedă. Un lucru nu le putem tăgădui Bulgarilor : că au ştiut să facă o reclamă atât de întinsă prin ziaristica mondială, încât nu numai lumea a început să-i creadă, dar ei însuşi să încred ca atari. Ieşteni partizani Zilele trecute d. Al. Bădărău a venit la Iaşi. Clubiştii rămaşi neplasaţi încă i-au dat asalt, arătându’şi nemulţumirea de lungul ajun de aproape şapte ani de când o duc în post şi ’n răbdări. —Aşteptaţi să punem mâna pe Silistra—le-a zis d. Bădărău, pentru a’i mângâia — şi atunci veţi fi cu toţii satisfăcuţi, căci posturi vacante rămase pe urma Bulgarilor, vor fi berechet. —Dar murim de foame—ripostară nemulţumiţii—ne-ajung şapte ani de răbdare. D. Bădărău le întoarse spatele. Ajuns acasă, însă, se puse la biurou şi lansă invitaţii la dejun la via sa, pentru toţi cei nemulţumiţi. leften vrea d. Bădărău să scape de stăruinţele partizanilor nemulţumiţi, dacă crede că îi poate satisface şi li poate astupa gura cu un dejun sau masă, oricât de copioasă, oferită la via sa. UN NOU PARTID Ultimele evenimente şi frământări din partidul conservator au dovedit nu numai că e ceva putred în acest partid, dar că putregaiul a luat proporţii prea întinse pentru a mai putea fi curăţit şi că prăbuşirea acestui partid e un act fatal şi inevitabil, a căruia îndeplinire nu mai este decât o chestie de timp, chiar de foarte scurt timp. Că se va retrage actualul guvern de la putere sau că se va mai menţinea încă vreo câteva luni, e acelaş lucru, ba cazul din urmă va grăbi şi mai mult încă dezagregarea. Celălalt partid din guvernarea de colaborare nu poate avea nici el multe zile, dacă partid politic se poate numi un conglomerat închegat numai din dragostea şi aderarea pentru şef, dusă până la fetişism, şi din dorinţa umplerei pântecelui şi buzunarelor goale ale partizanilor. Cel mai târziu odată cu dispariţia şefului va dispărea şi partidul. Noi bănuim însă că acest eveniment va avea loc cu mult mai înainte, judecând după numeroasele defecţiuni ce s'au produs şi se produc mereu în acest partid, judecând după elementele ce’l compun, cari, în marea lor majoritate nu’s de cât inşi cari, văzând că n’au putinţa a’şi satisface poftele şi ambiţiunile în celelalte partide politice, au dezertat şi au mers să îngroaşe rândurile partidului conservator-democrat, de unde asemenea vor dezerta, de îndată ce se vor încredinţa că nici acolo nu-şi pot atinge scopurile ce le urmăresc. Va rămânea în picioare numai partidul liberal, pe al căruia trunchiu îmbătrănit, dar viguros, hultuindu-se bicisnicele mlădiţi generoase, acestea au început a primi o dezvoltare exuberantă, ameninţătoare aşezărei noastre sociale actuale. Acestei dezvoltărei exuberante a socialismului de la noi, care a început să ameninţe proprietatea, va trebui neaparat să i se opue o contra-pondere. Şi care ar putea fi această contrapondere decât crearea unui nou partid, tot aşa de viguros, compus din elemente sănătoase şi care să-şi aibă drept bază proprietatea. Fără o atare contrapondere, fără o stavilă puternică care să i se pue în drum puhoiul socialist, care a cotropit deja în bună parte partidul liberal, ar lua câmpii, n'ar mai cunoaşte nici o măsură. Aceasta a înţeles-o prea bine d. Nicu Filipescu, când s'a gândit la crearea unui nou partid, acel al agrarienilor menit, a înlocui, într’un viitor mai apropiat poate de cât credem, actualile organizaţii conservatoare. falsificarea vinurilor Falsificarea vinurilor puse în consumaţia publică a luat proporţii mai mult decât îngrijitoare. Primăria comunei Bucureşti a însărcinat o comisiune care să inspecteze depozitele engrosiştilor de vinuri, şi foarte bine a făcut, căci rezultatele lucrărei acestei comisiuni au fost îngrozitoare. Se debitează publicului consumator tot felid de combinaţii şi de produse cari numai vin natural, produs din strugurii viilor noastre prin procedeiele normale de vinif care nu sunt. Şi cele constatate la Bucureşti, se petrec fără îndoială şi î n restul Ţărei, după cum desigur se petrec şi la noi. Cunoaştem engrosişti de vinuri cari fabrică un fel de zamă sarbădă din strafide, drojdii, spirt, vinuri stricate şi altele, pe cari le disfac detailiştilor drept vinuri ce sunt puse în consumaţia publică. Îngrijiţi de proporţiile luate de aceste falsificări, cari fac ca podgorenii să rămâe cu vinurile prin crămi şi pivniţi, zădărnicindu-li-se munca şi sacrificiile băneşti făcute cu replantarea şi cultivarea viilor, podgorenii mai de căpetenie au convocat pe colegii lor întrun mare congres ce se va ţinea la Focşani, astăzi duminică 9 iunie, la care să chibzuiască asupra măsurilor ce trebuesc luate pentru a se pune capăt acestor acte de şarlatanism, dăunătoare şi lor, şi sănătăţei publice. Aşteptăm să vedem ce hotărâri va lua acest congres. Pâcă atunci, însă, cerem primăriei noastre ca, urmând exemplul dat de primăria Bucureştilor, să numească şi ea una sau mai multe comisiuni, în cari, pe lângă chimişti experţi, să figureze şi delegaţi de ai societăţei viticole, cari să inspecteze şi să controleze mai ales depozitele engrosiştilor, cu puterea de a denatura tot ce vor găsi falsificat şi a da în judecată pe falsificator, căci ar trebui să se pue odată caprăt şarlatanismului şi atentatelor necinstite la punga şi sănătatea consumatorului, pe cari şarlatanii speculanţi le comit, fără sfială, ziua numează mare.