Fulgerul, 1916-1917 (Anul 9, nr. 1-48)
1916-11-07 / nr. 1
ANUL IX No. 1 (449.) j Pe an . . 8 lei. | Pe 6 luni . 4 „ { adaoge porto 2.60 l*i Un n umăr l, — ~r~ Apare In flecare luni r--------— W w Redacţia ai Ad-traţia Tipografia „Progresul“ Iaşi, Strada Ştefan-ceî-Mare^aAL Pe 6 luni . 4 „ j Pentru străinii ato se adaoge porto 2.W 1« j ABONAMENTE ANUNCIUR |pag. IV 30 b. rândul III 50. „ lInserţiuni şi reclam* ! 80 bani rândul. ABONAMENTE | Pe an . . 8 lei. s ANUNCIURI Pag. IV 30 b. rândul j | « HI 50 . „ ! Inserţiuni şi reclame | 80 bani rândul. v ' r Cică Hindenburg a ţinut, acuma de curând, un mar© sfat cu Makensen şi Falkenheyn, cei doi ciraci ai a ei. Această împrejurare’nsamnă că troiţa, dând de greutăţi mari, neaşteptate, cari li-au stricat planul fiecăruia din ei şi planul general dat de Hindenburg, s’au simţit siliţi să se’ntrunească răpede la un loc, în sfat, pentru a chibzui cum e de scăpat cu obraz curat. Cum aceşti generali operează numai p© fronturile noastre, urmează că, ele li-au venit de hac. In ce consist’aceste greutăţi? Rezistenţa dârz’a armatelor noastre contra puhoaielor armatelor celor mai de frunte germane, neaşteptată de’ngâmfarea Kaizerului, de sigur că ’mpedică pe-acesta să trimeată’napoi, pe frontul anglo-francez dinspre apus şi pe cel rusesc din Bucovina, Galiţia şi Volhinia, diviziile ce la’nceputul războiului nostru le detaşase contra noastră, chipurile’n mod provizor, crezând «i într'o saptămână-două ne va da gata. Lucrurile însă s’au întâmplat pe dos.. Din 83 de zile de când am declarat războiul, aproape de două luni de zile încoace durează luptele diviziilor germane cu noi, nu numai fără nici un spor pentru dânsele, dar chiar cu pagube uriașe și’nfrângeri suferite dela noi pe frontul Moldovei, unde trupele noastre i-au alungat pe Nemţi dincolo de hotar ş’au pătruns vr’o 10—15 kilometri’n Transilvania. Din ziarele engleze am aflat cauza adevărată pentru care Kaizerul s’îl grăbit să ni declare războiul nouă. Ungurii, văzând pericolul din partea noastră, au pus la cale opoziţia din parlamentul lor să ceară dezlipirea Ungariei dela Austria şi încheierea grabnic’a unei păci separate cu Rusia, adică revoluţia’n interior şi’mpacarea cu Ruşii, ca ultima ratio de-a scăpa Ungaria de peire. In acelaş timp Tisza alergă la marele cartier general german, unde ,expuse Kaizerului starea plină de primejdie a Ungariei, cerând imediat ajutor puternic contra României, căci altfel esă din alianţă cu el şi se desface de Austria, ceea ce nu poate conveni acuma Germaniei. Atunci Kaizerul i-a dat cuvântul de onoare că va trimet© din armatele sale, de oriunde,* atâta de multe, încât, pănă'n două săptămâni, să fie terminată cu succes pedepsirea României pentru îndrăzneala ce-a avut de-a se atinge de Austro-Ungaria, pentru a’i zmulge provinciile române. De aici rezultă înverşunarea n© mai pomenită a Kaizerului contra noastră, înverşunare aşa de mare, încât, făcând chestie personală din înfrângerea României, a hotărât ca nuaa*.i trupe de*legale să facă atacurile principale contra Românilor, iar cele avate*o-ungare să rămâi®’* reaectă. Ca să reuşască, Kaizerul a degarnisit, în orbirea lui de’ngâmfare bolnăvicioasă, frontul dela Verdun şi Somme precum şi cel dela Riga. Rezultatul se ştie. Franco-Englezii de pe frontul apusan începur’un atac formidabil, bătând pe Germani, cari fură siliţi să se retragă din cetăţile şi fortificările cele mai puternice, construite de ei în curs de doi ani și mai bine. De altă parte însă, armatele Kaizerului, găsind o’ndârjită defensivă pe frontul nostru, în curs de două luni de zile, n’au ajuns la alt capăt decât să se retragă depe frontul Moldovei, iar pe frontul Munteniei