Fulgerul, 1917-1918 (Anul 10, nr. 1-34)

1917-11-13 / nr. 1

NUL X No. 1 (500) Un număr 10 bani. Luni 13 Noem­brie 1917 ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ adaug* porto 2 iei ANUNCIUR , Pag. I­V 30 b. răndui ■ lH b0„ « ■ ' ■­Jnserţiuni şi reclame 80 bani rândul. Redacţia ţi Ad-traţia Tipografia .Progresul“ laţi, Str. Ştefan-cel-Mare 4. xjfy 80 bani răndui. ABONAMENTE Pe an . . 8 lei. Pe 6 luni . 4 „ Pentru strtin&tate ae *.lap de porto 2 IeiF SIGERUL AN UNCIURI Pan. IV 301). r&ndul ZIAR INDEPENDENT .11150. . I aserţiuni sireclivine Apare în fie­care luni -------------- U warn*. icepe-va frontul unic? Lumea dela noi a așteaptat cu ne- Lâmpăr sosirea armatelor franco­­nleze în ajutorul fraţilor noştri lieni, ca Iproduce­ o frângere şi chiar o’nfrângere a fi­aţelor austro-germane de pe el front ) ase­menea ’n frângere o cred a­­ma posibilă, când şi pe alte fron­­i din E .uropa aliaţii noştri ar lua baltaneu ofensiva, cel puţin pe Intui apusan şi p­e cel macedo­­a11, ca duşmanii noştri să fie’mn­­decaţi a’şi retrage parte din ar­atele lor de pe­ aceste fronturi folosul lor contra Italienilor, trebuea ca aliaţii noştri să’nceapâ lata aplicarea frontului unic, pro­­is de Hunand şi acceptat de ei de­soape doi ani, şi sâ’mpedice ast-­­ tactica Germanilor cu ofensive gern­ante, atât de dăunătoare cau­ţi noastre ş’a aliaţilor noştri. Momentul când armatele franco­­igleze se vor fi instalat de-abinele Nordul Italiei nu va fi prielnic «­tru-o ofensivă pe frontul mace­dnean şi pe cel din apus. Pe cel macedonean, Kaizerul, cu flerul^izitFf'TSTP', la Sofîar^”’ .ntinopol, a reuşit să’mpuţineze amatele sale şi cele turco-bulgare imitând din ele pe frontul italian. Chiar de pe frontul apusan, Kai­­îrul a luat câteva divizii de le­a imes contra Italienilor. Tot aşa a­rmat şi pe frontul rus de răsărit. De pe frontul nostru nu cred c’a avut mult de luat, căci, după în­­ângerile suferite de el la noi dela Ituz, Mărăşti şi pănă la Mărăşeşti, n i-au mai rămas multe divizii ermane. Telegramele ne-au vestit că, la oridra, s’a terminat conferinţa uni­­tară şi deci ne putem aştepta de cuma’nainte la veşti îmbucură­­tare. Wil­helm II, când se va vedea bine’ncolţit de aliaţii noştri, nu va’ncerca să pătrundă prin Elve­ţia, ca să produc’o diversiune ar­matelor franco-engleze, atât celor din Franţa cât şi celor din Italia. Că şi-ar spori numărul statelor duşmane, această consideraţie nu prea intră în mintea Kaizerului. Dovada o avem că, de la 1914, mereu şi-a sporit duşmanii. Cât priveşte tratatele de neutra­litate ale Elveţiei, Kaizerul, se ştie, că el nu-şi respectă semnătura, ci consideră tratatele drept petice de hârtie fără valoare, oricâte semnă­turi de-ale lui le-ar purta.­­ T* Eu nu exclud eventualitatea că E al zecelea an. Cu numărul acesta, Fulgerul intră'n al­es­cel­ea an al exis­tenţei sale. Facem o cruce mare şi zicem : Amin şi Doamne-ajută să nu putem duce mai departe, cu ace­la? su­cces moral ca şi'n trecut, v Ana ce ni am luat-o. ti apariţia primului număr ni-am tras linia de purtare ce vom pa&b'a-o’n curauL existentei acestui ziar. Dac'am urmat strict acea linie de purtare şi dacă ni-am făcut datoria, singuri cetitorii noştri sânt în stare a o judeca. In aceşti nouă ani de exis­tenţă, am avut de întimpinat multe greutăţi şi neplăceri, şi, fiindcă adevărul supără, ni-am creat şi multe duşmănii. Nici unite, nici altele însă nu ne-au av­ut abate din drumul nostru, pe care avem ne­strămu­tată hotărâre a'l urma şi'n vii­tor, cu preţul a ori şi căror sa­crificii. Inplinind al nouălea an al e­­xistenţei noastre, datori sântem a mulţămi cetitorilor noştri, prin a cărora sprijin numai am pu­tut fi în măsură să ne îndeplinim misiunea ce ni-am luat-o de apă­rători dezinteresaţi ai adevărului şi dreptăţei, după cum mulţămim şi tuturor acelora cari, apreciind scopul urmărit de noi, ni-au dat­ în mod dezinteresat sprijinul Ilor moral.