Gazeta de Sud, iunie 2001 (Anul 7, nr. 1901-1925)

2001-06-11 / nr. 1909

y www.gds.ro Nr. 1909 12 pagini Luni, 11 iunie 2001. Preț 4.000 lei Dinamo și Universitatea nu s-au chinuit Patru goluri și un somn dulce . Oltenii par că mizează totul pe meciul de miercuri cu Rocar și nu au riscat nimic în „Ștefan cel Mare“ • Pentru că a fost luat în bășcălie de cîțiva spectatori, Claudiu Niculescu nu a mai intrat pe teren către finalul meciului pagina nituristu 12 In goană după pișcoturi Mașina lui ginerică a pupat Ventoul poliției Nuntă cu bătaie la Restaurantul Flora • Un taximetrist a fost agresat de nuntașii băuți • Scandalul a fost înăbușit de Detașamentul de Intervenție Rapidă • Poliția continuă cercetările pagina Varza, alimentul minune pentru o sănătate de fier | Intre tabere întrebarea pe care și-a pus-o profesorul american Tonytudt, „câte Europe există", e, de fapt, veche și banală. Intr-un fel sau al­tul, ea a revenit mereu. Și, pro­babil, tocmai fiindcă nu i s-a putut da un răspuns tranșant. Geogra­fic, există, firește, o singură Eu­ropă. Dar pentru mulți occidentali - și nu numai - granița care despar­te Asia de Europa e o problemă, în plus, când vorbesc de „integra­rea europeană", est-europenii se gândesc, toți, la o Europă diminua­tă, redusă la limitele Occidentului. Oare, din pricină că au în minte Uniunea Europeană? Argumentul cade dacă ne amintim strigătul lui Cațavencu: „Să-și vadă de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei?" Așadar, cu mai bine de un secol în urmă, la 1884, când apărea „ O scrisoare pier­dută", demagogii vorbeau cum vorbesc, astăzi, unii din PRM. Ideea comună vrea să pună despărțirea Europei în „Est" și „Vest", pe seama cortinei de fier. Nici această idee nu rezistă. Met­ternich considera că Asia începea la Vest de Viena, un englez, din secolul al XVII-lea, citat de pro­fesorul american, observa că, la intrarea în Ungaria, pășea, parcă, „pe o nouă scenă a lumii, destul de diferită de cea din țările apu­sene", și, încă mai înainte, unii cro­nicari germani considerau pămân­turile din Estul Europei un fel de „terra incognita". Ceva mai limpede decât rup­tura religioasă intervenită prin Bi­zanț e despărțirea dintre o Europă „ghinionistă" și o Europă „noro­coasă". In Europa de Est, ghinio­nul principal l-au reprezentat turcii, imperiul otoman fiind cel mai steril dintre imperii. Acest „ghinion" nu e străin de prelungirea Evului Me­diu, în forme letargice, și de întâr­zierea formării statelor indepen­dente. Dar tot „ghinioanele" au creat în psihologia est-europea­­nului nostalgia de a fi „euro­pean", pur și simplu (așa am ajuns noi să iubim Franța), tulbu­rată de resentimente obscure față de cei mai „norocoși" (așa a apă­rut amestecul de cosmopolitism bovaric și de naționalism frustrat, așa a apărut și complexul de „europeni de categoria a doua"). După al doilea război mondial, Europa s-a divizat și ideologic. Se vorbea acum de o „Europă libe­ră" și de o „Europă captivă". In planul rupturilor, comunismul a complicat la maximum ceea ce făcuseră turcii, mărind și mai mult ghinioanele Europei de Est și, odată cu asta, sensibilitățile ei. Convingerea că a fost trădată, livrată lui Stalin, pentru a fi com­pătimită apoi dintr-o perspectivă egoistă și cam arogantă de Euro­pa „norocoasă", s-a instalat te­meinic în mintea est-europenilor, încât „europenizarea Europei de Est", după căderea comunismului, n-a reprezentat, și nu reprezintă, cum se crede, inclusiv în Occident adesea, doar o problemă econo­mică. Uneori, spunem: „ne reîntoar­cem, de fapt, în Europa". Cu alte cuvinte, am fost în Europa; doar comunismul ne-a „dezeuropeni­­zat"; acum, trebuie să ne reocu­păm un loc natural. Și, încă o da­tă, ne trezim în fața întrebării: ce înțelegem prin „Europa". Dacă judecăm geografic, n-am ieșit ni­ciodată din Europa. Suntem la fel de europeni, ca europenii din Oc­cident. Dacă, însă, Europa este Europa „norocoasă", care a avut șansa unei alte dezvoltări și care azi alcătuiește Uniunea Europea­nă, modernizând „Lumea Veche" și solidarizând singurătățile națio­nale, atunci lucrurile se schimbă. Trebuie să ne acceptăm condiția de „candidați" la europenitate. Ceea ce le putem cere occiden­talilor nu este să nu mai considere Europa occidentală ca