Fulgerul, 1915-1916 (Anul 8, nr. 1-74)

1916-10-24 / nr. 73

ABONAMENTE Pe an . . • 8 lei. ANUL VIII No. 73 (447.) Pe 6 luni . 4 „ Pentru sfcric*tătaU se ».Uoje porto 2.50 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul HI 50 , . Inaerţiuni şi reclame 80 bani rândul. Z [AB INDEPENDE Ap sar­a în îie­ care luni Redacţia şi Ad-lraţia Tipografia .Progresul* Iaşi, Strada Ştefan­ cel Mare No. 4 Un număr 10 bani. Luai 24 octombra 1910 H'iiiinm'ni—«i i. ii Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 m Pentru «trâinătat« se adaoge porto 2.50 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul , IU 50­­, j) înserţiuni şi reclame 80 bani rândul. ABONAMENTE Pe iei băeţi! Ura! Hindenburg, la consfătuirea avută cu Kaizerul, ar fi decis ca, pe tim­pul campaniei de iarnă, să înceapă lupte înverşunate pe toate frontu­rile, cel puţin ast­fel a lasat el să se trâmbiţe de ziarele germane şi austriace. Aceasta este una din reclamele obiccnuite ale lui, mai mult spre­ a râdica întrucât­va moralul poporu­lui german, destul de măhnit de co­losalei, perderi inutile, suferite pă­­n’acuma. Ca Germania, şi aliaţii ei, să du­că pe toate fronturile, simultaneu şi continuu, ofensive înverşunate, es­te ceva imposibil pentru forţele sleite de rezerve ale Germanilor. Dacă hotărârea recent’a lui Hin­denburg nu’i o simplă reclamă, ci o decizie reală, atunci ea dovedeş­te că lucrurile­ au ajuns la extern în Germania şi că se’ncearc’un va banque, care nu poate avea alt sfâr­şit decât un dezastru pentru Kai­­zer şi tovarăşii sei. Dacă Germania, la’nceputul răz­boiului, n’a fost în stare să execu­te ofensive vehemente simultane pe toate fronturile, când forţele ei erau nemăsurat de superioare celor ale puterilor Quadruplei, când a­­cestea, surprinse de declaraţia de război a Kaizerului, n’aveau nici o pregătire, cu atâta mai mult Hin­denburg nu va putea să execute năvăliri înverşunate, în acelaş timp, pe toate fronturile, când armatele germane sânt slăbite de enormele perderi avute ’n curs de doi ani şi trei luni, ş’obosite de detaşări con­tinue de pe-un front pe altul, pe­ când armatele Quadruplei s’au în­mulţit în număr superior faţă cu cele germane şi aliatele lor, atâta’n ce­ priveşte luptătorii, căt şi arma­mentul şi muniţiile. Aprecierea ce-o facem noi asu­pra recentei hotărâri a lui Hinden­burg,­ suntem siguri c’o face toată lumea serioasă, chiar şi poporul german şi austro-ungar. Dacă Hindenburg a avut în vede­re reclama, ea nu va prinde. De și-a luat însă decizia’n serios, atunci, împreună cu noi, toată lu­mea serioasă’i vede urechile. Totul ce acest mareșal va putea face, este o repetare­ a, tacticei sale depăn’acuma, de-a da ofensive con­secutive de pe-un front pe cel opus, încasând acelaş nereuşită ca şi păn’acuma. Aceste ofensive, probabil că şi-au avut începutul pe fronturile noas­tre de nord-vest, unde trupele­ cele mai bune germane sunt bătute de noi, aşa că parte se retrag, iar par­te se predau, de’ndată ce-aud că vitejii noştri ostaşi încep atacul cu paioneta, iu strigătele: „Pe ei, băeţi ! Ura !“ Trupele germnTie căte sTm pre-+\. îa t noua, a t îî mă 'in pro un ă c t \­­p fe­erii . căn armatele lor sa rasparn lit groaza de baionetele romane şi j îă din soldat în soldat de-ai lor s a ătit sfatul că, de’ndată ce-aud pe ostaşii români strigând „Pîipuete! Ura ! să fie siguri că vin Românii cu baioneta şi c’atunci, ori­ce rezis­tenţă fiind degeaba, mai bine s’o rupă de fugă sau să se predeie. Intr’adevâr, ostaşul cel mai groaz­nic e Românul în atacurile cu ba­ioneta. Pe celelalte fronturi, Hindenburg va avea acelaş rezultat, căci şi a­­liaţii noştri îi vor respinge pe Ger­mani în atacuri cu baioneta şi’n strigăte de: „Pe ei băeţi­.