Fulgerul, 1917-1918 (Anul 10, nr. 1-34)
1917-11-13 / nr. 1
NUL X No. 1 (500) Un număr 10 bani. Luni 13 Noembrie 1917 ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ adaug* porto 2 iei ANUNCIUR , Pag. IV 30 b. răndui ■ lH b0„ « ■ ' ■Jnserţiuni şi reclame 80 bani rândul. Redacţia ţi Ad-traţia Tipografia .Progresul“ laţi, Str. Ştefan-cel-Mare 4. xjfy 80 bani răndui. ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ Pentru strtin&tate ae *.lap de porto 2 IeiF SIGERUL AN UNCIURI Pan. IV 301). r&ndul ZIAR INDEPENDENT .11150. . I aserţiuni sireclivine Apare în fiecare luni -------------- U warn*. icepe-va frontul unic? Lumea dela noi a așteaptat cu ne- Lâmpăr sosirea armatelor franconleze în ajutorul fraţilor noştri lieni, ca Iproduce o frângere şi chiar o’nfrângere a fiaţelor austro-germane de pe el front ) asemenea ’n frângere o cred ama posibilă, când şi pe alte froni din E .uropa aliaţii noştri ar lua baltaneu ofensiva, cel puţin pe Intui apusan şi pe cel macedoa11, ca duşmanii noştri să fie’mndecaţi a’şi retrage parte din aratele lor de pe aceste fronturi folosul lor contra Italienilor, trebuea ca aliaţii noştri să’nceapâ lata aplicarea frontului unic, prois de Hunand şi acceptat de ei desoape doi ani, şi sâ’mpedice ast- tactica Germanilor cu ofensive gernante, atât de dăunătoare cauţi noastre ş’a aliaţilor noştri. Momentul când armatele francoigleze se vor fi instalat de-abinele Nordul Italiei nu va fi prielnic «tru-o ofensivă pe frontul macednean şi pe cel din apus. Pe cel macedonean, Kaizerul, cu flerul^izitFf'TSTP', la Sofîar^”’ .ntinopol, a reuşit să’mpuţineze amatele sale şi cele turco-bulgare imitând din ele pe frontul italian. Chiar de pe frontul apusan, Kaiîrul a luat câteva divizii de lea imes contra Italienilor. Tot aşa armat şi pe frontul rus de răsărit. De pe frontul nostru nu cred c’a avut mult de luat, căci, după înângerile suferite de el la noi dela Ituz, Mărăşti şi pănă la Mărăşeşti, n i-au mai rămas multe divizii ermane. Telegramele ne-au vestit că, la oridra, s’a terminat conferinţa unitară şi deci ne putem aştepta de cuma’nainte la veşti îmbucurătare. Wilhelm II, când se va vedea bine’ncolţit de aliaţii noştri, nu va’ncerca să pătrundă prin Elveţia, ca să produc’o diversiune armatelor franco-engleze, atât celor din Franţa cât şi celor din Italia. Că şi-ar spori numărul statelor duşmane, această consideraţie nu prea intră în mintea Kaizerului. Dovada o avem că, de la 1914, mereu şi-a sporit duşmanii. Cât priveşte tratatele de neutralitate ale Elveţiei, Kaizerul, se ştie, că el nu-şi respectă semnătura, ci consideră tratatele drept petice de hârtie fără valoare, oricâte semnături de-ale lui le-ar purta. T* Eu nu exclud eventualitatea că E al zecelea an. Cu numărul acesta, Fulgerul intră'n alescelea an al existenţei sale. Facem o cruce mare şi zicem : Amin şi Doamne-ajută să nu putem duce mai departe, cu acela? succes moral ca şi'n trecut, v Ana ce ni am luat-o. ti apariţia primului număr ni-am tras linia de purtare ce vom pa&b'a-o’n curauL existentei acestui ziar. Dac'am urmat strict acea linie de purtare şi dacă ni-am făcut datoria, singuri cetitorii noştri sânt în stare a o judeca. In aceşti nouă ani de existenţă, am avut de întimpinat multe greutăţi şi neplăceri, şi, fiindcă adevărul supără, ni-am creat şi multe duşmănii. Nici unite, nici altele însă nu ne-au avut abate din drumul nostru, pe care avem nestrămutată hotărâre a'l urma şi'n viitor, cu preţul a ori şi căror sacrificii. Inplinind al nouălea