­­ Nu putem încheia aceste rân­duri fără implora pe S-ta A­­nastasia, patroana noastră, să ne păzască pe viitor de eclipse. Redacția Viitorul comercial Niciodată ca astăzi nu putem cunoaș­te’n mod mai simţitor marea greşală ce­­am făcut-o neglijând comerţul şi industria. E sigur că scumpetea traiului şi lipsu­rile ce le’ndurăm n’ar fi ajuns aşa de mari, dac’am fi fost bine şi sistematic organi­zaţi din punctul de vedere industrial şi comercial.­­ S’a numit, între alte multe — şi cu drept cuvânt — acest război , război economic. Pentru noi, chestia economică este­ o chestie vitală. Avem sfânta datorie ca ţara noastră să fie cunoscută şi în Apus. Trebue să facem ca, în presa din toată lumea, să apară cât mai des articole despre România, des­pre situaţia ei economică şi financiară, despre perspectivele noastre de viitor. A venit timpul ca să nu mai stăm cu minile ’ncrucişate, nepăsători la schimbă­rile şi prefacerile cari sânt In curs de rea­lizare şi cari vor da ţârei un aspect nou, ci să lucrăm în mod serios în vederea viitorului. In primul loc se impune a da o în totul altă îndrumare, decât cea de păn’acum­a, tineritului nostru şi a’l pregăti pentru viaţa practici şi producătoare, nu pentru para­zitism şi proleteriat intelectual, cum s’a făcut în trecut. Charles Remird La i c o a n e... Sub candelă ce’şi tremură lumina, E’ngenunchiată, singi’ră’n odaie. Cu faţa ei micuţă şi bataie Pare-un tablou superb de San­­Jiossima. In părul ei a candelei văpaie Sclipeşte lung.—A cui e oare vina C’atât de credincioasă’i mica Nina? De ce n’ar fi, când totu’i e’n bătaie ?... „Şi dacă vrai, Măicuţă Preacurată, „Să’l aperi tu, în luptele lui grele, „Să’nvingă toji duşmanii ţârei mele „Să ştii, n’am să te supăr niciodată, „Cuminte oi sta cu bunicuţa’n strană „Şi voi bate n fie­ce zi câte-o matană...“ Emil­ e G. Diamandi Ni veni trittă veste că George Di­­amandy şi-a dat ultima suflare pe bordul unui vapor, care î l ducea spre ţinuturi mai liniştite şi mai îmbel­şugate. Vestea aceasta a produs întristare pretutindenea, căci ţara iubea pe Diamandy, care întrunea în el pe omul politic de samă, pe democratul convins, pe Miuristul distins, pe ora­torul de forţa, cinstit, real. Publicul, literaţii, şi artiştii l-au apreciat pentru marile sale însuşiri pe terenul literar. Bun dramaturg, admirabil cunos­cător al teatrului, el a fost o po­doabă a ţărei. Caracter nobil, inimă largă, a fost o fată pentru noi. Prin moartea lui George Diaman­dy, dacă neamul românesc a perdut pe marele patriot, pe polemistul se­ver dar corect, teatrul naţional a perdut pe unul dintre cei mai de sa­mă prieteni ai sei. Această instituţie nu va putea uita niciodată pe scumpul şi activul ei fost director, care, atâta cât a fost în fruntea ei — din păcate un timp foarte scurt — a muncit pentru pro­păşirea ei. El a fost, poate, cel mai cult director ce l-a avut templul Thaliei în trecut; a fost drept, im­parţial cu toţi şi cu „toate.