Gazeta de Sud, iunie 1995 (Anul 1, nr. 65-90)

1995-06-01 / nr. 65

GAZETA de SED I.EVENIMENT „Consiliul Local încalcă legea“ în data de 30 mai 1995, a avut loc o ședință a Consiliului Local Craiova, care a avut 11 puncte pe ordinea de zi, motiv pentru care a durat foarte mult. Fiecare punct a comportat discuții aprinse, deși uneori s-a tărăgănat prea mult un subiect. Un capitol foarte interesant l-a constituit rubrica de întrebări și interpelări, în care consilierii i-au adresat viceprimarului unele întrebări incomode. Astfel, s-a făcut cu­noscut faptul că s-a refuzat punerea la dispoziția consilierilor solicitanți, de către viceprimar, a situației plăților curente la groapa de gunoi de la Mofleni, devize ale reparațiilor clădirii din str. M.Kogălniceanu, unde se află sediul firmei SC Viitorul SRL. Totodată, s-au făcut referiri la numărul prea mare de angajați pe care îi are Primăria și la competența unora dintre aceștia, cu referire directă la directorul serviciului economico-financiar, clasificat drept pon­­tator de devize.Viceprimarul Ioan Șuvaina, vizibil deranjat de această interpelare „delicată“, a răspuns în stilul său caracte­ristic că, în loc să-și vadă de munca lor, consilierii umblă prin birouri, după cum doresc, și-l bat la cap ca niște ciocănitori Woody. El a mai sugerat ca, pe viitor, cînd ■ v; :-\-j ______________________________ > Ședința Consiliului Local Craiova - maraton administrativ # Groapa de gunoi de la Mofleni - o sursă de venituri Unii consilieri municipali sunt pentru viceprimar ca niște ciocănitori Woody mai doresc să obțină acte, să facă un raport scris anterior și să aștepte rezul­tatul, nu să procedeze fiecare cum vrea. Aceasta pentru ca să nu li se pară consi­lierilor „că găina a apărut înaintea oului", cînd se știe bine că aceia care sînt revoltați sînt cei care nu și-au rezolvat interesele personale. Ioan Șuvaina a îndemnat­, ast­fel, la ponderare și echilibru, nu la jigniri, arătînd că „mai era unul care le știa pe toate“. Probabil nemulțumit de îndemnul pacifist și de sfaturile moralizatoare, Petre Miroiu, cel care făcuse interpelarea, și-a continuat seria acuzațiilor, arătînd că acele interese personale, despre care vorbește viceprimarul, nu erau de fapt decît drepturi legale, dar I. Șuvaina l-a dezavantajat, refuzîndu-i-le. Iar despre banii de la groapa de gunoi, P. Miroiu a afirmat că aceștia iau alte căi, mult mai obscure. In consens cu P.M. a fost și consilierul Victor Ștefănescu, care a cerut detalii despre groapa de gunoi de la Mofleni. Tot la această rubrică de interpelări, Gh. Nedeiescu, consilier, a afirmat: „Consiliul Local încalcă legea“, motivînd cu faptul că, la începutul unei ședințe, nu se mai verifică procesul ver­bal sau stenograma ședinței anterioare, motiv pentru care, uneori, se mai „scapă“ cîte un amănunt important. Au mai existat și alte întrebări, legate de absența pre­fectului Constantin Răducănoiu, deși aces­ta fusese invitat special, referitor la răs­punsul negativ dat scrisorii deschise către Guvern, pentru stabilirea datei alegerilor, despre situația din mijloacele de transport în comun, asumarea unui adevărat risc cînd se recurge la aceste mijloace de loco­moție, despre aspectul dezastruos al ca­selor de bilete RAT. Consilierii s-au des­părțit cu greu de această rubrică, dar unii au concluzionat cu înțelepciune, în con­sens cu mulți cetățeni ai Craiovei: „cînd ne vom termina mandatul, vom lăsa orașul într-o stare jalnică“. Tot în cadrul ședinței de Consiliu, a fost luată în discuție