Gazeta de Sud, noiembrie 1996 (Anul 2, nr. 502-527)

1996-11-01 / nr. 502

502 / vineri, 1 noiembrie 1996 1^— ACTUALITATE GAZETA de Si l» Un părculeț cu vite la păscut Locuitorii din Turceni s-au obișnuit cu zgomo­tele din împrejurimi, cu praful de cărbune, dar nu se pot lipsi de condițiile elementare care constituie un minimum strict necesar existenței: apa rece, care are mai mult aspect de mîl, curge seara, cel mult o oră și jumătate, doar la etajele inferioare, iar de apă caldă nici nu poate fi vorba; subsolurile pline cu apă sunt adevărate crescătorii de țînțari; containerele cu gunoi nu sunt ridicate cu lunile, iar în jurul lor mișună haite de cîini vagabonzi; vara, spațiile verzi dintre blocuri și părculețul din centrul comunei sunt luate cu asalt de vite și păsări; nu există spații de joacă pentru copii; străzile, dacă pot fi numite așa, nu sunt prevă­zute cu rigole de scurgere, devenind greu accesibile pe timpul ploilor; conducta de alimentare cu gaze, începută înainte de 1989, a fost abandonată, cu toate că ar mai fi necesare doar cîteva operații pînă la finalizare; în blocurile neterminate, balcoanele au fost transformate în cotețe de păsări, iar de jur-împre­­jurul blocurilor au răsărit cotețe pentru porci. Se încasează bani pentru... nimic Cheltuielile de întreținere suportate de locatari sunt foarte mari în raport cu serviciile (ne)oferite de RAGOL, fapt pentru care locatarii apreciază, pe bună dreptate, că personalul acestei regii „sfidează cu nerușinare locatarii, singura lor activitate fiind desfă­șurată cu sîrg în cîrciumile de la parterul blocurilor“. Să te tot sporești cu așa muncă, să beneficiezi de ore suplimentare și alte sporuri (de toxicitate alcoolică, de mahmureală, de­borîtură, de mers pe două căi sau în patru labe). Și pe drept cuvînt locatarii îi arată cu degetul: „Cum este posibil ca instalațiile de alimentare cu apă și căldură să nu fie verificate niciodată?“ „Cum este posibil să scapi pompe în puțuri, pompe pe care nu le mai recuperează nimeni. Unele pompe sunt arse pentru că omul care le are în primire nu știe nici să le folosească, nici să le întrețină și pe deasupra nici nu are cine să-i tragă la răspundere, motiv pentru care ni se dă apă cu țîrîita.“ „Cum este posibil ca o circiumă să fie racordată la rețeaua de încălzire, iar școala, în care învață sute de copii, nu?“ Primăria promite de ani de zile că va lua măsuri, la fel cum a promis să-l destituie și pe Nicolae Para, directorul RAGOL, dar încă nu s-a decis... să se țină de cuvînt. Singura soluție: FE Turceni De ce Colonia Turceni, creșa, spitalul și hotelul beneficiază în permanență de apă rece și caldă? Este un secret știut de toată lumea. Punctul termic care le deservește este subordonat termocentralei și nu RAGCL-ului. Avînd în vedere faptul că majoritatea locata­rilor din aceste blocuri vitregite lucrează la ter­mocentrală, credem că o soluție ar fi ca FE Turceni să preia cele două puncte termice, cît și circuitul de alimentare cu apă rece, iar deservirea lor să fie asigurată de oameni care locuiesc în aceste blocuri, care ar fi interesați de funcționarea acestora în con­diții optime și nu de oameni care locuiesc în case, sau din sat, cărora puțin le pasă dacă este sau nu apă și căldură. De data aceasta GdS este pe recepție și așteaptă să vadă cine face primul pas pentru a-i trezi din hiber­nare pe cei plătiți pentru a asigura condiții omenești acestor oropsiți de soartă, cărora pînă și Dumnezeu pare a le fi întors spatele... • E­ TERENȚE Se pare că răbdarea locatarilor din blocurile comunei Ibiceni a ajuns la limită. Nici o scuză nu poate justifica tăcerea cu care factorii de decizie răspund numeroaselor memorii care le-au fost adresate. Sătui de nepăsarea crasă a acestora, locatarii și-au pus ultima speranță în Dan Ilie Morega, prefectul județului Gorj, căruia i-au trimis un memoriu. Memoriul este semnat de 85 de locatari din comună și este însoțit de o adresă-avertisment chiar din partea Uniunii Județene a Sindicatelor Libere Gorj (U.J.S.L.R.), de pe lîngă C.N.S.L.R.