an al existenţei noastre, datori sântem a mulţămi cetitorilor noştri, prin a cărora sprijin numai am putut fi în măsură să ne îndeplinim misiunea ce ni-am luat-o de apărători dezinteresaţi ai adevărului şi dreptăţei, după cum mulţămim şi tuturor acelora cari, apreciind scopul urmărit de noi, ni-au dat în mod dezinteresat sprijinul Ilor moral. Nu putem încheia aceste rânduri fără implora pe S-ta Anastasia, patroana noastră, să ne păzască pe viitor de eclipse. Redacția Viitorul comercial Niciodată ca astăzi nu putem cunoaște’n mod mai simţitor marea greşală ceam făcut-o neglijând comerţul şi industria. E sigur că scumpetea traiului şi lipsurile ce le’ndurăm n’ar fi ajuns aşa de mari, dac’am fi fost bine şi sistematic organizaţi din punctul de vedere industrial şi comercial. S’a numit, între alte multe — şi cu drept cuvânt — acest război , război economic. Pentru noi, chestia economică este o chestie vitală. Avem sfânta datorie ca ţara noastră să fie cunoscută şi în Apus. Trebue să facem ca, în presa din toată lumea, să apară cât mai des articole despre România, despre situaţia ei economică şi financiară, despre perspectivele noastre de viitor. A venit timpul ca să nu mai stăm cu minile ’ncrucişate, nepăsători la schimbările şi prefacerile cari sânt In curs de realizare şi cari vor da ţârei un aspect nou, ci să lucrăm în mod serios în vederea viitorului. In primul loc se impune a da o în totul altă îndrumare, decât cea de păn’acuma, tineritului nostru şi a’l pregăti pentru viaţa practici şi producătoare, nu pentru parazitism şi proleteriat intelectual, cum s’a făcut în trecut. Charles Remird La i c o a n e... Sub candelă ce’şi tremură lumina, E’ngenunchiată, singi’ră’n odaie. Cu faţa ei micuţă şi bataie Pare-un tablou superb de SanJiossima. In părul ei a candelei văpaie Sclipeşte lung.—A cui e oare vina C’atât de credincioasă’i mica Nina? De ce n’ar fi, când totu’i e’n bătaie ?... „Şi dacă vrai, Măicuţă Preacurată, „Să’l aperi tu, în luptele lui grele, „Să’nvingă toji duşmanii ţârei mele „Să ştii, n’am să te supăr niciodată, „Cuminte oi sta cu bunicuţa’n strană „Şi voi bate n fiece zi câte-o matană...“ Emil e G. Diamandi Ni veni trittă veste că George Diamandy şi-a dat ultima suflare pe bordul unui vapor, care î l ducea spre ţinuturi mai liniştite şi mai îmbelşugate. Vestea aceasta a produs întristare pretutindenea, căci ţara iubea pe Diamandy, care întrunea în el pe omul politic de samă, pe democratul convins, pe Miuristul distins, pe oratorul de forţa, cinstit, real. Publicul, literaţii, şi artiştii l-au apreciat pentru marile sale însuşiri pe terenul literar. Bun dramaturg, admirabil cunoscător al teatrului, el a fost o podoabă a ţărei. Caracter nobil, inimă largă, a fost o fată pentru noi. Prin moartea lui George Diamandy, dacă neamul românesc a perdut pe marele patriot, pe polemistul sever dar corect, teatrul naţional a perdut pe unul dintre cei mai de samă prieteni ai sei. Această instituţie nu va putea uita niciodată pe scumpul şi activul ei fost director, care, atâta cât a fost în fruntea ei — din păcate un timp foarte scurt — a muncit pentru propăşirea ei. El a fost, poate, cel mai cult director ce l-a avut templul Thaliei în trecut; a fost drept, imparţial cu toţi şi cu „toate.