Gazeta de Sud, martie 2001 (Anul 7, nr. 1824-1850)

2001-03-01 / nr. 1824

2 POLITICA Primul dialog diplomatic direct Colin Powell - Igor Ivanov Statele Unite sunt gata să exa­mineze problema reducerii în con­tinuare a armelor strategice ofen­sive - declara, duminică, la Cairo, ministrul rus al afacerilor externe, Igor Ivanov, comentînd convor­birile pe care le-a avut în ajun în capitala egipteană cu secretarul de stat al SUA, Colin Powell. După cum preciza șeful diplomației ru­se, „noua Administrație a SUA declară că, în urma evoluției si­tuației pe plan internațional, inten­ționează să pună accentul nu pe armamentul de atac, ci pe cel de­fensiv“. Primul dialog direct al minis­trului rus al afacerilor externe cu noul secretar de stat al SUA a fost fără îndoială un moment major nu doar pentru relațiile dintre Mos­cova și Washington, ci și un punct de referință pentru relațiile inter­naționale în general. După cum remarca ziarul moscovit Nezavi­­simaia Gazeta, este regretabil că, deși întîlnirea de la Cairo a avut loc, nu se poate încă vorbi că „dia­logul ruso-american se află pe pragul cel mai înalt și pare greu dle estimat că, o dată cu venirea noii Administrații republicane la Casa Albă, a sporit și gradul de încredere reciprocă Dimpotrivă, evoluția eveni­mentelor din ultimele săptămîni, legate de bombardamentele asu­pra Irakului, ocolindu-se Consiliul de Securitate al ONU, declaraîiite1e destul de tăioase ale reprezentan­ților oficiali americani, scandalul legat de arestarea în SUA a unui funcționar FBI de rang înalt, sus­pectat că ar fi desfășurat activități de spionaj în favoarea Moscovei, oferă motive de îngrijorare că atît Kremlinul cît și Casa Albă se află într-o etapă de răcire serioasă a raporturilor bilaterale. Principala consecință a unei asemenea răceli (de exemplu, reluarea reală a cursei înarmărilor după desfășu­rarea de către SUA a Sistemului Național de Apărare Antirachetă - NMD) ar fi dăunătoare întregii lu­mi. Se lasă să se înțeleagă că Wa­shingtonul, după venirea la Casa Albă a noii echipe republicane, nu mai dorește să țină seama de Mos­cova, constată Nezavisimaia Ga­zeta. Primele declarații atît ale președintelui Rusiei, Vladimir Pu­tin, cît și ale ministrului de exter­ne, Igor Ivanov, la adresa colegilor lor de peste ocean au fost destul de corecte și, în gen­eral, se doreau un apel la înțelegere și la o atitudine reciprocă deschisă. Americanii au răspuns acestor declarații printr­­un raport al directorului CIA, raport în care Federația Rusă constituia una dintre amenințările la adresa intereselor și securității SUA, urmate de declarații antirusești ale doamnei Condole­­ezza Rice, principalul consilier pe problemele securității naționale la Casa Albă, și încheind cu afirmațiile pe tema Sistemului Național de Apărare Antirachetă (NMD) făcute de noul șef al Pen­tagonului, Donald Rumsfeld, ale secretarului de stat, Colin Powell, și chiar ale președintelui George W. Bush, potrivit cărora acest sis­tem (care contravine prevederilor Tratatului ABM din 1972 - n.r.) va fi creat cu orice preț, în legătură cu sinceritatea a­­mericană, invocînd conferința de presă, de vinerea trecută, a pre­ședintelui George W. Bush în care șeful statului american s-a referit și la relațiile cu Rusia, Nezavisi­maia Gazeta se îndoiește de fran­chețea noului șef al Casei Albe, deoarece, în opinia președintelui american, ultimele declarații pe care le-a auzit de la Moscova „co­incid de fapt cu ideile americane, care stau chiar la baza necesității creării Sistemului Național de Apărare Antirachetă al SUA“. De fapt, prin aceasta, președintele Bush își asigură ascultătorii săi că Rusia este de acord cu SUA în problemele de apărare