Gazeta de Sud, ianuarie 2000 (Anul 6, nr. 1470-1493)

2000-01-04 / nr. 1470

GAZETA De SUD APOSTROF BĂTĂLIA CU FRIȘCĂ de Stelian TĂNASE Un optimism de fațadă s-a instalat la București. Se pare că optimismul e obligatoriu în po­litică. Ce nu s-a putut rezolva pînă acum se va rezolva de a­­cum încolo, și într-un timp scurt. Cum aceiași oameni care pînă acum s-au chinuit neputincioși, deodată, vor face minuni? Nu știm. Membrii cabinetului Isă­­rescu, dovediți nevolnici în ca­binetele Ciorbea și Vasile, cresc într-un an cît alții într-o zi. De ce pînă acum nu a mers treaba? Minunea cu crescutul peste noapte se întîmplă numai într-un an electoral. Plus că vechiul gu­vern, cu un ambalaj nou, are un as pe mînecă și acum îl scoate. Asul ar fi Mugur Isărescu. Al trei­lea cabinet al actualei coaliții începe în trombă și ne anunță cinci miliarde de dolari în 2000. Cam tot atît cît s-a investit în Ro­mânia în ultimii zece ani. Atît vor intra în țară să sature setea de finanțare a economiei noastre în paragină. Că nu vor intra atîția bani, se înțelege. Dacă vor intra 1,5-2 miliarde de dolari tot va fi un succes, o ușurare. Electoratul trebuie amețit cu ceva. De ce să petrecem un An Nou triști, îngrijorați?!... Ca să ne meargă prost tot anul?!... Pă­rem siguri de noi, cînd sîntem mai jos ca niciodată. Este talen­tul politicienilor să facă din alb negru și invers. Criza, decreta Petre Roman, zilele trecute, a fost un succes, pentru că a fost rezolvată în cîteva zile. Ches­tiunea este: cine a produs criza? Dacă era nevoie de o criză acum. De ce atîtea stîngăcii, ca­­raghioslîcuri și căzături pe coji de banană? Criza din decem­brie a fost ca o bătălie cu frișcă dintr-un film mut. Actorii sunt foarte serioși, dar în sală publi­cul rîde. Dacă tot plătim taxe pentru a întreține atîția politi­cieni, trebuie să primim ceva în schimb. Ei își plătesc datoriile, făcîndu-ne să rîdem! E felul lor mai special de a ne arăta că fac ceva în schimbul banilor primiți de la cetățeni. Că tot nu sînt ca­pabili să facă economia să func­ționeze și s-o ducem mai bine. Ce ne așteaptă în anul care deja a sosit? Deocamdată, pe lîngă povestea cu 5 miliarde de dolari din străinătate, guvernul vine cu altă poveste. Tot sîntem în epoca basmelor. Se vorbește insistent de o relaxare fiscală. Fals. E o reașezare a sistemului fiscal, nimic altceva. Bună și asta, obliga­torie chiar. Dar ni se vin­de drept altă marfă. De ce? Pentru că „relaxare fiscală“ sună mai electoral. Multe taxe vor crește. Bugetul este în ne­voie disperată de resurse. Cum marile întreprinderi sînt iertate continuu de la plata impozitelor și taxelor, banii trebuie scoși din altă parte. Sectorul privat va fi sufocat de fiscalitate, ca și pînă acum. Se face o tentativă de a aduce economia subterană la suprafață. Evaziunea fiscală a ajuns dominantă. Și atunci, cu momeli propagandistice mai curînd, decît cu măsuri efective (deși nici acestea nu lipsesc cu totul), întreprinzătorii sînt invitați să iasă din clandestinitate. Nai­­i să își declare veniturile și mai ales profitul. Apoi să devină ne­gustori cinstiți și să își plătească taxele. Chiar cu riscul de a da faliment. Cum ar veni, curaj găină că te tai!!! Vom trăi și vom vedea cine va mușca din mo­meala asta! Cu zîmbetul oficial de rigoare, ministrul de finanțe arată ca un lup costumat în paie. Că așa îi stă lui bine. Remeș are aerul unui vînzător la țejghea, care vinde marfă contrafăcută. Totuși, ceva se întîmplă. Ceva s-a schimbat. Occidentul a hotărît că e preferabil