cererea de demisie a unui consilier,Teclu Codreș, de la M.E.R.. Acesta și-a motivat gestul prin slaba activitate MER din cadrul Consiliului Local, comparativ cu cea din Consiliul Județean, unde este de asemenea consilier. A doua motivație a fost faptul că, din cauza multiplelor preocupări pe linie politică, nu prea mai are timp de atîtea consilii, comisia de validare trebuind astfel să-l numească în funcția de consilier pe Vlad Traian Vasile, membru supleant MER. joi, 1 iunie 1995 Să ne bucurăm, se vor mări amenzile Pe marginea punctelor înscrise pe ordinea de zi s-a discutat foarte mult timp, deoarece mulți consilieri au intervenit cu observații personale, justificate sau nu, care au prelungit ședința. S-au făcut re­marcate cîteva contraziceri constructive, dar și refuzul unui dialog, unii încercînd să impună, fără argumente reale, punctul lor de vedere. Ca probleme abordate, Ra­portul Consiliului de Administrație de la RAT pe anul 1994 și programul pe 1995, reactualizarea contravențiilor, mărindu-se astfel cuantumul amenzilor, propuneri pen­tru acordarea autorizațiilor de urbanism (analizate nominal), multe dintre acestea fiind respinse, majorarea coeficientului de ierarhizare a salariilor personalului de la salubritate, modificări de hotărîri mai vechi ale Consiliului,înaintarea către Prefectura Dolj a unor documente legate de aplicarea Legii 18/1991. Deoarece ședința a durat peste șase ore, mulți consilieri au plecat mai devreme, preocupați de lucruri mai puțin plictisitoa­re, o mică petrecere în familie sau vreo întîlnire între prieteni. • Lavinia BÎCIU De luni de zile, din cauza dezacordului Primărie - Consiliul Local, R.A.G.C.L. Bai­lești nu poate funcționa legal ... E un război al hîrtiilor și al nervilor. Argumente curg, de-o parte și de alta. Nici societate comercială, nici serviciu public, pasată aidoma unui copil orfan, în Băilești, o unitate de interes public trăiește, din octom­brie, anul trecut, condiția unui suspens inex­plicabil și păgubitor, rămînînd fără statut ju­ridic, fără... identitate. Este singura din țară în această situație! Organizarea... dezorganizării R.A.G.C.L. Băilești a fost înființată în 1991, prin Hotărîrea Prefecturii Dolj, cu activitate în orașul Băilești și comunele Valea Stanciului, Goicea, Giubega, Plenița, Verbița, Carpen, Cetate. Prin H.G. 597/1992, unitatea este trecută în autoritatea Consi­liului Local Băilești. Acesta stipulează­­ prin Hotărîrea 37­­ ca activitatea unității să se desfășoare numai pe teritoriul ora­șului Băilești, nemaifiind coordonate cele­lalte localități. în baza Ordonanței Guver­namentale 69/1994, Consiliul Local dispune constituirea R.A.G.C.L. în societate comer­cială. Pe 18 octombrie 1994, cu certificat 716/69, societatea a fost înscrisă la Came­ra de Comerț. Prin adresa 6892/7.XI.1994, Prefectura dispune nefuncționarea ca societate comercială pînă la clarificarea patrimoniului, într-o nouă ședință, printr-o nouă hotărîre (nr.4 din 28 martie 1994), consilierii locali își mențin vechea poziție. Intră-n scenă Primăria Băilești, prin per­soana primarului Ion Săceanu, care - recurgînd la o scrisoare deschisă - susține transformarea R.A.G.C.L. în serviciu pu­blic. Prefectura dispune Camerei de Co­merț să nu accepte înregistrarea ca soci­etate comercială decît după validarea Ho­­tărîrii 4. Cum hotărîrea cu pricina nu a fost validată, pînă în prezent, unitatea băileș­­teană nu are posibilitatea funcționării le­gale. Hotărîri guvernamentale care se ignoră Disputa începe de la Ordonanța 