fiind „Euro­pa", ci să nu mai considere o fa­voare, făcută unor rude sărace, mâna care nu se întinde. Și, mai ales, să nu lase impresia, incon­­fortabilă pentru sensibilitățile tu­turor est-europenilor, probabil, că „europenitatea" ar fi un nou in­ternaționalism, artificial și forțat. A nu lăsa această impresie e important deoarece cațavencii de la noi fac tot ce pot pentru a su­gera că „a gândi european" în­seamnă a renunța la orice tradiție, la orice specific, a te lepăda de orice legătură cu ceea ce e „na­țional". Ei sunt interesați să între­țină confuzia dintre „național" și „naționalism". Și, din păcate, unii „europeni" de la noi - din motive care îmi scapă sau prefer să nu le știu - le dau apă la moară. Tony Judt vorbește despre „intelectuali cosmopoliți, fără rădăcini, cu ini­ma la Paris și buzunarele la New York". Eu nu-mi permit să fac su­poziții. Pot, cel mult, să confirm că nu e ușor să fii „european" au­tentic la noi, de vreme ce trebuie să te ferești nu într-o singură parte. 130.000 de lei-o zi într-o tabără școlară O zi petrecută într-una din taberele Agenției Naționale a Ta­berelor și Turismului Școlar va costa în acest an în jur de 130.000 de lei, acest preț, precum și alte detalii legate de organizarea va­canței elevilor fiind discutate la Leghia, în județul Cluj, în cadrul unei întîlniri a conducerii Agen­ției Naționale a Taberelor cu di­rectorii agențiilor teritoriale. Oferta Agenției Naționale a Ta­berelor și Turismului Școlar pen­tru anul 2001 este de aproape 28.000 de locuri în taberele de odihnă, în cele destinate elevilor olimpici sau sportivi, ori în cele cu profil educațional, cultural sau științific. Ca în fiecare an, se es­timează că taberele la mare vor avea cea mai mare căutare, unde prețurile se situează în jurul a 1.500.000 de lei pentru opt zile. Noutatea absolută pentru acest an o reprezintă taberele sociale gra­tuite, pentru 15.000 de copii care provin din familii cu probleme financiare foarte mari. De ase­menea, tot în premieră, angajații sistemului de învățămînt își vor putea petrece concediile de odih­nă în serii de cîte zece zile în ba­zele Agenției Taberelor, pentru prețuri cuprinse între 150.000 și 190.000 de lei pe zi. ••Miana PUȘCU Pentru a doua oară în ultimii trei ani Daewoo Motor a înregistrat profit Producătorul auto sud-core­­ean Daewoo Motor Co a anunțat ieri o dublare a profitului opera­țional din luna mai la 13,5 miliar­de de woni (10,51 milioane de dolari), aducînd o notă de opti­mism asupra discuțiilor de pre­luare cu compania americană Ge­neral Motors, informează Reu­ters. în ultimii trei ani, compania sud-coreeană a mai avut profit operațional numai în luna aprilie a acestui an. De asemenea, în lu­na mai, Daewoo a raportat un profit calculat înainte de dedu­cerea dobînzilor și a impozitului de 6,7 miliarde de woni și un ni­vel al vînzărilor de 466,1 miliarde de woni. Compania a explicat creșterea profitului prin măsurile de restructurare adoptate, dar și prin creșterea vînzărilor de pe piața internă și externă. în luna mai, Daewoo a vîndut 51.322 de autovehicule. „Evoluția rezulta­telor financiare pentru perioada următoare depinde de existența sau absența conflictelor de muncă și de nivelul vînzărilor“, se arată într-un comunicat al Daewoo. în acordul cu creditorii companiei, este prevăzut ca aceștia să-i fur­nizeze sprijin financiar pînă în lu­na iunie. „Considerăm că Daewoo se va putea descurca fără ajutorul creditorilor, începînd cu luna iu­lie“, se precizează în comunicatul producătorului auto. Profitul net preliminar pentru luna mai a fost de 10 miliarde de woni, valoarea netă a vînzărilor fiind de 308 mi­liarde de woni. (D.G.) Gazeta d­e Sud va oferă suplimentar ANUNȚURI GRATUITE în fiecare zi de marți, în Gazeta de Sud va apărea un talon pentru anunțuri gratuite de mi­că publicitate. Taloanele vor fi depuse la biroul de mică publicitate, cel mai tîrziu joi, iar anun­țurile vor apărea în suplimentul de sîmbâtâ al Gazetei de Sud din sâptămîna respectivă. V­A P­entru posesie ilegală de alcool Barbara Bush a fost condamnată la opt ore de muncă Barbara Bush, una dintre cele două fiice gemene ale pre­ședintelui George W. Bush, a fost condamnată vineri la opt ore de muncă în folosul comunității pen­tru posesie