antirache­tă. Astfel, notează ziarul citat, noul președinte al SUA ori nu în­țelege ce a vrut Vladimir Putin să spună prin necesitatea unor „apre­cieri comune“ asupra posibilelor pericole, ori dorește să demons­treze, în primul rând altor țări, că „rușii ar fi acceptat ideea creării NMD și deci și ceilalți nu mai au motive să critice acest sistem. De unde reiese că președintele Geor­ge W. Bush interpretează decla­rațiile lui Vladimir Putin doar cum îi convine lui, constată ziarul mos­covit. Asta nu înseamnă că trebuie trecute cu vederea greșelile părții ruse, erori care ar putea fi scuzate doar de năzuința de a se evita o stare de nedorită confruntare. Este adevărat că întreaga conducere mo­șească, atît la nivel prezidențial, cît și la nivelul ministerului de ex­terne, prin explicațiile date în le­gătură cu poziția Moscovei față de Sistemul Național American de Apărare Antirachetă se vorbea adesea că într-adevăr ar exista amenințări, cu toate că prezența lor trebuie verificată, și că ar fi preferabilă o colaborare comună atît pentru stabilirea gradului de pericol, cît și pentru a acționa în '[coridri'îhiplotsind am­enințărilor. Din declarațiile Kremlinului,“Casa Albă a reținut doar recunoașterea de către Rusia a existenței ame­nințărilor, nemailuînd în seamă necesitatea verificării gradului de pericol, a chibzuinței și co­laborării comune. Surzenia Wa­shingtonului este explicabilă. Ru­sia dorește cu orice preț să ajungă la un compromis, compromis la care americanii nu se grăbesc să ajungă, dimpotrivă, lipsa de cla­ritate rusească în exprimare este folosită cu succes de Washington chiar în dialogul direct cu Mos­cova. Revenind la convorbirile de sîmbătă de la Cairo dintre Igor Ivanov și Colin Powell, referitoare la Sistemul Național de Apărare Antirachetă al SUA (NMD), șeful diplomației rusești recunoștea clar: „Din 1972, cînd a fost sem­nat Tratatul de Apărare Antira­chetă (ABM) dintre URSS și SUA, situația s-a modificat pe plan internațional“. Atunci, Mos­cova și Washingtonul dispuneau fiecare de cîte 20.000 de focoase nucleare. De atunci numărul aces­tora s-a redus de trei ori și, după cum preciza secretarul de stat Co­lin Powell, „SUA sunt gata să exa­mineze noi praguri minimale ale rachetelor strategice ofensive“. Și la Cairo, ministrul de ex­terne, Igor Ivanov, a recunoscut că „pozițiile Rusiei și SUA în legă­tură cu NMD nu coincid“, con­­siderând acest lucru perfect firesc, pornind de la realitatea că fiecare țară își susține propriile ei interese naționale. Elementul cel mai im­portant, a subliniat Igor Ivanov, a fost faptul că „părțile au convenit să examineze aceste probleme în­­tr-un spirit constructiv, ținînd seama și de interesele fiecăreia“. în final, Igor Ivanov a mai spus, la Cairo, ziariștilor că „nu este exclusă o întîlnire între pre­ședinții Rusiei și SUA, respectiv Vladimir Putin - George W. Bush, înaintea summit-ului «Grupului celor 8» - principalele șapte țări industrializate ale lumii plus Ru­sia - programat să aibă loc la Ge­nova, în Italia. Totul depinde acum, a precizat reprezentantul Kremlinului, de utilitatea unei asemenea întîlniri, de pregătirea acesteia și, bineînțeles, de graficul de lucru al celor doi șefi de stat“. • Nicolae CREȚU Igor Ivanov Colin Powell GALETA de SED, Joi, 1 martie 2001 de Sorin ELISEI Marile întreprinderi de stat care au dat, ani la rînd, bătăi de cap Guvernului României, s-ar putea transforma, o dată cu fina­lizarea programului PSAL I și a încheierii acordului PSAL II, în companii rentabile care, în loc să alimenteze blocajul financiar din economie, să aducă mai mulți bani la bugetul de stat și să ofere locuri de muncă stabile. Obiectivele declarate ale sprijinului Băncii Mondiale pentru România sunt revitalizarea economiei, creșterea economică, crearea de noi locuri de muncă și reducerea sărăciei, dar totul depinde, după cum afirma și An­drew Vorkink, șeful misiunii Băncii Mondiale în România, de voința oficialilor de la București de a duce pînă la capăt reforma structurală a economiei. 