Fulgerul, 1913-1914 (Anul 6, nr. 1-52)
1913-11-25 / nr. 4
ABONAMENTE LJe an Pe 6 luni 8 lei. ANUNC1UR1 Pair. IY 20 b. rândul III 30» , » Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul.FULGERUL ZIAR INDEPENDENT -- Impare in fiecare Luni -w .?Ci Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-^ju*|& ABONAMENTE Pe an 8 lei 6 luni ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » 111 30 » x Inserţini şi reclame 50 b ani rândul. Sfârşitul Colaborarei Ca şi individul care, văzând că se înneacă, se agaţă de orice i iesă’n cale, in dorinţa de a scăpa de înec, aşa şi partidul conservator-democrat, care vede apropiata e i prăbuşire, caută a se măriţinea încă, prin orice mijloace şi prin orice căi. Conservatorii nu s'au sfiit şi nu se sfiesc a manifesta saţiu lor de colaborare, de care sunt doritori să scape cu orice sacrificii, chiar cu acel al retragerei de la putere. Cu toate acestea democraţii continuă a li cădea silă cu dragostea cu care ar dori săi strângă în braţe pănă la înăbuşire, făcânduse a nu pricepe numeroasele avertismente ce le-au primit, în vederea desfacerei tovărăşiei. Pentru a şi încuraja partizanii, coducătorii lor nu se sfiesc a inventa şi pune în circulaţie, prin organile lor, zvonuri cu desăvârşire neadevărate . Ba că printre parlamentarii conservatori s’a produs un puternic curent pentru prelungirea colaborărei ; ba că d. Maiorescu, trecând peste câteva zile în opoziţie, va întreprinde o lungă călătorie de recreaţie în străinătate, şi câte altele de aceiaş natură. De ceea ce se tem democraţii, însă, nu vor scăpa. Experienţa făcută de Ţară, de la înjghebarea partidului conservator-democrat şi până astăzi, a dovedit că acest partid, în mersul trebilor publice, nu-i decât o a cincea roată la căruţă, care, în loc de-a fi de vreun folos, nu face decât să împedice acest mers, şi, ca o inutilitate dăunătoare, prin puterea împrejurărilor, va trebui să rămâe în drum. Fără doar şi poate, partidul conservator-democrat, după o aşa de scurtă şi precară existenţă, e condemnat, şi încă definitiv condemnat, să’şi dea obştescul sfârşit. Conducătorii lui cunosc mai bine de cât oricine altul că deznodământul fatal e pe cât de inevitabil, tot pe atât şi de apropiat, şi astăzi se zbat numai a trage suma maximă de foloase din liqnidare, adică a’şi asigura o situaţie mulţumitoare, în viitor. Fără a fi cineva profet, poate lesne prevedea că partidul conservator-democrat, închegat prin dragostea pentru şef şi prin interesul material urmărit de partizanii sei, nu poate avea durată. El se va prăbuşi în foarte scurtă vreme. Cei cari î l constitue se vor reîntoarce la obârşia lor, adică vor merge să îngroaşe rândurile partidului conservator sau pe cele ale partidului liberal, iar şeful cu statul său major vor fi nevoiţi să treacă pe sub furcile caudine ale partidului conservator, a căruia nimicire o urmăreau cu atâta înverşunare, şi să-şi reeie locurile în acest partid, renunţând la veleităţile de comandă şi de supremaţie. Manifestaţia liberalilor Duminica trecută partidul liberal a ţinut o mare întrunire publică în Iaşi. Nu vom face o dare de samă asupra ei, căci ar însemna să servim cititorilor noştri muştar după masă. Nu ne putem însă opri a constata faptul că, pe când în sinul partidului conservator, la putere ca şi în opoziţie, domneşte spiritul de răzvrătire şi disputa perpetuă, la partidul liberal domneşte cea mai desăvârşită—am putea zice chiar cea mai