Gazeta de Sud, iunie 2001 (Anul 7, nr. 1901-1925)
2001-06-25 / nr. 1921
ETA de SUD Nr. 1921 12 pagini Luni, 25 iunie 2001. Preț 4.000 lei Nae Ungureanu a bătut în Albania și a dat peste cap multe socoteli S-au răzvrătit copiii! • Cîștigînd cu 1-0 la Tirana, Universitatea s-a calificat în turul următor al Cupei Intertoto • Viitorii adversari ai oltenilor vor fi cehii de la FC Synot • Partida tur este programată sîmbătă, în deplasare Nimeni nu știe ce se va întîmpla la Universitatea pînă la meciul cu FC Synot Cine se bate cu cehii? • Se zvonește că Gigi Nețoiu ar fi tratat deja să-și vîndă acțiunile lui Dinel Staicu • Nu ar fi exclus însă și o asociere între cei doi • Cîrțu ar fi devenit din nou favorit pentru postul de antrenor principal , Italianul Zambon s-ar fi arătat interesat să preia acțiunile lui Nețoiu __________pagina 12 Primăria Craiova vrea concurență loială între firmele de transport ÎN COmin pagina Capacitatea s-a încheiat, încep emoțiile pentru bacalaureat pagina Secretarul general al FRF a confirmat ceea ce se bănuia de la plecarea lui Bölöni Gică Hagi va antrena Naționala • Machidonul a negociat ieri cu Mircea Sandu detaliile financiare ale contractului • „în proporție de 90 la sută, Hagi va fi noul selecționer“, a spus impresarul Becali Secretarul general al Federației Române de Fotbal, Adalbert Kassai, a confirmat sîmbătă ceea ce se bănuia încă de la plecarea lui Ladislau Bölöni la Sporting Lisabona: fostul internațional Gheorghe Hagi va fi numit în funcția de antrenor al reprezentativei de fotbal a României. Numirea lui Gheorghe Hagi în postul de selecționer urmează să fie validată de membrii Comitetului Executiv al FRF. Președintele FRF, Mircea Sandu, care a negociat sîmbătă și ieri cu Gică Hagi, nu a dorit să dea detalii referitoare la înțelegerea la care au ajuns cei doi. Conform unor surse din interiorul FRF, se pare că Mircea Sandu ar fi dispus să-i ofere lui Hagi un contract de 200.000-250.000 USD, în timp ce Hagi ar solicita 400.000 de dolari. Impresarul Giovanni Becali a mărturisit ieri că, pînă la urmă, Mircea Sandu și Hagi se vor înțelege: „în proporție de 90 la sută, Hagi va fi noul antrenor al echipei naționale.“ Se pare că „Maradona din Carpați“ va colabora pe banca tehnică a Naționalei cu directorul tehnic Emeric Jenei și cu fostul său coechipier, Gabi Balint, care va deveni antrenor secund. Totuși, se pare că Balint, care a spus că nu mai dorește să antreneze la Galatasaray, are și cîteva oferte de la formații din Divizia A. • Marian ȘANIA DIGRESIUNI de Octavian PALER Adevărata problemă Citesc un articol în care autorul se întreabă: de ce numai profesorii să fie supuși unui control psihiatric? de ce nu și politicienii? Ideea nu e nouă. Ea a circulat, cu ani în urmă, intens. A existat chiar o polemică, aprinsă, care i-a împărțit pe psihiatri în două tabere. Unii solicitau imperios să se instituie un examen psihiatric al celor ce ne solicită votul, întrucât, ziceau ei, apetitul pentru politică al indivizilor „cu probleme" este foarte mare și trebuie să ne ferim de surprize urâte. Au fost furnizate statistici medicale care demonstrau că acest apetit nu e o glumă. In ajunul celui de-al doilea război mondial se aflau în lume, în tratament - dacă-mi amintesc bine cifra - vreo 10.000 de „Napoleon"-i. Toți se frământau cum să întoarcă rezultatul luptei de la Waterloo. Se pare că Napoleon deține și azi un loc de frunte în preferințele pacienților din ospicii, dar nu e singurul. Mai nou, și Clinton a intrat în „top". Un absolvent al unei facultăți de politologie - aflu dintr-un ziar - nu vorbește decât englezește, își caută o soție avocată, dorește un dog alsacian, vrea să doarmă intr-o cameră rotundă și să conducă un guvern planetar. Doar că, neavând saxofon, cântă la fluierarii din opere de Verdi. E de discutat, desigur, de ce nebunii geniali au făcut poezie, ca Hölderlin sau Gérard de Nerval, pictură, ca Van Gogh, ori filosofie, ca Nietzsche, iar bolnavii mediocri fin, adesea, să facă