Fulgerul, 1915-1916 (Anul 8, nr. 1-74)
1915-11-02 / nr. 1
Un număr 10 bani. ANUL VIII. No. 1 (575) ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul * HI 30 , „ Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT ------- Apare in fiecare Luni . Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Nlăre “. Păşiri) îi) al Păşind într'al optulea an a! existenţei sale, Fulgerul ţine de primă datorie a mulţămi numeroşilor şi credincioşilor săi cititori pentru constantul sprijin ce i-au dat în cursul celor şapte ani strecuraţi de la prima sa apariţie, sprijin ce i-a asigurat existenţa în trecut, şi, nu place a crede, îi va asigura-o şi î n viitor. Credincioşi liniei de purtare ce ni-am tras-o din primul moment, am căutat a face din ziarul nostru un organ independent şi cinstit în toată puterea cuvântului, ceea ce cu deosebită plăcere vedem că cititorii noştri au ştiut să constate şi să aprecieze. In politica externă am căutat să îmbu-* măm cetitorul pe calea adevărului şi a bunului simţ, dându’i toate elementele trebuitoare pentru a şi forma singur convingerea asupra diferitelor situaţii politice, dar timpul s’a însărcinat să dovedească temeinicia tuturor prevederilor făcute de noi. In politica internă, neavând nici prieteni de aparat, nici duşmani de combătut cu orice,preţ, am căutat să arătăm totdeauna adevărul, să numim lucrurile cu propriul lor nume, chiar şi atunci când zisele noastre trebueau să fie usturătoare, şi să scoatem în evidenţă meritul, acolo unde l-am găsit. optulea ai) Chestiile de interes obştesc nu ne-am dat niciodată în lături a le îmbrăţoşa, cu toată vigoarea şi cu toată căldura ce ele comportau ; iar în chestiile de interes local am dus multe campanii pentru triumful moralităţei adevărului, dreptăţei şi binelui public, cu riscul de-a nu atrage ura şi duşmănia acelora in cari loveam fără cruţare, dar şi fără interes. Cei obijduiţi şi nedreptăţiţi au găsit totdeauna în Fulgerul un sprijinitor şi un apărător sincer, hotărât şi dezinteresat. Faptul că, în Iaşi, a fost cu putinţă apariţia regulată a ziarului nostru timp de şăpte ani, numai prin sprijinul cititorilor sei, e o dovadă că el răspunde unei nevoi reale, că lumea noastră intelectuală simte trebuinţa apariţiei unui organ de publicitate fără căluş şi fără zgardă. Şi încurajaţi de acest fapt, păşim în al optulea an a existenţei noastre cu hotărârea de a nu urma înainte drumul apucat, oricâte sacrificii morale şi materiale ne-ar costa perseverenţa noastră. Nu putem încheia aceste câteva rânduri fără a aduce mulţumiri tuturor colaboratorilor noştri cari au ştiut să facă din Fulgerul, prin munca lor inteligentă şi dezinteresată, un organ apreciat de lumea cititoare. REDACŢIA Când vom zvârli cu buzduganul? XXIII. Diplomaţia austro-germană se sileşte să aţite şi să sporească, pe ori ce cale şi prin orice mijloace, discordanţele dintre puterile Quadruplei. Consiliul acestora însă, ţinut la Londra, a dezmeticit acuma acele puteri şi a început să calmeze neînţelegerile şi rivalităţile din vechi ale acestora. Alt rezultat al consiliului este pune- rea la cale a unei unităţi de vedere şi de conducere a acţiunilor militare de pe toate fronturile. Călătoria lordului Kitchener, pare a fi dovadă despre toate aceste înţelegeri şi apare ca o vizită de inspectare generală a tuturor fronturilor. Dacă înţelegerea e într’adevăr perfectă şi bine întemeiată, nu fi exclusă eventualitatea ca Italia să intre şi ea în război cu Germania, pentru a se pune în conformitate cu restul Quadruplei. Vom urmări de aproape călătoria lui Kitchener, a acestui