Gazeta de Sud, aprilie 1995 (Anul 1, nr. 20-38)

1995-04-06 / nr. 20

Paradoxurile economiei de piață Ce e puțin nu ajunge, ce e mult tot nu ajunge! Bugetul SUA - valoare de referință pentru creditele cu dobîndă mică în octombrie 1994 Guvernul României, în colaborare cu Ministerul de Finanțe și Ministerul Agriculturii, a aprobat acordarea unor credite, es­timate de unii specialiști la un miliard dolari (H.G. 639/1994 și H.G. 767/1994). Aceste credite erau foarte avantajoase, deoarece dobînda aplicată era de numai 15% (comparativ cu dobînzile de 70-80% practicate în acea perioadă pe piața bancară), creditele se acordau, pe baza unei documentații, firmelor care făceau aprovizionarea pentru iarnă (însilozări, depozitări), precum și pentru lucrările agricole de toamnă. Solicitările (îndreptățite sau nu) au fost numeroase, iar bugetul alocat insuficient. De altfel, nici bugetul anual al Statelor Unite nu ar fi fost suficient întreprinzătorilor români, dornici de investiții. Inevitabil, au apărut suspiciuni: că o parte dintre cei care au primit credite nu se încadrau în categoriile îndreptățite să le primească, că unele dintre firmele beneficiare au utilizat creditele în alte scopuri decît cele prevăzute de Hotărîrile Guvernamentale. Deși acordarea acestor credite s-a sistat de mult, aceste suspiciuni planează în continuare. „Vom verifica orice sesizare" Ne-am adresat directorului adjunct al Băncii Agricole­­ principala bancă prin care s-a derulat acordarea creditelor­­, Nicușor Stanciu. Acesta a declarat că toate creditele acordate au fost utilizate în scopurile prevăzute de lege. Cei care au beneficiat de aceste fonduri nu au primit bani numerar. S-au suplimentat cecuri cu limită de sumă, s-a scris pe document destinația pe care trebuia s-o ia banii.Toate cumpărările­ din aceste fonduri au fost verificate la sursă. întrebat de redactorul GdS dacă banca a verificat ulterior cum sunt utilizate creditele, Nicușor Stanciu a afirmat: „S-au făcut verificări la toate firmele. Banca, la rîndul său, a fost verificată de către experții Băncii Naționale. Acum două săptămîni a fost aici o comisie de la București, care a reverificat totul. Se verifică nu numai modul de utilizare, dar și rezultatele. Toți cei care au venit pînă acum n-au găsit nimic, totul este utilizat cum trebuie“. întrebat cum ar proceda dacă i-am prezenta cazuri de încălcare a legii privind folosirea acestor credite, directorul adjunct a răspuns că orice sesizare este binevenită și se vor verifica operațiunile și conturile firmei respective. „Nu este nici un fel de problemă. Vom verifica totul“. Banca Agricolă intenționează să păstreze controlul asupra creditelor acordate, verificînd în continuare modul de utilizare a acestora. • Lavinia BÎCIU Reglementarea Ministerului Sănătății nr.984/1994, o sperietoare CARE DINTRE DIRECTORII DE SPITAL VA MAI FI DESTITUITĂ în luna martie 1995 a fost destituit Tudor Udriștoiu, direc­torul Spitalului nr.3. Tot în aceeași lună, Romeo Cotulbea, directorul Spitalului nr.1, și-a dat demisia. Prin reglementarea Ministe­rului Sănătății nr.984/23.06.1994, privind precauțiunile universale­­ care trebuie luate de către unitățile sanitare, cabinetele de stomatologie din Craiova au fost și ele vizate. Personalul medi­­­cal din aceste unități a fost o­­bligat să poarte mînuși chirur­gicale de unică folosință, halate, șorțuri impermeabile, ochelari, ecrane. Cabinetele trebuie do­tate și cu sisteme de aspirație rapidă. Cadrele medicale sunt obligate să distrugă prin ardere toate produsele biologice rezul­tate: dinți extrași, comprese, rulouri. Acestea ar trebui depo­zitate în containere speciale și transportate la incinerator cu cărucioare anume destinate acestui scop. Citind aceste măsuri, reco­mandate chiar de către Organi­zația Mondială a Sănătății (O.M.S.), poți crede că în Româ­nia, în sfîrșit, asistența sanitară a pornit pe un drum nou. Din păcate, ca și în cazul altor legi și reglementări „ema­nate“ în acești ani, și în spatele acesteia realitatea este alta. „MOTIVE DE DESTITUIRE" SÎNT CU CARUL Normele elementare de hi­­gienă în cabinetele de stomato­logie sînt imposibil de respec­tat; nu poate fi vorba nici măcar de o minimă higienă atîta timp cît apa este oprită 6 ore pe zi. Instrumentarul este insuficient și vechi. Datorită sterilizărilor repetate, acesta s-a degradat, s­­au decălit acele speciale; în ultima vreme au început să „cadă“ etuvele și sterilizatoarele cu căldură umedă. De aici și nu­mărul imens de pacienți care așteaptă în fața cabinetelor de stomatologie. Arderea