1,5 miliarde de dolari bat la ușa României Andrew Vorkink se află zilele acestea la București pentru a dis­cuta cu membrii cabinetului Năs­­tase programul de măsuri pentru încheierea acestui nou acord, dar și pentru a revizui portofoliul de proiecte finanțate de Banca Mon­dială în România. Vorkink va de­finitiva, în urma acestor întîlniri, strategia de asistență pentru Ro­mânia pe care o va înainta, la scurt timp, conducerii Băncii Mondiale. Andrew Workink a declarat, la sfîrșitul vizitei în România de la mijlocul lunii ianuarie, că insti­tuția pe care o reprezintă este pre­gătită să sprijine guvernul de la București, sub forma unei asisten­țe de aproape 1,5 miliarde de do­lari în următorii patru ani, doar dacă acesta va accelera procesul de reformă; în cazul în care rezul­tatele nu vor apărea, Vorkink a precizat că sprijinul Băncii se va reduce la 100 de milioane de do­lari, sumă valabilă pe aceeași pe­rioadă de patru ani. Primul val Dacă programul PSAL I va fi finalizat, iar acordul PSAL II va fi încheiat, societățile comerciale considerate a fi osatura economiei românești vor păși într-o lume în care parlamentarii nu mai pot in­terveni ca energia electrică sau ga­zele naturale să nu fie întrerupte, datoriile la bugetul de stat nu mai pot fi amînate la nesfirșit, iar nu­mărul muncitorilor din întreprin­dere nu va mai fi păstrat din con­siderente electorale. Autoritățile au decis să facă primul pas în această direcție săp­­tămîna trecută, cînd primele cinci întreprinderi din PSAL I, cu pier­deri cumulate de peste 900 de mi­liarde de lei, au fost scoase la pri­vatizare. Anunțurile de privatizare pentru ELECTROPUTERE Cra­iova, ROMVAG Caracal, CORA­­PET Corabia, CLUJANA Cluj Napoca și URBIS ARMĂTURI SANITARE București vor apărea în curînd, iar speranța guvernului este ca aceste societăți comerciale să se vîndă nu numai rapid, dar și unor investitori de talie interna­țională. Al doilea val într-un al doilea val, după cum l-a numit ministrul autorității pentru privatizare, Ovidiu Mușe­tescu, urmează CESHART CO­­NARIS Brăila, HIDROMECANI­CA Brașov, ARGEȘANA Foitești, VIROMET Victoria, MECA­NICA Negrești, TEHNOFRIG Cluj-Napoca, EXFOR București, OPTICA Timișoara, SINTER REF Azuga, IUG Craiova și ROMTENSID Timișoara. După ce și-au dat acordul de principiu pentru începerea discu­țiilor cu Banca Mondială în ve­derea încheierii acordului PSAL II, oficialii guvernului au început negocierile pentru stabilirea ma­surilor care vor sta la baza unui nou împrumut pentru ajustarea sectorului privat. Acest nou acord își propune scoaterea din proprie­tatea statului a 100 de societăți comerciale mari și privatizarea a­­cestora. Pentru susținerea reformelor economice din România, Banca Mondială intenționează să acorde un al doilea împrumut de ajustare structurală pentru sectorul privat (PSAS II), în valoare de 300 de milioane dolari, precum și un alt împrumut aferent pentru dezvol­tarea instituțională (PIB II), în su­mă de 25 de milioane de dolari, în condițiile în care autoritățile de la București vor îndeplini o serie de prevederi ale acordului. Sectorul bancar Sectorul bancar va ocupa, și de această dată, un loc important în realizarea acordului PSAL II. Autoritățile române trebuie, în primul rînd, să ia o decizie în ceea ce privește privatizarea Băncii Agricole și să stabilească o me­todă de privatizare și un grafic