Gazeta de Moldavia, 1852 (Anul 24, nr. 1-100)

1852-05-08 / nr. 34

- 134 - ROSCA O mie de ani au trecut, decănd din spaimca lui Beric ne podișul între obărșirile Volgăi și a lui Dnipru, puterea Rosiană s'au înformatu din cinci seminții. Fim­­­pa de una mie de ani, peste puținu vor serba'o clopotile de Mockpa­mi de S. Petersburgu, în As­ia și în A­­merica Nophirs, de la stepele ghețoase a Siberii, păn la marginile Europei centrale, multiformele săminții pot întona a lor cănta de bucurie. Filele istorii Ro­­siene de sine areamătează la istu ocaziona, îmfățo­­șind deosebele epohe, de la antingerea cu imperiul bizantinu; și lupta cu tatarii Wen la fundația de S. Pe­­tersburgu și incendiul de Moscva, carile au închet unul din cele mai mari perioade a istorii în asemănarea unei ecatombe cerului prom­­orate. Cel, ce este Rossia, ea este datoare marilor ei dom­­nitori Petră cel mare, întăiul Împăratu, pre carile Senatul, Sinodul, și poporul cel entuziastii după în­­delungată domnie cu acel titlu l'au urat. Caterina II, Împroăratul Nicolai, ca niște figuri de bronzi să nască din unul istoric, și viața lor tot odată însamnă epohile ce­­le mai importante a disvoltării Rosiene. (Va urma). AC­­ TP­IA­ M, Ca Împrăratul cu vinevoit npin un decret autograf a înălța potrivit statutelor la treapta de Baron a Im­­periului austrian pe Preast. La Episcopul greco-neuni­­er (oprodiore) Andrei Șagăna, ca proprietar cru­­cei de comandor ordinului împărătesc a Cæ. Leopold. PER­MA­NIA. E cre știut că din toată Germania cea mai bună bere să fate în Bavaria la Munchen, locuitorii acestei capi­­talii, unde înflorescu frumoasele arte, sănt cui mai mari aprețuitori și cunoscători acestei murse, ce li este neapărată pentru zilnica îndestulare, mai mult de­­căt pănea au carnea, suirea prețului acestui articol, în mai multe rănduri au produs acolo serioase turburări ce nu s'au putut înfrăna decăt prin organul artilerii. La 1 Mai avănd ear­a să spori prețul berii, este tea­­mă a ne prorumpe o revoluție, pentru care Guvernul nu luat măsuri energice. DPANHIA. Corpul lege dătătoriu au avut în 3 Mai acea întăiu serioară disbatere ce era despre leguirea Reabilitații C* fiind­că mulți din deputați spre a fi mai bine auziți, s'au mutat din a lor pe un altu loc, apoi unu deputat au­zie PRepabilitația, termina ispiciir, cănd legile restatornicescu ne cine­ că, urmănd asemene strămutare de prisos erau desaiin­­ua tribuna (anvona) de mai nainte, de pe care deputați rosteau discursurile lor. Asupra acestei propuneri Pre­­zidentul Bile­au răspune că țăntirea de căpitenie aces­­tei reforme era a să face înțăles rostitorul, și al doile­a înlătura spectacolul teatral, ce înfățoșa tri- Să zice că Guvernul va prelungi mai mult se an­­lege cătătoria. A­bria­­țile Senatului decăt acele a corpului Acelui întări au a se supune vr'o 30 de petiții ce clamează restatornicirea Imperiului. Generalii Lamorsier, Langarnier și Bedo din numărul acelora, carii ka și Tiere, Edgar Chine­y, sunt provizorii cu disperați din Franția, pănă acum să aflau trecuți în almanahul militar cu rangu de Generali-lețtenanți pen­­tru care căpătau și emolumentele (leafa) cuvenită, s'au proclamat a depune jurămăntul după așăzămăntu, căci în cazu contrariu să vor șterge din lista armii. Necontenit sosesc din departamenturi raporturi des­­pre înadinse dări de focuri, care serior încep a neli­­niști pe guvern, năuntru și a poliției s­au trimes pin departamenturi cu Mai mulți amploiați a Ministrului din poronci, de a face cele mai aspre cercetări și a reco­­măndui dregătoriile locale cea mai mare privighere. Poliția au aflat de curănd în foburgurile Sen-Mar­­ren și Cen-Deni­ o munlțime de scrieri tipărite ani