Gazeta de Sud, iunie 2001 (Anul 7, nr. 1901-1925)
2001-06-11 / nr. 1909
y www.gds.ro Nr. 1909 12 pagini Luni, 11 iunie 2001. Preț 4.000 lei Dinamo și Universitatea nu s-au chinuit Patru goluri și un somn dulce . Oltenii par că mizează totul pe meciul de miercuri cu Rocar și nu au riscat nimic în „Ștefan cel Mare“ • Pentru că a fost luat în bășcălie de cîțiva spectatori, Claudiu Niculescu nu a mai intrat pe teren către finalul meciului pagina nituristu 12 In goană după pișcoturi Mașina lui ginerică a pupat Ventoul poliției Nuntă cu bătaie la Restaurantul Flora • Un taximetrist a fost agresat de nuntașii băuți • Scandalul a fost înăbușit de Detașamentul de Intervenție Rapidă • Poliția continuă cercetările pagina Varza, alimentul minune pentru o sănătate de fier | Intre tabere întrebarea pe care și-a pus-o profesorul american Tonytudt, „câte Europe există", e, de fapt, veche și banală. Intr-un fel sau altul, ea a revenit mereu. Și, probabil, tocmai fiindcă nu i s-a putut da un răspuns tranșant. Geografic, există, firește, o singură Europă. Dar pentru mulți occidentali - și nu numai - granița care desparte Asia de Europa e o problemă, în plus, când vorbesc de „integrarea europeană", est-europenii se gândesc, toți, la o Europă diminuată, redusă la limitele Occidentului. Oare, din pricină că au în minte Uniunea Europeană? Argumentul cade dacă ne amintim strigătul lui Cațavencu: „Să-și vadă de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei?" Așadar, cu mai bine de un secol în urmă, la 1884, când apărea „ O scrisoare pierdută", demagogii vorbeau cum vorbesc, astăzi, unii din PRM. Ideea comună vrea să pună despărțirea Europei în „Est" și „Vest", pe seama cortinei de fier. Nici această idee nu rezistă. Metternich considera că Asia începea la Vest de Viena, un englez, din secolul al XVII-lea, citat de profesorul american, observa că, la intrarea în Ungaria, pășea, parcă, „pe o nouă scenă a lumii, destul de diferită de cea din țările apusene", și, încă mai înainte, unii cronicari germani considerau pământurile din Estul Europei un fel de „terra incognita". Ceva mai limpede decât ruptura religioasă intervenită prin Bizanț e despărțirea dintre o Europă „ghinionistă" și o Europă „norocoasă". In Europa de Est, ghinionul principal l-au reprezentat turcii, imperiul otoman fiind cel mai steril dintre imperii. Acest „ghinion" nu e străin de prelungirea Evului Mediu, în forme letargice, și de întârzierea formării statelor independente. Dar tot „ghinioanele" au creat în psihologia est-europeanului nostalgia de a fi „european", pur și simplu (așa am ajuns noi să iubim Franța), tulburată de resentimente obscure față de cei mai „norocoși" (așa a apărut amestecul de cosmopolitism bovaric și de naționalism frustrat, așa a apărut și complexul de „europeni de categoria a doua"). După al doilea război mondial, Europa s-a divizat și ideologic. Se vorbea acum de o „Europă liberă" și de o „Europă captivă". In planul rupturilor, comunismul a complicat la maximum ceea ce făcuseră turcii, mărind și mai mult ghinioanele Europei de Est și, odată cu asta, sensibilitățile ei. Convingerea că a fost trădată, livrată lui Stalin, pentru a fi compătimită apoi dintr-o perspectivă egoistă și cam arogantă de Europa „norocoasă", s-a instalat temeinic în mintea est-europenilor, încât „europenizarea Europei de Est", după căderea comunismului, n-a reprezentat, și nu reprezintă, cum se crede, inclusiv în Occident adesea, doar o problemă economică. Uneori, spunem: „ne reîntoarcem, de fapt, în Europa". Cu alte cuvinte, am fost în Europa; doar comunismul ne-a „dezeuropenizat"; acum, trebuie să ne reocupăm un loc natural. Și, încă o dată, ne trezim în fața întrebării: ce înțelegem prin „Europa". Dacă judecăm geografic, n-am ieșit niciodată din Europa. Suntem la fel de europeni, ca europenii din Occident. Dacă, însă, Europa este Europa „norocoasă", care a avut șansa unei alte dezvoltări și care azi alcătuiește Uniunea Europeană, modernizând „Lumea Veche" și solidarizând singurătățile naționale, atunci lucrurile se schimbă. Trebuie să ne acceptăm condiția de „candidați" la europenitate. Ceea ce le putem cere occidentalilor nu este să nu mai considere Europa occidentală ca