ilegală de alcool, re­latează AFP. De asemenea, ea va fi pusă în libertate sub suprave­ghere. Cele două surori, Barbara și Jenna, în vîrstă de 19 ani, au fost citate luna trecută să compară în fața unui tribunal din Austin, Texas. Jenna este acuzată că a folosit un act de identitate apar­­ținînd unei alte persoane pentru a cumpăra alcool într-un restaurant. Barbara a fost acuzată de posesie ilegală de băuturi alcoolice, în condițiile în care legea texană prevede că limita minimă de vîr­stă pentru posesia și consumul al­coolului este 21 de ani. Barbara, studentă la Yale, nu a contestat faptele. Ea trebuie să participe la un curs cu privire la pericolele pe care le reprezintă alcoolul și să plătească 100 de dolari cheltuieli de judecată. Jenna, studentă la Universitatea Texas, a pledat ne­vinovată. Dosarul său urmează să intre pe rol la 31 iulie. în urmă cu cîteva săptămîni. Jenna Bush a fost condamnată la opt ore de muncă în folosul comunității și la plata cheltuielilor de judecată (51,25 dolari), pentru că a fost prinsă în flagrant delict în timp ce consuma alcool într-un bar frecventat de studenții în Austin, Texas. (D.G.) Să salvăm ce se mai poate salva! Peștera Topolnița, zonă mirifică de care nu beneficiază România pagina5 Cu basca pe ochi Timpul supraviețuirii de Florin RÎNDAȘU Prost­ prost, da măcar să fie mult. Și ieftin. Ideea cu care se apropie de tejghea aproape ori­ce cumpărător român care a mai apucat o zi de b­enzină, avans sau pensie. Shopping, cu două-trei plase alungind mîinile pînă la genunchi și cu o listură cu prețuri strînsă bine în dinți - cam asta este, de zeci de ani, imaginea caricaturizată a celui trimis de acasă în misiune de aprovizionare alimentară. Pen­tru milioane de salariați, pen­sionari și șomeri din România, anii ăștia de zile n-au avut nici o schimbare în bine, nici măcar pe aceea din care să susțină logica zicalei că unii sunt prea săraci ca să cumpere lucruri ieftine. Con­stantă a fost numai inconstanța: celor care forfotesc prin piețe, alimentări și magazine, în cău­tarea unui preț mai bun, nu le-a dat niciodată „masa cu casa". Socoteala de acasă, cu cele do­uă, trei virgulă cinci sau șapte procente indexate la venit, nu s-a potrivit în ruptul capului cu cea din tîrg, unde prețurile n-au avut grețuri să se îngrașe cu cîte două-trei zerouri. Așa cum în România nu se potrivește nici logica de Occident, conform căreia cetățeanul e un inspector din linia întîi al oficiului pentru protecția cumpărătorului. Păi, cîți pensionari or să arate scîrbiți cu degetul la ouăle așe­zate la vînzare pe trotuar și­ o să se plîngă de condiții insalubre de expunere a mărfii ? La un preț cu două-trei sute de lei mai mic, nici unul. Dacă tot bate viața filmul, atunci și prețul bate sănătatea, e simplu... Un studiu al modului și sur­selor de alimentație ale români­lor ar dispera probabil anticipă­rile celor mai renumiți specialiști. Să nu uităm că România este ța­ra europeană în care se consu­mă cei mai mulți cartofi pe cap de locuitor, este mîndra viitoare membră a UE unde, în sezon, se moare la greu din motive de otră­vire cu ciuperci de pădure (și cei care crapă nu sînt cine știe ce pricopsiți care au rîvnit la trufan­dale, ci fărăntoci care n-au avut altceva de fiert în oală), este pla­iul unde, dacă tot ai dat banii, mănînci porcul și cu trichineloză, că oricum plăteam cam mulți la întreținere și, în sfîrșit, este și pa­tria celor două fetițe sălbăticite de foame într-un bordei de paie și pîrîie la poliția locală că mă­­nîncă, atunci cînd se termină ur­zicile, bucăți de pămînt de pe izlazul comunal. Are dreptate doamna Vic­toria Vîrgolici, reprezentantă a conducerii Oficiului de Protecția Consumatorilor București, cum­părătorii se gîndesc mai mult la buzunar decît la sănătate și sînt conștienți de riscul la care se su­pun cumpărînd alimente din lo­curi neautorizate. Și, la fel ca-n povestea jidănească, are drep­tate și cumpărătorul, căruia i se rupe-n paișpe de drepturile lui conferite prin lege, atîta timp cît în portofel îi mai râmîn ceva bă­nuit. Fiecare are dreptatea lui și fiecare trăiește după legea care îi permite să rămînă în viață. Pen­tru mulți dintre noi, e timpul su­praviețuirii. TH» - COTIDIAN O l^TIBamLOR 1­ rMHI ’"■"i rvn » nervi

Next