-Frăția, semnată de Constantin Retezeanu în calitate de președinte, și Gheorghe Tobă, secretar: „Menționăm că asemenea aspecte au fost semnalate și de organizațiile sindicale din zonă în repetate rînduri, dar, pînă în prezent, nu s-au întreprins măsurile ce se impun. Situația actuală fiind tensionată, existînd riscul producerii unor stări conflictuale, rugăm să acționați în consecință“. Oamenii au sperat că sesizările lor vor fi luate în considerație și condițiile de trai vor fi îm­bunătățite, dar au ajuns la concluzia că totul este în van. Bunele lor intenții și speranțe s-au lovit de zidul de netrecut al birocrației și nepăsării celor care se mai îmbată cu sloganul: „Ziua trece, leafa merge“. Ancheta La Turceni mocnește revolta Primăria Cernătești își construiește un i­­ar­ar nou sediu pe un teren care nu-i aparține Primăria din comuna Cernătești își construiește un nou sediu pe un teren luat abuziv. în 11 iulie 1995, primarul de la acea dată, Nicolae Ionașcu, a întocmit adeverința cu numărul 379 în care era specificat: „Se adeverește prin prezenta că terenul situat în zona centrală a satului Cemătești, comuna Cemătești, județul Dolj, cu încadrare în cvartalul XIII, parcela 116, în suprafață de 1.000 m.p., este proprietatea privată a Pri­măriei Cemătești, județul Dolj și este des­tinat pentru construcția noului sediu pentru Consiliul Local Cemătești“. în realitate, terenul luat în posesie de Consiliul Local Cemătești a aparținut Au­rorei Viera; în urma decesului acesteia, No­tariatul de Stat județean Dolj a întocmit la cerere certificatul de moștenitor nr. 1.062/ 1986, din 4.06.1986 prin care o casă de că­rămidă și un teren de 250 m.p. aflate în cen­trul comunei au revenit de drept celor cinci moștenitori: Iulia Căpitănescu, Dina Cim­­poierița, Constantina Mateescu, Maria Cio­­banu și Nicolae Vieru. Prin înțelegere între frați, de gospodă­rirea terenului s-a ocupat Nicolae Vieru. Noul primar continuă demersurile făcute de predecesorul său Pe 14 august 1996, noul primar Ale­xandra Marcu trimite o adresă lui Nicolae Vieru, prin care îl înștiințează că s-a hotărît în consiliul local ca suprafața ce a aparținut Aurorei Vieru să fie trecută în administrarea Primăriei Cernătești. Nicolae Vieru urma să primească în schimbul acestui teren o su­prafață similară, dar în extravilan, la 2 km de Cernătești. Nicolae Vieru ne-a declarat: „Vechiul primar îmi zicea să-i dau lui te­renul pentru a-și face casă. Eu nu am vrut, dar mi-a zis că pînă la urmă tot mi-l ia. Du­pă ce a venit primar Alexandra Marcu, mi-a spus că îmi dă un alt loc, tot prin zonă. Am refuzat. Pînă la urmă a fost pus în discuție un teren la hotarul Corniței de 36 de ani, dar măsurați sunt numai 32,5. Primarul a făcut o hîrtie, dar eu nu am semnat-o. Acum deja au început să construiască noul sediu pe terenul meu“. „N-am făcut nici o afacere cu nimeni“ Alexandru Marcu ne-a specificat că materializarea construirii primăriei a fost făcută de Nicolae Ionașcu, vechiul primar. Anul acesta s-a lucrat la fundația primăriei și s-au obținut 55 de milioane de la buget pentru această lucrare. „Eu cînd am venit aici, cetățeanul Ni­colae Vieru cerea pe acest teren niște pruni și porumbi. L-am luat și i-am zis «Dumneata ai fost consilier și știi despre lucrul cu primăria. Ce pretenții ai?» I-am dat un loc de 36 de ani. în ședința de consiliu s-a discutat pro­blema și ne-am gîndit să facem schimb de teren. Noi am tratat cu Nicolae Vieru pentru că el lucra acest teren. Am făcut totul cu gînduri bune și el a semnat un proces ver­bal“, a continuat Alexandra Marcu. Primarul comunei nu consideră că s-a comis o ilegalitate, producîndu-se un schimb și că oricum terenul respectiv este pentru utilitatea comunei. „N-am făcut nici o afacere cu nimeni, ceea ce am făcut este legal. Omul a luat 36 de ani la Cornița. Noi, practic, din terenul lui am luat șase ani, pentru că ei sunt cinci moștenitori. El zice că sunt 32 de ani la Cor­nița pentru că pe lîngă teren este un drum și îi afectează locul“, a încheiat Alexandra Marcu. • Ingrid TEGLAS: Mihaela FRANCOVSCHI Două personalități ale teatrului american inaugurează pe scena Naționalului din Craiova colaborarea cu România Considerat unul dintre pilonii culturali ai țării și ai Europei, Teatrul Național din Craiova este gazda unor oaspeți americani de prestigiu. Pe 9 februarie 1997, va avea loc la Craiova premiera unei... premiere: pentru prima dată în România, o colaborare româno-america­­nă va da