Gazeta de Sud, septembrie 2000 (Anul 6, nr. 1675-1700)

2000-09-15 / nr. 1687

Prelucrați în manieră profesionistă în cantonamentul de la Brașov Papură și Bătrînu au fost scoși la vînzare . Este limpede că se urmărește decapitarea Universității, echipa fanion a unui oraș adormit de Ion JIANU și Liviu BI­STRICE­A­NU Printr-o minune, Papură și Bătrînu scăpaseră în vară de epurarea căre­ia i-au căzut victime Prunea, Vochin, Neagoe și Cristescu. Zilele lor la Uni­versitatea erau însă numărate încă din prima zi a „colaborării" cu Florin Ma­rin și Gigi Nețoiu, t­pi care nu agreează decît fotbaliști în poziția de drepți. Săptămîna trecută, echipa a fost dusă în cantonament la Brașov. Din păcate, se pare că acolo s-a pregătit cu totul altceva, că doar nu în­­frîngerea de la Ploiești. Implicați într-un conflict cu Florin Marin, Papură și Bătrînu au fost prezentați imediat drept oile negre ale lotului. Apoi, cînd credeau că totul s-a terminat, miercuri seară a explodat bomba. Astfel, cei doi titulari ai Universității au fost informați că sunt puși pe liber, deși acuzațiile nu erau prea clare. Papură și Bătrînu au înțeles că trebuie să-și caute urgent cumpărători, dar cineva susținea ieri că aceștia s-ar afla de mult la ușa Universității. Decizia de miercuri seară a conducerii a căzut ca un bumerang peste microbiștii olteni. Tocmai acum, cînd echipa demonstrase că duce lipsă de fotbaliști adevărați, două dintre „specimenele" acestea rare care știu să nu c­alce pe minge ca alții au fost pur și simplu date afară! Nu ne mai rămîne decît să ne amuzăm cu Dobre, Baldovin, Alistar, Pitu, Danciu, Rednic și ceilalți. Măcar pe ei nu îi va cumpăra nimeni niciodată. Apoi, că echipa care se zbenguie pe „Ion Oblemenco" nu mai este în nici un caz Universitatea, ci primul Rocar, acela al lui Nețoiu, nu mai este treaba noastră. Sau poate că este, dar orașul Craiovei Maxima este încă la ora de somn. La Washington, Iliescu s-a comportat ca un lider care știe ce vrea Comentariu de Anca DEGAR Din iulie, de cînd a fost anunțată, vizita domnului Iliescu în America le-a stat ca un morcov în gît consilierilor de la Cotro­­ceni. De aici, de la Washington, n-am înțeles foarte exact ce-i spe­rie atît de mult pe aceștia. Nu americanii votează în noiembrie, deci nu se poate spune că o vi­zită la Washington i-ar aduce mai multe voturi lui Iliescu sau PDSR. După cum am mai scris și în alte comentarii, demnitarii ro­mâni care vizitează Washingto­nul s-au obișnuit să povestească vrute și nevrute la întoarcerea în țară. In frunte cu președintele Constantinescu, care s-a lăudat că a vorbit în sala mare a Con­gresului american, dar a uitat să precizeze că sala era plină mai mult de trei sferturi cu studenți de la diverse facultăți de relații inter­naționale. Niciodată, administra­ția americană nu a dezmințit ase­menea fantasmagorii. Nu e trea­ba americanilor să arate obrazul nimănui. Deci nimic nu-l împie­dica pe domnul Iliescu să facă la fel. O scurtă plimbare, cîteva po­ze cu președintele Clinton și o tură pe la Congres, traseul obiș­nuit al românului cu funcție.. Ce-i de speriat în asta? Dar, se pare, consilierii dom­nului Constantinescu au avut de ce să se teamă. Căci în această vizită domnul Iliescu și-a pus la bătaie toată experiența de om politic, și a făcut-o cu un profe­sionalism demn de tot respectul. In primul rînd nu a venit la Wash­ington ca dușman al lui Constan­tinescu. In afară de aluzii la si­tuația grea din țară, nu a croșetat pe marginea erorilor actualei pu­teri. A­ renunțat la teoriile geto­­dace cu care s-a făcut de­cis în ■ [UNK] [UNK]­SVn­timpul vizitei din '95. A renunțat la ceata de lustruitori de clanțe și de purtători de servietă. N-a mai fost interesat de poze cu Clinton și cu Prima doamnă. A venit la Washington cu o strategie pe ca­re a pus-o în practică punct cu punct și cu care, se poate spune, a cîștigat. In primul rînd, Domnia sa a reluat legăturile cu mișcarea sin­dicală americană, legături rupte atît de brusc în urmă cu cîțiva ani. Puțini știu că la începutul ani­lor '90 unul dintre eroii mișcării sindicale americane, Lane Kirk­land, cel care a stat în spatele sindicatului polonez Solidarita­tea pe tot parcursul