Gazeta de Sud, august 2000 (Anul 6, nr. 1648-1674)

2000-08-01 / nr. 1648

2 CiAZlTTA­­le $UD­WJ$ rffe I I­TT I fll 1648 / marți, 1 august 2000 — ULI upJHI Urmare din pagina 1 de Eugen Ovidiu CHIROVICI FURAȘI NU CERCETA! Ce concluzii pot să tragă dintr-o asemenea întîmplare alți escroci care stau la pîndă in alte fonduri mutuale, societăți de asi­­gurare/reasigurare, bănci comer­ciale, cooperative de credit? Cea mai importantă este aceasta: FU­RĂ ȘI NU CERCETA!,fără teamă că legea își va spune cuvîntul. Da­că X a furat miliarde și nu a pățit­ nimic, dacă Y este bine mers, du­pă ce, a pus pe roate un fond care a lăsat cu ochii în soare sute de mii de depunători, de ce nu ar în­cerca și alții?! Consecințele unei asemenea stări de fapt sînt devastatoare: consecințe economice, sociale și, nu în ultimul rînd, politice, Economice, pentru că banii sînt sustrași din circuitul lor firesc și, previzibil, iau calea băncilor din străinătate, în vederea spă­lării lor. Economia națională este pur și simplu anemiată prin lipsa capitalului circulant (banii)­ Sociale, pentru că omul sim­plu își pierde încrederea în statul de drept și în instituțiile sale fun­damentale. Va căuta dreptatea în mod ocolit, încurajînd, de fapt, grupurile mafiote care se substi­tuie unui stat corupt și impotent. Iar rata criminalității nu va înce­ta să crească pe acest fond de ne­siguranță generalizată și dispreț cvasiunanim pentru lege. Politice, pentru că, dispu­­nînd de tot mai mulți bani, aceste grupuri mafiote ajung să contro­leze, prin mită și șantaj, segmente întregi ale vieții politice. Deocamdată, (inclusiv) ca­zul FNI demonstrează că așa-zi­­sa luptă împotriva corupției nu a fost altceva decât o imensă farsă, în această dramă națională, bă­ieții răi au fost de prea multe ori distribuiți de regizorii cumpărați în rolurile cuvenite băieților buni. Și atunci merită să înțelegem dezgustul publicului spectator. de Ralu FILIP Nu există nici o garanție că bugetul va fi adoptat la termen, chiar de nu vom avea alegeri par­­lam­entare deloc. în al doilea rînd, există un interes mai puternic de a ține alegerile la termen: interesul național Actuala putere nu se bu­cură de sprijin social iar legitimi­tatea ei socială este discutabilă. Ia­tă de ce este în interesul României să se organizeze alegeri parlamen­tare la termen, pentru a avea sta­bilitate politică, un guvern autoritar și legitim, în raport cu dorințele populației. CU despre începerea guver­nării în prag de iarnă, un guvern nou ales în februarie se va apuca de treabă în... toiul iernii! ‘ Din păcate, bîlciul politic la care asistăm în prezent nu are nici o legătură cu Uniunea Euro­peană, cu NATO, cu reforma, cu binele populației; în realitate, populația este chemată să asiste la încercările unor partide de a-și rezolva chestiuni personale, ge­nerate de raporturile cu puterea. Nu se caută soluții de guvernare postelectorală, nu se caută com­petențe și expertiză pentru a face un guvern eficient, cu autoritate, ci se dispută un nenorocit de joc de putere, în care tandemul unora are menirea, pe de o parte, de a împiedica revenirea la putere a PDSR, a lui Ion Iliescu, iar pe de altă parte, de a infuza oxigen proaspăt în plămînii uscați ai PNȚCD, UFD si PNL. Urmare din pagina 1 f mam womaii Decalarea alegerilor, a doua mare diversiune Dintr-o regretabilă eroare, articolul „Războiul ni­micitor a încetat, continuă războiul invizibil", din nu­mărul 1647 al Gazetei de Sud, din 31 iulie 2000, a apărut sub semnătura lui Costin CRETU. Facem pre­cizarea că articolul îi aparține lui Nicolae CRETU. CU NUMAI 30.000 DE LEI VĂ abonați pentru luna august și puteți beneficia de unul din cele­­ Două premii a cite 10 MILIOANE DE LEI 0 Zece premii a cite 1 MILION DE LEI