“ Carol Drinmer MARTIN LUTHER Intre veştile din Germania, acea a amin­­tirei zgomotoase a lui Luther, în timpurile de astăzi, a provocat o legitima curiozi­tate. Care să fie cauza participărei Însu­fleţite­ a Germaniei oficiale? Martin Luther a fost un fitosof, care s’a rădicat împotriva arguţiilor scolastice şi’mpotriva moralei aristocratice a liberu­lui arbitru, ca nefiind potrivită cu con­cepţia creştină a păcatului original, a pe­­depsirei, a răscumpărărei ş’a predestinărei. Continuând misticismul german, Luther credea In existenţa noastră activă în sînul universalei divinităţi. Pentru filosofia lui de o redusă valoare, să’i fi sărbătorit as­­­tâzi oficialitatea germană ? Pe când Kant era Englez după tată, Wagner Evreu după tată, Beethoven din­­tr’o familie flamandă, Martin Luther era de origină curat germană. Pentru aceasta să’i fi sărbătorit? Luther a fost o mare personalitate in­­dependentă, ce a contribuit mai mult de­cât oricare altul la producerea reformei re­ligioase, care, după cum spune Carlyle, a pregătit, peste secole, revoluţia franceză* Să se’ngrijească Germanii tocmai acuma de binele umanităţei ? Luther e Întemeietorul limbei germane literare. Să fi fost apucată, tocmai în a­­ceste momente, clasa stăpânitoare germană de acces literar? Luther fu un sincer și incendiant orator. Sa fi fost lognacele Kauer cucerit de ora­toria marelui om religios ? Luther este autorul unor fulgerătoare pamflete împotriva Scaunului religios de la Roma. A lui este scrierea polemică „Pa­palitatea rădicată la Roma de Diavol*. Luter a smuls catolicismului un foarte mare număr de credincioşi. Să fi fost toc­mai acuma momentul de-a comite­ o in­­delicateţă faţă de catolicul Papa şi de catolicii aliaţi Germaniei, Austriaci şi Un­guri ? Luther avea o concepţie politică pe care reacţionarii au înterpretat-o fals în sensul lor. El, voind să’mpace popoarele cu su­veranii, sfătuia pe suverani de a fi drepţi şi binevoitori faţă cu popoarele; dar, în acelaş timp, spu­sa popoarelor că ele n’au dreptul decât la o libertate Înăuntru con­ştiinţei, răspunzători de ea în faţa lui Dum­nezeu, şi că, sub nici un cuvânt, ele n’au d­reptul a se revolta Împotriva suveranilor. Aceştia pot chiar şi confişte averea su­puşilor şi să-i masacreze, la nevoi. Nu averea lor şi nici viaţa lor interesează­ n­ai la urmă. Luther, temător de răscoale, cum au fost acele ale ţăranilor şi ale ana­­­baptiştilor, voea înainte de toate, ordinea şi de­ aceea exagera, împotriva convin­­gerei sale mai mult democrate, neadmiţând utilitatea nici unei răscoale. Şi apoi, în fie­care răsculat în contra unui tiran, el ve­dea, după expresia sa obicinuită, „cinci tirani“. Să fie oare pentru concepţia mai mult în aparenţă absolutistă, că Wilhelm l-a sărbătorit cu pompă pe fiul umilului miner din Mansfeld ? Vor fi multe din aceste cauze, dar noi mai vedem în sărbătorirea lui Luther de politicianismul german, când ne gândim ntai ales la situaţia Germanilor faţă de Papă şi de aliaţi, manifestarea unei clase po­litice inervate, ce şi-a perdut fineţea de control asupra a ceea ce este sau nu o­­portun. * I m i m n I r I_____ 0 carte 4b educaţie eefrenală lwtr’o cugetare d. N. Iorga zice că: „Singurul scop al educaţiei e a crea nevoia d­innauntru a unor anume lucruri“. Aici Intră prin urmare şi educaţia noastră naţională. Ea, In trecut, s’a făcut mai mult po­­tri­vit cu locul unde erau Românii aşez­a­ţi , în regat s’au în provinciile româneşti de sub­­dominaţie străini . In Regat,educaţia naţională,cu toate scăderile ei, sau chiar cu influenţele străine strecurate în mijlocul lui de co­rupţia voluntară a unor oameni sus-puşi, cu concursul ignoranţei celor de jos, a avut încă mulţi bărbaţi de 3anii că ni­ au menţinut-o şi-au înălţat-o pr-o scară Întinsă în viitor. Conducătorii ei, în momente de sinceră

Next