Gazeta de Sud, martie 1998 (Anul 4, nr. 906-931)

1998-03-02 / nr. 906

906/Iuni. 2 martie 1998 [Ö | GAZETA de SUD E Ei Efc AMI E­LfLI Culf I II M­­­E. Guvernul nu s-a făcut frate cu FMI pentru a trece puntea N­egociatorul-șef al FMI în relațiile cu România a plecat așa cum a venit. Nu ne referim la mijlocul de trans­port - avionul, cu escală la Amsterdam - ci la faptul că a treia tranșă a împrumutului stand-by cifrată la 86 de milioane USD nu va sosi prea curînd în visteria de la București. Cum părerea noastră despre profesionalismul domnului Paul Thomsen și priceperea sa în ale reformei, în gen­eral, și în ale reformei românești, în mod special, ne-am expus-o de mai multe ori pînă acum, nu vom insista aici asupra justeței deciziei domniei sale de a-și lua picioarele la spinare, părîndu-ne la Washington DC că nu i-au fost respectate indicațiile - era să scriem „indicațiile“­­ pre­țioase. Vom arăta doar care sunt la această oră în plan practic consecințele acestei decizii. Cea mai evidentă consecință este legată de absența concretă a banilor destinați finanțării deficitului bugetar. Chiar dacă nu avem încă un buget pe acest an­­ asta și datorită cerbiciei domnului Thomsen și politicianismului ieftin al unor lideri de partide care profită de moment pentru a împinge în corzi cabinetul Ciorbea - învățămîntul, sănătatea, cercetarea, ordinea publică și apărarea consumă resurse. Conform cutumei, banii pentru sectoarele bugetare sunt eliberați de vistieria statului în baza unor estimări provizorii. Vistieria nu este un sac fără fund, iar guvernul nu a reeditat legendara performanță a unor alchimiști de a preschimba plumbul în aur. în cazul în care vistieria se golește, România intră în ceea ce se numește colaps bugetar. Sigur, se poate replica­­ și s-a replicat deja - că bugetul statului nu stă în 86 de milioane USD. Este perfect adevărat. Cu un amendament. Și aici ajungem la cea de-a doua consecință, poate cea mai severă. Semnalele negative emise de FMI sunt receptate ca atare de piețele financiare in­ternaționale. în aceste condiții, posibilitatea statului român de a apela pentru finanțarea deficitului la împrumuturi sub forma emi­siunilor de fonduri - așa cum s-a procedat în anii anteriori pe piața de capital niponă și pe piața de capital germană - este mult redusă, dacă nu imposibilă. Corigența FMI îi îndeamnă pe potențialii investitori străini - fonduri de investiții, bănci de dezvoltare etc. - la prudență. Sau la impunerea unor condiții - creșterea gradului de risc implică evident necesitatea ofe­ririi unei dobînzi mult mai mari­­ greu de acceptat fără o amanetare serioasă a viitorului. Deja statul a apelat și la buzunarele populației, vînzînd titluri de stat, prin CEC, în două tranșe succesive care au însumat 300 de miliarde de lei și care s-au bucurat de un mare succes. Dar acest mijloc de împrumut este o sabie cu două tăișuri. Titlurile au o perioadă de maturizare extrem de scăzută - trei luni - iar dobînda oferită (75 la sută pe an) este foarte mare, obligînd statul la un efort considerabil atunci cînd va sosi scadența, o scadență, așa cum scriam, foarte apropiată. Se pune problema unor emisiuni de titluri în valută, de asemenea cu o dobîndă foarte atractivă (peste nivelul oferit de băncile comerciale), în vederea scoaterii de la saltea a faimosului miliard de dolari bănuit a­sta ghemuit acolo. Dar, la fel ca în cazul titlurilor în lei, termenul de maturizare ar trebui să fie foarte scurt (într-o economie labilă, așa cum este aceea a României, populația nu are încredere în plasamentele pe termen mediu sau lung) și, în plus, dat fiind faptul că accesul la valută nu mai este limitat, ar exista riscul dolarizării eco­nomiilor bănești ale populației. O a treia consecință a plecării intempestive a domnului Paul Thomson este legată chiar de unul dintre motivele invocate de domnia sa, adică de