Gazeta de Sud, septembrie 1999 (Anul 5, nr. 1366-1391)

1999-09-01 / nr. 1366

1366 / miercuri, 1 septembrie 1999 m EVENIMENT FIINDCĂ DIN LIPSĂ DE COMENZI AU RĂMAS FĂRĂ LUCRU Angajații din industria românească de apărare au ieșit în stradă Sindicaliștii de la Uzina Mecanică Filiași vor sta timp de patru zile la poarta fabricii Aproximativ 420 de angajați ai Uzinei Mecanice Filiași au protestat ieri, între orele 13.00-15.00, pe plat­forma din fața fabricii, față de situa­ția dezastruoasă în care se găsește industria de apărare din România. Sindicaliștii consideră că această si­tuație a fost generată de lipsa co­menzilor ferme din partea Minis­terului de Interne, Ministerului A­­părării Naționale și Serviciului Ro­mân de Informații, principalii be­neficiari ai fabricii din Filiași. Ma­joritatea fabricilor de armament a trebuit să se reprofileze, Uzina Me­canică Filiași producînd în prezent, printe altele, balamale industriale. Prin aceste acțiuni, care vor du­ra patru zile, sindicaliștii speră să obțină prelungirea prin ordonanță de urgență a prevederilor Legii 78/ 1995 pînă la sfîrșitul acestui an, fi­nanțarea imediată a programelor de înzestrare a armatei și aplicarea în­­cepînd cu 1 septembrie a prevede­rilor Ordonanței de Urgență a gu­vernului nr.98/1999, privind acor­darea plăților compensatorii pentru angajații disponibilizați. Reporturi mari, bani deloc în anul 1998, de la toate fabri­cile de armament din țară au fost disponibilizați aproximativ 10.000 de oameni. Marin Bădescu, liderul Sindi­catului Liber din Uzina Mecanică Fi­liași, spune că promisiunile făcute de guvern nu au fost respectate: „Pentru ca sindicatele să fie de acord cu restructurarea întreprinderilor din acest domeniu, ni s-a promis că în anul 1998 vor fi alocate 580 de miliarde de lei pentru punerea pe picioare a acestui sector. Din cauză că guvernul nu a putut să ne asigure acești bani în 1998, la începutul acestui an, banii promiși anul trecut s-au reportat pentru 1999, ba chiar au fost suplimentați, pe hîrtie, cu încă 380 de miliarde de lei. Pînă la această dată nu am văzut nici un leu“. De la armament la balamale Din anul 1990, cînd fabrica din Filiași avea 1.180 de salariați, și pînă în prezent, cînd au mai rămas nu­mai 420 de angajați, comenzile pen­tru industria de apărare au acoperit numai 2% din capacitatea de pro­ducție a uzinei și s-a lucrat numai trei luni pe an. Salariații au fost plă­tiți, în baza Legii 78/1995, cu 75% din salariul mediu brut, fără sporu­ri, care la Uzina Mecanică Filiași nu depășesc 1.600.000 de lei. Pentru a avea totuși activitate, conducerea u­­zinei a obținut din partea unei firme franceze un contract de producție de balamale industriale în valoare de 350 de milioane de lei lunar. Pe lîngă acest contract, Uzina Mecanică Fi­liași mai are o singură comandă în valoare de 400 de milioane de lei pe lună din partea SRI, care acoperă numai 1% din capacitatea de pro­ducție a întreprinderii. Acțiunile de protest se vor încheia în fața guvernului Marin Bădescu spune că acțiu­nile vor continua pînă la soluționa­rea tuturor revendicărilor: „în pri­mul rînd dorim să muncim. Guver­nul nu ne dă comenzi și din această cauză nu putem să ne luăm salariul întreg. Cerem executivului să orga­nizeze peste o săptămînă o întîlnire patronată de Radu Berceanu și Vic­tor Babiuc, la care să participe și mi­nistrul finanțelor și cel al muncii și protecției sociale pentru a se analiza situația în care se află industria de apărare“. în cazul în care revendicările sindicatelor din industria de apărare nu vor fi soluționate, pe data de 12 septembrie toți angajații din acest sector se vor afla la București, unde va fi organizat un mare miting de protest. • Petroniu MUSCALENCO MITING FULGER LA SC AVIOANE SA CRAIOVA Protestatarii au hotărît, cu un picior pe scara autobuzului să se alieze cu confrații din apărarea țării Sindicaliștii de la SC AVIOANE SA Craiova au desfășurat ieri, 31 august, un miting de so­lidaritate cu confrații lor din sectorul produc­ției de apărare din țară, în fața intrării insti­tuției. Manifestația a început la ora 15.30, cu o jumătate de oră înainte de încheierea progra­mului de lucru. Florin Tanăsoiu, președintele sindicatului, le-a prezentat celor 1.000 de colegi revendicările pe care salariații din industria de apărare românească le tot spun guvernanților. Sindicaliștii de la Avioane s-au grupat pe prie­tenii și puteai să auzi cu ușurință cam ce