Gazeta de Sud, august 2004 (Anul 10, nr. 2869-2894)

2004-08-02 / nr. 2869

2 DEZVĂLUIRI GAZETA de SUD, Luni, 2 august 2004 Crimă premeditată cu autor (ne)cunoscut (III) Lichidarea Bancorex, o afacere bună pentru... stat • în schimbul unor titluri de stat de un miliard de dolari a fost renaționalizat un patrimoniu al Bancorex evaluat la patru mili­arde de dolari • Acțiunea de lichidare a băncii a debutat în aprilie 1996, printr-o „petardă“ de presă, „BRCE pe urmele Daciei Felix“­­ erau avertizați deponenții și clienții băncii ; în acel an, Bancorex atrăgea, pe baza rating-ului, surse de finanțare ex­ternă, de trei ori mai ieftine în comparație cu statul Cea mai mare și mai puternică ban­că românească, Bancorex SA, a fost „ajutată“ să moară, fiind împinsă spre dezastru de politicile guvernamentale de subvenționare a industriei de stat, in­clusiv prin importurile de țiței la prețuri dirijate, dar și prin manevre subterane abil instrumentate, al căror scop pare să fi fost eliminarea concurenței pe care banca o exercita în întregul sistem. Ce s-a întîmplat după 1996, cînd au început presiunile și diversiunile exercitate asu­pra Bancorex în urma cărora, în final, a fost lichidată prin absorbție nu se doreș­te a fi aflat de „muritorii de rînd“, con­tribuabilii care în fiecare an au trebuit, prin intermediul taxelor și impozitelor, să astupe fie găurile din industria petro­lieră, fie pretinse credite neperforman­te sau ,jafurile“ de la banca din Lip­scani. Documentele oficiale, actele con­tabile, dar și declarațiile de presă din ultimii ani pot constitui, dacă într-ade­­văr se dorește, singurele instrumente care demonstrează crima premeditată de la Bancorex. O informație extrem de importantă și interesantă o regăsim în Evenimentul Zilei din data de 20 aprilie 1999, între­bat de ziaristul Claudiu Săftoiu a cui este vina pentru punerea pe butuci pînă în 1996 a tuturor băncilor românești, președintele României, domnul Ion Iliescu, a dat următorul răspuns: „Nu a pus nimeni nici o bancă pe butuci. în 1996, Bancorex a avut un bilanț pozitiv. Din 1992, cînd BNR nu mai dispunea de rezerve valutare, Bancorex și-a asu­mat sarcina de a garanta importurile de grîu, de petrol și gaze. Această bancă a fost adusă într-o situație gravă de noua putere, prin poziția ostilă adoptată față de bancă și directorul său­­ Răzvan Te­­meșan, unul dintre cei mai buni și mai calificați manageri pe care i-a avut sis­temul nostru bancar“. O declarație care merită atenția cu­venită, deoarece primele semnale ale cercurilor interesate în prăbușirea băn­cii apar în data de 12 aprilie 1996 cînd a fost detonată în presă o „petardă de manevră“. Deponenții, clienții și partenerii in­terni și externi ai Bancorex erau atenți­onați printr-un titlu de­ o șchioapă apă­rut în România liberă că: „Banca Ro­mână de Comerț Exterior este pe urmele Daciei Felix“. Argumentele unei astfel de atenționări lipseau cu desăvîrșire, cum de altfel s-a întîmplat în septem­brie 1996 cînd, fără o motivație clară, Banca Națională a României a refuzat să mai deschidă o linie de finanțare de 630 de miliarde de lei, bani necesari Bancorex pentru efectuarea unor decon­tări. Prin măsura surprinzătoare a BNR, Bancorex-ului i se crea artificial un gol de lichiditate, situație care a fost reme­diată a doua zi tot de... Bancorex care a schimbat valută și a efectuat decontări­le către clienți. Totuși a fost o lovitură de imagine dată băncii întrucît, în mod ciudat, deși decontările cu clienții durau, în medie două zile chiar de­ a doua zi după refu­zul BNR, telefoanele Bancorex erau în­roșite de clienții impacientați că nu-și vor primi banii, înseamnă că a existat un binevoitor care i-a anunțat că banca s-ar afla într-o criză de lichiditate. O altă „petardă de manevră“ care aducea o se­rioasă atingere imaginii băncii. Au fost primele semnale ale avanpremierei pie­sei „Apus de soare“. Se afla Bancorex în 1996 pe marginea prăpastiei. Răsfoind documentele oficiale, in­dicatorii de performanță, precum și ra­poartele marilor agenții de rating nimic nu scotea în evidență că banca ar fi avut probleme. Din contră, Bancorex era li­dera de piață a sistemului bancar româ­nesc. Iată că în anul 1997, filiala din Ro­mânia a firmei internaționale de audit și consultanță Price Waterhouse a realizat un clasament al băncilor din România, conform