politică. Poate, și celor cu mințile rătăcite li se pare mai simplu să fii Clinton decât Goethe. După cum, e de discutat în ce măsură și când dereglarea normalității duce la rezultate ieșite din comun sau la o banală și penibilă boală. Sunt „anormali" care înalță „normalul" și alții care-l degradează. Dar de ce doar cei din urmă sunt tentați de politică? Poate că psihiatrii sunt în stare să lămurească de ce partea cea mai glorioasă a picturii lui Van Gogh a fost creată în anii crizelor de nebunie ori de ce în ultimul an de luciditate Nietzsche a scris șapte cărți, într-o febră creatoare împinsă la paroxism, parcă, de apropierea demenței. Dar nimeni nu poate da un exemplu din care să rezulte că bolile psihice au adus ceva bun în politică. Dimpotrivă. Secolul în care Caligula a poruncit să fie pus chipul său pe umerii statuilor, după ce acestea vor fi decapitate, a rămas celebru mai mult în psihiatrie decât în istorie. Și un studiu al nenorocirilor produse de paranoia, inclusiv la noi, ar explica multe. Deosebirea să fie aceea că „anormalii" care înalță „normalul" vor să creeze, în timp ce aceia care degradează „normalul" fin, cu orice preț, să comande? Greu de dat un răspuns. Oricum, prăpastia există și numeroși psihiatri au fost de părere că ar trebui făcut ceva pentru a bloca accesul în politică al unor persoane nu tocmai normale. Puțini bolnavi preferă să se creadă mari poeți, mari gânditori, mari artiști, ziceau partizanii controlului psihiatric. Nu toți stârnesc compasiune. Sau ajung să fie ridicoli. Și dacă mâzgălelile nu fac nici un rău nimănui, posibilitățile dereglărilor psihice de a produce nenorociri sunt, practic, nelimitate în politică. Au existat și voci care s-au opus, fiind de părere că orice amestec al psihiatriei în politică ar contraveni atât deontologiei acestei profesii, cât și caracterului privat al suferinței. Ca nespecialist, am înclinat spre opinia acestora din urmă. Mi s-a părut că o intervenție a psihiatriei ca „inchiziție psihiatrică" ar fi o aventură plină de riscuri. E adevărat că în anii de urmă au fost nu puține momente când această convingere s-a clătinat serios, dar și azi cred că, în politică, bolile psihice sunt favorizate de persoane sănătoase care, din inconștiență, din interes sau din alte motive, îi ajută pe diverși purtători de tulburări interioare să suie pe scările vieții publice, să delireze în public. Nu cunosc nici un bolnav psihic care să fie năvălit singur în politică, nesprijinit de oameni sănătoși. Aici e, după părerea mea, adevărata problemă. Cei bolnavi au scuza bolii. Cei care îi aplaudă n-o au. în România s-a vîndut Viagra de trei milioane de dolari Viagra a ajuns, după 17 luni de la lansarea în România, printre cele mai vîndute 30 de medicamente din punct de vedere valoric de pe piața farmaceutică internă, informează Ziarul Financiar. „Vînzările Viagra în România s-au cifrat anul trecut la 1,2 milioane de dolari, iar anul acesta țintim o creștere de cel puțin 20%. De la lansare și pînă în prezent am vîndut Viagra în valoare de trei milioane de dolari“, a spus, pentru Ziarul Financiar, Răzvan Vîrtejaru, directorul diviziei de farmaceutice al Pfizer România. Prețul unei pastile este de opt dolari (232.000 de lei la cursul actual al dolarului), ceea ce înseamnă că pînă în prezent bărbații români au cumpărat aproximativ 400.000 de tablete. „Consumul de tablete la 1.000 de bărbați este încă mic în comparație cu alte țări din Est, dar este încurajator. Dacă nu ar exista și importuri paralele ilegale, Pfizer România ar fi vîndut chiar mai bine medicamentul“, a spus Vîrtejaru. • Laurentiu ISPIR 35 de români au încercat să treacă ilegal frontiera spre Austria Vameșii unguri au reținut sîmbătă dimineață mai multe grupuri de transfugi, printre care și 35 de români care încercau să treacă ilegal frontiera spre Austria, informează MTI. Românii erau împărțiți în două grupuri și, după ce au fost reținuți de lucrătorii de frontieră, au fost duși la un adăpost din Szombathely; în