“ Carol Drinmer MARTIN LUTHER Intre veştile din Germania, acea a amintirei zgomotoase a lui Luther, în timpurile de astăzi, a provocat o legitima curiozitate. Care să fie cauza participărei Însufleţite a Germaniei oficiale? Martin Luther a fost un fitosof, care s’a rădicat împotriva arguţiilor scolastice şi’mpotriva moralei aristocratice a liberului arbitru, ca nefiind potrivită cu concepţia creştină a păcatului original, a pedepsirei, a răscumpărărei ş’a predestinărei. Continuând misticismul german, Luther credea In existenţa noastră activă în sînul universalei divinităţi. Pentru filosofia lui de o redusă valoare, să’i fi sărbătorit astâzi oficialitatea germană ? Pe când Kant era Englez după tată, Wagner Evreu după tată, Beethoven dintr’o familie flamandă, Martin Luther era de origină curat germană. Pentru aceasta să’i fi sărbătorit? Luther a fost o mare personalitate independentă, ce a contribuit mai mult decât oricare altul la producerea reformei religioase, care, după cum spune Carlyle, a pregătit, peste secole, revoluţia franceză* Să se’ngrijească Germanii tocmai acuma de binele umanităţei ? Luther e Întemeietorul limbei germane literare. Să fi fost apucată, tocmai în aceste momente, clasa stăpânitoare germană de acces literar? Luther fu un sincer și incendiant orator. Sa fi fost lognacele Kauer cucerit de oratoria marelui om religios ? Luther este autorul unor fulgerătoare pamflete împotriva Scaunului religios de la Roma. A lui este scrierea polemică „Papalitatea rădicată la Roma de Diavol*. Luter a smuls catolicismului un foarte mare număr de credincioşi. Să fi fost tocmai acuma momentul de-a comite o indelicateţă faţă de catolicul Papa şi de catolicii aliaţi Germaniei, Austriaci şi Unguri ? Luther avea o concepţie politică pe care reacţionarii au înterpretat-o fals în sensul lor. El, voind să’mpace popoarele cu suveranii, sfătuia pe suverani de a fi drepţi şi binevoitori faţă cu popoarele; dar, în acelaş timp, spusa popoarelor că ele n’au dreptul decât la o libertate Înăuntru conştiinţei, răspunzători de ea în faţa lui Dumnezeu, şi că, sub nici un cuvânt, ele n’au dreptul a se revolta Împotriva suveranilor. Aceştia pot chiar şi confişte averea supuşilor şi să-i masacreze, la nevoi. Nu averea lor şi nici viaţa lor interesează nai la urmă. Luther, temător de răscoale, cum au fost acele ale ţăranilor şi ale anabaptiştilor, voea înainte de toate, ordinea şi de aceea exagera, împotriva convingerei sale mai mult democrate, neadmiţând utilitatea nici unei răscoale. Şi apoi, în fiecare răsculat în contra unui tiran, el vedea, după expresia sa obicinuită, „cinci tirani“. Să fie oare pentru concepţia mai mult în aparenţă absolutistă, că Wilhelm l-a sărbătorit cu pompă pe fiul umilului miner din Mansfeld ? Vor fi multe din aceste cauze, dar noi mai vedem în sărbătorirea lui Luther de politicianismul german, când ne gândim ntai ales la situaţia Germanilor faţă de Papă şi de aliaţi, manifestarea unei clase politice inervate, ce şi-a perdut fineţea de control asupra a ceea ce este sau nu oportun. * I m i m n I r I_____ 0 carte 4b educaţie eefrenală lwtr’o cugetare d. N. Iorga zice că: „Singurul scop al educaţiei e a crea nevoia dinnauntru a unor anume lucruri“. Aici Intră prin urmare şi educaţia noastră naţională. Ea, In trecut, s’a făcut mai mult potrivit cu locul unde erau Românii aşezaţi , în regat s’au în provinciile româneşti de subdominaţie străini . In Regat,educaţia naţională,cu toate scăderile ei, sau chiar cu influenţele străine strecurate în mijlocul lui de corupţia voluntară a unor oameni sus-puşi, cu concursul ignoranţei celor de jos, a avut încă mulţi bărbaţi de 3anii că ni au menţinut-o şi-au înălţat-o pr-o scară Întinsă în viitor. Conducătorii ei, în momente de sinceră