Fulgerul, 1915-1916 (Anul 8, nr. 1-74)
1916-10-24 / nr. 73
ABONAMENTE Pe an . . • 8 lei. ANUL VIII No. 73 (447.) Pe 6 luni . 4 „ Pentru sfcric*tătaU se ».Uoje porto 2.50 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul HI 50 , . Inaerţiuni şi reclame 80 bani rândul. Z [AB INDEPENDE Ap sara în îie care luni Redacţia şi Ad-lraţia Tipografia .Progresul* Iaşi, Strada Ştefan cel Mare No. 4 Un număr 10 bani. Luai 24 octombra 1910 H'iiiinm'ni—«i i. ii Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 m Pentru «trâinătat« se adaoge porto 2.50 lei ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul , IU 50, j) înserţiuni şi reclame 80 bani rândul. ABONAMENTE Pe iei băeţi! Ura! Hindenburg, la consfătuirea avută cu Kaizerul, ar fi decis ca, pe timpul campaniei de iarnă, să înceapă lupte înverşunate pe toate fronturile, cel puţin astfel a lasat el să se trâmbiţe de ziarele germane şi austriace. Aceasta este una din reclamele obiccnuite ale lui, mai mult spre a râdica întrucâtva moralul poporului german, destul de măhnit de colosalei, perderi inutile, suferite păn’acuma. Ca Germania, şi aliaţii ei, să ducă pe toate fronturile, simultaneu şi continuu, ofensive înverşunate, este ceva imposibil pentru forţele sleite de rezerve ale Germanilor. Dacă hotărârea recent’a lui Hindenburg nu’i o simplă reclamă, ci o decizie reală, atunci ea dovedeşte că lucrurile au ajuns la extern în Germania şi că se’ncearc’un va banque, care nu poate avea alt sfârşit decât un dezastru pentru Kaizer şi tovarăşii sei. Dacă Germania, la’nceputul războiului, n’a fost în stare să execute ofensive vehemente simultane pe toate fronturile, când forţele ei erau nemăsurat de superioare celor ale puterilor Quadruplei, când acestea, surprinse de declaraţia de război a Kaizerului, n’aveau nici o pregătire, cu atâta mai mult Hindenburg nu va putea să execute năvăliri înverşunate, în acelaş timp, pe toate fronturile, când armatele germane sânt slăbite de enormele perderi avute ’n curs de doi ani şi trei luni, ş’obosite de detaşări continue de pe-un front pe altul, pe când armatele Quadruplei s’au înmulţit în număr superior faţă cu cele germane şi aliatele lor, atâta’n ce priveşte luptătorii, căt şi armamentul şi muniţiile. Aprecierea ce-o facem noi asupra recentei hotărâri a lui Hindenburg, suntem siguri c’o face toată lumea serioasă, chiar şi poporul german şi austro-ungar. Dacă Hindenburg a avut în vedere reclama, ea nu va prinde. De și-a luat însă decizia’n serios, atunci, împreună cu noi, toată lumea serioasă’i vede urechile. Totul ce acest mareșal va putea face, este o repetare a, tacticei sale depăn’acuma, de-a da ofensive consecutive de pe-un front pe cel opus, încasând acelaş nereuşită ca şi păn’acuma. Aceste ofensive, probabil că şi-au avut începutul pe fronturile noastre de nord-vest, unde trupele cele mai bune germane sunt bătute de noi, aşa că parte se retrag, iar parte se predau, de’ndată ce-aud că vitejii noştri ostaşi încep atacul cu paioneta, iu strigătele: „Pe ei, băeţi ! Ura !“ Trupele germnTie căte sTm pre-+\. îa t noua, a t îî mă 'in pro un ă c t \p feerii . căn armatele lor sa rasparn lit groaza de baionetele romane şi j îă din soldat în soldat de-ai lor s a ătit sfatul că, de’ndată ce-aud pe ostaşii români strigând „Pîipuete! Ura ! să fie siguri că vin Românii cu baioneta şi c’atunci, orice rezistenţă fiind degeaba, mai bine s’o rupă de fugă sau să se predeie. Intr’adevâr, ostaşul cel mai groaznic e Românul în atacurile cu baioneta. Pe celelalte fronturi, Hindenburg va avea acelaş rezultat, căci şi aliaţii noştri îi vor respinge pe Germani în atacuri cu baioneta şi’n strigăte de: „Pe ei băeţi.