pro­bleme erau mai importante: cum să desfunzi carburatorul, ce mai gătesc gospodinele sau ce s-a mai întîmplat în telenovelele omniprezente pe posturile de televiziune. Numai cei care stă­teau în fața vorbitorilor au ascultat cam ce îi frămîntă pe constructorii de armament. Pentru că autobuzele speciale se aflau deja în parcare, fix la ora 16.00 angajații de la Avioane s-au îm­barcat cu destinația acasă. Normal, doar se ter­minase o zi de lucru. Cert este că după cum au declarat liderii de sindicat, cei de la Avioane vor participa la acțiunile pe care sindicatele din sectorul de apărare le vor desfășura. • Mariana BUTNARIU 8.000 de sindicaliști de la CUGIR SA au participat la mitingul de protest Peste 8.000 de sindicaliști de la societatea CUGIR SA, județul Alba, au participat marți între orele 11:00-12:00 la un miting de protest în piața centrală a orașului pentru a atrage atenția guvernului asupra situației în care se află industria de apărare din România. Pe lîngă revendicările generale ale sindicatelor din in­dustria de apărare, sindicaliștii de la CUGIR SA solicită guvernului să prezinte o situație exactă din care să rezulte utilitatea societății lor pentru industria românească și capacitatea optimă la care aceasta ar trebui să producă pentru a de­veni rentabilă. Liderul Sindicatului Liber al so­cietății CUGIR SA, Crăciun Herlea, a declarat într-o conferință de presă desfășurată după mi­ting că programul de restructurare al societății, aprobat de guvern în 2 august prevede dispo­nibilizarea a 1.500 de angajați. Herlea a arătat că sindicatul societății nu se opune disponi­bilizărilor în condițiile în care salariații care vor intra în acest program vor primi anticipat 20 de salarii compensatorii în valoare de 1,6 milioane de lei fiecare. Reprezentanții Ministerului In­dustriilor și Comerțului au afirmat în cadrul întîlnirilor pe care le-au avut cu sindicaliștii și cu administrația CUGIR SA, că situația socie­tății poate fi redresată doar prin alocarea a a­­proximativ 70 de miliarde de lei obținuți din privatizare, fonduri care însă întîrzie să fie alo­cate, a precizat Herlea. MApN va lansa comenzi către industria de apărare doar în limita bugetului existent Ministerul Apărării Naționale nu va lansa comenzi către industria de apărare decît în limita propriului buget, rezolvarea problemelor sociale din cadrul acestui sector fiind de competența Ministerului Industriei și Comer­țului, se arată într-un comunicat al MApN re­mis­ieri. Reacția MApN a avut loc în aceeași zi în care sindicaliști din industria de apărare din București și mai multe orașe din țară au or­ganizat o serie de manifestații menite a atrage atenția guvernanților asupra stării precare a industriei de apărare ca și asupra lipsei de co­municare în acest domeniu între Ministerul Industriei și cel al Apărării Naționale. Cea mai importantă acțiune de protest a fost organizată ieri de sindicaliștii de la CUGIR SA, care, pe lîngă revendicările generale ale sindicatelor din industria de apărare, au solicitat guvernului să prezinte o situație exactă din care să rezulte utilitatea societății lor pentru industria românească și capacitatea optimă la care aceasta ar trebui să producă pentru a deveni rentabilă, în comunicatul difuzat marți, MApN susține că nu poate interveni pentru rezolvarea problemelor de la CUGIR SA,„întrucît această societate se află în structura SN ROMARM SA din subordinea Ministerului Industriei și Co­merțului“. MApN arată că prioritățile în înzes­trarea armatei sunt stabilite de către departa­mentele specializate din acest minister,,,pe baza bugetului“, și precizează că nu vor fi lansate co­menzi decît în limita acestui buget. GAZETA De SUD Prizonierul de la Cotroceni Sondajele de opinie indică o situație extrem de neplăcută pentru președintele Constantinescu: în doar trei ani, el a suferit o erodare de­­a dreptul surprinzătoare prin dimensiuni. Emil Constantinescu a pier­dut procente substanțiale, atît la capitolul încredere, cît și la cel al in­tențiilor de vot. Sondajele arată, cu un an înaintea alegerilor, că Emil Constantinescu este un președinte în care nu au încredere peste 60% dintre alegători și pe care intenționează să-l voteze aproximativ 20% din electorat. Cu aceste date el are, în prezent, șansa a treia, fiind devansat de Ion Iliescu și Teodor Meleșcanu. Mai grav, dacă se respectă teoria sociologică a raportului notorietate-încredere, ar însemna, încă de