datelor de bilanț de la sfîrșitul anului 1996. Conform situației întocmite, în baza datelor privind capitalul propriu, totalul activelor, totalul depozitelor, to­talul creditelor acordate și profitul obți­nut, sistemul bancar din România era dominat net de băncile de stat. Principalul criteriu luat în calcul în realizarea acestui top a fost capitalul pro­priu deținut de fiecare bancă. Astfel, prestigioasa firmă de audit plasa Banco­rex ca principala bancă din România cu un capital propriu de 1.144,799 miliarde de lei, BRD­­ cu 598,883 miliarde de lei. După valoarea activelor obținute, Bancorex se situa pe primul loc cu 12.975,960 miliarde de lei, fiind urma­tă de BCR - 8.757.064 miliarde de lei și Banca Agricolă - 8.120,441 miliarde de lei. Nu este o analiză singulară. Iată cum aprecia cea mai mare au­toritate în domeniu, este vorba de agen­ția de rating BANKWATCH, activitatea Bancorex, în ianuarie 1996: „Banca (Bancorex - n.r.) investește circa 23 de milioane de dolari în extinderea filiale­lor, dublînd, cu începere din 1993, nu­mărul filialelor interne pînă la 30 la sfîr­șitul anului 1995 și avînd proiecte pri­vind deschiderea a încă nouă filiale în 1996, precum și a unui nou sediu cen­tral în București. In afara acestora, Ban­corex are cinci subsidiare bancare străi­ne la Londra, Paris, Frankfu­rt, Milano și Cairo. Banca a deținut monopolul tranzac­țiilor străine­ românești pînă la începu­tul anului 1990 și încă deține o poziție dominantă de 60 la sută din tranzacții­le comerciale, concentrate pe import și incluzînd importurile de petrol ale Ro­­mîniei (...). Actuala conducere managerială (condusă de Răzvan Temeșan - n.r.) este bine apreciată și pune accentul pe pregătire, în special în analiza de risc. Am ridicat indicele de clasificare (ratin­­gul) la BBB/A2 pentru a reflecta pro­gresul pe care Bancorex l-a făcut pe pia­ța internă. Autoritățile vor sprijini, fără îndoială, Bancorex în situații extreme. Puncte forte ale Bancorex 1. Statul este principalul acționar cu 69,1 la sută la sfîrșitul anului 1994, dar este posibilă privatizarea în viitor. 2. Cu o largă rețea corespondentă, Bancorex continuă să beneficieze de ample linii FCV (linii de finanțare ex­ternă). 3. Conducerea managerială este bine apreciată. Oportunități: 1. Stabilirea piețelor LCY va întări valoarea rețelei extinse de filiale ale Bancorex 2. Bancorex este bine poziționată pentru a beneficia de operațiuni de in­vestiții bancare. Amenințări: 1. Riscul de credit poate avea de suferit dacă mediul macroeconomic s-ar deteriora înainte de alegerile din 1996. 2. Concurența pentru mediile de afaceri străine rămîne mare. O nouă re­ducere a cotei de participare pe piață ar afecta profiturile Bancorex“­­ se arată în evaluarea BANKWATCH. Cu alte cuvinte, Bancorex era în anul 1996 cea mai solidă și mai perfor­mantă bancă din România. Ce s-a întîm­plat din anul 1997 după „lovitura de palat“ de la Bancorex în care Răzvan Temeșan a fost izgonit cu tam-tam din bancă, în locul lui fiind „înscăunat“ ca președinte Florin Ionescu este greu, dar nu imposibil de explicat. Indiferent cîte acte au fost sustrase din Bancorex, cîte au fost distruse, cîte bilanțuri au fost falsificate au rămas indicii certe că ban­ca a fost împinsă spre lichidare cu pre­credibilitatea și forța Bancorex erau recunoscute și în Raportul Consiliului de Administrație al băncii din aprilie 1997. Cităm din respectivul document: „Dato­rită credibilității de care se bucură în ca­drul comunității financiar-bancare inter­naționale, Bancorex a rămas (era - n.r.) principala bancă românească prin care au fost atrase surse financiare externe nece­sare dezvoltării economiei naționale. Astfel, în perioada 1991-1996, prin Bancorex au fost disponibile pentru agenții economici din țară linii de credit în valoare de peste opt miliarde de do­lari, din care un miliard de dolari au fost linii de credit pe termen mediu și lung, garantate de agenții guvernamentale ale altor țări, iar peste șapte miliarde au fost facilități de creditare comerciale sau fi­nanciare obținute de la bănci comerciale din străinătate. Aceste surse au fost utilizate în mod permanent pentru finanțarea im­porturilor de energie și materii prime esențiale pentru a asigura creșterea eco­nomică a României“. Cu alte cuvinte, Bancorex era prin­cipalul finanțator al