69/26 august 1994, conform căreia regiile auto­nome de interes local, în localități care au sub 30.000 locuitori (cazul Băileștiului), se vor organiza în societăți comerciale sau servicii publice de specialitate ale Consi­liului Local, pînă la 1 octombrie 1994. Le­giferată de Parlament (Legea 135/1994), data limită pentru reorganizare era stabilită la 31 martie 1995. Pe 28 martie, avea loc, în Băilești, faimoasa ședință a Consiliului Local, în care primarul ar fi trebuit să pre­zinte proiectul de statut al R.A.G.C.L. pen­tru cele două variante. Nu se clarifică ni­mic, se adîncesc divergențele de opinii, reconfirmate în ședința extraordinară din 6 aprilie. Consecințe: din 31 octombrie pînă în prezent, unitatea nu funcționează legal, neavînd formă juridică, nici consiliu de administrație sau adunare generală care să ia decizii, directorul neștiindu-și limitele de competență. Puncte de vedere Primarul Ion Săceanu invocă patru domenii de activitate nominalizate de Or­donanța 69 ce nu pot fi organizate decît în sectoare de servicii, precizînd: „Din totalul veniturilor R.A.G.C.L., peste 90% provin din bugetul local. Valoarea bunurilor de utilitate publică din dotarea sa, ca rezultat al unor investiții publice, însumează peste 98%. Bunurile de­­ utilitate publică, conform Constituției României, nu pot fi înstrăinate din patrimoniul localităților; pot fi închiri­ate, concesionate prin licitație. în acest caz, valoarea minimă a chiriei lunare ar însemna circa 25 milioane lei, bani ce nu pot fi recuperați decît prin mărirea tarifelor pentru serviciile prestate către populație. Ori, orașul Băilești are cele mai mari tari­fe­. Printre alte argumente, primarul vizea­ză situația financiară precară a R.A.G.C.L., procentul mare al cheltuielilor indirecte, valoarea mică a capitalului propriu ce nu va permite - organizatoric și structural - constituirea în societate comercială care să ofere servicii de calitate către populația orașului. Directorul R.A.G.C.L., Petre Ciocioa­­nă: „Nu susțin vreo variantă sau alta. Cu statutul juridic neclarificat, situația unității este deosebit de gravă“. Secretarul Primăriei, Marin Iovan: „Ambele forme de organizare sînt legale. Consilierii hotărînd reorganizarea ca soci­etate comercială, aceasta trebuia înfăptuită legal“. Dr. Marius Ciobanu, consilier (a con­dus lucrările ședinței din 28 martie): ..Ho­tărîrea Consiliului Local e legală, luată în temeiul Ordonanței 69. S-a decis de către majoritatea consilierilor“. Amănunte deloc întîmplătoare în țară, sunt 130 de orașe sub 30.000 de locuitori, în toate, R.A.G.C.L. s-a reor­ganizat. Conform datelor furnizate de Asociația Profesională și Patronală a Gos­podăriei Comunale și Locative România, 100 au devenit societăți comerciale, cele­lalte­­ servicii publice. Pe fondul disputei Consiliu Local - Primărie, Prefectură, uni­tatea din Băilești este unica în țară fără statut juridic. Referitor la tarifele practicate, situația comparativă din județ nu confirmă prețuri mai mari la Băilești. De altfel, tari­fele pentru gospodărire comunală se sta­bilesc și se verifică de către Prefectură, întrebăm... în susținerea reorganizării unității băi­­leștene ca serviciu public, primarul Ion Să­ceanu se referea la prevederile legale, menționînd Ordonanța 39, Legea 135 și un articol din Constituția țării. Optînd, majori­tar, pentru societate comercială, să nu fi cunoscut consilierii textele de lege? înaintea ședințelor Consiliului Local, atunci cînd necesitatea o impune­­au membrii săi la dispoziție, pentru analiza, texte și prevederi legale? Anularea hotărîrii de constituire a R.A.G.C.L. Băilești ca societate comercială nu ar fi trebuit decisă de Tribunalul Ju­dețean? Comunicarea anulării Hotărîrii 37/1994 a Consiliului Local Băilești de către Camera de Comerț nu a parvenit R.A.G.C.L.