Fulgerul, 1915-1916 (Anul 8, nr. 1-74)

1915-11-02 / nr. 1

Un număr 10 bani. ANUL VIII. No. 1 (575) ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul * HI 30 , „ Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. ZIAR INDEPENDENT ------- Apare in fie­care Luni . Redacţia şi Administraţia la Tipografia „Progresul“, Iaşi, Strada Ştefan-cel-Nlăre “. Păşiri) îi) al Păşind într'al optulea an a! exis­tenţei sale, Fulgerul ţine de primă datorie a mulţămi numeroşilor şi cre­dincioşilor săi cititori pentru constan­tul sprijin ce i-au dat în cursul celor şapte ani strecuraţi de la prima sa apariţie, sprijin ce i-a asigurat exis­tenţa în trecut, şi, nu place a crede, îi va asigura-o şi î n viitor. Credincioşi liniei de purtare ce ni-am tras-o din primul moment, am căutat a face din ziarul nostru un organ independent şi cinstit în toată puterea cuvântului, ceea ce cu deo­sebită plăcere vedem că cititorii noş­tri au ştiut să constate şi să aprecieze. In politica externă am căutat să îm­b­u-* măm cetitorul pe calea adevărului şi­ a bunului simţ, dându’i toate elementele trebuitoare pentru a şi forma singur con­vingerea asupra diferitelor situaţii poli­tice, dar timpul s’a însărcinat să dove­dească temeinicia tuturor prevederilor făcute de noi. In politica internă, neavân­d nici prie­teni de aparat, nici duşmani de combă­tut cu ori­ce,preţ, am căutat să arătăm totdeauna adevărul, să numim lucrurile cu propriul lor nume, chiar şi atunci când zisele noastre trebueau să fie usturătoare, şi să scoatem în evidenţă meritul, acolo unde l-am găsit. optulea ai) Chestiile de interes obştesc nu ne-am dat niciodată în lături a le îmbrăţoşa, cu toată vigoarea şi cu toată căldura ce ele comportau ; iar în chestiile de interes local am dus multe campanii pentru tri­umful moralităţei adevărului, dreptăţei şi binelui public, cu riscul de-a nu atrage ura şi duşmănia acelora in cari loveam fără cruţare, dar şi fără inter­es. Cei obijduiţi şi nedreptăţiţi au găsit totdeauna în Fulgerul un sprijinitor şi un apărător sincer, hotărât şi dezinteresat. Faptul că, în Iaşi, a fost cu putinţă a­­pariţia regulată a ziarului nostru timp de şăpte ani, numai prin sprijinul cititorilor sei, e o dovadă că el răspunde unei ne­voi reale, că lumea noastră intelectuală simte trebuinţa apariţiei unui organ de publicitate fără căluş şi fără zgardă. Şi încurajaţi de acest fapt, păşim în al optulea an a­ existenţei noastre cu hotărârea de­ a nu urma înainte dru­mul apucat, ori­câte sacrificii morale şi materiale ne-ar costa perseverenţa noastră. Nu putem încheia aceste câte­va rânduri fără a aduce mulţumiri tuturor colaboratorilor noştri cari­ au ştiut să facă din Fulgerul, prin munca lor in­teligentă şi dezinteresată, un organ a­­preciat de lumea cititoare. REDACŢIA Când vom zvârli cu buzduganul? XXIII. Diplomaţia austro-germană se sileşte să aţite şi să sporească, pe ori­ ce cale şi prin ori­ce mijloace, discordanţele dintre puterile Quadruplei. Consiliul acestora însă, ţinut la Lon­dra, a dezmeticit acuma acele puteri şi a început să calmeze neînţelegerile şi ri­valităţile din vechi ale acestora. Alt rezultat al consiliului este pune-­ rea la cale a unei unităţi de vedere şi de conducere a acţiunilor militare de pe toate fronturile. Călătoria lordului Kitchener, pare a fi dovadă despre toate aceste înţelegeri şi apare ca o vizită de inspectare generală a tuturor fronturilor. Dacă înţelegerea e într’adevăr perfectă şi bine întemeiată, nu fi exclusă eventua­litatea ca Italia să intre şi ea în război cu Germania, pentru a se pune în con­formitate cu restul Quadruplei. Vom urmări de­ aproape călătoria