să asiste România. Alternativa ar fi s-o lase să se zbată în continuare singură. Jocul de interese al marilor puteri în Europa de Sud- Est a ajuns la această con­cluzie. După criza din Kosovo, O Românie, cea mai mare țară din zonă, instabilă ar fi un pericol mortal pentru toată lumea. Re­forma­­ prin tranziția dificilă la care supune populația - e prea puțin un suport pentru stabilitate politică. Deci tranziția trebuie susținută financiar, dacă se dorește stabilitatea regiunii. Că noi sîntem mai înceți, mai nă­­tîngi și nu putem să ieșim singuri din dificultăți, aveam dovada. Acum o are și Occidentul. De unde hotărîrea de a nu ne mai lăsa de capul nostru. Că e prost, așa cum o arată rezultatele. Ce nu știe Occidentul este că poli­ticienii români au un nivel de in­teligență sub media populației. Sau se prefac. O fac pe proștii, ca să nu le cerem socoteală. Slabă nădejde! Vin alegerile și fiecare va plăti în felul lui. POLITICĂ Președintele Rusiei iese spectaculos de pe scena politică. Elțîn devine primul lider de la Kremlin care părăsește puterea din proprie voință Boris Elțîn a demisionat și l-a numit pe Vladim­ir Putin președinte interimar Ascensiunea politică fulminantă a lui Vladimir Putin este rezultatul unui scenariu perfect pus la punct de Kremlin încă din luna august, de la începutul războiului din Caucaz, care a fost pus în aplicare pînă la lovitura de teatru din 31 decembrie, considerată în cercurile politice de la Moscova drept o lovitură magistrală a lui Elțîn. Creditat cu 1% din intențiile de vot în luna august, Putin a reușit să cîștige încrederea opiniei publice și a clasei politice pe măsură ce trupele federale au avansat în Cecenia. Psihoza atentatelor teroriste din septembrie a contribuit în bună măsură la „strîngerea rîndurilor“ în jurul unui lider care oferea o imagine de fermitate și hotărîre, în timp ce Boris Elțîn, mult îmbătrînit și afectat de boală, părea total incapabil să controleze situația. Demisionînd în momentul de maximă popularitate a lui Putin, Boris Elțîn a ales cel mai bun moment pentru a asigura alegerea fără dificultăți a candidatului pe care el însuși l-a lansat și l-a desemnat pentru succesiune. Vineri, cînd tot mapamondul se pregătea de trecerea în anul 2000, la Moscova se monta o bombă. Luînd prin surprindere întreaga lume po­litică mondială, Boris Elțîn a anunțat că demisionează din funcția de șef al statului și că-l numește pe premierul Vladimir Putin președinte interimar, plasîndu-l astfel pe acesta pe un loc privilegiat pentru alegerile preziden­țiale anticipate care vor avea loc în lu­na martie. „Mă adresez astăzi vouă pentru ultima dată în calitate de pre­ședinte. M-am gîndit la acest lucru mult timp și cu mare seriozitate. As­tăzi, în ultima zi a acestui secol, de­misionez“, a declarat președintele Bo­ris Elțîn­ la postul de televiziune ORT. „Am auzit de mai multe ori: Elțîn se agață de putere prin toate mijloacele posibile, el nu o­ va da nimănui. Este un lucru fals, problema nu este aceas­ta“, a adăugat Elțîn, care devine, astfel, primul lider din întreaga istorie a Ru­siei care abandonează de bunăvoie puterea. „Plec, am făcut tot ceea ce se putea face“, a declarat președintele El­țîn, care se afla la Kremlin, într-un de­cor de sărbătoare, lîngă un brad îm­podobit de Crăciun. El a anunțat, cu această ocazie, că l-a însărcinat pe premierul Vladimir Putin cu prelua­rea prerogativelor prezidențiale. „L-am însărcinat pe Vladimir Putin să preia prerogativele mele. Peste trei lu­ni, poporul va