genial strateg şi mare organizator de armate ale Angliei. In orice caz, ea, pentru noi, e un semn că o bună înțălegere şi un început de disciplină s’a stabilit între aliaţii Quadruplei pentru o conlucrare armonică. Călătoria acestui militar de frunte însamnă că abea de pe acuma se vor organiza şi coordona acţiunile militare comune, cu scopul de a împrăştia forţele disponibile ale Austro-Germanilor, a le ataca în punctele cele mai vulnerabile, a le hărţui continuu tocmai în alte puncte decât în cele hotărâte pentru atac cu forţe zdrobitoare. Kitchener, presupunem, va cerceta capacitatea comandanţilor supremi a fiecărui aliat, precum şi capacitatea militară a statului-major general de pe fiecare front. El va înlătura obiceiul rău, care se încuibează aproape mai totdeauna la beligeranţi, de a dicta din capitală pănă în cel mai mic amănunt mişcările de atac, desfăşurarea luptelor şi alte decisiuni tactice şi strategice, cari nu trebue luate decât numai la faţa locului, pe câmpul de luptă. Se va da atunci conducătorilor de pe front o mai mare latitudine de-a decide potrivit împrejurărilor momentului, a localităţei şi a forţelor disponibile, în raport cu cele ale duşmanului. Prin aceasta se va infiltra în comandanţi simţul supremei responsabilităţi şi se vor înfrona în ei rivalităţile egoiste dar periculoase, după cum am avut exemple şi la noi, în 1913, când, în acţiunea contra Bulgariei, unii comandanţi de corpuri de armată instigau contra altora. In fine, călătoria lui Kitchener mai însamnă, pentru noi, că de-abea acuma se vor începe pregătirile în mare pentru organizarea definitivă a armatelor fiecăruia, şi că de-abea acuma se vor pune la cale, în trăsături generale, acţiunile mari. Rezultă că va mai trece mult timp, foarte mult timp, pănă când se vor ivi bătăliile decisive și că va mai sta Quadrupla mult în defensivă, spre a avea timp să se pregătească pentru ofensivă. Să nu ni închipuim că, îndată ce ofensiva Quadruplei va începe pe un front sau pe mai multe, ori chiar pe toate, ea va fi urmată răpede înainte şi că va merge din victorie în victorie, pănă la armistiţiu şi pace. Din contra, va fi un val-vârtej nemaipomenit de înaintări victorioase, urmate de retrageri strategice sau de opriri pe loc şi aşa mai departe un şir de alternanţe ce vor reclama mult timp. Faptul că și Anglia s’a amestecat în război, ne asigură că pacea nu se va încheia nici atunci când pe un front oarecare Quadrupla ar fi bătută iar pe altele nu. Astfel, din împrejurarea că Austro- Germanii ar bate pe Quadrupla în Balcani, nu va rezulta încheierea războiului actual, ci, din contra, el va urma cu mai multă tenacitate. Pârerea multora că în Balcani se va decide asupra războiului e greu de admis, căci o eventuală victorie asupra Quadruplei, în Balcani, nu va însemna mult, întrucât alte armate mari engleze înaintează deja de la răsărit, în Asia, de se apropie de Bagdad şi de-acolo spre Dardanele, unde vor închide Germanilor drumul şi li vor disputa victoria efemeră din Balcani. Iar noi, dacă este să aşteptăm acţiunea decisivă dintre beligeranţi, ca să ne mişcăm şi noi, apoi vom aştepta şi anul viitor. Numai o provocare printr’un ultimatum energic, adresat nouă, ne va sili să ne mişcăm. Cu cine însăşi contra cui, e altă chestie, foarte grea, căci implică existenţa noastră de stat liber.