“ însă fiecare’n limba lui. In lupta decisivă, care va pune capăt actualului război, se poate'ntâmpla ca aliaţii noştri, încunjurând pe Kaizer şi Hindenburgul lui, să-i prindă în strigăte de: „Pe ei, băeţi!“ Iar dacă nu, atunci desigur că poporul german va striga el : „Pipuetz!“ St. W&tâSI Suveranii ţărei au fost dureros încercaţi prin moartea tânărului Principa diresă decedat în palatul de la Cotroceni, joi 20 octomvre, în urma boalei de febră tifoidă, de care fusese atins. Înmormântarea s’a făcut în cripta de la Cotroceni, ieri, sâmbătă, la ora 12 din zi. Tot atunci s’a oficiat un serviciu funebru şi la Mitropolia din Iaşi, ca şi la toate bisericile catedrale din ţară. Iaşul, ca şi ţara întreagă,iau parte la doliul Dinastiei, devie, din ce în ce, mai grele pentru el şi mai interesante pentru noi, căci şahurile reciproce se vor da de-acuma înainte mai franc şi mai răpede, întrucât Quadraplaţi aproape să smulgă lui Tinos de pe faţă masca neutralităţei laşe. Interesantul în toată belteaua diplomatică şi militară a lui Tinos este dacă el va fin stare să se ferească de un mal, ducând partida la un pat. Este multă probabilitate că italienii din Albania să caute să treacă hotarul Greciei, ca sa poată închide lui Tinos și trupelor sale drumul de unire cu armata bulgaro-germană, colaborând astfel cu flancul stâng al lui Satrail. In acelaş timp vom avea multe de înregistrat ce conduită va observa faţă cu linos armata greacă, pe care el voeşte s’o tragă după dânsul. Tome acesta vor începe a se perinda cât de curând şi vor extrage mult atenţia lumei şi a noastră, întrucât ele vor influenţa cu desăvârşire asupra ofensivei lui Sarrail. St. Tinos, mat sau pat? Plecarea regelui grec Constantinos din Athena la Parisa, împreună cu armata lui, cară era eşalonată pe o distanţă de 200 metri de-a lungul căei ferate dintre Atena şi Thesalia, are'n prinţul loc scopul de-a se uni cu trupele greceşti aflate ’n centrul şi nord-vestul Thesaliei, ca, apoi, trecând pe la flancul stâng alarmatelor lui Sarraik să’l ameninţe şi să tindă să se unească cu trupele bulgaro-germane, de pe frontul Mohastir-Fiorina-Salonic, , Franco-Englezii, după cum ne anunț'o telegramă din Salonic, ar fi concentrat trupe mujic intre Pireu si Athena, ca sa acționeze contra trupelor lui Cons/a//linos.. Trăsăturile de șah [ce te joacă Tinos—cumoi-uil zice, Naizenil, amnvnatfil ^'ceti^caHâ'a^.Quad ruptei, vor începe de pe-acattui să Prăbuşirea Germaniei Poporul german, stors pană la măduvă de-atâtea lipsuri pricinuite de războiu, nu mai poate răbda. El vede că, din zi în zi, armatele Kaizerului şi celorlalţi aliaţi ai lor merg cu grăbire spre perzare şi că nu’i departe ceasul răfuelilor, cari se vor încheia cu prăbuşirea pentru totdeauna a imperiului german, care, dintr’o criminală nesocotinţă a lui Wilhelm, se va ’ngropa fără multă ceremonie, odată cu idealul şi aspiraţiile sale. In sufletul poporului german s’a’ncuibat aşa de mult desnădejdea, încât nimeni nu mai crede ’n izbânda final’a armatelor lor şi aliaţilor lor. Ei ştiu că totul e iremediabil perdut şi nu mai au încredere ’n comunicatele oficiale ale marelui cartier german, pline de minciuni. Din zi în zi deznădejdea ’şi face drum în inima poporului şi’n spasmele acestea chinuitoare aşteaptă deznodământul fatal. Nemulţămirele au început a eşi la iveală. Poporul, flămânzit şi sărăcit, s’’a dedat, în foarte multe puncte ale imperiului, la acte de răzvrătire, cerând pedepsirea criminalilor cari su adus pe capul Germaniei nenorocita stare de lucruri de astăzi, careameninţă sa devie şi mai nenorocită încă, fruct al nemăsuratei ambiţii a câtorva indivizi, cari nu s’au sfiit a produce cea mai colosală vărsare de sânge, în dorinţa de-a stăpâni subcălcâiul lor nu numai Europa, dar lumea ’nlagă Dar-Visa ior de stăpânire s’a spulberat in vâ.