acum, că Emil Constantinescu va pierde în mod cert următoarele alegeri. S-a ajuns aici din cauza faptului că Emil Constantinescu a devenit, în cei trei ani, prizonier de lux la Cotroceni. Iar cea mai mare parte din vină aparține apropiaților săi. Președintele Constantinescu a făcut numeroase greșeli. Una dintre ele, alegerea staff-ului prezidențial. Cri­teriile de selecție au fost discutabile, predominînd ne­loialitatea, fie nevoia de a recompensa sprijinul din perioada campaniei electorale. A contat extrem de puțin competența. Așa se explica de ce mediul Co­­trocenilor a devenit unul academic, după cum îl caracteriza Alin Teodorescu. Profesori universitari, conferențiari, asistenți, rude, prieteni devotați etc. Un staff cu un CV impresionant, dar complet inutil atunci cînd ești pus în fața unor probleme reale, cînd trebuie să rezolvi probleme ale populației, ale țării. Mediul academic de la Cotroceni l-a încurajat pe Emil Constantinescu să se dedice politicii externe, într-un context în care România avea nevoie, în primul rînd, de o politică in­ternă, coerentă, reformistă, care să răspundă cerințelor populației. Rezultatele politicii externe au fost minime, fără consecințe notabile în economie, în viața socială. în paralel, politica guvernului a generat nemulțumiri sociale, acestea, inevitabil, răsfrîngindu-se și asupra pre­ședintelui Constantinescu. A doua greșeală, staff-ul prezidențial a căutat în permanență să facă din Emi Constantinescu o instanță aparte, un guru sau un far călăuzitor, care să ne arate calea de urmat. Eșec total, președintele ajungînd, în anumite situații, de-a dreptul ridicol (vezi de pildă sfaturile către popor de a-și respecta conducătorul), în alte situații,el i-a jignit pe cei care l-au ales (declarația despre obiceiul românilor de a nu duce pînă la capăt o treabă). A treia greșeală, analiza politică. Președintele a fost pus să declare că nu există criză politică în România, cînd ea era bine mersă, după care a anunțat rezolvarea ei, criza rămînînd însă nerezolvată pentru încă o perioadă de timp (este vorba de criza guvernului Ciorbea). Din cauza unor apropiați, cel mai bun exemplu este consilierul Dorin Marian, președintele a declanșat o luptă nu împotriva corupției, ci împotriva unor persoane, acestea fiind supuse ulterior hărțuielilor, acțiunilor concertate de compromitere și falimentare. Eșecul previzibil al luptei împotriva corupției și campaniile declanșate împotriva unor adversari politici sau oameni de afaceri l-au depunctat serios pe Emil Constantinescu Ce vreau să spun? Că nu poți conduce România ajutat de un Dorin Marian sau Cristian Preda. Nici măcar de Zoe Petre. Nu poți conduce România avînd ca purtător de cuvînt pe Răsvan Popescu. Pentru că acesta, instituția prezidențială mai bine zis, nu comunică nimic. Nimic din ceea ce ar putea interesa populația. De la președinție aflăm doar ce călătorii va face președintele, cu cine se va întîlni, ce distincții urmează să primească, replici la acuzații venite dinspre K­­ ție, acuzații la adresa opoziției, sumele de bani oferite unora sau , grațieri etc. Președintele a uitat sau nu vrea să vorbească despre realitatea din România, despre problemele oamenilor, despre direcția pe care merge țara, destinația la care vrea să ajungă. Altfel spus, președintele nu vorbește, nu explică, nu se bate pentru lucruri realmente importante, cu impact la public. Cea mai bună dovadă, deși a venit dinspre societatea civilă, el nu este un președinte al societății civile, care să apere interesele acesteia. Mediul academic de la Cotroceni l-a transformat pe Emil Constantinescu în prizonier al instituției, rupîndu- l de realitate, de populație, împiedicînd comunicarea cu oamenii, implicarea președintelui în problemele lor. Cu alte cuvinte, din cauza staft-ului său, Emil Constantinescu este mai mult un exponat, decît un om de la care populația poate spera ceva. • Ralu F1L1P * Numai cu conectare la CONNEX și în limita stocului disponibil. ** Prețul nu include TVA. Prețurile diferă în funcție de punctele de vânzare CONNEX. Conectarea este gratuită pentru toate serviciile, cu excepția serviciilor de date și fax. Poți găsi o oferta mai serios­ NOKIA 1 0 (maximum) + 2 LUNI ABONAMENT GRATUIT ...și șansa de a câștiga un premiu la concursul-surpriză organizat în toate punctele de vânzare CON­NEX! Oferta este valabilă până la 16 octombrie. De la noi, numai vești bune! Viitorul Sună Bine buna?

Next