“ însă fie­care’n limba lui. In lupta decisivă, care va pune capăt actualului război, se poate'n­­tâmpla ca aliaţii noştri, încunju­­rând pe Kaizer şi Hindenburgul lui, să-i prindă în strigăte de: „Pe ei, băeţi!“ Iar dacă nu, atunci desigur că poporul german va striga el : „Pi­­­puetz!“ St. W&tâSI Suveranii ţărei au fost dureros încercaţi prin moartea tânărului Principa diresă decedat în palatul de la Cotroceni, joi 20 octomvre, în urma boalei de febră tifoidă, de care fusese atins. Înmormântarea s’a făcut­ în cri­pta de la Cotroceni, ieri, sâmbătă, la ora 12 din zi. Tot atunci s’a oficiat un serviciu funebru şi la Mitropolia din Iaşi, ca şi la toate bisericile catedrale din ţară. Iaşul, ca şi ţara întreagă,iau parte la doliul Dinastiei, devie, din ce în ce, mai grele pentru el şi mai interesante pen­tru noi, căci şahurile reciproce se vor da de-acuma înainte mai franc şi mai răpede, întrucât Quadra­­plaţi aproape să smulgă lui Ti­nos de pe faţă masca neutralită­­ţei laşe. Interesantul în toată belteaua diplomatică şi militară a lui Ti­nos este dacă el va fin stare să se ferească de­ un mal, ducând partida la un pat. Este multă probabilitate că i­­talienii din Albania să caute să treacă hotarul Greciei, ca sa poată închide lui Tinos și trupelor sale drumul de unire cu armata bul­­garo-germană, colaborând ast­fel cu flancul stâng al lui Sat­rail. In acelaş timp vom avea multe de înregistrat ce conduită va ob­serva faţă cu linos armata greacă­, pe care el voeşte s’o tragă după dânsul. Tome acesta vor începe­ a se perinda cât de curând şi vor ex­­trage mult atenţia lumei şi a noas­tră, întrucât ele vor influenţa cu desăvârşir­e­ asupra ofensivei lui Sarrail. St. Tinos, mat sau pat? Plecarea regelui grec Constan­­tinos din Athena la Parisa, îm­preună cu armata lui, cară era eşalonată pe­ o distanţă de 200 metri de-a lungul căei ferate din­tre Atena şi Thesalia, are'n pri­nţul loc scopul de-a se uni cu trupele greceşti aflate ’n centrul şi nord-vestul Thesaliei, ca, apoi, trecând pe la flancul stâng al­armatelor lui Sar­raik­ să’l ame­ninţe şi să tindă să se unească cu trupele bulgaro-germane, de pe frontul Mohastir-Fio­rina-Sa­lonic, , Franco-Englezii, după cum ne anunț'o telegramă din Salonic, ar fi concentrat trupe mujic in­tre Pireu si Athena, ca sa acți­­­oneze contra trupelor lui Con­­s/a//linos.. Trăsăturile de șah [ce te joacă Tinos—cumoi-uil zice­, Naizenil, amnvnatfil ^'ceti^caHâ'a^.Quad ru­ptei, vor începe de pe-acattui să Prăbuşirea Germaniei Poporul german, stors pană la măduvă de-atâtea lipsuri pricinuite de războiu, nu mai poate răbda. El vede că, din zi în zi, armatele Kai­zerului şi celorlalţi aliaţi ai lor merg cu grăbire spre perzare şi că nu’i departe ceasul răfuelilor, cari se vor încheia cu prăbuşirea pentru totdeauna a imperiului german, care, dintr’o criminală nesocotinţă a lui Wilhelm, se va ’ngropa fără multă ceremonie, odată cu idealul şi aspiraţiile sale. In sufletul poporului german s’a’ncuibat aşa de mult desnădejdea, încât nimeni nu mai crede ’n izbânda final’a armatelor lor şi aliaţilor lor. Ei ştiu că totul e iremediabil perdut şi nu mai au încredere ’n comunicatele ofi­ciale ale marelui cartier german, pline de minciuni. Din zi în zi deznădejdea ’şi face drum în inima poporului şi’n spasmele­ acestea chinuitoare aşteaptă deznodământul fatal. Nemulţămirele­ au început a eşi la iveală. Poporul, flămânzit şi sărăcit, s’’a dedat, în foarte multe puncte ale imperiului, la acte de răzvrătire, cerând pedepsirea crimina­lilor cari­ su adus pe capul Germaniei ne­norocita stare de lucruri de astă­zi, care­­ameninţă sa devie şi mai nenorocită încă, fruct al nemăsuratei ambiţii a câtor­va in­divizi, cari nu s’au sfiit a produce cea mai colosală vărsare de sânge, în dorinţa de-a stăpâni sub­­călcâiul lor nu numai Europa, dar lumea ’nl­­agă Dar-Visa ior de stăpânire s’a spulbe­rat in vâ.