de derulare a acțiunilor pentru priva­tizarea Băncii Comerciale Româ­ne (BCR). De asemenea, Casa de Eco­nomii și Consemnațiuni (CEC) trebuie pregătită pentru privati­zare, iar activitatea Băncii de Ex­port Import a României, EXIM­­BANK, clar delimitată, îmbună­tățirea și întărirea cadrului legal care reglementează activitatea co­operativelor de credit și a regle­mentărilor privind supravegherea bancară, dar și perfecționarea re­glementărilor pentru piața de capi­tal, vor fi alte preocupări de prim rang pentru ca guvernul să reu­șească să obțină 300 de milioane de dolari de ln Banca Mondială. Restructurări și lichidări Un alt punct sensibil al acor­dului îl va constitui, fără îndoială, privatizarea și externalizarea în­treprinderilor mari de stat, ceea ce înseamnă încheierea proceselor de privatizare, restructurare, sau de lichidare începute în programul PSAL I, în care sunt incluse 63 de societăți comerciale aflate în pro­prietatea statului. Privatizarea al­tor patru societăți mari de stat și stabilirea programului de priva­tizare, ori, după caz, restructurare sau lichidare­a unui alt grup de trei întreprinderi de stat Va fi o altă condiție pe care guvernul va fi nevoit să o îndeplinească. Rămîne de văzut, în schimb, cum vor stabili oficialii Băncii Mondiale dacă și alte prevederi ale acordului, mai puțin punctua­le, au fost duse la bun sfirșit de către autoritățile române. Româ­nia va trebui să rezolve de această dată teme mai vechi de discuție în relațiile cu instituțiile financiare internaționale, cum ar fi reducerea pierderilor din economie, libera­lizarea și privatizarea utilităților, îmbunătățirea mediului de afaceri prin eliminarea barierelor admin­istrative și întărirea sistemului de protecție socială. România a con­tractat de la Banca Mondială, în anul 1999, un împrumut de ajus­tare structurală a sectorului privat (PSAL­I) în sumă de 300 de mi­lioane dolari, și un împrumut afe­rent pentru dezvoltarea instituțio­nală (PIBS) în sumă de 25 de mi­lioane dolari. Banca Mondială a eliberat integral aceste sume, în perspectivă, PSAL II încâlcind practica nerespec­­tării acordurilor convenite cu in­stituțiile financiare internaționale. România a finalizat, cel puțin din punct de vedere administrativ, programul PSAL I și se pregătește să încheie un acord PSAL II, care să consacre proprietatea privată asupra celor mai mari întreprin­deri românești. Pentru a putea decreta suc­cesul deplin al acordurilor PSAL, guvernul trebuie să aștepte mo­mentul în care rezultatele proce­sului de privatizare sunt, în mare, cele propuse la început: revitali­zarea economiei, creșterea eco­nomică, crearea de noi locuri de muncă și reducerea sărăciei, ori aceste lucruri nu se vor întîmpla decît atunci cînd și celelalte mă­suri de reformă vor fi adoptate de către autoritățile de la București. Vremea mimării reformei a trecut Altfel spus, vremea în care reforma era mimată sau făcută pe jumătate a trecut, iar un guvern de stînga este obligat să termine o reformă timid începută de un gu­vern de dr­eapta. începută la peste zece ani de la desprinderea de regulile eco­nomiei planificate, marea priva­tizare a întreprinderilor importan­te din­ economia românească por­nește pe un drum fără întoarcere, la capătul căruia pare să se afle luminița de la capătul tunelului. Pierderile vor fi mai mari decît suma de 1,5 miliarde de dolari pe care Banca Mondială este dispusă să o acorde pentru însănătoșirea economiei românești. Finalizarea acordurilor PSAL - șansa economiei românești . 