decide cine se va afla la putere în continuare“, a mai spus Elțîn, președinte al Rusiei din iunie 1991. Putin și-a petrecut Anul Nou într-o bază militară din Cecenia Practic un necunoscut cu cinci luni în urmă, dar devenit foarte popu­lar în urma războiului din Cecenia, Vladimir Putin a fost prins de anunțul lui Elțîn pe frontul de luptă. Rușii, care vor trebui să-l aleagă pe succesorul lui Elțîn pînă la sfîrșitul lunii martie, au avut surpriza să afle că președintele interimar și-a petrecut noaptea de Re­velion într-o tabără militară din Cece­nia. „A trebuit să sărbătorim Noul An într-un elicopter, deoarece nu am pri­mit la timp autorizația de aterizare“, a afirmat Putin. Președintele interimar a ținut să ajungă în Cecenia pentru a oferi de­corații militarilor angajați în opera­țiunile din republica separatistă, în timp ce loja reținută, la Teatrul Balșoi, pentru el și soția sa a rămas neocu­pată în timpul festivităților. „Ceea ce faceți este necesar pentru țară. Este vorba despre regăsirea onoarei și demnității și de încetarea distrugerii Rusiei“, a afirmat Putin, adresîndu-se militarilor ruși aflați la Gudermes. El a mai anunțat și că țara sa va redeveni o mare putere, cum a fost URSS, res­pectată pe plan internațional. Un scenariu pus la cale de către Kremlin? De la preluarea conducerii guver­nului, la 9 august, și pînă la „abdica­rea“ lui Elțîn, Vladimir Putin, în vîrstă de 47 de ani, a avut o evoluție fără ezi­tări, bazîndu-se pe războiul din Ce­cenia și panica provocată de valurile de atentate sîngeroase din luna sep­tembrie. Cînd l-a numit pe fostul șef al serviciilor de informații în funcția de premier în locul lui Serghei Stepașin - care a condus guvernul numai trei luni -, Boris Elțîn l-a desemnat pe Putin și pentru a-i succede la Kremlin. Această nominalizare a coincis cu re­beliunea islamiștilor din Daghestan, iar primele bombardamente asupra Ceceniei - unde s-au retras rebelii - au avut loc în data de 5 septembrie. O­­fensiva terestră a fost declanșată la 1 octombrie, după ce autoritățile de la Moscova i-au acuzat pe separatiștii ce­­ceni pentru comiterea valului de aten­tate sîngeroase comise pe teritoriul Rusiei. Presa rusă a publicat o mulțime de speculații, unele dintre ele referin­­du-se la posibilitatea ca aceste atentate să fi fost puse la cale chiar la Kremlin, pentru a alimenta sentimentele anti­­cecene ale populației și a asigura spri­jinul acesteia pentru ofensiva militară. „Nu vreau să cred că puterea federală a organizat aceste atentate, dar poate că a permis comiterea lor“, afirmă re­­dactorul-șef al postului de radio Echo Moskin, Alexei Venediktov. Singurul „eșec“ al acestui scena­riu pare să fi fost fostul premier, Ser­ghei Stepașin, care nu dorea război nici în Cecenia, nici cu principalul ad­versar al lui Elțîn, Iuri Lujkov. „El nu era pregătit să facă ceea ce a făcut Pu­tin“, afirmă Venediktov. Ritmul apli­cării scenariului a fost accelerat și ca urmare a succesului neașteptat obți­nut la alegerile legislative de alianța Unitatea, precum și a primelor dificul­tăți întîmpinate de armata rusă în Ce­cenia. Analiștii politici de la Moscova sînt de acord că, în condițiile în care pierderile militare ruse vor deveni semnificative, popularitatea lui Putin ar putea scădea la fel de repede cum a crescut. Data simbolică de 31 decembrie a fost aleasă pentru anunțarea demi­siei lui Elțîn pentru a-i oferi toate șan­sele lui Putin la alegerile prezidențiale, devansate din iunie în martie. „Arhi­tectul acestui scenariu este