*t. •Europa coalizată va strivi, odată pentru totdeauna, militarismul german, şi odata cu aceasta, zile-amare vor veni şi pentru poporul german, care s’a făcut cu atâta uşurinţă unelta acelora ce se credeau în stare a stăpâni toată lumea. St. Vladescu Fiicela Patriei Cu prilejul războiului nostru, femeile române au dovedit cu prisosinţă că sunt adevărate fiice ale patriei, închinându-şi toată munca binelui public, fără şovăire şi făr’a le cuprinde vr’un sentiment’de obosala ori de deznădejde. Judecând sănătos, ele au ştiut să-şi stăpânească durerea înaintea jertfelor de tot felul, pe cari ţara le cere de la ele, în dramaticele şi tristele clipe ce astăzi le trăim. Neavând în vedere decât o înaltă şi nobilă aspiraţie, de-a se face folositoare celor în suferinţă, îngrijesc cu devotament şi dragoste de mamă, nu numai pe ostaşii râniţi, căzuţi pe câmpul de onoare, dar şi de cei scumpi lor de-acasă : soţii, copii şi bătrâni. Pe unde trec fiicele patriei, smulg spinii durerei de sub paşii tuturor acelora cariaşteaptă o alinare sau un sprijin. Ele, din avânt patriotic şi prin tăria lor sufletească, exercită stăpânirea de sine, care desăvârşeşte omul jertfind, resemnate, pe altarul patriei, inimile lor duioase de soţii şi mame iubitoare. In aceste timpuri de redeşteptare naţională, simţim că spiritul se’nalţă şi pricepem ce’nsamnă bucuria de-a trăi făcându-ne folositori ţârei şi semenilor noştri. Un glas lăuntric nu şopteşte să muncim fără preget pentru patrie şi neam, căci doară ţara care are fii viteji până la eroism şi fiice devotate şi vrednice de cele mai mari jertfe, nu poate să meargă decât spre prosperitate şi mărire. Maria Vivoschi-Dolores Comerciul pere Dela începutul războiului mondial, comerciul nostru a căzut într'o sângeială care, sporind din zi în zi, ameninţă cilda gata. Dacă multe din pricinile cari au adus această nenorocită stare de lucruri sânt fortuite, multe din ele însă sânt şi voluntare. Cele de’ntăi cu sirguinţă şi cu pricepere d dcui cele de-al doilea cu puţină bună-voinţă ar fi fost şi ar putea încă fi înlăturate, pentru mântuirea comerciului nostru de peirea ce’l ameninţă. Răul principal de care comerciul nostru are a se plânge, e raritatea sau chiar lipsa cu desâvârşie din comerciu a multor articole. Răul ni-ar fi avut urmări atât de nenorocite, şi pentru comercianţi, şi pentru consumatori, dacă, din timp, s ar fi luat mălini ca aprovizionările să se facă, fie chiar cu oarcare întârziere şi cu sacrificiimateriale. Dacă puterile centrale au prohibit exportul diferitelor lor mărfuri, trebuea să se juca toate înlesnirile pentru aprovizionări de aiurea şi pe alte căi. Daca nu de la mmbrile beligerante, cel puţinlela crie neutre. Şi apoi, chiar aceste puteri centrale ar fi putut fi silite să nu procure artă cotele de cari am avut şi avem lipsă, neaprovizionându-le cu grânele, vitele, benzina şi alte articole de cari aveau ele trebuinţă, decât în schimbul articolelor ce nouă ne lipsau,şi neîngăduind transitul mărfurilor, armamentului, muniţiilor lor sau pentru ele, decât în schimbul tranzitului mărfurilor de care ducem atâta lipsă. Astăzi, încă se aor putea lua măsuri