expunându-se la pagube din cele mai grozave, atrase fiind în cursă de armatele noastre, prim retrageri strategice, cum a fost in valea Jiului, la Dragoslavele şi’n alte puncte. Eaea deci că aceste greutăţi, cari au împedecat îndeplinirea cuvântului de onoare dat de Kaizer, că pănă’n două săptămâni ne va aparem, sunt obiectul de discuţii al sfatului celor trei hâtri militari nemţi. Cum însă hotărârea lor nu poate fi alta decât corespunzătoare mentalităţei Kaizerului, putem fi siguri că această hotărâre a lor, revizuită şi complectată de Kaizer, va fi punerea în scenă iarăş a unei acţiuni cu final de nereuşită, ca toate celelalte de păn’acuma. Trebue să nu perdem din vedere acest sfârşit sigur al duşmanilor noştri şi să ne înarmăm cu răbdare şi cu deplină încredere în reuşita cauzei noastre, cărei sigură, chiar dacă marele nostru cartier general va găsi de cuviinţă să mai reducă lungimea frontului nostru, prin retrageri decurse bine chibzuite. St. Cum să pedepsim piraţii aerieni? Pirateria aeriana germană a revoltat toată lumea dela noi prin crimele ordinare ce le făptueşte. Cu toţii discută dacă nu ar fi timpul să luăm represaliile cele mai drastice, cari să dezmeticească pe tâlharii de Nemţi şi să li infrigii pedepse din cele mai straşnice. Unii propun ca, de fiecare bomba aruncată îmi da localitate deschisă şi nefortificată, chiar dacă lia produs răniri sau ucideri de om, să se puc la munca silnică grea a ocnei un număr oarecare de supuşi de-ai dirmanilor noştri aflaţi in ţară, iar de fiecare rănire sau ucidere, să se execute prin împuşcare un număr îndoit de supuşi ai duşmanilor, traşi la sorţi. Această pedepsire prin legeatalionului e esmhătsit de alţii pe motiv că, în statele cu cari ne rizbaim, se afli internat Români civili şi militari prizonieri, şi că deci ar fi expuşi la aceleaşi măsuri de răzbunare. Discuţiile, cel puţin la noi în Iaşi, sânt foarte uiflă cărate în aceasta chestie. Toţi însă sânt de acord că trebue să se fie măsuri urgente pentru a înfrâna pe tâlharii aerieni nemţi şi bulgari, în comiterea de crime ordinare. Trebue să remarcăm părerea şi acelora cari pretind că, îndată ce capturăm un avion duşman de pe care pilotul şi însoţitorii lui ar fi atacat o localitate deschisă ,ar fi comis crime comune contra nemilitarilor, atunci ei, făcuţi prizonieri, să fie imediat judecaţi ca făptuitori de omor cu voinţă, şi, în baza regei stârci de război, să fie condemnaţi şi executaţi. O scuză eventuală a aviatorilor prinşi dar fi avut ordin de la superiorii lor, ar fi fără temei, deoarece prin legile internaţionale, militarii sânt obligaţi să acţioneze în limitele stabilite de ele. Astfel, în Anglia, sânt anume curţi înfiinţate, cari judecă toate cazurile de piraterie ale Germaniei şi aliatelor ei, şi condemnă la moarte pe făptuitori, iar dacă’i prinde o execută. Aşa bunăoară Kaizerul Wilhelm , condemnat la moarte de căteva zeci de ori, admiralul Tirplitz de asemenea. In numărul viitor, vom discuta chestia represaliilor şi vom căuta să-i dăm o soluţie practică. Sesiunea sinodului şi a comisistorului. In cursul lunei octombre trecut, urma să aibă loc sesiunea de toamn’a Sinodului şi a Consistoriului superior. Nu se va mai deschide însă nici unul nici altul. Vor fi convocate în vremuri mai liniştite, pentrucă acuma toată atenţiea ’i aţintită într’o singură direcţie şi n’are nimenea starea de suflet de-a se ocupa deproblemele line ale vieţei sufleteşti şi biseri- ceşti. Credem că nici prelaţii nici preoţii nu’ s’ar fi putut concentra, în pacea unui cuget netulburat, asupra chestiunilor pe cari aveau să ie trateze. Fiecare ’i acuma cu gândul aiurea şi n’are dispoziţiea necesară pentru a se ocupa de amănuntele