oarbă—disciplină. La chemarea şefului lor, liberalii s’au grăbit să răspundă din toate colţurile Ţâre», inundând Iaşul. Şi acest răspuns la apel s-au făcut nu de silă, ci cu dragă inimă, mulţi dintre cei mai cu dare de mână aducând pe propria lor socoteala pe delegaţii mai nevoieşi, şi ’n deosebire pe săteni, cu cari au umplut nu numai spaţioasa sală a circului Sidon, dar şi împrejurimile ei, aşa că îţi dădea iluzia că iarmarocul de la Abator s’a mutat în Piaţa Unirei. Şi toţi aceşti delegaţi ţineau să’şi manifesteze dragostea pentru şef, tuastând pentru el prin localurile publice şi prin taverne. Acest spirit de disciplină şi dragoste pentru şef face cinste liberalilor şi lasă impresia că, la cel întâi semn, sunt gata să se arunce orbeşte în luptă. Numai cât dacă conducătorii ar avea înţelepciunea să ştie să conducă spre binele Ţărei, nu spre răzvrătire, aceste trupe supuse şi ascultătoare, cari ar putea realiza tot atâta bine, pe câtă şi păgubitoare nenorocire, căutat să lovească în cei mai de samă oameni—şi prin cultura, şi prin moralitatea, şi prin activitatea lor — ai Bisericei noastre. Dragostea şi veneraţia ce-o poartă P. S. Episcop Nicodim al Huşilor, P. Cuv. Arhimandrit Iuliu Scriban şi cucernicului Iconon Pavel Savin toți acei cari cunosc de-aproape, e prea sinceră şi curată, pentru ca, să nu se manifesteze prin proteste de indignare contra acelora ce din invidie şi răzbunare au căutat a lovi. * ' De pretutindenea se rădică asemenea protestări. In Iaşi se ţin mereu consfătuiri asupra noului scandal, şi atât corpul preoţesc, în conferinţele ce s'au ţinut, cât şi cercul didactic, s au solidarizat cu cei pe cari unii dintre membrii Sinodului căutau sa lovească. Studenţii teologi, ca şi un mare număr de preoţi din Ţară, au făcut acelaş lucru. Chiar teologii români de peste munţi s au pus alăturea cu autorii „Micei Biblii“ şi tare bănuim că nechemaţii din Sinod, persistând în drumul ce l-au apucat, vor ajunge la un rezultat cu totul opus de acel cel urmăreau, adică vor face, fără voea lor, ca Sf. Sinod să fe curăţit de elementele netrebnice ce s'au furişat în el. Şi aceasta, în definitiv, nu va fi decât spre binele şi liniştea bisericei romane. Sfiştoc Scandalul Sinodal Noul scandal, provocat de pătimaşii Arhierei din Sf. Sinod, ameninţă să fie proporţii la cari desigur acei ce l-au plăsmuit nu se aşteptau. In întreaga Ţară a produs o impresie penibilă faptul că tocmai acei nechemaţi, cari ar trebui să 'şi pue pe cap ■cenuşa pocăinţei şi să'şi ispăşească pacatile izvorâte din slăbăciunile şi patimile lor, luând prăjina — ca femeea perdută din poveste — au EAPAŞI APA Săptămâna aceasta, ieşenii au îndurat iarăşi chinurile setei. Conducta s'a stricat la kilometrul 84, şi asemenea stricăciuni de sigur se vor repeta şi în viitor, întru cât de la început s’a făcut marea greşală de a se schimba traseul şi de a se aduce conducta prin şesul Bahluiului, printr’un teren mlăştinos, expus oscilaţiilor, ceea ce a produs şi va produce dizlocarea conductei, întru cât nu s’a avut macar prevederea a se face îmbinarea între tuburi într’un mod mai rezistent de cât legătura de cositor ce s’a făcut. E regretabil modul nepriceput cu care s’au condus aceste lucrări, pe cât de importante, pe atât și de costisitoare, și e de mirat cum acei cari se aflau în fruntea Comunei, pe timpul când se executau lucrările, s'au păzit a consulta pe singurul om capabil, din Iaşi, în asemenea lucrări, care, prin