fiind „Europa", ci să nu mai considere o favoare, făcută unor rude sărace, mâna care nu se întinde. Și, mai ales, să nu lase impresia, inconfortabilă pentru sensibilitățile tuturor est-europenilor, probabil, că „europenitatea" ar fi un nou internaționalism, artificial și forțat. A nu lăsa această impresie e important deoarece cațavencii de la noi fac tot ce pot pentru a sugera că „a gândi european" înseamnă a renunța la orice tradiție, la orice specific, a te lepăda de orice legătură cu ceea ce e „național". Ei sunt interesați să întrețină confuzia dintre „național" și „naționalism". Și, din păcate, unii „europeni" de la noi - din motive care îmi scapă sau prefer să nu le știu - le dau apă la moară. Tony Judt vorbește despre „intelectuali cosmopoliți, fără rădăcini, cu inima la Paris și buzunarele la New York". Eu nu-mi permit să fac supoziții. Pot, cel mult, să confirm că nu e ușor să fii „european" autentic la noi, de vreme ce trebuie să te ferești nu într-o singură parte. 130.000 de lei-o zi într-o tabără școlară O zi petrecută într-una din taberele Agenției Naționale a Taberelor și Turismului Școlar va costa în acest an în jur de 130.000 de lei, acest preț, precum și alte detalii legate de organizarea vacanței elevilor fiind discutate la Leghia, în județul Cluj, în cadrul unei întîlniri a conducerii Agenției Naționale a Taberelor cu directorii agențiilor teritoriale. Oferta Agenției Naționale a Taberelor și Turismului Școlar pentru anul 2001 este de aproape 28.000 de locuri în taberele de odihnă, în cele destinate elevilor olimpici sau sportivi, ori în cele cu profil educațional, cultural sau științific. Ca în fiecare an, se estimează că taberele la mare vor avea cea mai mare căutare, unde prețurile se situează în jurul a 1.500.000 de lei pentru opt zile. Noutatea absolută pentru acest an o reprezintă taberele sociale gratuite, pentru 15.000 de copii care provin din familii cu probleme financiare foarte mari. De asemenea, tot în premieră, angajații sistemului de învățămînt își vor putea petrece concediile de odihnă în serii de cîte zece zile în bazele Agenției Taberelor, pentru prețuri cuprinse între 150.000 și 190.000 de lei pe zi. ••Miana PUȘCU Pentru a doua oară în ultimii trei ani Daewoo Motor a înregistrat profit Producătorul auto sud-coreean Daewoo Motor Co a anunțat ieri o dublare a profitului operațional din luna mai la 13,5 miliarde de woni (10,51 milioane de dolari), aducînd o notă de optimism asupra discuțiilor de preluare cu compania americană General Motors, informează Reuters. în ultimii trei ani, compania sud-coreeană a mai avut profit operațional numai în luna aprilie a acestui an. De asemenea, în luna mai, Daewoo a raportat un profit calculat înainte de deducerea dobînzilor și a impozitului de 6,7 miliarde de woni și un nivel al vînzărilor de 466,1 miliarde de woni. Compania a explicat creșterea profitului prin măsurile de restructurare adoptate, dar și prin creșterea vînzărilor de pe piața internă și externă. în luna mai, Daewoo a vîndut 51.322 de autovehicule. „Evoluția rezultatelor financiare pentru perioada următoare depinde de existența sau absența conflictelor de muncă și de nivelul vînzărilor“, se arată într-un comunicat al Daewoo. în acordul cu creditorii companiei, este prevăzut ca aceștia să-i furnizeze sprijin financiar pînă în luna iunie. „Considerăm că Daewoo se va putea descurca fără ajutorul creditorilor, începînd cu luna iulie“, se precizează în comunicatul producătorului auto. Profitul net preliminar pentru luna mai a fost de 10 miliarde de woni, valoarea netă a vînzărilor fiind de 308 miliarde de woni. (D.G.) Gazeta de Sud va oferă suplimentar ANUNȚURI GRATUITE în fiecare zi de marți, în Gazeta de Sud va apărea un talon pentru anunțuri gratuite de mică publicitate. Taloanele vor fi depuse la biroul de mică publicitate, cel mai tîrziu joi, iar anunțurile vor apărea în suplimentul de sîmbâtâ al Gazetei de Sud din sâptămîna respectivă. VA Pentru posesie ilegală de alcool Barbara Bush a fost condamnată la opt ore de muncă Barbara Bush, una dintre cele două fiice gemene ale președintelui George W. Bush, a fost condamnată vineri la opt ore de muncă în folosul comunității pentru posesie