același timp, pe granița de nordest a Ungariei, în zona Szabolcs- Szatmár-Bereg, au fost prinse alte 18 persoane de naționalitate incertă care încercau să treacă frontiera. Transfugii au refuzat să răspundă întrebărilor puse, dar vameșii bănuiesc că aceștia provin din Bangladesh. Alți peste 30 de transfugi au fost reținuți după ce microbuzul în care se aflau a fost urmărit de vameșii unguri pe o distanță de 40 de kilometri. Șoferul a refuzat să oprească autovehiculul, chiar și după ce polițiștii de frontieră au tras un foc de avertisment. în cele din urmă, după ce mașina a oprit, vameșii au constatat că pasagerii erau două călăuze ungare și 30 de transfugi asiatici, printre care și trei copii. Naționalitatea acestor fugari nu a fost încă făcută publică. • Doina GLIGĂ Tl Cu basca pe ochi Capacitatea mică, după reformă... de Ion LECA Și în învățâmînt, ca și în celelalte domenii, reforma s-a făcut după teoria formelor fără fond. Prea preocupați de imagine, reformatorii au uitat, mai mereu, fondul. Se vorbește frumos și cu patimă despre curiculă, arii curriculare, manuale opționale, despre ai noștri tineri care după metode învață, dar în realitate situația din învățămîntul românesc a devenit dramatică. O demonstrează roadele examenului de capacitate din acest an. Spre exemplu, doar 58 % din elevii mehedințeni, chemați să-și probeze capacitățile intelectuale, au sărit pîrleazul. Restul mai stau o mînă. Dacă nu cumva, din aceeași dorință de imagine, se va modifica... schimbarea și se va mai organiza un examen. Reforma învățămîntului românesc a început prin dinamitarea relației profesor-elev, în numele unui așazis comportament liberal, democratic. Stimulați de părinți, dar și de unii oameni ai catedrei, învățăceii au început să-și conteste dascălii. Nu-i vrem pe că are bube-n cap, îl vrem pe că e o capacitate și om bun, în același timp. Această criză de autoritate avea să fie amplificată și de ordinul universitarului Andrei Marga, prin care se dimensiona timpul de studiu acasă. Ordinul va rămîne, probabil, în istoria învâțămîntului românesc, la capitolul „reforma hazlie". Apoi, unii educatori le-au demonstrat elevilor cam cum se traduce în economia de piață zicala „cine poate pase roade, cine nu, nici carne moale". Trecerea la manualele opționale a însemnat demararea unui cel puțin jenant troc intelectual. Au început să răsară, de te miri de unde, autori de manuale, iar aprobarea și tipărirea acestora s-au transformat repede într-o bănoasă afacere. Cucoana era funcționară în ministerul de resort și, bineînțeles, autorul de manuale și caiete speciale. Intîmplător, soțul, o rudă apropiată ori un prieten drag gospodăreau o tipografie. Astfel se încheia ciclul afacerii: încărcătura informațională și educațională nu mai conta. Așa se face că autorii de manuale pe stil nou, în unele demitizuri, i-au pus în carte pe Traian cu breton, Decebal cu buze senzuale, pe mîndruța cu gropițen obraji de la un post de tembeliziune. Elevii au priceput că se poate și așa. Așa că la examenul de capacitate au... telenovelizat-o (nu!) pe Vitoria Lipan și au transformat cenzura în... politica externă a României. Adăugăm la acestea sidilul existențial al unor profesori, incapacitatea ori refuzul de a se adapta noilor „rigori" și vom avea o rețetă de regim, ca să-l parafrazăm pe nenea Iancu, capacitate mică, după reformă... Fiind în zona tampon a culturii sărăciei cu cultura de consum, sub privirile îngăduitor democratice... legale ale dascălilor, învățăceii au făcut și ei schimbări. Nu au schimbat sapa-n condei și brazda-n călimară. Preferă barurile bibliotecilor, în locul condeielor au pus țigările și se adapă de la nesecatele izvoare de cultură care sunt telenovelele și manelele. Mulți sînt obligați acum să cînte „O, viața mea!". Intr-o astfel de situație, pentru cei care au schilodit învățămîntul românesc devine mai mult decît imperativ „îndemnul" lui Titu Maiorescu: „In lături!" (accentul poate fi pus pe ce silabă dorește fiecare).