în­­titulate: „ Proclamație cătră poporu, care țintescu a întăria cele mai vătămătoare înpătimiri. Această proclamație cătră poporu­ ne este subscrisă :„Prietenii revoluției,­­ îndeamnă ne poporu a ce rescula. Pănă acum s'au făcut Mai multe arestuairi. BRITA­NI A­MAe. Soarta palatului de cristalu s'au hotărăt. În came­­ra de gos­t. Haivud au propus a să răndui un comitetu spre cercetarea acestei cauze, amintind despre numeroasele petiții ce îmfățoșau dorința publică de a păstra a­­cestu edificiu unic în feliul său, care s'ar putea între­­buința ca grădină de carnă țiilor botanice și alte­au s­au de pretecție sprijinit astă cauză a sa propunere făcută încă la [841 de LE­sse­­­ călduros discurs ecspoziții. a deserta­­D. Hume prin încind un a­cr deschide gratis Ba an pritej de care ele n'au fost diencer, spămate cărau buguri, garduri, punți mi Bire, oar cetățenii comunicau între cine cu luntri­­ca Benen­eni ne a lor gondolo. După acésto cpatastrofe, æspia păntăului și a apelor s'au alinat, sn timpu foarto plăndu măngăe pe locuitori. AN toate zilele plopă, sămănătările de ne Siretu săntu­lfoarte frumoase, deaseme și me la­ni­șinescu mam­ă. Aceste acum de odată, de le voi vedea re­­a comunica și a Mai raporta cele ce potu Bărladu apodsce, mă pot sirgur incepe ca HE... DPgumu,i NS BEC curma­, Der ne cel mai mic am­ altat, scum­pul mieut” — Île cel mai mic? Nici de cum, pre­­lat, șii ponitări nsi pot lipsi „iprolati Fiul meu călugări ca, întru adensa, aceasta nu sa fi. — Na pa liri Dans ecre eprur a întreba, pentru ne­ni ? Ex pon­ 10­0% ce aacă Epinocop, Arhiepiscop cardinal. „Nici de rom! Eu ns preu că mă fau maica unui călugăr, măcar de am ame o sungă de copii. — Aucadia sege o papripie, scumpa mea! și întru căt ce atinge de fericirea lui și a ponotră, tu cu toată capriția ta, pei încu­­viinți, pa să împrăpoșelă tagma călugăresecă, șii pu ăți dena apez otatornic, că în peci nu poiu încuviința. Nu­­mește împrotivirea mea la ateasta papriție, selu cum prei. Eu a­­răta șiu de sigurul, că ai papriție, de a fi domn porontoitoriu, însă nu vita, RE mi o mam­ă ar pute să aibă picturi.­­ Nici un prct. Părintele are înțelepciunea. „Dar dacă ea nu ar fi de agiune? D­acă nu ar fi de agiune­a mea, Doamnă contesă, apoi crede, Eu re încredin- Ka ne­a D-tale a întrebuințat tocma la urmă, nez, că cănd BA sosi timpul, eu voiu și a drege, KA voința mea să se respecteze. „Scumpul meu, eu știi pre bine, că D-ta eși supul și stăpănul mieul însă eu nu am norocire a fi slujnica D-tale.­” Nici eu nebunul D-tale, Doamnă contesă. Eu totdeauna ț'am arătat supunerea la toate, și poate încă pre multă, Îînsă pe căt de bucuros sufăr papriții, eartămă, căte odată aceste sănt nebunii” Cond foarte însatorigă, despre care cear abum meai dar o do- De mulți ani sufăr eu în tăcere nopum­ințele Cu­­gre­­nadă practică, mirale și ț­ le ori cu mare nimie, decăt a inimii, socotindule mai mult de șele a minței mi a educației, Îînsă în sfărșit as vreme răbdarea.­­ Aa aceleta ai TOP copăntul, timpu sufere caprițiile și nebuniile D-tale, încăt poți să v­orbe și de găni noroc, că nu Am lepălați muăgel înainte de mai mulți ani, întru adevăr, nu este nici o plăcere, de ab­ slugă repuniilor D-tale, ai trebue­euți mărturisesc acum aceasta în fapă. „Și dacă aș fi poți săți pornesec mi su în fapă, apoi de malt al mi, că D-ra ești un broier măndru, cu care greu poate cinpa să se înțăleagă; ești o figură fără inimă, care TOR­deauna vorbeșc despre cimuipi, lăupăndute cu acea, ne na ais” îngpru adepări Poate pentru acea re lauzi D-ra cu înțălep­­cernea mi cu delicateța D­ialet D-ra cu aceste poți să amăge și pe cetitorii Albinei. Bărladu Ex­ce Ba face călugarir, Răndare la mea de mult !

Next