șeful ad­ministrației prezidențiale, Aleksandr Voloșin. Dar scenariul a fost pus în aplicare cu ajutorul Tatianei Diacenko (fiica lui Elțîn) și al lui Valentin Iuma­­șev (fostul șef al administrației prezi­dențiale). Ei doi sînt cei care l-au con­vins pe președinte să cedeze puterea, măi afirmă Venediktov. Victoria lui Vladimir Putin la alegerile prezidențiale este aproape sigură Președintele interimar rus,Vla­dimir Putin, are asigurată victoria în alegerile prezidențiale anticipate, a a­­preciat duminică adjunctul șefului administrației prezidențiale, Iuri Sab­­durașulov. „Administrația preziden­țială trebuie să analizeze toate scena­riile posibile, dar aceasta nu înseamnă că le considerăm realiste pe toate. Sce­nariul care prevede înfrîngerea lui Pu­tin la prezidențiale nu este realist“, a adăugat el. Vladimir Putin, președinte inte­rimar și premier, este principalul fa­vorit pentru alegerile prezidențiale care urmează să fie convocate pînă la sfîrșitul lunii martie. Ultimele sonda­je, efectuate în ziua alegerilor legisla­tive, îl indică drept posibil cîștigător al alegerilor încă din primul tur de scru­tin. Alegerea în primul tur„nu este un obiectiv, dar este foarte posibil să se întîmple, așa și este chiar preferabil“, a afirmat Șabdurasulov. „Cu cît se va pierde mai puțin timp, cu atît mai re­pede vom putea să ne apucăm de lu­cru în deplină legitimitate“, a adăugat el. Pentru Putin ziua de duminică a fost o zi de lucru la Kremlin, dar Șab­­durasulov a refuzat să ofere detalii concrete despre activitățile președin­telui interimar. Inițial, pe agenda de lucru a acestuia se afla o întrevedere cu noii membri ai Dumei de Stat, dar majoritatea acestora nu se află în Moscova. în vîrstă de 47 de ani, Putin și-a cultivat o imagine de om de acțiune, care contrastează puternic cu cea a lui Boris Elțîn, absent deseori de la Kremlin, ca urmare a numeroaselor internări în spital. Pe firul roșu cu Washington Președintele american Bill Clin­ton a avut, sîmbătă, o convorbire cu președintele interimar al Rusiei, Vla­dimir Putin, a anunțat Casa Albă. Convorbirea, care a durat puțin mai mult de zece minute, i-a dat oca­zia lui Bill Clinton de a-l felicita pe Pu­tin, ajuns în noua funcție vineri, în ur­ma demisiei lui Boris Elțîn, a precizat un reprezentant al administrației a­­mericane, sub acoperirea anonima­tului. Clinton „a reafirmat voința de a colabora“ cu Putin, așteptînd ocazia unor schimburi directe de opinii asu­pra unor subiecte de interes comun, potrivit aceleiași surse. Cei doi lideri au abordat și problema Ceceniei, a de­clarat reprezentantul administrației Clinton, fără a preciza ce puncte de vedere au exprimat cei doi șefi de stat în legătură cu această chestiune. Vladimir Putin - un politician provenit din structurile serviciilor de informații Președintele interimar al Rusiei a condus, timp de un an, serviciile de informații ruse, în rîndurile cărora a lucrat timp de 20 de ani. în calitate de secretar al Consiliului de Securitate al Federației Ruse, el a făcut, în timpul crizei din Iugoslavia, o serie de decla­rații care l-au adus în atenția opiniei publice. Consiliul îi reunea, sub pre­ședinția lui Boris Elțîn, pe premier, pe ministrul de interne și cel al apărării, pe șeful Serviciului Federal de Secu­ritate (FSB) și pe șeful serviciilor de informații externe (SVR). Vladimir Putin, în vîrstă de 47 de ani, provine din Sankt Petersburg, oraș dominat de reformistul Anatoli Ciubais.Născut la 7 octombrie 1952, el a urmat cursurile prestigioasei