9 O parte din datoriile societăților din programul PSAL vor fi șterse Ministrul autorității pentru privatizarea și administrarea partici­­pațiilor statului (APAPS) Ovidiu Mușetescu a declarat, ieri, în cadrul unei audieri în Comisia de buget-finanțe din Senat, că, pentru societățile privatizate prin programul PSAL, în mod invariabil, se vor șterge penalitățile și în parte și datoriile către bugetele statului, în timp ce alte datorii către bugetele statului vor fi reeșalonate, urmînd ca viitorul proprietar să rezolve problema datoriilor către bănci Din cele 63 de societăți cuprinse în PSAL, pentru 55 au fost deja aprobate strategiile de privatizare. Ministrul privatizării a spus că, în general, la alte societăți decit cele cuprinse în PSAL există alte încurcături, legate de faptul că APAPS are doar simbolul proprie­tății, întrucît la respectivele societăți sunt acționari instituții ale statului precum AVAB, Ministerul de Finanțe sau chiar Ministerul Sănătății. Mușetescu a afirmat că, în vederea privatizării, APAPS încearcă, printr-un act normativ, readucerea acestor acțiuni în proprietatea Autorității pentru Privatizare. APAPS mai are în por­tofoliu 119 societăți mari și 214 societăți mijlocii care trebuie vîn­­dute. Mușetescu a spus că datoriile cele mai mari se află însă la so­cietățile naționale aflate în subordinea ministerelor industriei și respectiv transporturilor. Justiția­­ în atenția Cotrocenilor și a Palatului Victoria Ion Iliescu: „Recîștigarea încrederii în actul de justiție" Recîștigarea încrederii în ac­tul de justiție este o prioritate ab­solută, a afirmat ieri președintele Ion Iliescu la ședința de bilanț a Ministerului Justiției. Șeful statului a declarat că va sprijini orice inițiativă sau acțiune care va asigura în cel mai scurt timp asanarea morală a justiției. El a enumerat principalele cauze care au dus la nemulțumirea populației față de actul de justiție, amintind caracterul neunitar al practicii judiciare, corupția, ne­înțelegerea responsabilității unor magistrați față de ceea ce repre­zintă inamovibilitatea și indepen­dența judecătorului, inflația și ins­tabilitatea legislativă. Președintele Iliescu a spus că ar trebui reana­­lizat urgent statutul Curții Supre­me de Justiție, fiind nejustificată transformarea CSJ într-o instanță ordinară, prin sacrificarea funcției sale principale de asigurare a unității practicii judecătorești. Ili­escu a afirmat că domnia legii este singura cale care poate duce spre normalitatea unei societăți civi­lizate. „Nu mai putem judeca lu­crurile cu două măsuri, nu mai pu­tem tolera o justiție cu două vi­teze, îngăduitoare cu cei cu bani și cu relații în spațiul politic și, pe de altă parte, necruțătoare cu cei care au greșit adesea din neștiință sau din disperare socială", a afirmat șeful statului. Adrian Năstase a solicitat Ministerului Justiției transferarea unor judecători la guvern, pentru a participa la elaborarea actelor normative Premierul Adrian Năstase le­­a solicitat ieri reprezentanților Mi­nisterului Justiției să transfere la guvern, pentru o perioadă deter­minată, un grup de judecători, pentru a trece în revistă legislația actuală și pentru a contribui la ela­borarea unor acte normative mai bine articulate. Premierul a arătat că număul de angajați ai Direcției juridice din cadrul guvernului este insu­ficient, situație existentă și în ca­zul ministerelor, motiv pentru care, deseori, proiectele de acte normative trimise Parlamentului sunt foarte prost elaborate, ceea ce face ca perioada de timp în care sunt adoptate de legislativ să fie extrem de lungă. „Dacă nu vom avea texte bine articulate, ne vom confrunta cu așteptări mari și cu reglementări slabe“, a spus Năs­tase. Șeful executivului a atras atenția asupra gradului înalt de neîncredere pe care cetățenii îl au față de instituțiile statului, situație sesizată și prin faptul