-ului, care ar fi putut-o ataca, în 10 zile, la Contenciosul Administrativ. Dosarul privind reorganizarea R.A.G.C.L. emis Prefecturii de către Pri­măria Băilești a fost complet? De cînd se folosește metoda anexării la dosare oficiale a unor scrisori deschise? în timpul documentării noastre, a fost invocată, în cîteva rînduri, nevoia prestării unor servicii de calitate către populație. Această întîrziere ilogică, atîta vreme, a clarificării statutului unei unități vitale pen­tru oraș nu afectează populația, accentuînd precaritatea unității? Dacă nici la următoarea ședință a Consiliului Local (programată peste cîteva zile) nu se limpezesc apele, se așteaptă.. calendele grecești?... • Gabriela BORA Inginerul Sorin Mască a tras multe ponoase pentru că are barbă și nu înghite prostia Despre greșelile grave ale instanțelor de judecată s-a scris și s-a vorbit mult. Sarabanda anomaliilor din economia națională a făcut, de asemenea, tema multor subiecte în presă. Toate acestea se știu, există! Dar cînd aceste flagele au început să fuzioneze, s-a născut ceva și mai rău! S-au născut acele probleme sociale care au dat lovituri distrugătoare, în plin, „celulelor de bază ale societății“. Familii întregi au rămas pe drumuri. De peste patru ani, în această situație este familia inginerului Sorin Mâșcă. Acesta, din 1990, este intr-un veșnic duel cu conducerea a ceea ce s-a chemat AMI-3 din cadrul Trustului de Construcții Dolj. De mai bine de trei ani acest conflict de muncă se desfășoară în fața instanțelor de judecată. Și pentru că acest caz are ceva aparte, prin lungimea în timp, intensitatea psihică și amploarea pe care a luat-o, ne-am propus a vi-l prezenta pe etape spre a putea fi înțeles, căci el reprezintă tot ceea ce poate fi mai rău. Schimbări peste schimbări Moda apărută după decembrie '89 de a se înlocui fostele condu­ceri ale unităților economice sub presiunea salariaților a determinat conducerea fostului T.C. Dolj să emită decizia nr. 27/10.02.90, de schimbare la toate nivelurile Trus­tului. Astfel la AMI­ 3 a fost numit director inginerul Ion Liviu Vlad în­­locuindu-l pe inginerul Marin An­­dreescu, conform art. 2 din decizie, numai din momentul desfacerii contractului de muncă prin pensio­­narri acestuia pentru limită de vîrstă. Fostul director a fost pen­sionat începînd cu 1.04.90. Con­form unui vechi obicei al cadrelor de conducere, ing. M.A. nu-și mai luase concediu de odihnă de mai mulți ani, așa că, începînd din luna februarie '90, acesta s-a prevalat de dreptul său la concediile res­tante. In felul acesta, pînă cînd a fost pensionat, nu și-a mai exercitat prerogativele funcției de director. Prin aceeași decizie, în funcția de șef al brigăzii 301 a fost numit ing. Sorin Mâșcă. Conform precizărilor aceleiași decizii, ing. L.V. urma să rămînă la vechea sa funcție de adjunct de șef de brigadă, deci în subordinea ing. S.M., așa cum am spus, pînă în momentul pensionării fostului director. Nu s-a întîmplat așa deoarece, din momentul în care a citit decizia Trustului, s-a instalat cu de la sine putere în pufosul fotoliu directorial, cu toate prero­gativele funcției. în această calitate a împiedicat comunicarea numirii în funcția de șef brigadă a ing. S.M., transmițîndu-i