vieţei paşnice. Afară de acest motiv sufletesc, mai este un motiv material, pentru care Sinod şi Consistens superior nu se pot întruni . E greaua circulaţie a trenurilor, aşa că nu-i uşor pentru cineva să plece de-acasă şi să se ducă la Bucureşti. Iar la 130 cineşti multă vreme lumea n’a fost sigură de vizita aeroplanelor. In aceste înprejurări, e mai bine că ambele corpuri bisericeşti nu s’au mai Întrunit. Vor discuta în vremuri mai bune ce era de discutat acuma. Chestiea reformei seminariilor, de careavea să se ocupe şi sesiunea de-acuma, era modificată cu totul de noua stare de lucruri. Căci luând Transilvania şi celelalte ţinuturi româneşti Ungaria, va trebui să ne ocupăm de-o nouă reformă bisericeasca, ş’atunci la ce bun să ne mai ocupăm acum de-o reformă care se va face odată pentru toată românimea? De aceia e mai bine s’o lăsăm cu reforma acuma, pentra sa t’o facem odată pentru tote. ADRENAL. Luni 7 noerabre 1918 Primul rezultat al războiului Nu era mic numărul acelora cari aveau încredinţarea că elita noastră—prin naştere—e lipsită de sentiment® patriotice. Groaznicul război, la care luăm şi noi parte, şi-a luat sarcina de-a spulbera această credinţă gr®şită. Când trâmbiţa a dat alarma de mobilizare, fii elitei noastre prin naştere s’au prezentat cu aceîss grabă,” la chemarea ţârei, ca şi fii burghezim*! şi ai ţăranim*i. Când vestea intrăr*i în acţiune a ajuns la Paris, în elitei noastr® prin naştere, cu aceiaş grabă sau prezentat la legaţia română din Franţa, ca şi elita intelectuală din clasa mijlocie, pentru a cere să fi® înrolaţi şi trimeşi în apararea ţârei. l Pe fronturile de luptă, ei’ stau ca şi ceilalţi fii ai ţârei, zid din nepătruns, înaintea şiroaelor furioase ale duşmanilor. Iar cei rămaşi acasa nu’şi îacmai puţin datoria decât întrsagasufiar® românească. Ba, din contra. Priviţi, de pildă neobosita activitate a dnsd principese JVlftria Moruzzi, prezident® societate! Crucea- Roşă din Iaşi. Cu cât zel” şipricepere conduce această distinsă membră a elitei noastr® cea mai măreaţă operă umanitară, menită a reda sănătoşi ţârei, pentru apararea eî, un număr considerabil de luptătorî ! Dar activitatea de neîntrecut a d-nei principese Olga M.. Sturz*, preşedinta societăţei Ortodoxe * femelelor române, care şi-a luat sarcina de-a’ngriji de copilaşii celor plecaţi în apararea ţârei! Cuvântarea ţinută de această nobilă doamnă, cu prilejul înaugurărei orfelinatului «Regina Maria“, vibrează, de la’nceput până la sfârşit, de cel mai cald patriotism, şi d dovedeşte ca sângele vechilor boeri moldoveni a rămas nealterat în vinele demnei lor descendente. Cum vedem, războiul nostru, pănă la apropiata atingere a marelui nostru ideal naţional, a avut un bun rezultat premergător, acela de-a ne cunoaşte mai bine pre noi înşine, scoţând în evidenţa puternica legătura ce este între clasele noastre sociale. Soldaţii mucenici P. S. S. Arhierul Anthim Petrescu, valorosul şi neobositul Vicar al Sfintei Mitropolii din Iaşi, a întreprins de curând, în ziarul Mişcarea, publicarea linei serii de „Lecturi religioase pentru ostaşi“, destinate desfătarei şi înălţarei sufleteşti a scumpilor noştri răniţi cari, pe patul lor de durere, râvnesc după o răpede vindecare, pentru a zbura din nou la câmpul de onoare, unde deja şiau dat, vitejeşte, sângele lor pentru mărirea Patriei. Ideia unor asemenea lecturi este cât se poate de frumoasă şi eficace. Voinicii noştri vor vedea în aceste pilde de soldaţi mucenici că, cu acelaş curaj, cu acelaş avânt cu care ieri ,o i s’au aruncat în foc pentru apărarea Tărei, ameninţată de furia nebună a duşmanului, alţi viteji, în timpuri foarte îndepărtate, au înfruntat şi ei suferiat® yaasake, şi