Uni­versități de Drept din acest oraș, ime­diat după absolvire, în 1975, intrînd în serviciile de informații externe, care aparțineau de KGB. El a fost trimis în Germania pentru o misiune de dura­tă, revenind în Rusia la sfîrșitul anilor ’80, cînd a devenit adjunct al recto­rului universității, post considerat a fi numai o acoperire, înainte de a deveni consilier al președintelui Sovietului din Leningrad. După destrămarea URSS în 1991, Vladimir Putin a fost angajat al Primăriei din Sankt Peters­­burg, în timpul mandatului lui Anatoli Sobceak, fiind însărcinat cu relațiile externe ale municipalității. Pentru ac­tivitatea în domeniul atragerii de investiții străine, Sobceak l-a numit, în 1994, prim-adjunct al său. După în­­frîngerea suferită de Sobceak în iunie 1996, Putin a părăsit orașul, îndrep­­tîndu-se către Moscova, unde a intrat imediat în administrația prezidenția­lă, în cadrul departamentului de ad­ministrare a bunurilor Kremlinului. Evenimentele s-au precipitat, iar în martie 1997, Vladimir Putin a preluat conducerea departamentului de con­trol asupra aplicării decretelor și di­rectivelor semnate de președinte. El a cumulat această funcție cu cea de prim adjunct al șefului administrației prezidențiale, în iulie 1998, Boris Elțîn l-a numit șef al FSB, iar în martie 1999 i-a oferit postul de secretar al Consi­liului de Securitate al Federației Ruse. La 9 august 1999, după demiterea gu­vernului condus de Serghei Stepașin, președintele Boris Elțîn l-a desemnat pe Putin premier al Federației Ruse. Aroganță în declarații și decizie în acțiuni Președintele interimar rus Vla­dimir Putin, fa­vorit pentru ale­­­­­gerile preziden­țiale anticipate, a­­ reușit să-i cuce­rească pe ruși printr-un stil care­­­­ combină aroganța în declarații cu decizia în acțiuni. „Atunci cînd puterea dă dovadă de ne­­hotărire, poporul nu i-o iartă. Atunci cînd pacea civilă este amenințată, gu­vernul este obligat să acționeze dur și eficient“, a afirmat el la începutul războiului din Cecenia, pentru a justifica o operațiune pe care o cerea și opinia publică, după atentatele sîngeroase pentru care au fost acuzați „teroriștii ceceni“. Spre deosebire de Boris Elțîn, slăbit de boală și incapabil să reac­ționeze, Vladimir Putin, în vîrstă de 47 de ani, a apărut drept „omul forte“, în jurul căruia s-au putut strînge rușii. El nu a ezitat să afirme că „toți criminalii sînt șobolani“ sau că armata va merge pînă la capăt în lupta împotriva cece­­nilor. Limbajul dur și decizia de care a dat dovadă în acțiuni i-au asigurat în­crederea compatrioților. Astfel, Putin a devenit, în numai cîteva săptămîni, eroul unei „noi ideologii de stat, ba­zate pe patriotism, făcînd să renască, în rîndurile compatrioților săi umiliți, sentimentul de mîndrie națională“, afirmă un politolog rus. A­NUNȚ GRATUIT Mențiuni:­­ PENTRU MICA PUBLICITATE în GAZETA DE SUD Data apariției: _ _____ Semnătura: VALABIL 4-10 IANUARIE Aducătorul acestui cupon, PERSOANĂ FIZICĂ, are dreptul la un anunț de mică publicitate, de maxim 15 (cincisprezece) cuvinte, în paginile de publicitate. Sînt valabile numai cupoanele apărute în ziarul din ziua de 4 ianuarie, COMPLETATE CITEȚ ȘI CU MAJUSCULE. La anunțurile de VÎNZĂRI-CUMPĂRARI trebuie declarată valoarea. Nu se primesc cupoane prin corespondență. Data apariției:--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Subsemnatul:---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Domiciliu:---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------­Telefon: ------------­ B.I. Seria: _____ Nr. Textul cu MAJUSCULE: Îmi asum întreaga răspundere pentru veridicitatea anunțului de mai sus. Semnătura verificator: Sesizări și reclamații privitoare la publicitate se primesc zilnic între orele 9.00 - 17.00, la sediul din Craiova, I. Maiorescu, 10, parter sau la telefoanele pentru publicitate. ■ Datele din buletinul de identitate cuprinse în talon trebuie să fie ale aducătorului anunțului. Buletinul de identitate trebuie prezentat la ghișeu. Fiica lui Elțîn a fost eliberată din funcție Președintele interimar rus, Vladimir Putin, a semnat ieri un decret prin care fiica fostului pre­ședinte Boris Elțîn, Tatiana Diacenko, este eliberată din funcțiile deținute la Kremlin. Tatiana Diacenko a ocupat postul de consilier în probleme de comunicare în cadrul administrației pre­zidențiale a lui Boris Elțîn.­ Agenția Interfax a precizat că Putin l-a eliberat din funcție și purtătorul de cuvînt al președinției, Dmitri Iakușkin, care a fost transferat într-un alt post, tot în cadrul administrației prezidențiale. 1470 / marți, 4 ianuarie 2000 Tuse la Moscova, strănut la București Dacă cineva tușește la Moscova, a­­tunci altcineva strănută la București. Este o zicală veche, ce sintetizează o re­alitate datînd de cel puțin cîteva zeci de ani. Altfel spus, orice întorsătură radi­cală care se petrece la Moscova are in­fluențe importante asupra mai multor state, printre care și România. Dacă demisia lui Elțîn este „tușea" de la Moscova, atunci, în mod sigur, și la București va urma cel puțin un „strănut" Relațiile internaționale de după răz­boiul rece au demonstrat că dialogul Mos­­cova-București devine din ce în ce mai complicat, purtînd amprenta unor mo­mente nu tocmai faste din istoria recentă, în vreme ce rușii privesc România ca pe ’’copilul rebel” al Tratatului de la Varșovia, care, chiar la zece ani după căderea co­munismului, are încă probleme ce o si­tuează în urma unor state ca Ungaria și Polonia, care nu s-au evidențiat printr-o atitudine sfidătoare la adresa Moscovei, perspectiva României față de Moscova este puțin diferită. Un tratat care se tot negociază Pînă în 1996, regimul politic de la București a fost ’’complexat” în relația cu Moscova. După episodul penibil al înche­ierii Tratatului cu URSS din aprilie 1991, Bucureștiul a abordat relația cu Moscova într-un mod prin care a reușit, intenționat sau nu, să umilească Federația Rusă. Un exemplu în acest sens este scurta vizită făcută în aprilie 1996 de ministrul de ex­terne rus, Evgheni Primakov, care sosise la București special pentru a parafa Tratatul bilateral. Acest lucru nu s-a întîmplat, pro­­vocînd iritare la Moscova. Chiar și după schimbarea de la București din 1996, re­lațiile cu Moscova au întîrziat să se nor­malizeze pe deplin. Tratatul este încă în negociere: în ultimii zece ani, din punct de ve­dere juridic, România și Federația Rusă n-au încheiat decît un singur acord care poate fi interpretat ca expresie a unor relații pe cale de normalizare. Este vorba despre protocolul privind accesul la ar­hive, semnat în 1993. De atunci și pînă acum nu au mai fost înregistrate pro­grese în ceea ce privește încheierea mai multor documente aflate în discuție, care ar demonstra că cele două state au scăpat de complexele imediat următoa­re încheierii războiului rece. Nici tratatul politic de bază nu a putut fi încheiat, dar nici statutul Tezau­rului României, aflat din 1917 în Rusia, nu a putut fi clarificat. Copilul sfidător al fostului lagăr socialist