* EPIGRAMĂ D-lui Director al „Fulgerului". Concurând, cu pana-ţi bravă, De opt ani, pe Sânt-Ilie — Cel cu fulgerul din slavă — Şi tu fulgeri... pe hârtie. Uz. □aşii cer Dreptul lor Articolul nostru din numărul trecut, despre intrarea în minister a vrednicului nostru primar d. G. G. Mârzescu şi ca actualul prim-ajutor, d. M. Tomida să-i urmeze ca primar, a avut un mare răsunet în oraş. Cu toţii au aprobat vederile noastre şi cei mai mulţi ne-au îndemnat să persistăm în urmărirea realizărei celor emise de noi în această chestie. Nu numai că aceşti doi barbaţi merită acele demenităţi, dar în joc este chiar nevoia Iaşilor, capitala Moldovei, ca în minister ea să fie reprezentată de un fat al seu cum e d. G. G. Mârzescu, cărei o forţă de samă în chestiuni de politică internă şi economică a ţarei întregi. laşii reprezintă Moldova întreagă şi prin starea laşilor se oglindeşte starea politică şi economică a Moldovei. Nevoile Moldovei sânt toate concentrate şi cristalizate în Iaşi, de aceea numai un leşan de baştină cunoaşte rănile de cari sufere această parte a Luni 2 noembre 1915 ABONAMENTE Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » _____ Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. României şi mijloacile de tămăduirea lor. Un guvern care nu posedă în sinul lui un fiu al laşilor, dovedeşte că nu vrea să ţie samă nici de interesele ţarei moldoveneşti şi nici de cele ale capitalei ei, şi prea însămnată este această parte a patriei noastre, încât ea să fie neglijată şi desconsiderată. Au să vie timpuri grele, când se vor cere jertfe imense, şi nu este bine ca cei din centru să lese să persiste credinţa Moldovenilor, şi prin urmare a ieşenilor, că li se vor cere jertfe din nou, cum sau jertfii pentru Unirea Ţărilor Surori, când s au sacrificat interesele economice şi politice ale Iaşilor şi Moldovei întregi. Nu-i de mirat ,dacâ, de la izbucnirea războiului european, unii delegaţi ai fraţilor noştri subjugaţi au cerut, pentru cazul unei uniri teritoriale a lor, să nu aibă soarta Moldovei,■ şi Iaşilor de la Unire în mare. Trebue să prevenim şi cerem să se facă dreptate deplină de a nu se mai desconsidera aproape o jumătate din România aducând-o la mizerie economică. Iată pentru ce persistăm în cererea noastră ca actualul guvern liberal să aducă în sinul său pe cel mai indicat din fii Iaşilor, după cum vom cere cu tărie ca reprezentantul Iaşilor să facă parte şi din viitorul guvern a partidului ce va succeda celui liberal. T . „fulgerul“ şi b Biserica Multe lucruri se vor scrie acum, când Fulgerul intră, prin numărul de faţă, în anul VIII al vieţii sale. Intre cele dintăi însă, trebuiesc pomenite serviciile aduse de el Bisericei. Intr’adevăr, cu o statornicie nedezminţită, Fulgerul a tratat totdeauna în coloanele sale o mulţime de chestiuni, mai cu samă din cele privitoare la năravurile cari domnesc în Biserică. Şi cu toate că îndreptarea dorită nu s a realizat totdeauna, Fulgerul însă şi-a făcut datoria. Nu a fost vina lui, dacă adevărurile trâmbiţate n’au fost totdeauna ascultate. Şi nu numai a tratat chestiuni bisericeşti, ci a dus o adevărată luptă contra unor năravuri cari nu mai vor să fie sfârşit. A mers cu energia combaterei foarte departe, de a fost târât până şi în faţa judecăţei, dar n’a dat îndărăt. Şi a biruit. Cei ce credeau că judecata va acoperi viţiile lor, s’au înşălat. juraţii au recunoscut dreptatea Fulgerului, şi el a continuat neabătut linia de lucru de pănă atunci, de a cere bune purtări în Biserică. De ani de zile continuă aşa, şi e cu putinţă ca în tot acest timp să se fi strecurat şi exagerări. O campanie ca aceasta duce inevitabil şi la paşi nedrepţi, fără să fi vrut. Informaţiile pe care le capeţi pot fi uneori greşite, şi e posibil să se fi găsit uneori şi câte-o persoană nedreptăţită. Dar a fost in