verbal că acesta ar fi fost numit doar în funcția de adjunct șef brigadă. „Măsura a fost dictată de interesul de a-l menține ca șef de brigadă pe fostul ocupant al acestui post, ing. Gabriel Pădu­­reanu“, spune ing. S. Mâșcă. Șef brigadă în carnetul de muncă, adjunct pe statul de plată Prin adresa nr. 892/13.02.90, proaspătul director a solicitat con­ducerii Trustului modificarea deci­ziei nr. 27/10.02.90 contestînd, cu excepția numirii sale, toate celelalte numiri în funcțiile de conducere din cadrul AMI­ 3. Conducerea Trustului nu a ratificat propunerile ing. L.V., rămînînd la decizia inițială. Ba, chiar m­ai mult, a operat în carnetul de muncă al ing. S.M. numirea ca șef de brigadă. Nici în această situație, ing. L.V. nu a respectat decizia forului tutelar, ing. L.M. rămînînd pe statul de plată în funcția de adj. șef brigadă, așa cum, în mod abu­ziv, stabilise. Prin natura preroga­tivelor funcției, nici în situația în care ar fi fost director, ing. L.V. nu era abilitat să efectueze numiri în funcții de conducere în cadrul sub­unității AMS-3. Așa cum rezultă din decizia forului tutelar, această com­petentă revenea conducerii Trustu­lui. Directorul T.C. Dolj devine incoerent în decizii, aprobîndu-și propriile hotărîri Această situație a durat pînă la data de 30.06.90, cînd ing. S.M. a fost îndepărtat și din funcția de adjunct șef brigadă. Fără a anula prima decizie în ceea ce îl privea pe ing. S.M., directorul T.C. Dolj, ing. Viorel Trifan, emite un nou stat de funcțiuni pentru AMI-3 care, cu aceeași dată de 1.07.90, devine „Șantierul nr. 5 - Instalații“, brigă­zile devenind, în noua organizare, „loturi“, în loc ca din șef de brigadă să devină șef de lot — cum era firesc — ing. S.M. în acest stat a apărut în funcția de maistru (nici măcar inginer). Prin decizia 168/ 16.07.90, directorul trustului își aprobă propria „creație“. Modifica­rea a fost operată și în carnetul de muncă al lui S.M., fără a-i fi comu­nicată această măsură. Paradoxal, la loturile 502 și 504, în funcțiile de șefi de lot sînt promovați doi mai­ștri: Paul Roncea și Florea Vîlcea, ambii urmînd ca în anul viitor să fie pensionați pentru limită de vîrstă. Salariul lui S.M. scădea odată cu leul Consecințele acestor schim­bări de posturi și de funcții s-au răsfrînt asupra lui S.M., prejudici­­indu-l moral și material, din funcția de șef de brigadă a fost retrogradat în funcția de maistru, fără a i se fi reținut nici o vină (abatere disci­plinară, incompetență, etc.). Sala­riul i-a fost diminuat pe perioada 10 februarie - 30 iunie '90, de la 4.920 lei plus 230 lei indemnizație de conducere, la 4.740 lei și o indemnizație de „conducere“ de 165 lei, iar de la 1 iulie '90 la 14 februarie '91, de la 4.740 la 3.175 lei. Asta în timp ce prețurile urcau. „Reputația mea profesională — declară ing. S.M. — a avut de suferit tocmai datorită lipsei orică­rei motivații cu privire la retrogra­dările succesive dictate de intere­sele ing. L.V.“. ...Și iar schimbări Începînd cu 15 februarie 1991, T.C. Dolj își încetează existența, fiecare subunitate devenind socie­tate comercială „independentă" cu personalitate juridică. Prin Decizia nr. 71/1.02.91 a Prefecturii Dolj, Șantierul nr. 5 - Instalații a devenit S.C. „Grup Instalații" - Dolj. Ceea ce urmează după data de 15 fe­bruarie 1991 — cînd și această so­cietate își obține „independența“ — este de domeniul incredibilului. Vom continua cu dezvăluiri ce depășesc orice imaginație, dar care sunt acoperite cu acte auten­tice. • Florin ȚANOVICI

Next