economiei româ­nești pînă la finele anului 1996. Puțină lume cunoaște că Bancorex putea atra­ge aceste surse de finanțare de la extern cu costuri de trei ori mai mici în compa­rație cu costurile de finanțare în cazul în care banii erau atrași de statul român, în 1993 Bancorex avea un rating +B (în traducere greutăți în respectarea termenelor de plată), ceea ce înseamnă că putea atrage fonduri doar cu o marjă de dobîndă plătită la creditele externe de 3 la sută peste nivelul Libor. Româ­nia nu avea nici o clasificare de rating, adică se putea împrumuta cu dobînzi la credite variind între 5 și 6 la sută peste Libor. în anii 1994 și 1995, Bancorex evo­luează atingînd în anul 1996 un rating de +BBB (capacitate acceptabilă de rambursare), costul creditului scăzînd la 1 la sută peste Libor, în timp ce Româ­nia ajungea în același an abia la­­ BR (riscuri semnificative la respectarea obligațiilor) pentru împrumuturile ex­terne marja de dobîndă plătită fiind la 2,5 la sută peste Libor. După puciul din 1997, debarcarea în forță a lui Răzvan Temeșan și numi­rea pe criterii de interese de grup a lui­­ Florin Ionescu ca președinte al Banco­rex, avem de-a face cu o situație inexpli­cabilă. Ratingul Bancorex scade abrupt la­­ BB în 1997 și la -B (grad mare de risc) marja de dobîndă urcînd la 4 la sută la credite. în același ritm ratingul României se prăbușește în anul 1997 la­­ CCC (risc de incapacitate de plată) marja dobîn­­zilor sărind la împrumuturi externe la 8 la sută, ajungînd în 1998 la­­ CC care se traduce simplu la lipsa totală de acces la credite pe piețele externe. Cum s-a ajuns în această situație inexplicabilă ar trebui ca măcar acum fosta conducere a Bancorex instaurată în anul 1997, în frunte cu fostul preșe­dinte Florin Ionescu și cu echipa de „păpușari“ din spatele său să dea expli­cații și mai ales să răspundă. Ei pot da răspunsurile, atrăgîndu-și și răspunderea, în privința creșterii pon­derii creditelor restante de la 8 la sută în anul 1996 la 63 la sută în 1998 și a pră­bușirii abrupte a profitului net al băncii de la 30 de milioane de dolari la o pier­dere de 60 de milioane de dolari, pierde­re care n-a putut fi mascată nici măcar de falsificarea dovedită a bilanțului con­tabil pe anul 1997. Echipa lui Florin Ionescu răspunză­toare de dezastrul de la Bancorex, după lungul șir de falsuri, de distrugeri de documente importante, face acum critic sperînd că au fost șterse toate urmele. Din păcate pentru ei și pentru cei care au instrumentat cazul, nu este chiar așa, în fond, vorba unui om de bancă. Prin falimentarea premeditată a Banco­rex statul și-a acoperit alte găuri. Practic, subliniază sursa noastră, în schimbul unor titluri de stat (deci dato­ria publică inclusă în bugetul pe anul 1999) de circa un miliard de dolari (pentru așa-zisa acoperire a pierderilor Bancorex), statul a renaționalizat un pa­trimoniu total al debitorilor Bancorex de circa patru miliarde de dolari și a preluat active fixe și mobile de aproxi­mativ 600 de milioane de dolari. Cu alte cuvinte statul a „cheltuit“ din buzunarele contribuabililor un mili­ard de dolari, în schimbul cărora a obți­nut active de 4,6 miliarde de dolari. La cît au fost sau vor fi valorificate aceste active vom vedea. (Va urma) (A. V.) meditare. Pe baza recunoașterii internați­onale, Bancorex atrăgea linii de finanțare externe de trei ori mai ieftin ca statul Rating BANCOREX Rating România 4 Explicație rating AAA - Banca are o capacitate extrem de ridicată de a-și efectua plă­țile cu ratele și cu dobînzile în termen. Gradul maxim de siguranță. AA - Capacitate foarte mare de plată. Riscuri minore în dezvoltare. A - Banca are o capacitate puternică de rambursare la termen. Este însă mai vulnerabilă la crize interne sau externe. BBB - Gradul minim care permite investiția. Are o capacitate accep­tabilă de rambursare. Vulnerabilitate mai ridicată la crize. BB - Nu permite investiția. Banca are riscuri semnificative la res­pectarea obligațiilor. Cel mai mic risc de intrare în incapacitate de plată (prăbușire). B - Grad mare de risc în caz de crize. Greutăți în respectarea terme­nelor de plată. CCC - Bancă cu risc mare de prăbușire și cu puține șanse de reve­nire. CC - Este în situația CCC, dar are o protecție foarte redusă în fața falimentului sau a reorganizării judiciare. O - Bancă prăbușită.

Next