că în cadrul opiniei publice a apărut ideea existenței unei mafii care a permis unor persoane, sub privirea tole­rantă a instanțelor judecătorești, să obțină restituirea unor proprietăți care de fapt, nu le aparțineau. „în același timp, avem zilnic solicitări la guvern din partea unora care doresc să realizăm un proces de deprivatizare,­ iar acest conflict, cu greve spontane, poate genera haos și anarhie în cazul în care nu reușim să realizăm o stabilitate politică și socială“, a mai spus Năstase. El a mai afirmat că înțelege nemulțumirea unor judecători față de condițiile în care își desfășoară activitatea și a promis că, în pe­rioada următoare, va încerca să găsească soluții pentru rezolvarea problemelor existente. Europa ne va deschide porțile cînd... țiganii vor fi egalii noștri într-o anumită perioadă ne­am amuzat mult cu un banc: „Mango se întoarce acasă de la ședința de partid și îi zice neves­tei: «Cînd bulgarii au nevoie de noi, fiecare mă strigă» tovarășe Mango asta, tovarășe Mango, ai­laltă. Iar dup-aia, dacă noi avem nevoie de ceva, strigă la noi: Ia pleacă de aici, bă, țigan ramolit!“. Istorioara se potrivește pe de­plin cu viitoarele alegeri din Bul­garia. O dată cu apropierea votu­lui, numărul știrilor despre înțe­legeri semnate de partide cu di­ferite organizații ale țigănilor (în prezent, nimeni nu poate să spună cu exactitate cîte astfel de forma­țiuni acționează pe teritoriul Bul­gariei - n.r.) va crește ca o ava­lanșă. Partidul Socialist Bulgar (PSB) s-a înțeles cu două astfel de formațiuni: Stînga Europeană va juca tare cu Euroroma deputatului Țvetelin Kîncev, Uniunea Forțe­lor Democrate (UFD), de guver­­nămînt, de asemenea, nu va în­­tîrzia să adauge culoarea tuciurie la coaliția albastră. A sosit din nou timpul ca ți­ganii bulgari să înțeleagă că sînt persoane importante. Tradițional, Marea Politică se bazează pe ei numai în momente critice. Și în­cepe marea încercare pentru în­credere: berea, frigăruile, lemne de foc și cărbuni acestea înlocu­iesc deja, tot mai des, și cele mai elocvente cuvinte oratorice. în general, alegerile îi pun în­totdeauna pe țigani în centrul a­­tenției publice. Din primii ani de democrație, ei au­ devenit emble­ma Bulgariei în lume. Cînd în pre­sa europeană se ivește vreun țigan cu ursul în fața hotelului sofiot Sheraton, apărătorii celui din ur­mă sunt în încurcătură­­ pe cine să ocrotească mai întîi. Pentru că la noi sînt de compătimit și anima­lele, și oamenii. Alegerea civili­zată a lui Brigitte Bardot s-a oprit însă la urși. După toate aparențele, bogata Europă ne va deschide porțile cînd îi vom ridica pe țigani pînă la noi, cînd ei vor fi egalii noștri. Gradația e țigan, bulgar, european! Cînd însă? Acum au cuvîntul politicienii și ei încep să mintă ca niște țigani. Justificabil, dat fiind că însuși cancelarul de fier Bismark a re­marcat că se minte cel mai mult în război, după vînătoare și înainte de alegeri. Așa că partidele se gră­besc să-și înmoaie degetele în cu­loarea tuciurie, promițînd mărini­mos locuri de muncă, integrare, respectarea drepturilor omului, cultură. După aceea, toate revin la normal. Anul acesta, țiganii noștri au noroc pentru că vor fi observați de două ori­­ la votul pentru parla­ment și la cel pentru președinte. Probabil vor avea în total patru deputați, răspîndiți egal în noile grupuri parlamentare. Și un repre­zentant în echipa șefului statului. Atît! Pentru mai mult trebuie să aștepte alegerile locale, iar acestea se vor desfășura abia peste vreo doi ani și jumătate. De fapt, de ce vă povestesc toate acestea cînd știu bine că în România a fost tot așa și continuă să fie. De n-ar fi în vecii vecilor... • Veselin STOIANOV - Sofia

Next