Fulgerul, 1915-1916 (Anul 8, nr. 1-74)
1915-11-02 / nr. 1
,aici o moştenire de afecţiune, nu va avea nici o bucurie din fundul groapei unde zace părăsit ; dar acolo unde o mamă, o văduvă, un copil vor veni să plângă şi să se roage, va auzi suspinul care din mormânt ni-l trimite Natura. Sublim este acest cult al Morţilor, care face să trăim mai departe cu acei ce într'o zi s’au despărţit de noi, iar ei cu noi vor trăi, dacă un pământ sfânt adăposteşte rămăşiţele lor, şi dacă lacrămile noastre vor uda florile ce răsar peste mormânt ! Dar când mă gândesc la cei mii şi mii, cam în aceste zile de jale şi de întristare universală, implicindu-şi o sfântă datorie, ba chiar unii o amară datorie, înfruntând moartea cu curaj pe câmpul de onoare, şi jertfiţidu-şi viaţa pentru patrie şi pentru un ideal, sunt aruncaţi grămadă într’o groapă, pe care numai urzici şi spini vor creşte, şi peste cari trecătorul indiferent va trece, fără un gând pios pentru dânşii, inima mi se umple de întristare, căci tocmai aceşti morţi, cari sunt cei mai glorioşi, n’au adăpostul sfânt al cimitirului, unde părinţii şi amicii pot veni să plângă şi să se roage. Ei bine, fraţilor ! Să ne rugăm pentru Ei în ziua de astăzi ! şi fiţi siguri că atunci ei se vor ruga pentru noi, pentru Ţara noastră, pentru că jertfa lor să fie un nobil imbold la realizarea idealului pentru care, până acum, numai Ei au murit. L. E. Sinigaglie ,,Cauzele“ Părintelui Pavelescu In şedinţa din 5 oct. a Consistorului sup. s’a urmat discuţia din şedinţa precedentă relativ la „anarhia* din cler. Faptul că apar publicaţii, în cari se aduc atacuri diferitelor persoane din Biserică, a fost taxat de „anarhie“, şi turbă grozav episcopul Calist că în biserică nu mai există liniştea care’i atât de priincioasă Mai Marilor Bisericei pentru a trăi cu concubinele de gât şi a comite toate orgiile. Avea P. Sf. de ce se plânge, căci vremurile bune au trecut. Luca nu mai este dispusă să ţie trântorie gratis, ci vrea muncă în toate ramurile, muncă şi în Biserică. De aceia Vlădicii de specia PP. SS. Calist, Sofronie, etc., trebuie să-şi fie adio de la vremurile patriarhale de odinioară şi să se deprindă cu cele de „anarhie“ de-acuma, în cari se cere socoteală pentru timpul întrebuinţat, iar întrebuinţarea timpului se cere în conformitate cu trebuinţele locului în care ai fost pus să lucrezi. Trebuie să se lepede şi PP. SS. II. de năravurile trecute, şi fiindcă ştim că au îmbătrânit în răle şi nu se pot lepăda de apucături cu cari au crescut şi cari le-au format bucuria vieţei, să se resemneze şi ei a vedea „anarhia“ bântuind, pănă îi va lua Cel de sus (mai bine zis Cel de jos), ca să scape Biserica de nişte lepre ,cari au infestat-o şi bat din copite, fiind- i ca credincioşii cer dezinfectare. Tot în contra „anarhiei“ a început a vorbi, cu accente turbate şi cuvinte vrăjmaşe, Preotul Popescu-Moşoaia, care a făcut vinovat de toată „anarhia“ pe Ar- Ihimandritul Scriban. Fiindcă P. C. Sale îi merge numele că a scris şi scrie în contra stricaţilor cari au umplut Biserica, e „anarhist“, iar stricaţii, cari motivează lumea să se râdice contra lor, nu sânt anarhişti. Discuţia întinzându-se, a luat cuvântul Şi d. P. Gârboviceanu, administratorul Casei Bisericei, care a spus că într'adevăr în Biserică s’a prea înrădăcinat obiceiul de-a critica şi că însuş d-sa a fost criticat. A spus că acesta’i efectul uneimentalităţi nenorocite, care a pătruns întru preoţii noştri. Când a pronunţat cuvântul de „efectul“, Părintele Pavelescu, reprezentantul preoţilor din Botoşani, a strigat din fund: ,,Cauzele, cauzele“, la