ECONOMISIȚI Șl 45.000 DE LEI Iar în fiecare zi de miercuri aveți un cupon de mică publicitate gratuită! Trimiteți chitanțele de abonament pînă la data de 15 august și participau­ la tragerea la sorți. Abonații prin sistemul de distribuție al Gazetei de Sud nu este necesar să trimită chitanțele. Abonamentele se fac la sediul redacției, str. Ioan Maiorescu nr. 10. Istoria unui balon de săpun, spart de săgeata liberală CDR are de ales între reformă și dispariție In urmă cu aproape zece ani, în 26 noiembrie 1991, partidele Convenției Naționale pentru Stabilirea Democrației și grupurile civice ale Forumului Democratic Anti-Totalitarist din România au decis să formeze o coaliție electorală, numită Convenția Democrată. După ce PNL, condus de Radu Cîmpeanu, o abandonează, în aprilie 1992, această alianță este redenumită Convenția Democratică din România (CDR) După doi ani, același PNL, dar cu un alt lider - Mircea Ionescu Quintus­­ este reprimit în CDR printr-un vot unanim, dat în decembrie 1994. Hotârîrea era luată în urma unei ședințe extraordinare de aproape trei ore, în care partidele și organizațiile membre ale alianței și-au expus opinia în legătură cu admiterea liberalilor lui Mircea Ionescu-Quintus. Conform deciziei Consiliului CDR, PNL avea drept la un vot în Consiliu și vota împreună cu PAC în cadrul Comitetului Executiv. Conducerea național-liberalilor a dat asigurări că partidul va respecta Protocolul de funcționare al CDR și va susține întocmirea de liste electorale comune pentru alegerile prezidențiale, generale și locale. 1995- țărăniștii la putere Anul preelectoral 1995 este cel în care PNȚCD și Emil Constantines­­cu își impun punctul de vedere asu­pra modului de funcționare a Con­venției Democratice. La ședința din februarie 1995, Consiliul CDR respin­ge, după mai bine de opt ore de dis­cuții, toate cererile de restructurare a alianței, cu excepția celei a PNȚCD. Pentru adoptarea propunerii țărănis­te, președintele CDR, Emil Constan­­tinescu, reușește să le impună forma­țiunilor din Convenție modificarea Protocolului de funcționare a alianței. Liderii PAC, PL’93, PSDR, UDMR re­fuză să semneze noua variantă de Protocol, m­otivînd că au nevoie de acceptul organelor de conducere ale partidelor. Consiliul CDR decide să le acorde acestor formațiuni 30 de zile pentru a semna, în caz contrar ele fiind considerate retrase din Conven­ție. PNȚCD obține includerea în Pro­tocol a unui articol care stipulează că „formațiunile componente ale Con­venției vor participa pe liste comune la alegerile locale și parlamentare și vor susține un candidat unic la Preșe­dinție. Formațiunile care nu respectă aceste prevederi sunt considerate re­trase din CDR­. Retragerea UDMR, PL ’93 și PAC Printr-o declarație redactată în 26 februarie 1995, la finalul ședinței Consiliului Reprezentanților Unionali (CRU), UDMR decide să părăsească CDR. La expirarea termenului de 30 de zile, Convenția Democratică hotă­răște, în 14 martie, să retragă PL’93 și PAC calitatea de membru CDR, în ur­ma refuzului celor două partide de a semna Protocolul adițional elaborat la 17 februarie. De asemenea, Con­siliul CDR ratifică, în unanimitate, hotărîrea Comitetului Executiv prin care PSDR și UDMR sînt retrase din Convenție. La ședința din 14 martie participă însă demisionarii din PL’93 și PAC, care fac declarații oficiale de aderare la Convenția Democratică. Cuvîntul lui Coposu către fugari în urma acestor divorțuri, po­ziția liderului CDR, Corneliu Coposu, este tranșantă. Cei care au plecat „au ținut Convenția în loc, timp de un an“, spune Coposu, apreciind că CDR va putea elabora și desfășura acum un program eficient pentru cîștigarea alegerilor. „Nu CDR este aceea care trebuie să regrete și care a fost păgu­bită