Relațiile dintre România și URSS, respectiv Federația Rusă, au fost marcate, în primul rînd, de „comportamentul ne­supus” al României. Deși este vorba despre întîmplări de acum 40 sau 50 de ani, acestea sînt niște lucruri peste care Moscova nu poate trece. Atitudinea plină de personalitate a României, începută cu cîtva timp înainte de retragerea trupelor ruse din România (iunie 1958) a continuat cu momentul 1964, cînd rezoluția Congresului al IX-lea al Partidului Comunist Român stipula că nu există o singură cale de construire a socia­lismului. România punea astfel la îndoială „monopolul” Moscovei asupra modelului de urmat în construirea socialismului. Această atitudine sfidătoare a Bucu­­reștiului a culminat cu refuzul României de a participa la intervenția militară în Cehoslovacia, din august 1968. Aici se în­cheie oarecum seria ieșirilor intempestive ale României față de Moscova. România a rămas membră a Tratatului de la Varșovia, deși, din 1968, pe teritoriul ei nu s-au mai desfășurat aplicații ale acestui pact militar, iar armata română nu a participat cu tru­pe la nici o altă aplicație a Tratatului. Glasnost și Perestroika­­ , subiecte tabu­la București Venirea la putere a reformiștilor de la Kremlin, începută cu instalarea lui Iuri Andropov, a dat semnalul începerii unui alt fel de îngheț în relațiile bilaterale. Glas­nost și Perestroika, enunțate de Mihail Gorbaciov, nu au fost privite cu ochi buni la București. Vizita din 1987 a lui Gorba­ciov în România și discursul liderului so­vietic la summit-ul Tratatului de la Var­șovia din iunie 1989 de la București au marcat relațiile deosebit de încordate din­tre România și URSS. Deși după 1989 ar fi fost normal ca relațiile cu Moscova să se îmbunătățească, acest lucru nu s-a întîmplat. Preluarea de către Vladimir Putin a prerogativelor pre­zidențiale, pînă la alegerile din martie, nu poate să nu aibă nici un fel de influență asupra relațiilor cu România, cu atît mai mult cu cît Putin a fost desemnat încă din august drept succesor al lui Boris Elțîn, fiind un continuator al politicii acestuia. „Străinătatea apropiată“ Deși face parte din noua generație a spionajului sovietic, Vladimir Putin moș­tenește, de la predecesorul și șeful său, Ev­gheni Primakov, un concept doctrinar ca­re, în ultimii zece ani și-a dovedit eficien­ța. Este vorba despre politica Moscovei fa­ță de ’’străinătatea apropiată”. Aceasta este o expresie care desemnează fostul spațiu sovietic, dar și fostul spațiu socialist: îm­bunătățirea pe care Putin o va aduce a­­cestei doctrine va ține cont de prioritățile strategice ale Federației Ruse, care vor fi conjugate, probabil, cu cele economice. România nu va rămîne în afara a­­cestor calcule. La întîlnirea pe care Vla­dimir Putin a avut-o cu fostul premier Ra­du Vasile, în noiembrie, la Moscova, primul ministr de atunci al Rusiei s-a declarat favorabil dezvoltării relațiilor economice, chiar dacă asupra chestiunilor politice compromisul este greu de obținut. Aceasta înseamnă că probleme cum ar fi rute pen­tru transportul de gaz sau petrol, exportul de energie electrică, proiecte interesante pentru România, vor deveni subiecte asu­pra cărora Rusia va fi preocupată. In ceea ce privește relațiile oficiale, pentru prima parte a anului 2000 este programată vizita la București a secreta­rului de stat în MAE rus Aleksandr Avde­ev, în timp ce ultima vizită a unui oficial român la Moscova a fost cea a ministrului Apărării, Victor Babiuc,în perioada 27-29 decembrie. • Irina ZIDARU

Next