care d. Gârboviceanu a răspuns : „Nu mă ocup de cauze, ci de efecte“. Ei bine, Păr. Pavelescu pusese tocmai degetul pe rană, punctul pe i, cum se zice, findcă atunci când judeci o stare oarecare, nu poţi face abstracţie de ca Uze- Ea e produsă de ceva, n’a apărut de florile mărului, şi dacă ne plângem de ea, n’o putem desfiinţa decât atacând-o in cauzele ei. D. Gârboviceanu ştia foarte bine aceasta. Dar ce era să facă ? Era să dis FULGERUL câte un subiect prin care'şi scula în cap pe toţi Vlădicii ? ! De aceia s a trecut peste cauze. Dar nu poate trece peste discuţia care urmează în public, fiindcă ele sânt cheia şi lacata chestiei. Nemulţămirea din cler şi criticile cari se aduc, izvorăsc din răul mers al lucrurilor din Biserică. Nu-i nevoie să fie acuzat de aceasta Arhimandritul Scriban, fiindcă nu el a produs stările mizerabile din Biserică. Dacă P. C.Sa le va fi criticând, bine face, fiindcă ar fi foarte ciudat să vezi răul care există și să te acomodezi cu el. Dacă cineva se împacă cu asemenea stări, înseamnă că în el s’a anihilat conştiinţa, că s’a aclimatizat cu ticăloşia şi că socoteşte de normale chiar viţiile. Dar nu e cu putinţă ca starea de nemulţămire bisericească în care trăim, să fie hrănită numai de un singur om. Lumea priveşte răul la faţa locului, fără să mai fie nevoie să i-l comunice Arhimandritul Scriban. Degeaba se caută să se explice „anarhia“ prin condeiul unui singur om. E prea mare disproporţie. Nu-i unul, ci foarte mulţi cei ce-şi exprimă neplăcerea faţă de cele ce văd în Casa Domnului. Căutaţi „cauzele“ Părintelui Pavelescu, şi de-acolo explicaţi-vă pentru ce’i anarhie, PP. SS. şi Părinţilor Lesbos. Informaţii întrunirea Federaţiei Unioniste, care trebuea să aibă loc, în Iaşi, duminica trecută, a fost amânată pentru astăzi, duminică 1 noembre, ora 2 p. m. Ea va avea loc la sala Pastia şi vor lua cuvântul fruntaşii acestei organizaţii ca d-nii N. Filipescu, Take Ionescu, Barbu Delavrancea, preotul Lucaci, Mişu Cantacuzino, Octavian Goga şi alţii. Astăzi, duminică, la ora 11 dimineaţă are loc deschiderea cantinei din strada Palat a societăţii „Pânea Săracilor“, de sub preşidenţia d-nei Elena dr. Riegler. Lumea de la noi, şi mai cu deosebire lumea nevoieşă, care n’a avut putinţă să se aprovizioneze cu lemne încă din vară, când erau ieftene, ar dori să ştie ce’i cu depozitele, aşa zise comunale, de lemne ? Ni se afirmă că proprietarul acestor depozite, sub pulpana primăriei, are zilnic la dispoziţie câte patru cinci vagoane pentru transportul lemnelor pe cari, în loc să le ducă la depozitele sale pentru a le desface cu preţul convenit şi a înfrâna astfel scumpirea lemnelor, le vinde fie la particulari, fie la depozitari, cu preţuri mult mai rădicate decât cele stabilite între el şi comună. Mai mult încă , funcţionarilor comunali li s’au reţinut diferite sumi din salare, pentru plata lemnelor, pe cari de antreprenor nici se gândeşte să le furniseze, aşa că bieţii oameni — cu escepţie de trei fericiţi—sufăr de frig, neavând nici parale, nici lemne. Şi dacă vre unul din ei îndrăzneşte să sbârnbe, d. antrepenor îi trimete vorbă să treacă pe-acasă pe la el, să-i restitue banii ce i s’au reţinut, ca şi cum funcţionarii i-ar fi făcut un simplu împrumut. Noi cerem administraţiei comunale să fie măsuri, căci, cu aceste procedere, lemnele au ajuns să se vândă cu 3 lei 25 bani suta de kilograme, cu tendinţă dea se mai scumpi. Ni se comunică un fapt ce constitue o adevărată anomalie . Statul (ministerul de interne) încasează de la fiecare vânător suma de 15 lei, pentru obţinerea permisului de vânătoare, fără