naștere unei remarcabile interpretări scenice. Este vorba despre piesa „Tărîmuri întunecate“ apar­­ținînd dramaturgului Harding Lemay și regizată de Tom Feister. Lemay este deținătorul a două premii Emmy pentru scenarii TV, premiu echivalent cu Osca­­rul pentru interpretare, iar Ferster este profesor la studi­oul „Lee Strassberg“, frecventat de mari actori ameri­cani. Cea mai prestigioasă scenă a țării beneficiază, în exclusivitate, de colaborarea cu aceste două persona­lități artistice. Și tot în exclusivitate, pentru Gazeta de Sud, domniile lor au binevoit să ne mărturisească: „Scriu piese de teatru de peste 30 de ani, spune Harding Lemay, îmi aparțin, de asemenea, sute de scenarii pentru televiziune și mi-am pus semnătura pe numeroase seriale TV. Piesa de teatru „Tărîmuri întunecate“ se joacă pentru prima oară în România. Acest lucru este îmbucurător pentru mine, cu atît mai mult cu cît, fiind o piesă dificilă, actorii dumnea­voastră fac față cu succes. Sînt extraordinari. Am găsit aici o trupă de teatru cu adevărat profesionistă. In piesa mea vorbesc despre oameni care supraviețu­iesc unui lagăr de concentrare nazist, despre soldați americani pentru care supraviețuirea reprezintă uni­cul scop. Pot să spun că în cele trei săptămîni de cînd eu și colegul meu ne aflăm aici, actorii craioveni au făcut progrese uriașe. Ceea ce au ei și, din păcate, nu prea au alții, se traduce printr-un adevărat profesio­nalism: disciplină, conștiinciozitate, muncă, dăruire“. La rîndul său, regizorul piesei, Tom Fernter, ne-a spus: „De foarte puține ori am avut prilejul să cola­borez cu actori de o asemenea ținută profesională. Avem în trupă chiar un student la actorie, Nicu Vicol, foarte talentat. Talentați sunt toți, fără excepții, ceea ce a făcut ca alegerea să fie dificilă. Unii însă au fost foarte asemănători personajelor din piesă, cum ar fi Natașa Raab, care a corespuns aproape în totalitate personajului interpretat de ea. în piesă avem nouă actori minunați. Dar zilnic învățăm, unii de la alții, ne descoperim unii pe ceilalți. Și e minunat!“. • Anamaria DUMITRESCU-MUSCALENCO Școala din Malu Mare va primi pămînt Cele patru hectare de teren arabil ce au aparținut, înainte de reforma învățămîntului (în anii ’47-’48), Școlii cu clasele I-VIII din Malu Mare, nu i-au mai fost înapoiate după revoluție. Prin Le­gea 18/1991 a fondului funciar, bisericile au reintrat în proprie­tatea terenurilor stipulate în re­gistrele agricole, dar instituțiile de învățămînt, ba. Deși a fost dată ulterior o ordonanță guvernamen­tală, care reglementa înapoierea terenurilor către școli, la Malu Mare lucrurile nu s-au schimbat. „înainte de ultimele alegeri locale, Comisia pentru Legea 18/ 1991 din Malu Mare a împărțit pămîntul școlii la mai mulți lo­cuitori ai comunei. Deși am făcut mai multe adrese către conduce­rea primăriei, nu am mai avut po­sibilitatea să reintrăm în posesia terenului. La ultima întîlnire pe care am avut-o cu primarul, acesta ne-a spus că ne poate da două hec­tare de teren, dar departe de sat. Ar fi binevenită o suprafață de te­ren pentru școală din două moti­ve: am depinde mai puțin de pri­mărie din punct de vedere finan­ciar, prin produsele agricole pe ca­re le-am putea cultiva și comer­cializa, acest teren putînd fi folosit și­ ca bază practică pentru elevii școlii. Dar ar fi foarte bine ca acest teren să fie mai aproape de școală pentru a putea fi valorificat corespunzător de către elevi“, ne-a declarat Dumitru Duță, direc­torul Școlii din Malu Mare. Majoritatea elevilor acestei școli vor fi agicultori și ar trebui într-adevăr să aibă unde învăța cum se altoiește vița-de-vie sau cum se cultivă o plantă. Situația fostului teren al școlii a fost dis­cutată în ședința din 18 octombrie­ a Consiliului Local Malu Mare. „Membrii consiliului local au hotărît ca școlii din localitate să i se dea în folosință un lot de teren, dar poziționat în altă parte decît vechiul teren. S-au discutat mai multe variante și s-a optat pentru un lot de grădină, o cul­tură mare­­ de porumb, spre exemplu­­ fiind mai greu de lucrat de către copii. In cel mult două săptămîni, această pro­blemă va fi rezolvată“, a declarat Marin Motoi, viceprimarul co­munei Malu Mare. • Relu GEORGESCU • Foto: Eugen TUDOR

Next