prin gestul necugetat al condu­cerilor partidelor care au plecat. Ele și-au semnat condamnarea la moar­te, pe care opinia publică nu va întîr­­zia să le-o confirme, prin votul elec­toral la proximele alegeri“, spunea Coposu. Organizarea filialelor județene Trecînd peste acest moment di­ficil, Consiliul CDR aprobă, în 30 iulie 1995, Protocolul-cadru de organizare și funcționare a filialelor teritoriale ale Convenției Democratice din Ro­mânia, document care va servi și la abordarea alegerilor generale locale de la începutul anului 1996. Potrivit noului protocol de organizare teri­torială a Convenției, partidele puter­nice din CDR (PNȚCD și PNL) obți­neau principalele locuri la nivel jude­țean în noua formulă de reorganizare a alianței. Partidele care dețineau su­premația Convențiilor Democratice județene aveau vot deliberativ pentru listele electorale la alegerile locale din 1996, în atribuția acestora intrînd și organizarea campaniei electorale la nivel teritorial. Restructurarea protocoalelor de funcționare a CDR . După consumarea momentului electoral 1996, apare necesitatea mo­dificării protocolului de funcționare a CDR. Președintele CDR, Ion Diaco­­nescu, declară, în ianuarie 1997,la sfirșitul unei ședințe a Comitetului Executiv al Convenției, că a delegat doi juriști să aducă modificări Proto­col­ului de funcționare a alianței.„Du­pă depășirea fazei electorale, se simte nevoia unor corectări ale acestui pro­tocol“, preciza Diaconescu. La un an după cîștigarea alege­rilor de către CDR, Partidul Alianței Civice își anunță intenția, în noiem­brie 1997,de a reveni în alianță. Lide­rul PAC, Nicolae Manolescu, afirma, la încheierea ședinței Consiliului Na­țional al partidului, că a discutat deja despre posibilitatea revenirii PAC în Convenție cu președintele României, Emil Constantinescu, și cu liderul CDR, Ion Diaconescu. Partidul lui Ni­colae Manolescu participase pe liste proprii în alegerile locale din iunie 1996 împreună cu PL’93, cu care for­mase Alianța Național-Liberală, for­mațiune care nu reușise să treacă pragul de 3% la alegerile parlamen­tare din noiembrie 1996. PAC era al doilea partid care încerca să revină în CDR, după PNL, care părăsise ali­anța în 1992 și fusese reprimit la sfâr­șitul lui 1995. Cererea PNL a fost ac­ceptată de conducerea Convenției la un an după ce a fost depusă oficial, liberalii fiind sprijiniți chiar de PAC, cu care încheiaseră alianța civic-libe­­rală. 1998. Alianța Civică părăsește Convenția protestînd față de debarcarea lui Victor Ciorbea Anul 1998 este cel în care AFDPR decide să rămînă în CDR, dar și anul în care Alianța Civică va părăsi alianța. Consiliul Director al Asocia­ției Foștilor Deținuți Politici din Ro­mânia (AFDPR) hotărăște, în aprilie 1998, să rămînă în CDR, în condițiile unui parteneriat efectiv între forma­țiunile politice și civice fondatoare. Consiliul Director al AFDPR denunță „modul defectuos“ în care CDR a funcționat după alegerile din 1996 atît la nivel central, cît și la nivel local și cere revizuirea agentă a protoco­lului de funcționare, plecînd de la propunerile făcute de Alianța Civică. CDR se reînscrie,în mai 1998, la Tribunalul Municipiului București, pe baza noului protocol de funcțio­nare, impus de ieșirea PNLCD din Convenție. CDR se va înscrie cu titu­latura pe care a avut-o la înființare, în 1992, și anume Convenția Democra­tică din România. Alianța Civică se consideră, tot din luna mai 1998, în afara CDR, deoarece nu a văzut și nu a semnat noul protocol de funcțio­nare al acesteia. Alianța Civică se autosuspendase din CDR la sfârșitul lunii martie, în semn de protest față de atitudinea CDR și a președinției în criza politică care a dus la demisia premierului Victor Ciorbea. PNL cere un nou