grevelor de la Gdansk, a încercat să pună pe picioare mișcarea sindicală românească. Insă, din nefericire, n-a reușit. Motivele au fost multe și complexe și nu are rost să le dis­cutăm acum. Cert este că, după o perioadă de „studiu al pieței", sin­dicaliștii americani au considerat că e mai bine să se retragă. Nu am asistat la discuțiile dintre dom­nul Iliescu și sindicatele america­ne și nu știu exact cum și-a argu­mentat Domnia sa cauza. Dar știu că a doua zi, John Sweeney, pre­ședintele unui mare și influent sin­dicat american (peste 13 milioa­ne de membri), a anunțat, printr­­un comunicat, că-l sprijină pe Ili­escu. Și asta în plină campanie electorală americană, cînd Bush și Gore se bat pentru a cîștiga simpatia sindicaliștilor! M-am așteptat ca domnul Iliescu să încerce, ca și domnul Constantinescu, să forțeze o pri­mire la Casa Albă. Poza cu pre­ședintele american­e la mare va­loare trn România, mai ales acum, în campania electorală. Dar, surpriză, tot programul a fost orientat spre întîlniri cu oa­­­­mari c cheie ai celor doi candidați la președinția americană - Gore și Bush, și mai mult, cu experții financiari ai acestora, experți ca­re vor prelua după alegeri frîiele instituțiilor de care noi sîntem de­pendenți economic. O mișcare demnă de aplaudat, indiferent dacă sîntem sau nu fani ai lui Ion Iliescu. O mutare de lider politic în toată firea, care știe exact pentru ce a venit în America. Nu m-am așteptat ca presa cotrocenistă să remarce punctele marcate de domnul Iliescu în această vizită. Campania elec­torală e în toi și în România, și nu e o campanie cu mânuși. Cre­deam că vizita la Washington va fi trecută pur și simplu cu vede­rea. Nici vorbă. Ziarele au pornit o campanie răutăcioasă împo­triva liderului PDSR, orchestrată sub titlul „Iliescu aruncă praf în ochii americanilor". Conținutul știrilor însă mă face să cred că oamenii domnului Emil s-au stră­duit să facă rost de programul vizitei, însă fără succes. Cîteva ziare scriu, de exemplu, că dom­nul Iliescu a susținut o conferință la Centrul Presei din Washington. Ceea ce este fals. Altele afirmă că ambasadorul Moses și Ioan Talpeș au stat în spatele acestei vizite. Nu se spune nimic nici de întîlnirea de la OPIC, nici de co­municatul dat de George Mu­noz, nici de scrisoarea liderului sindical american, nici de întîl­nirea cu subsecretarul trezoreriei și nici de briefingul de la Natio­nal Intelligence Council. Nici o vorbă, nici un rînd despre știrile apărute pe agențiile de presă. In România se duce o luptă electorală din care, după cum zic americanii, va ieși învins cel care se supără primul. Aș fi putut face pariu că acela care va ce­da nervos va fi domnul Iliescu. Dar cred că m-am înșelat. După isteria din presă, se pare că dom­nul Constantinescu este cel cu nervii la pămînt.__________ « De astăzi, toată lumea trăiește după ora Australiei Ultima 1. O istorie fascinantă a Jocurilor Olimpici S ecretarul Consiliului Județean Dolj - implicat într-un grav accident rutier Gheorghe Barbărasă a scăpat ca prin minune după ce masina consiliului­­ s-a ciocnit cu un camion3 • Vina a căzut pe căruța nesemnalizată corespunzător a unui sătean din Oboga • Dacia consiliului județean a fost făcută praf . Secretarul Gheorghe Barbărașă, singurul pasager al mașinii, s-a ales doar cu cîteva zgîrieturi Teleeurobingo 2 Antenal Polițiștii au primit noi in­strucțiuni de folosire a forței și mijloacelor din dotare, regle­mentările respective fiind cu­prinse într-o dispoziție de apli­care a Legii privind regimul ar­melor de foc și al munițiilor, ela­borată de către șeful Inspecto­ratului General al Poliției și avi­zat de Secția Parchetelor Mili­tare din Parchetul General. Conform acestei dispoziții, folosirea mijloacelor din dotare impune respectarea următoare­lor principii care decurg din legi și convenții internaționale: pre­zumția de nevinovăție, limitarea și proporționalitatea folosirii for­ței, imparțialitatea poliției și pro­tecție egală pentru toate persoa­nele, gradualitatea nonsurprin­­dere, legalitatea și legitimitatea, principiul riscului minim, cel al apărării ființei umane aflate sub protecție și cel al confidențiali­tății datelor. Dispoziția mai reglementea­ză folosirea forței fizice și a procedeelor de luptă corp la corp pentru autoapărare și imobilizare, folosirea bastonului de cauciuc sau tomfei, a sprayului cu sub­stanțe iritant­ lacrimogene, a gre­nadelor sau cartușelor lacrimo­gene, precum și a armelor de foc, în cazul folosirii armelor de foc, polițistul va face o primă somație „Stai, poliția!