de care riscă a fi taxat şi tratat de braconier. Acelaş stat însă (ministerul de război) a retras din comerţ praful de puşcă, şi cum acest articol e monopolizat, vânătorii n’au de unde şi-l procura, aşa că plătesc taxa de sufletul dracului. S’ar cuveni ca această anomalie să fie îndreptată fie procurându-se vânătorilor praful de pușca de care au nevoie, fie — în cazul cel mai jipu—restituindu-li-se taxa ce li se percepe pe degeaba. Un tânăr avocat, negăsind în oraș să schimbe un bilet de bancă de 100 lei, a crezut că locul cel mai nimerit unde s’ar putea prezenta ar fi sucursala Băncei Naţionale, care, la cerere, e obligată a-ţi da în schimbul biletelor sale chiar aur, nu numai hârtie mai măruntă. Cu această credinţă s'a prezentat la ghişeul Băncei unde, după ce a fost ţinut mai bine de un sfert de oară, i s’a aruncat cu ciudă cinci bilete a 20 lei, în schimbul celui de 100, cu vorbele : „Acestea’s afaceri de zaraf, nu de bancă“. Supunem cazul la cunoştinţa celor în drept, slobozia lua sau nu măsuri în consecinţă. • La Teatrul Naţional se va reprezenta astăzi duminică , în matineu Administratorii de plasă, dar la reprezentaţia de sală foto (Băeţaşul tatei). • Articolul colaboratoarei noastre din Bucureşti Astj., asupra cerutului oficial de bani de la copii de prin şcoalele secundare publice, a avut un mare răsunet în Iaşi, unde acest fel de cerut se practică pe o scară mare. • Ni se comunică din Tulcea că la Reni se concentrează numeroase trupe ruseşti, destinate a lua parte la luptele din peninsula balcanică. • Din cauza instalărei în atelierele ei proprii de tipografie şi litografie revista „Versuri şi Proză“ nu va apare săptămînă aaceastă rămănînd să apară în dublu exemplar Sîmbăta viitoare. BRRRRRIfl GERMANfl (Urmare) Trebue să arătăm oare excesele şi violenţele acestor timpuri trecute ? Le voi rezuma în câteva rânduri : uciderea Turcoşilor şi tiralionlor algerieni răniţi la Wissanbourg şi la Reischoffen, împuşcarea preoţilor din Woerth şi din Gunstett, asasinarea comandantului de Labarrière, a grădinarilor Jacquet şi Gigant, la Lunéville, a locuitorilor din Val-de-Ville şi Thanville, prădarea castelului vicontelui de Castex, bombardarea metodică a oraşului Strasbourg şi a catedralei de generalul de AVoerder, pe care Strasburgesii îl numiră cu dreptate „Moerder-ucigaşul“ , prădarea satelor şi fermelor din împrejurimile oraşului Nancy, împuşcarea de nevinovaţi la Void, la Bourgonce şi la Rambervillers,incendii şi hoţii la Flavigny, la Nanez, la Vendresse, contribuţii de război impuse peste tot la întâmplare, masacre la Epinal şi în împrejurimi, brutalităţi odioase asupra femeilor şi prizonierilor, arestări de notabili, târâţi fără haine şi fără hrană, incendiarea a o mulţime de case la Charmes, la Bmiremond, la Suzanne, Bricon şi Fontenoy-sur-Moselle, gâtuiri de nevinovaţi la Meilleray, la Fontenoy, la Ryans, la Salins, la Lunéville, alte măceluri la Passavant, la Bazeilles şi prădăciuni ticăloase la Beaumont, împuşcări la Grison, Guitry, Querzirre, Longpré, Vandières, incendieri şi masacre nouă la Châteaudun, Berchrres, Rahay, Montoir, Mantes, Bougival, Rautigny, Parmain, Marcilly, etc. făr’a socoti nenumăratele şi odioasele acte de prădăciuni şi devastări, înalte personaje, ca princepele de Waldeck şi generalul von Storch, mărturisesc că aveau plăcere să fure şi să dovedească d-lui de Moltke „că nu i-a făcut să facă acest război pentru nimica.