lui Kitchener, a acestui genial strateg şi mare organizator de armate ale Angliei. In ori­ce caz, ea, pentru noi, e un semn că o bună înțălegere şi un început de disciplină s’a stabilit între aliaţii Qua­druplei pentru o conlucrare armonică. Călătoria acestui militar de frunte în­­samnă că abea de pe acuma se vor or­ganiza şi coordona acţiunile militare co­mune, cu scopul de­ a împrăştia forţele disponibile ale Austro-Germanilor, a le ataca în punctele cele mai vulnerabile, a le hărţui continuu tocmai în alte puncte decât în cele hotărâte pentru atac cu forţe zdrobitoare. Kitchener, presupunem, va cerceta ca­pacitatea comandanţilor supremi a fie­cărui aliat, precum şi capacitatea mili­tară a statului-major general de pe fie­care front. El va înlătura obiceiul rău, care se încuibează aproape mai totdeauna la be­ligeranţi, de­ a dicta din capitală pănă în cel mai mic amănunt mişcările de atac, desfăşurarea luptelor şi alte decisiuni tactice şi strategice, cari nu trebue luate decât numai la faţa locului, pe câmpul de luptă. Se va da atunci conducătorilor de pe front o mai mare latitudine de-a decide potrivit împrejurărilor momentului, a lo­­calităţei şi a forţelor disponibile, în ra­port cu cele ale duşmanului. Prin aceasta se va infiltra în coman­danţi simţul supremei responsabilităţi şi se vor înfrona în ei rivalităţile egoiste dar periculoase, după cum am avut e­­xemple şi la noi, în 1913, când, în ac­ţiunea contra Bulgariei, unii comandanţi de corpuri de armată instigau contra al­tora. In fine, călătoria lui Kitchener mai în­­sam­nă, pentru noi, că de-abea acuma se vor începe pregătirile în mare pentru organizarea definitivă a armatelor fie­căruia, şi că de-abea acuma se vor pu­ne la cale, în trăsături generale, acţiu­nile mari. Rezultă că va mai trece mult timp, foarte mult timp, pănă când se vor ivi bătăliile decisive și că va mai sta Qua­drupla mult în defensivă, spre a avea timp să se pregătească pentru ofensivă. Să nu ni închipuim că, îndată ce o­­fensiva Quadruplei va începe pe­ un front sau pe mai multe, ori chiar pe toate, ea va fi urmată răpede înainte şi că va merge din victorie în victorie, pănă la ar­mistiţiu şi pace. Din contra, va fi un val-vârtej nemai­pomenit de înaintări victorioase, urmate de retrageri strategice sau de opriri pe loc şi aşa mai departe un şir de alter­nanţe ce vor reclama mult timp. Faptul că și Anglia s’a amestecat în război, ne asigură că pacea nu se va încheia nici atunci când pe­ un front oare­care Quadrupla ar fi bătută iar pe al­tele nu. Astfel, din împrejurarea că Austro- Germanii ar bate pe Quadrupla în Bal­cani, nu va rezulta încheierea războiu­lui actual, ci, din contra, el va urma cu mai multă tenacitate. Pârerea multora că în Balcani se va decide asupra războiului e greu de ad­mis, căci o eventuală victorie asupra Quadruplei, în Balcani, nu va însemna mult, întrucât alte armate mari engleze înaintează deja de la răsărit, în Asia, de se apropie de Bagdad şi de-acolo spre Dardanele, unde vor închide Ger­manilor drumul şi li vor disputa victo­ria efemeră din Balcani. Iar noi, dacă este să aşteptăm acţi­unea decisivă dintre beligeranţi, ca să ne mişcăm şi noi, apoi vom aştepta şi anul viitor. Numai o provocare printr’un ultima­tum energic, adresat nouă, ne va sili să ne mişcăm. Cu cine însăşi contra cui, e altă ches­tie, foarte grea, căci implică existenţa noastră de stat liber.