sfaturile ce le-ar fi putut da, la timp, ar fi evitat desele stricăciuni ce se produce la conductă. Dar, bună că aşa cum e lucrarea, dacă ar fi administrată cu puţină pricepere şi chibzuială, ieşenii n'ar avea de suferit lipsa de apă. Avem două rezervorii, de capacitate de vreo 10—11 mii metri cubi de apă. Dacă cei ce administrează distribuţia apei în oraş ar avea grija ca aceste rezervorii să fie totdeauna pline, apa din ele, mai cu samă în timp de toamnă şi de iarnă, când nu se stropesc strade şi grădini, când nu se spală canaluri, când chiar consumaţia făcută de particulari e scăzută în mod simţitor, ar fi suficientă să alimenteze oraşul 10-15 zile, mai mult deci decât trebue pentru repararea conductei. Lucrurile se petrec însă altmintrelea. D. inginer Bălănescu, directorul serviciului de distribuţia apei, are grija să aibă totdeauna rezervoriile goale, întrebuinţând apa la spalarea rigolelor şi canalurilor, ori—lucru nemai uzitat nicăiuri aiurea—la spalarea conductelor, adică la curăţirea lor prin descărcare, deşi nu poate fi nimic de curăţit în ele, apa ce trece prin aceste conducte neputând avea nici mâl, nici alte impurităţi, şi dovada acestei griji a d-lui inginer Bălănescu, de a ţinea totdeauna rezervoriile goale, o avem în faptul că, chiar de a doua zi după ce s-a produs stricăciunea, debitul apei a fost suspendat. Faptul acesta repetându-se nu mai ştim pentru a câtea oară, e de mirat cum administraţia comunală tolerează acestui domn pretins inginer hidrolog să’şi bată joc de întreaga populaţie a unui oraş de însămnătatea Iaşului, şi nu’l trage la răspundere pentru daunele ce le pricinueşte prin incapacitatea sau răua voinţa sa. Crede oare administraţia comunală că pentru neînţelegerile dintre d-nii ingineri Bălănescu şi Ionescu, populaţia Iaşului, care plăteşte comunei taxe îndestul de grele pentru apă, e datoare să sufere lipsa de apă cu zilele şi cu săptămânile. Nu se gândeşte oare administraţia comunală că răbdarea acestei populaţii poate avea şi ea un capăt şi că această populaţie, exasperată de capriciile şi de fantaziile d-lui inginer Bălănescu, ca şi de impasibilitatea administraţiei comunale, se va duce, într’o bună zi, în masă la primărie, va lua de guler şi va arunca pe fereastră pe d. inginer Bălănescu, care primeşte peste 1000 lei lunar din contribuţiile orăşenilor pentru a’şi bate joc de ei şi a’i tortura prin sete ? Aşteptăm să vedem macar de astă dată luându-se măsuri pentru ca asemenea fapte să nu se mai repete. Lipsă de şcoli Pe fiecare an Insuficienţa şcoalelor secundare se face a fi din ce în ce mai mult simţită. Anul şcolar în care am intrat, această insuficienţă s-a dovedit cu mult mai mult decât în trecut. La liceul internat, la seminar, la şcoala normală de fete ca şi la cea de băeţi, numărul candidaţilor la locurile vacante au fost în proporţie de 4, 5, şi chiar şi mai mult pentru un loc, dar la şcoalele în cari se primesc numai externi, un mare număr de elevi au rămas neînscrişi, din cauza lipsei de locuri. Cu această ocazie nu ne putem opri a semnala o indulgenţă foarte dela locul ei, indulgenţă care, în loc de a aduce vreun bine cuiva, nu va face decât să aducă numai rău tuturor. Ministerul instrucţiei, în loc de a crea clase divizionare—pănă la crearea de şcoale nouă—a dat ordin să se primească câte 75 de elevi—număr exagerat de mare—în fiecare clasă a liceului naţional. Secretarul, mai indulgent decât ministerul, a înscris 85 de elevi.