construcția bugetului. Thomson a clătinat nemulțumit din cap atunci cînd i s-au prezentat - conform unor surse guvernamentale - nu mai puțin de cinci variante diferite de buget, dovedindu-se nu numai chiu­bușar, dar și încremenit în niște idei fixe. Cei doi mari piloni ai construcției bugetare sunt rata inflației și deficitul estimat. S-a acceptat în principiu că datele inițiale - o rată anuală a inflației de 37 la sută și un deficit de 3,6 procente din PIB­­ sînt nu numai prea ambițioase, dar de-a dreptul nerealiste. Cu o zgîrcenie demnă de un Hagi Tudose, negociatorul-șef a fost de acord să mai lase ceva de la dînsul, dar nu suficient pentru a constitui o bază serioasă de la care să se pornească la finalizarea proiectului de buget. Corsetul oferit de FMI este atît de strîns incît îl lasă fără aer pe cel care va îndrăzni să-l poarte. Din ecuația domnului Thomsen va rezulta - în cazul în care va fi respectată - un buget­­dinamită pe plan social. Așadar executivul are de ales: Fie va respecta indicațiile FMI, con­struind un buget kamikadze (care poate antrena și o sinucidere politică), fie va arunca la coș opiniile lui Poul Thomsen, și­ atunci adiv acord stand-by. Ambele variante conduc de fapt pe drumul destabilizării reformei, spulberării păcii sociale și în final la păgubitoarea soluție a alegerilor anticipate. O zicală românească sună cam așa: „Spune ca ei și fă ca tine“. Dacă vreți, cabinetul Ciorbea plătește în relațiile cu FMI excesul de sinceritate. Așezîndu-se la masa verde cu cărțile pe față, actualul executiv a dorit să demonstreze că nu dorește supraviețuirea cu prețul imoral al jumătăților de adevăr. în majoritatea covîr­­șitoare a cazurilor, FMI a acordat împrumuturi în baza unor planuri pe care beneficiarii acestor împrumuturi nu aveau nici cea mai mică intenție să le pună în practică. Este păcat că negociatorii Fondului au lăsat cu fondul în baltă tocmai un guvern care a refuzat să mintă: în vremea lui Ceaușescu, de exemplu, ei s-au dove­dit mult mai largi la pungă, deși erau mințiți cu o nerușinare ieșită din comun. Poate că există o explicație. Copita pe care FMI a trîntit-o în obrazul guvernului Ciorbea și a partidelor politice care-l susțin pare a avea „misiunea“ să spună că șefii domnului Thomsen nu sunt pe deplin mulțumiți de rezultatul alegerilor din toamna anului 1996 și doresc o nouă confi­gurație a hărții puterii politice în țara noastră. Există însă și varianta - tot trăim în epoca scenariiei - potrivit căreia în spatele acestor gesturi cu tentă de imixtiune în viața politică, ce a adus tot mai frecvente și vehemente critici la adresa instituției în cauză, să se afle interese economice ce n-au nici o legătură cu interesele FMI. Sau cu țelul pentru care a fost creat. Despre care vom scrie la momentul potrivit. • Eugen Ovidiu CHIROVICI Premierul Ciorbea și miniștrii cabinetului său nu nu comentează negocierile cu FMI I Nici eșec, nici impas, ci amînare" Miniștrii cabinetului Ciorbea consideră că nesemnarea celor două aide-memorie cu FMI și neacordarea celei de-a treia tranșe nu reprezintă un eșec sau un impas în negocierile cu FMI, ci doar o amînare. Delegația FMI, condusă de Paul Thomsen, negociatorul șef al FMI pentru România, a părăsit România, urmînd să revină pentru a relua discuțiile după ce guvernul de la București va finaliza proiectul de buget pe 1998, va decide măsurile pentru echilibrarea bugetului (fie prin creșterea veniturilor la buget prin impozite suplimentare, fie prin micșorarea cheltuielilor bugetare) și va accelera în mod vizibil procesul de restructurare și privatizare. Deși se aștepta ca în urma negocierilor cu FMI, care au durat aproximativ două sâptămîni, să fie semnate două aitle-memoire pentru politicile fiscale, financiare și monetare, respectiv pentru reformele structurale Paul Thomsen s-a reîntors la Washington, lăsînd guvernul să decidă asupra