*t. •­­Europa coalizată va strivi, odată pentru totdeauna, militarismul german, şi odata cu aceasta, zile-amare vor veni şi pentru po­porul german, care s’a făcut cu atâta uşu­rinţă unelta acelora ce se credeau în stare a stăpâni toată lumea.­ ­­­ St. Vladescu Fiicela Patriei Cu prilejul războiului nostru, femeile române­ au dovedit cu prisosinţă că sunt adevărate fiice­ ale patriei, închinându-şi toată munca binelui public, fără şovăire şi făr’a le cuprinde vr’un sentiment’de o­­bosala ori de deznădejde. Judecând sănătos, ele­ au ştiut să-şi stă­pânească durerea înaintea jertfelor de tot felul, pe cari­ ţara le cere de la ele, în dra­maticele şi tristele clipe ce astă­zi le trăim. Ne­având în vedere decât o înaltă şi nobilă aspiraţie, de-a se face folositoare celor în suferinţă, îngrijesc cu devotament şi dragoste de mamă, nu numai pe ostaşii râniţi, căzuţi pe câmpul de onoare, dar şi de cei scumpi lor de-acasă : soţii, copii şi bătrâni. Pe unde trec fiicele patriei, smulg spinii durerei de sub paşii tuturor acelora cari­­aşteaptă o alinare sau un sprijin. Ele, din avânt patriotic şi prin tăria lor sufletească, exercită stăpânirea de sine, care desăvârşeşte omul jertfind, resemna­te, pe altarul patriei, inimile lor duioase de soţii şi mame iubitoare. In aceste timpuri de redeşteptare naţi­onală, simţim că spiritul se’nalţă şi price­pem ce’nsamnă bucuria de-a trăi făcân­­du-ne folositori ţârei şi semenilor noştri. Un glas lăuntric nu şopteşte să muncim fără preget pentru patrie şi neam, căci doară ţara care are fii viteji până la eroism şi fiice devotate şi vrednice de cele mai mari jertfe, nu poate să meargă decât spre prosperitate şi mărire. Maria Vivoschi-Dolores Comerciul pere Dela începutul războiului mondial, comerciul nostru a căzut într'o sânge­­ială care, sporind din zi în zi, ame­ninţă cil­da gata. Dacă multe din pricinile cari­ au a­­dus această nenorocită stare de lucruri sânt fortuite, multe din ele însă sânt şi voluntare. Cele de’ntăi cu sirguinţă şi cu pri­cepere d dcui cele de-al doilea cu puţină bună-voinţă ar fi fost şi ar putea încă fi înlăturate, pentru mântuirea comer­­ciului nostru de peirea ce’l ameninţă. Răul principal de care comerciul nostru are a se plânge, e raritatea sau chiar lipsa cu desâvârş­ie d­in comer­­ciu a multor articole. Răul ni-ar fi avut urmări atât de nenorocite, şi pentru comercianţi, şi pentru consumatori, dacă, din timp, s ar fi luat mălin­i ca aprovizionările să se facă, fie chiar cu oar­­care în­târ­­­­ziere şi cu sacrificii­­materiale. Dacă puterile centrale au prohibit exportul diferitelor lor mărfuri, tre­­buea să se juca toate înlesnirile pentru aprovizionări de aiurea şi pe alte căi. Daca nu de la mm­brile beli­gerante, cel puţin­­lela crie neutre. Şi apoi, chiar aceste puteri centrale ar fi putut fi silite să nu procure ar­tă cotele de cari­ am avut şi avem lipsă, neapro­vizionân­du-le cu grânele, vitele, benzina şi alte articole de cari aveau ele trebuinţă, decât în schimbul artico­lelor ce nouă ne lipsau,şi neîngăduind transitul mărfurilor, armamentului, muniţiilor lor sau pentru ele, decât în schimbul tranzitului mărfurilor de care ducem atâta lipsă. Astă­zi, încă se aor putea lua măsuri

Next