protocol pe baza cifrelor din sondaje PNL anunță, în iunie 1998, că dorește adoptarea, după alegerile pentru Primăria Capitalei, a unui nou protocol de funcționare a CDR ca ali­anță de partide. Biroul Permanent al PNL adoptă o declarație politică, în care afirmă că „se impune redefinirea CDR ca alianță de partide, care se pot legitima prin procentajul de voturi prevăzut în propunerile de schimba­re a pragului electoral“. PNL cerea, de asemenea, și întocmirea unui nou protocol al CDR, care să definească raporturile dintre partidele și forma­țiunile civice care fac parte din alian­ță. Liberalii afirmau, în declarație, că locul Alianței Civice și al AFDPR este în CDR. Pînă la sfirșitul anului, sem­narea noilor protocoale de funcțio­nare ale CDR este amînată succesiv: 3 septembrie, 14 septembrie, 24 sep­tembrie. Valeriu Stoica iese la rampă Prim-vicepreședintele PNL Va­leriu Stoica anunță, în 26 noiem­­brie 1998, că PNL va elabora un nou proiect de protocol al Convenției De­mocratice, necesar ca urmare a retra­gerii PAR din Convenție. Stoica a ară­tat că, prin acest protocol, Convenția Democratică va fi definită ca o alianță politică în care sunt incluse și forma­țiunile civice, în urma retragerii unei formațiuni politice sau civice din CDR, această alianță a fost nevoită să­­și schimbe, de fiecare dată, protocolul de funcționare, sigla și denumirea, pentru a nu fi contestată la tribunal de formațiunea care s-a retras. Ion Diaconescu pronunță cuvîntul criză Președintele PNȚCD, Ion Diaco­nescu, susținea, în februarie 1999, în discursul prezentat la Comitetul de Conducere al partidului, că activita­tea CDR a intrat într-un con de um­bră, putîndu-se vorbi chiar despre o criză, la care contribuie și faptul că noul protocol de funcționare a alian­ței nu a fost încă terminat. El afirma că elaborarea unui nou protocol de funcționare a alianței nu a putut fi fi­nalizată de comisia special desem­nată, din cauza unor poziții divergen­te manifestate de PNL și de forma­țiunile civice, întrucît PNL susținea că, în problemele politice, dreptul de decizie aparține exclusiv partidelor politice, în timp ce Alianța Civică so­licita ca toate formațiunile compo­nente, inclusiv asociațiile civice, să aibă drepturi egale de a decide în toa­te problemele, inclusiv asupra candi­daturilor politice. PNL cere rotație la președinția CDR Prim-vicepreședintele PNL Va­leriu Stoica cerea Consiliului Națio­nal, în aprilie 1999, să mandateze Bi­roul Permanent Central al partidului pentru renegocierea protocolului de funcționare a CDR, el propunînd ca noul document să urmărească res­tructurarea CDR, astfel încît aceasta să funcționeze ca o „alianță politică, întemeiată pe PNȚCD și PNL“, care își vor atribui proporțional sarcinile și responsabilitățile, inclusiv „ro^ița la conducerea alianței“. Prin noul protocol, CDR va manifesta „deschi­dere pentru membrii altor partide și asociații civice“, scopul fiind lărgirea bazei de cuprindere a CDR. Noul pro­tocol va permite și abordarea unor strategii diferite în cadrul Convenției, astfel încît, în unele județe, la alege­rile locale să se meargă pe liste sepa­rate, de partid. De asemenea, PNL propunea restructurarea CDR sub forma unei alianțe lărgite cu aso­ciațiile civice, dar cu responsabilități distincte pentru părți. Stoica ținea să reafirme că „locul PNL este în Con­venție“,dar că­­ CDR va trebui să ia în considerare capitalul de imagine din ce în ce mai important adus de libe­rali. Țărăniștii n-au acceptat să piardă întîietatea în Convenție PNȚCD a respins însă propune­rile PNL privind alternanța la condu­cerea Convenției Democrate și parti­ciparea la alegerile locale pe liste se­parate în anumite județe ale țării, con­­siderînd că, dacă PNL optează pentru