măsurilor pe care le va lua. Propunerile executivului vor fi transmise la Washington pentru a fi analizate și de experți ai FMI. După ședința de guvern de vineri, premierul Ciorbea și miniștrii cabinetului său și-au exprimat opiniile despre negocierile cu FMI Victor­­ Sorbea: „Vom primi tranșa a treia“ Victor Ciorbea: „S-a întocmit un aide-memoire care conține elementele esențiale privind măsurile de reformă structurală și de macrostabilizare. Trebuie întocmite anumite detalii tehnice, după care se pot finaliza negocierile cu FMI. Trebuie făcute ultimele verificări în cadrul unor instituții bancare, pentru elaborarea unor programe de restructurare adec­vată. Negocierile cu FMI nu se află într-un moment delicat. Sunt convins că vom primi tranșa a treia după ce finali­zăm detaliile tehnice pentru programul economic pe întregul an 1998.“ „O pauză binevenită“ Ilie Șerbănescu, ministrul refor­mei: „Cred că e o pauză binevenită. Ro­mânia are niște întîrzieri, recunoscute de altfel, în legătură cu reformele struc­turale­ în această pauză trebuie să-și definitiveze aceste reforme pe care tre­buie să le facă neapărat în cursul anului 1998. Aceste reforme structurale au im­portanța lor în sine și au un impact asu­pra bugetului. De aici, rezultă proble­mele care au apărut în legătură cu bugetul. Cred în această pauză și noi sîntem determinați să o folosim cît mai bine posibil. Dacă nu va exista un ase­menea program de reforme structurale, serios și dur, toate constrîngerile mo­netare dintr-un pachet în care ar intra bugetul, politica de curs valutar și cea monetară propriu-zisă nu vor avea re­zultate și vor fi inutile. Dacă va exista un program structural serios, aceste constrîngeri bugetare și monetare vor fi mult mai mici și cu mult mai puține șanse de a răni populația. Problema este că mingea se află la partea română și cred că FMI a simțit nevoia de a se deta­șa de orice fel de implicare în probleme­le politice care există în momentul de față. FMI nu vine în România cu bani ca să facă privatizare. Asta este treaba unor investitori. Amînarea tranșei a tre­ia nu este un semn bun, de aceea cred că pauza trebuie folosită cît mai serios. Restructurarea este obligatorie, dar ea nu poate fi făcută nici improvizat, nici peste noapte. Una e să privatizezi piese atractive și alte piese care produc pierderi în economia națională. Este necesar să fie oferite spre privatizare ambele piese, pentru că au efecte bune, dar din puncte de vedere diferite. Pri­mele pot fi vîndute pentru a aduce fon­duri de folosit în restructurări, celelalte pentru a elimina povara pe care pier­derile pe care le reprezintă aceste între­prinderi o fac asupra bunului public.“ Mrel Țariuc: „Poate să fie și mai rău“ Mirel Țariuc, secretar de stat la Ministerul Turismului. „Eu cred că poziția FMI a fost una de amînare a semnării documentelor pe care trebuia să le semnăm, pentru că în domeniul privatizării se manifestă întîrzieri foarte mari. Personal, eu sunt bucuros că nu au închis o poartă de discuții și că așteaptă totuși ceea ce vom rezolva noi. Putea să fie și mai rău. Este foarte posibil să semnăm în două-trei săptămîni un acord cu FMI, după ce vom lua anumite măsuri pentru buget și este posibil să nu-l sem­năm, în funcție de deciziile pe care le vom lua noi. în ceea ce privește acordarea tranșei de împrumut, este vorba de o decizie politică. Trebuie să vedem exact care sunt influențele acelor măsuri și, în funcție de acestea, trebuie să ve­dem dacă măsurile sunt conve­nabile pentru politica pe care vrem să o ducem noi sau nu. Cred că, dacă FMI va vedea că ne îndreptăm spre reformă într-un ritm mai accelerat, se va semna acordul. Alexandru Athanasiu: „Va fi un an greu“ Alexandru Athanasiu, ministrul muncii și protecției sociale: „Nesem­narea acestui ai de-memoire nu repre­zintă nici un eșec și nici un succes, ci reprezintă o amînare a semnării unui document, în ideea că semnarea aces­tuia, care poate însemna și acordarea celei de-a treia tranșe, presupune luarea unor măsuri prealabile de restructurare economică pe care guvernul trebuie să le ia probabil pînă la începutul lunii aprilie. Guvernul trebuie să ia acele măsuri foar­te dure pentru că numai așa putem ieși din această criză. Pe mine nu mă îngri­jorează cum mă descurc eu, ci cum vor reuși românii să se descurce într-un an de austeritate. Va fi un an greu.