ilegală de alcool, relatează AFP. De asemenea, ea va fi pusă în libertate sub supraveghere. Cele două surori, Barbara și Jenna, în vîrstă de 19 ani, au fost citate luna trecută să compară în fața unui tribunal din Austin, Texas. Jenna este acuzată că a folosit un act de identitate aparținînd unei alte persoane pentru a cumpăra alcool într-un restaurant. Barbara a fost acuzată de posesie ilegală de băuturi alcoolice, în condițiile în care legea texană prevede că limita minimă de vîrstă pentru posesia și consumul alcoolului este 21 de ani. Barbara, studentă la Yale, nu a contestat faptele. Ea trebuie să participe la un curs cu privire la pericolele pe care le reprezintă alcoolul și să plătească 100 de dolari cheltuieli de judecată. Jenna, studentă la Universitatea Texas, a pledat nevinovată. Dosarul său urmează să intre pe rol la 31 iulie. în urmă cu cîteva săptămîni. Jenna Bush a fost condamnată la opt ore de muncă în folosul comunității și la plata cheltuielilor de judecată (51,25 dolari), pentru că a fost prinsă în flagrant delict în timp ce consuma alcool într-un bar frecventat de studenții în Austin, Texas. (D.G.) Să salvăm ce se mai poate salva! Peștera Topolnița, zonă mirifică de care nu beneficiază România pagina5 Cu basca pe ochi Timpul supraviețuirii de Florin RÎNDAȘU Prost prost, da măcar să fie mult. Și ieftin. Ideea cu care se apropie de tejghea aproape orice cumpărător român care a mai apucat o zi de benzină, avans sau pensie. Shopping, cu două-trei plase alungind mîinile pînă la genunchi și cu o listură cu prețuri strînsă bine în dinți - cam asta este, de zeci de ani, imaginea caricaturizată a celui trimis de acasă în misiune de aprovizionare alimentară. Pentru milioane de salariați, pensionari și șomeri din România, anii ăștia de zile n-au avut nici o schimbare în bine, nici măcar pe aceea din care să susțină logica zicalei că unii sunt prea săraci ca să cumpere lucruri ieftine. Constantă a fost numai inconstanța: celor care forfotesc prin piețe, alimentări și magazine, în căutarea unui preț mai bun, nu le-a dat niciodată „masa cu casa". Socoteala de acasă, cu cele două, trei virgulă cinci sau șapte procente indexate la venit, nu s-a potrivit în ruptul capului cu cea din tîrg, unde prețurile n-au avut grețuri să se îngrașe cu cîte două-trei zerouri. Așa cum în România nu se potrivește nici logica de Occident, conform căreia cetățeanul e un inspector din linia întîi al oficiului pentru protecția cumpărătorului. Păi, cîți pensionari or să arate scîrbiți cu degetul la ouăle așezate la vînzare pe trotuar și o să se plîngă de condiții insalubre de expunere a mărfii ? La un preț cu două-trei sute de lei mai mic, nici unul. Dacă tot bate viața filmul, atunci și prețul bate sănătatea, e simplu... Un studiu al modului și surselor de alimentație ale românilor ar dispera probabil anticipările celor mai renumiți specialiști. Să nu uităm că România este țara europeană în care se consumă cei mai mulți cartofi pe cap de locuitor, este mîndra viitoare membră a UE unde, în sezon, se moare la greu din motive de otrăvire cu ciuperci de pădure (și cei care crapă nu sînt cine știe ce pricopsiți care au rîvnit la trufandale, ci fărăntoci care n-au avut altceva de fiert în oală), este plaiul unde, dacă tot ai dat banii, mănînci porcul și cu trichineloză, că oricum plăteam cam mulți la întreținere și, în sfîrșit, este și patria celor două fetițe sălbăticite de foame într-un bordei de paie și pîrîie la poliția locală că mănîncă, atunci cînd se termină urzicile, bucăți de pămînt de pe izlazul comunal. Are dreptate doamna Victoria Vîrgolici, reprezentantă a conducerii Oficiului de Protecția Consumatorilor București, cumpărătorii se gîndesc mai mult la buzunar decît la sănătate și sînt conștienți de riscul la care se supun cumpărînd alimente din locuri neautorizate. Și, la fel ca-n povestea jidănească, are dreptate și cumpărătorul, căruia i se rupe-n paișpe de drepturile lui conferite prin lege, atîta timp cît în portofel îi mai râmîn ceva bănuit. Fiecare are dreptatea lui și fiecare trăiește după legea care îi permite să rămînă în viață. Pentru mulți dintre noi, e timpul supraviețuirii. TH» - COTIDIAN O l^TIBamLOR 1 rMHI ’"■"i rvn » nervi