“, în caz de nesupunere se somează din nou folosind expresia „Stai, că trag!“. Dacă persoana în cauză nu se supune, se execută un foc de avertisment în plan vertical, după care se poate face uz de armă în direcția celui în cauză. Se poate face uz de armă fă­ră somație, în cazul atacului prin surprindere exercitat asupra po­lițistului sau a altei persoane, precum și pentru reținerea in­fractorilor care ripostează cu obiecte contondente, tăietoare­­înțepătoare sau arme de foc, da­că lipsește timpul necesar pentru somație. Pentru împiedicarea și neu­tralizarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură grav or­dinea publică și care nu au putut fi anihilate prin alte mijloace, po­lițiștii pot interveni în forță, fo­losind scuturi de protecție, bas­toane electrice, dispozitive cu substanțe iritant­ lacrimogene, je­turi de apă, gloanțe de cauciuc, arme albe, stabilopozi pentru ba­raj rutier și alte mijloace de imo­bilizare care nu pun în pericol viața și nu produc o vătămare corporală gravă, aflate în dotarea polițiștilor ori a altor forțe de or­dine, în cazul în care tulburările vor depăși capacitatea de inter­venție a poliției, va fi anunțat comandamentul județean de jan­darmi, care va interveni pentru restabilirea ordinii publice. „Stai, poliția!“ Noi instrucțiuni de aplicare a pulanului pe spinare Gura lumii Pro­fundacul Andreescu de George STANCA Citesc uluit în presă o reac­ție, întîrziată sau mai degrabă comandată, a unui individ cu nume de arhanghel, Gabriel, pretins intelectual, poate e pre­tins , aici mă îndoiesc, și pretins om normal­­ sexualmente, și aici mă îndoiesc, dar tare. Omul s-a întors la o problemă, la un scan­dal al anilor '90, și a cerut Con­siliului Național pentru Studie­rea Arhivelor Securității să pu­lice dosarele membrilor Sino­dului Bisericii Ortodoxe. Acu­zele acestui furios intelectual au fost și mai grave în privința Prea Fericitului Teoctist. In fine, din discursul disperat al intelectua­lului în speță aflăm care era mo­bilul, de unde i se pusese dum­nealui pata. Din faptul că, re­cent, Biserica Ortodoxă Româ­nă s-a opus­­ „homofobia cucer­nică!", îl citez pe furios­­ abro­gării art. 200. Știți, cel vechi cu interzicerea homosexualității. Invocînd ca și alți oportuniști europenismul cu orice preț, deci cel antinațional, nu cel real, domnul cu pricina dă vina pe BOR că s-ar opune emancipării noastre. Zic și eu în trecere, eu, unul care nu are nimic cu cei născuți cu defectul homosexua­lității, dar are ceva cu cei FĂ­CUȚI, pervertiți, zic că totuși, nu asta, libertatea poponarilor, ar însemna accesul la civilizația europeană. Iar punctul de ve­dere al bisericii, ca mai toate bisericile în cazul avorturilor, mi se pare omenesc, normal și creștinesc. Căci e împotriva firii să se iubească sex cu sex. Devenind eu mai înțelegă­tor precum observați, aș ac­cepta ca ipoteză de lucru ur­mătoarele: chiar dacă aș ad­mite ideea colaboraționismului mai-marilor din BOR, demas­carea lor acum, la zece ani du­pă revoluție, mie mi se pare cri­minală, catastrofală pentru să­nătatea unei națiuni degringo­­late deja de politruci și de poli­ticianism. Aș admite un proces nu al BOR, ci al tuturor bise­ricilor și sectelor din România. Dar, mă întreb pragmatic­­ la ce ne-ar folosi? Au, nu cumva otrăvitul arhanghel Gabriel ser­vește interesele altor biserici și chiar se comportă ca un rău ortodox, dar, mai ales, ca un rău român, li propun să se du­că la Suceava în piață și să stri­ge în gura mare inepțiile de­clarate. Se aștept apoi la spital sau la cimitir, dar nu la unul or­todox că nu are loc. La urma­­urmei, unui asemenea intelec­tual PRO­FUND eu îi prezint dis­prețul meu și mai PROFUND. Dar, îi arăt disprețul meu stînd cu fața, mă tem să-i întorc spa­tele. Mă tem de pro­fundaci. I*: ' ■ m — mwms ■ -Bi ■';■ [UNK] ■ ■ rv ■ » ■

Next