“ Pentru Ion Diaconescu ,n­u este nimic schimbat în raporturile cu FMI“ Președintele PNȚCD, Ion Diaco­nescu, consideră că, după adoptarea Legii Bugetului, este posibilă încheierea acordului cu FMI. Diaconescu a declarat sîmbătă că semnarea documentelor cu FMI se ami­nă pînă cînd guvernul va reuși să gă­sească o soluție de armonizare a punc­telor de vedere proprii cu cele ale FMI. „Nu este nimic schimbat în rapor­turile cu FMI“, a spus Diaconescu, ară­­tînd că actele finale ale discuției cu FMI - cele două aide-memoire - vor fi stabi­lite ulterior adoptării bugetului de stat pe 1998. „Punctele de vedere se apropie" Andrei M­­arga, ministrul educa­ției naționale. „Concluziile Guvernului sînt similare cu cele ale FMI, din cîte s­­a putut stabili la o comparație, și anume că în construcția bugetului trebuie luate în seamă criteriile economice puse în discuție și de guvern, și de FMI și trebuie accelerat procesul de restructurare și privatizare în economie. Pri­mirea tranșei nu este o pro­blemă atît de dificilă. Pro­blema cheie este accelerarea privatizării și restructurării. FMI continuă discuțiile și, după ce guvernul anunță măsurile de construcție a bugetului, pe de o parte, și, pe de altă parte, pentru pri­vatizare, reprezentanții FMI vor reveni pentru a continua discuțiile și a pregăti pașii, inclusiv tranșa de împrumut. Se lucrează intens la proiectul de buget. Vineri a avut loc o discuție aprofundată asupra alimentării bugetului cu resurse: într-o aproximare optimistă, bugetul va fi gata la finele lunii martie și, într-o aproximare ceva mai relaxată, la mijlocul lunii aprilie. Despre relațiile cu FMI nu se poate spu­ne că stagnează. Construcția bugetului, privatizarea, restructurarea înaintează, așa încît punctele de vedere se apropie.“ Constantin Dud­u Ionescu: „Este un pas înainta“ Constantin Dudu Ionescu, mi­nistrul apărării: „Este un pas înainte spre concluzionarea memorandumului în mai“. Nicolae Văcăroiu recomandă guvernului Ciorbea să procedeu în relațiile cu FMI după modelul cabinetului Văcăroiu Fostul prim-ministru Nicolae Văcăroiu consideră că guvernul Ciorbea a pornit greșit negocierile cu FMI încă din 1997. El a declarat sîmbătă că de fapt, guvernul nu a negociat cu FMI atunci cînd a acceptat „acele condiții care au provocat o cădere a economiei“, „îl rog să continue acordurile încheiate de noi în anii anteriori“, a recomandat Văcăroiu. Fostul premier a arătat că FMI impune în prezent condiții suplimentare, cum ar fi încadrarea deficitului bugetar la 3,6 la sută din PIB, ceea ce va creea „probleme serioase“. El l-a acuzat pe fostul ministru al finanțelor, Mircea Ciumara, că nu a mai operat în bugetul pe 1997 cheltuielile de întreținere necesare asigurării echipamentelor și investițiilor în unele sectoare bugetare. Văcăroiu a mai spus că gestionarea proastă a bugetului a dus la căderea vertiginoasă a veniturilor bugetare. „La ora actuală, FMI a plecat, iar guvernanții fierb în soc propriu, pentru că nu au soluții să respecte condițiile impuse“, a afirmat Văcăroiu. El a adăugat că această situație va crea o cădere economică mai accentuată față de 1997 întrucit România va pierde piețele la export, iar populația a ajuns la „o limită insuportabilă“. Văcăroiu consideră că soluția pentru ieșirea din acest impas este un alt guvern, o altă coaliție politică și reluarea negocierilor cu FMI „pe baze serioase“.

Next