­­* EPIGRAMĂ D-lui Director al „Fulgerului". Concurând, cu pana-ţi bravă, De opt ani, pe Sânt-Ilie — Cel cu fulgerul din slavă — Şi tu fulgeri... pe hârtie. Uz. □aşii cer Dreptul lor Articolul nostru din numărul tre­cut, despre intrarea în minister a vrednicului nostru primar d­. G. G. Mârzescu şi ca actualul prim-ajutor, d. M. Tomida să-i urmeze ca primar, a avut un mare răsunet în oraş. Cu toţii au aprobat vederile noastre şi cei mai mulţi ne-au îndemnat să persistăm în urmărirea realizăr­ei celor emise de noi în această chestie. Nu numai că aceşti doi barbaţi merită acele demenităţi, dar în joc este chiar nevoia Iaşilor, capitala Moldovei, ca în minister ea să fie re­prezentată de un fat al seu cum e d. G. G. Mârzescu, căre­i o forţă de samă în chestiuni de politică internă şi economică a ţarei întregi. laşii reprezintă Moldova întreagă şi prin starea laşilor se oglindeşte starea politică şi economică a Moldovei. Nevoile Moldovei sânt toate concen­trate şi cristalizate în Iaşi, de aceea numai un leşan de baştină cunoaşte rănile de cari sufere această parte a Luni 2 noembre 1915 ABONAMENTE Pe an . 8 lei Pe 6 luni . 4 » ANUNCIURI Pag. IV 20 b. rândul » III 30 » » _____ Inserţiuni şi reclame 50 bani rândul. României şi mijloacile de tămăduirea lor. Un guvern care nu posedă în sinul lui un fiu al laşilor, dovedeşte că nu vrea să ţie samă nici de interesele ţarei moldoveneşti şi nici de cele ale capitalei ei, şi prea însămnată este a­­ceastă parte a patriei noastre, încât ea să fie neglijată şi desconsiderată. Au să vie timpuri grele, când se vor cere jertfe imense, şi nu este bine ca cei din centru să lese să persiste credinţa Moldovenilor, şi prin urmare a ieşenilor, că li se vor cere jertfe din nou, cum sau jertfii pentru U­­nirea Ţărilor Surori, când s au sa­crificat interesele economice şi politice ale Iaşilor şi Moldovei întregi. Nu-i de mirat ,dacâ, de la izbuc­nirea războiului european, unii dele­gaţi ai fraţilor noştri subjugaţi au cerut, pentru cazul unei uniri terito­riale a lor, să nu aibă soarta Mol­dovei,■ şi Iaşilor de la Unire în mare. Trebue să prevenim şi cerem să se facă dreptate deplină de­ a nu se mai desconsidera aproape o jumătate din România aducând-o la mizerie econo­mică. Iată pentru ce persistăm în cere­rea noastră ca actualul guvern liberal să aducă în sinul său pe cel mai in­dicat din fii Iaşilor, după cum vom cere cu tărie ca reprezentantul Iaşilor să­ facă parte şi din viitorul guvern a partidului ce va succeda celui liberal. T . „fulgerul“ şi b Biserica Multe lucruri se vor scrie acum, când Fulgerul intră, prin numărul de faţă, în anul VIII al vieţii sale. Intre cele dintăi însă, trebuiesc pomenite serviciile a­­duse de el Bisericei. Intr’adevăr, cu o statornicie nedezminţită, Fulgerul a tra­tat totdeauna în coloanele sale o mul­ţime de chestiuni, mai cu samă din cele privitoare la năravurile cari dom­nesc în Biserică. Şi cu toate că în­dreptarea dorită nu s a realizat totdea­una, Fulgerul însă şi-a făcut datoria. Nu a fost vina lui, dacă adevărurile trâm­biţate n’au fost totdeauna ascultate. Şi nu numai a tratat chestiuni bise­riceşti, ci a dus o adevărată luptă contra unor năravuri cari nu mai vor să fie sfârşit. A mers cu energia com­­baterei foarte departe, de a fost târât până şi în faţa judecăţei, dar n’a dat îndărăt. Şi a biruit. Cei ce credeau că jude­cata va acoperi viţiile lor, s’au înşălat. juraţii au recunoscut dreptatea Fulge­rului, şi el a continuat neabătut linia de lucru de pănă atunci, de a cere bune purtări în Biserică. De ani de zile continuă aşa, şi e cu putinţă ca în tot acest timp să se fi strecurat şi exagerări. O campanie ca aceasta duce inevitabil şi la paşi ne­drepţi, fără să fi vrut. Informaţiile pe care le capeţi pot fi uneori greşite, şi e posibil să se fi găsit uneori şi câte-o persoană nedreptăţită. Dar­­ a fost in­

Next