produselor biologi­ce rezultate constituie, de ase­menea, o problemă pentru me­dicii acestei clinici. Pentru toate unitățile stomatologice există un singur crematoriu, nu există containere speciale pentru depozitare, iar greutățile legate de transportul la crematoriu face inaplicabilă această preve­dere, astfel încît, în prezent, toa­te produsele biologice se colec­tează și se aruncă în contai­nerele de gunoi. Aici se aruncă atît corpurile dure (dinți) cît și cele îmbibate cu sînge (compre­se); despre arderea lor nici nu mai poate fi vorba, în toată Clinica de Stoma­tologie nr.1, există, în prezent, doar 10 perechi de mînuși, și acestea primite de la ajutoare. Seringile au unică folosință în cadrul clinicii, în schimb, acestea pot fi luate din contai­nere și căpăta alte întrebuin­țări. MINISTERUL CERE, DIRECȚIA SANITARĂ CERE, I.P.S.M.P. CERE, DAR NIMENI NU DĂ Toate aceste reglementări sînt mai mult decît necesare. Dar pînă la aplicarea lor în practică este o cale lungă. „Ministerul cere, dar nu ne dă deloc fonduri“ ne-a declarat Mihai Crăițoiu, medic-șef al Cli­nicii de Stomatologie nr.1. Ne furăm singuri căciula dacă cre­dem că, rămase doar pe hîrtie, aceste măsuri pot schimba situația dezastruoasă din dome­niul sanitar. Dacă, de dragul O.M.S., Ministerul Sănătății a dispus aceste măsuri atunci, tot de dragul ei, ar trebui să gă­sească și fonduri pentru pu­nerea lor în practică“. Sau se va merge tot pe linia destituirii directorilor de spitale, care nu sunt „competenți“? • Romeo GĂMULESCU De parcă drumurile ondulate care ne fărîmițează mașinile nu ar fi de ajuns. DE IERI, PLĂTIM PE BENZINĂ DE DOUĂ ORI PREȚUL LAPTELUI în Craiova, zvonurile care vizau o nouă majorare a prețu­rilor la carburanți indicau o dată sigură de aplicare a acestei măsuri: 1 aprilie 1995. Cunos­­cînd, probabil, semnificația a­­cestei date, diriguitorii țării au considerat că ziua de 5 aprilie este corespunzătoare pentru punerea în practică a unei astfel de măsuri. După cum vă infor­mam în ziarul nostru de mier­curi, prețul benzinei a depășit chiar și cotele apelor Dunării: 600 de lei litrul. Cu toate aces­tea, șirul mașinilor care așteap­tă la stațiile PECO nu s-a mic­șorat. Cu sau fără plumb, ieftină sau scumpă, benzina, ca și lap­tele, este unul din „alimentele“ de bază ale românului. Printre cei ce așteptau miercuri dimineață să le vină rîndul la pompele stației PECO de la „Jiul“, se număra și Iftode Georgel, proaspăt sosit din Italia, care ne-a declarat: „Noro­cul meu e că am adus ceva bani, altfel nu știu cum m-aș fi des­­­­­curcat, pentru că rabla asta mă­­nîncă mult.“ Cristi Pătruleasa este un alt „nefericit șofer“ care își dă „ul­timii bani din buzunar“ pentru că „nu știi niciodată cînd inter­vine ceva; dacă Guvernul își propune ca peste o săptămînă să scumpească iar benzina? Iar rămîn cu rezervorul gol?“ Abor­­dînd mai mulți șoferi, am remar­cat că felurile în care au recep­tat această nouă scumpire con­cordă. Pentru a fi mai conclu­denți, prezentăm în continuare cîteva opinii ale concetățenilor noștri. Brebu Mihai (Drăgănești- Olt): „Sînt în drum spre Iugo­slavia. Știu că în Mehedinți și Caraș-Severin nu se găsește, așa că sînt obligat să o cumpăr de aici. Nu fac bișniță, mai ales cu 35 de litri. Dar, la 600 de lei litrul nu știu dacă merită să mai faci și bișniță. Sper să rămînă așa.“ Geană Marin (Craiova): „Sînt pensionar și, din bruma de pensie pe care o am, trebuie să mai cumpăr și benzină. N-am crezut în zvonuri pentru că sunt­em serios și, credeam că Văcă­­roiu se mai gîndește și la noi. Pensiile s-au mărit doar cu zece la sută, în schimb celelalte... Doru Pop-Dumitriu (din zonă?!): „Bag în «Dacie» și gazolină, că merge cu orice. Butanul l-am dat jos că i-a sărit în aer unui coleg și mi-a fost frică. Am copii, mai bine dau nu­ știu­ cît pe setul motor decît, Doamne ferește...“ Șoferii care nu sînt posesori de autoturisme, ci lucrează la diferiți patroni, sînt mai puțin afectați de această măsură: Ion Nedelcu (șofer taxi): „Eu n-am ce comenta, patronul plă­tește. Cît i-o conveni și lui. Batem de l-ar ține banii, că dacă nu, mă bagă-n șomaj.“ Rău Petrică (șofer pe o cisternă): „Vreți benzină? Am 5 tone în spate și o dau cu 300. N-o luați în serios, e benzina statului; dacă ar fi după mine aș da-o și gratis. Oricum, 600 e prea mult. Toată leafa mea îmi ajunge abia pentru, hai să zicem, 300 de zile. Cred că nici atît. Nu e corect dom'le, că nu trăim doar cu benzină.“ Trăim sau nu cu benzină, asta e! • Dan MĂRIUȚĂ și Mihai PÎRLOG _________________--- I

Next