“ Cât despre prizonierii noştri, ei erau lipsiţi de hrană, de băutură, de haine, loviţi de păzitori laşi, insultaţi de populaţia, germană, îngrămădiţi pe pământul gol, fără corturi şi fără adăposturi, trataţi mai rău decât vitele, împuşcaţi sub cel mai mic pretext sau aruncaţi în închisori infecte, condemnaţi la munci grele şi lungi. Mai trebue oare să amintim indignata circulară a d-lui de Chaudordy din 29 noembre 1870, în care delegatul la Afacerile străine denunţa în mod solemn întregei Europe excesele vinovate şi violenţele nedemne ale Germanilor ? El spunea că familiile franceze, după ce şi-au văzut domeniul lor năvălit şi au suferit cele mai chinuitoare pretenţii, au fost silite să-şi predeie argintăria şi juvaerurile, ciasornicile, pendulele, dantelele lor şi pănă şi rochiile de matasă ! Râniţii şi prizonierii au fost despoiaţi de lucrurile şi de banii lor. Fără nici o raţiune, fără motiv serios, numeroase locuinţi au fost date pradă focului, după o jăfuire metodică. Viaţa omenească nu mai era respectată. Se împuşca pentru îmfricoşare, din calcul, de plăcere. Se violau în mod hotărât toate legile războiului. (Va urma) 3 Rusul şi Tatarul De Polupanov, trad. din esperanto de Maria A. Vivoschi-Dolores. Rusul şi Tatarul mergeau împreună. In cale înaptă şi rămaseră să petreacă noaptea pe câmp. Aţiţară focul, la careau fert o amestecătură şi, mâncând amestecătura se luară la sfadă care din ei trebuea, să păzască caii. Rusul avea un cal rău de culoare albă . Tatarul avea cal bun negru. Noaptea era întunecoasă și Rusul zise Tătarului : — Eu n'am trebuință să'iui păzesc calul : cum mă voi deștepta, îl văd, căci e alb ; dar tu nu trebue să dormi, ci să'ţi păzeşti negrul tău. Tatarul n’avea mare poftă să vegheze pentru cal și făcu schimb cu caii. Rusul luă calul cel bun și, râzind de Tatar, îi zise: — Acum nu'mi voi păzi deloc calul, pentru că Tiotul, în noaptea întunecoasă, nu va vedea calul meu negru, dar pe balonul tău îndată'l va vedea și'l va fura. Tatarul trebui să nu doarmă, ci să'și păzască calul. Noaptea trecu. Rusul și Tatarul nu merseră mult. De mâncare n’aveau decât o găină. Pentru două persoane nu era de-ajuns și de-aceea hotărâră să mânânce numai unul—anume acela căruia ceriul îi va hărăzi-o. Tatarul zise : — Să adormim și acel care va avea mai frumos vis va mânca găina. Se culcară. Tatarul nu dormi, ci’și născoci visul și, deșteptând pe Rus, îl întrebă : — Ce-ai visat? Rusul pretinse ca Tatarul să-i spue mai întăi ce-a visat el. — Ah, Rusule! — zise Tatarul — bun vis am văzut : cineva m’a luat în ceriu și acolo am văzut multe spirite... ah ! ce bine era acolo ! — Da—zise Rusul. — Eu de-asemenea am văzut cum te-a luat în ceriu. M’am gândit că n’ai să mai revii de-acolo și am mâncat mai înainte găina. Tatarul rămase fără cal bun, fără mâncare şi nu mai voi niciodată să mai meargă în tovărășia Rusului. CHIRISTIGIA BRADUL MOLDOVEI Mari Depozite de Cherestea STR. UZINELOR No. 11—14 asortat cu Toate ESENŢELE de LEMN Pentru Construcţie şi Tâmplărie Execută prompt şi conştiincios orice comandă referitoare, garantând calitatea superioară a cherestelei şi preţurile cele mai convenabile. TELEFON La compartimentul No. 54 din medianul Sf. Spiridon se găseşte zilnic proaspătă CARNE de viţel, de vacă, de mascul, muşchi, cotlete, entrecoate, grăsimi, etc. serviciul prompt şi conştiincios Preţuri moderate Vict. Zaharia Doctor Suzana Groşi Şef de clinică la Maternitate Boli de femei. — Faceri Iaşi.—Str. Anastasie Panu 43. Dacă doriţi să aveţi o instalaţie solidă şi ieftină, adresaţi-vă la Stefan I. Tintur 5 . Instalator de lumini, telefoane, paratonete şi sonerii electrice Autorizat de onor Primăria corn. Iaşi Str. Răchiţi 17. Casa proprie Pascar Tarabuta AVOCAT Iaşi, str. V. Conta 7