participarea pe cont propriu la alege­rile locale, trebuie să aplice acest sis­tem și la nivel național. Liberalii nu renunțau, în timpul negocierilor din februarie 2000 cu reprezentanții PNȚCD, la nici una dintre cerințele partidului privind noile protocoale de funcționare ale Convenției Democra­­tice, în special la obținerea copreșe­dinției alianței și la stabilirea ponderii pe liste pentru alegerile parlamentare pe baza sondajelor de opinie. Protocoalele de funcționare ale CDR pentru alegerile locale și gene­rale au fost depuse în 20 martie, la Tribunalul București. Alianța pentru alegerile locale se numea Convenția Democrată Română și avea ca în­semn electoral cheia înscrisă într-un cerc, iar alianța pentru alegerile gene­rale are titulatura Convenția Demo­crată din România, avînd ca însemn electoral cheia în două cercuri con­centrice. • Indica CRASNEA­ n b­y După moartea „Seniorului" Corneliu Coposu, CDR a avut resurse pentru a cîștiga alegerile, dar n-a mai avut un lider care să-i mentina coeziunea Ajuns celebru pe circa defunctului PDAR Victor Surdu a anunțat înființarea » 9 Partidului Social Agrar Român Noua formațiune agricolă îl va susține pe Mugur Isărescu la președinție Gru­pul demisionarilor din PSDR, conduși de Victor Surdu, a înființat un nou partid, Partidul Social Agrar Român (PSAR), care va fi înscris la tribunal săptămîna viitoare. Surdu a declarat ieri, în­­tr-o conferință de presă, că noua formațiune are pînă acum apro­ximativ 10.200 de membri și că speră ca, într-un timp destul de scurt, să ajungă la 250.000 de membri. Primul Congres al partidu­lui va avea loc în ultima decadă a lunii august, cînd vor fi alese forurile de conducere. Pînă atunci, după cum a spus Surdu, conducerea este asigurată de un grup format din Sorin Prișcă (fost PSDR), Liviu Crăciun Popa (fost PSDR), Lucian Feodorov (fost PSDR), Ioan Mihai (fost PSDR) și Rădulescu Adrian, pre­ședintele Asociației Fermierilor din România. Fostul lider PDAR a adăugat că, în materie de programe, PDDR s-a axat pe adoptarea măsurilor prevăzute în planul de acțiune al guvernului, adoptat la Bruxelles, în vederea integrării în UE, căruia i s-au adăugat cîteva măsuri pro­prii în domeniul social și în cel al agriculturii. Surdu a mai precizat că PSAR și-a propus să participe la alegerile din toamnă și va sprijini programul și candidatura la pre­ședinție a premierului Mugur Isă­­rescu. Magistrații acuzați de Vasile Lupu de luare de șpagă reacționează Ministerul Justiției (MJ) res­pinge acuzațiile aduse magistra­ților de către deputatul PNȚCD Va­sile Lupu, potrivit cărora aceștia se opun retrocedării pămînturilor și a pădurilor, precizînd că drepturile de proprietate sunt stabilite de co­misii speciale administrative, se arată într-un comunicat remis­feri de Biroul de presă al MJ. Potrivit articolelor 22,25 și 26 din Legea 1/ 2000, reconstituirea drepturilor de proprietate, punerea în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate se fac de către comisiile locale și comisiile județene de pe lîngă co­misiile comunale, orășenești sau municipale din unitățile adminis­­trativ-teritoriale pe care se află terenurile, astfel că Ministerul Jus­tiției nu are nici o atribuție legală în acest domeniu, se menționează în comunicat. Vasile Lupu susține că l-a in­format de mai multe ori pe mi­nistrului justiției, Valeriu Stoica, referitor la aceste dificultăți în­registrate în procesul de retroce­dare, însă „în mandatul liberalu­lui, Ministerul Public a devenit o uniune națională a CAP, pentru că dosarele se rezolvă după șpagă“, în opinia lui Lupu, „societatea ro­mânească nu poate fi scutită de traficul de influență prin inter­mediul pilelor, deoarece traficul de influență este o boală națio­nală“. 4

Next