Gazeta de Sud, august 2004 (Anul 10, nr. 2869-2894)
2004-08-02 / nr. 2869
2 DEZVĂLUIRI GAZETA de SUD, Luni, 2 august 2004 Crimă premeditată cu autor (ne)cunoscut (III) Lichidarea Bancorex, o afacere bună pentru... stat • în schimbul unor titluri de stat de un miliard de dolari a fost renaționalizat un patrimoniu al Bancorex evaluat la patru miliarde de dolari • Acțiunea de lichidare a băncii a debutat în aprilie 1996, printr-o „petardă“ de presă, „BRCE pe urmele Daciei Felix“ erau avertizați deponenții și clienții băncii ; în acel an, Bancorex atrăgea, pe baza rating-ului, surse de finanțare externă, de trei ori mai ieftine în comparație cu statul Cea mai mare și mai puternică bancă românească, Bancorex SA, a fost „ajutată“ să moară, fiind împinsă spre dezastru de politicile guvernamentale de subvenționare a industriei de stat, inclusiv prin importurile de țiței la prețuri dirijate, dar și prin manevre subterane abil instrumentate, al căror scop pare să fi fost eliminarea concurenței pe care banca o exercita în întregul sistem. Ce s-a întîmplat după 1996, cînd au început presiunile și diversiunile exercitate asupra Bancorex în urma cărora, în final, a fost lichidată prin absorbție nu se dorește a fi aflat de „muritorii de rînd“, contribuabilii care în fiecare an au trebuit, prin intermediul taxelor și impozitelor, să astupe fie găurile din industria petrolieră, fie pretinse credite neperformante sau ,jafurile“ de la banca din Lipscani. Documentele oficiale, actele contabile, dar și declarațiile de presă din ultimii ani pot constitui, dacă într-adevăr se dorește, singurele instrumente care demonstrează crima premeditată de la Bancorex. O informație extrem de importantă și interesantă o regăsim în Evenimentul Zilei din data de 20 aprilie 1999, întrebat de ziaristul Claudiu Săftoiu a cui este vina pentru punerea pe butuci pînă în 1996 a tuturor băncilor românești, președintele României, domnul Ion Iliescu, a dat următorul răspuns: „Nu a pus nimeni nici o bancă pe butuci. în 1996, Bancorex a avut un bilanț pozitiv. Din 1992, cînd BNR nu mai dispunea de rezerve valutare, Bancorex și-a asumat sarcina de a garanta importurile de grîu, de petrol și gaze. Această bancă a fost adusă într-o situație gravă de noua putere, prin poziția ostilă adoptată față de bancă și directorul său Răzvan Temeșan, unul dintre cei mai buni și mai calificați manageri pe care i-a avut sistemul nostru bancar“. O declarație care merită atenția cuvenită, deoarece primele semnale ale cercurilor interesate în prăbușirea băncii apar în data de 12 aprilie 1996 cînd a fost detonată în presă o „petardă de manevră“. Deponenții, clienții și partenerii interni și externi ai Bancorex erau atenționați printr-un titlu de o șchioapă apărut în România liberă că: „Banca Română de Comerț Exterior este pe urmele Daciei Felix“. Argumentele unei astfel de atenționări lipseau cu desăvîrșire, cum de altfel s-a întîmplat în septembrie 1996 cînd, fără o motivație clară, Banca Națională a României a refuzat să mai deschidă o linie de finanțare de 630 de miliarde de lei, bani necesari Bancorex pentru efectuarea unor decontări. Prin măsura surprinzătoare a BNR, Bancorex-ului i se crea artificial un gol de lichiditate, situație care a fost remediată a doua zi tot de... Bancorex care a schimbat valută și a efectuat decontările către clienți. Totuși a fost o lovitură de imagine dată băncii întrucît, în mod ciudat, deși decontările cu clienții durau, în medie două zile chiar de a doua zi după refuzul BNR, telefoanele Bancorex erau înroșite de clienții impacientați că nu-și vor primi banii, înseamnă că a existat un binevoitor care i-a anunțat că banca s-ar afla într-o criză de lichiditate. O altă „petardă de manevră“ care aducea o serioasă atingere imaginii băncii. Au fost primele semnale ale avanpremierei piesei „Apus de soare“. Se afla Bancorex în 1996 pe marginea prăpastiei. Răsfoind documentele oficiale, indicatorii de performanță, precum și rapoartele marilor agenții de rating nimic nu scotea în evidență că banca ar fi avut probleme. Din contră, Bancorex era lidera de piață a sistemului bancar românesc. Iată că în anul 1997, filiala din România a firmei internaționale de audit și consultanță Price Waterhouse a realizat un clasament al băncilor din România, conform datelor de bilanț de la sfîrșitul anului 1996. Conform situației întocmite, în baza datelor privind capitalul propriu, totalul activelor, totalul depozitelor, totalul creditelor acordate și profitul obținut, sistemul bancar din România era dominat net de băncile de stat. Principalul criteriu luat în calcul în realizarea acestui top a fost capitalul propriu deținut de fiecare bancă. Astfel, prestigioasa firmă de audit plasa Bancorex ca principala bancă din România cu un capital propriu de 1.144,799 miliarde de lei, BRD cu 598,883 miliarde de lei. După valoarea activelor obținute, Bancorex se situa pe primul loc cu 12.975,960 miliarde de lei, fiind urmată de BCR - 8.757.064 miliarde de lei și Banca Agricolă - 8.120,441 miliarde de lei. Nu este o analiză singulară. Iată cum aprecia cea mai mare autoritate în domeniu, este vorba de agenția de rating BANKWATCH, activitatea Bancorex, în ianuarie 1996: „Banca (Bancorex - n.r.) investește circa 23 de milioane de dolari în extinderea filialelor, dublînd, cu începere din 1993, numărul filialelor interne pînă la 30 la sfîrșitul anului 1995 și avînd proiecte privind deschiderea a încă nouă filiale în 1996, precum și a unui nou sediu central în București. In afara acestora, Bancorex are cinci subsidiare bancare străine la Londra, Paris, Frankfurt, Milano și Cairo. Banca a deținut monopolul tranzacțiilor străine românești pînă la începutul anului 1990 și încă deține o poziție dominantă de 60 la sută din tranzacțiile comerciale, concentrate pe import și incluzînd importurile de petrol ale Romîniei (...). Actuala conducere managerială (condusă de Răzvan Temeșan - n.r.) este bine apreciată și pune accentul pe pregătire, în special în analiza de risc. Am ridicat indicele de clasificare (ratingul) la BBB/A2 pentru a reflecta progresul pe care Bancorex l-a făcut pe piața internă. Autoritățile vor sprijini, fără îndoială, Bancorex în situații extreme. Puncte forte ale Bancorex 1. Statul este principalul acționar cu 69,1 la sută la sfîrșitul anului 1994, dar este posibilă privatizarea în viitor. 2. Cu o largă rețea corespondentă, Bancorex continuă să beneficieze de ample linii FCV (linii de finanțare externă). 3. Conducerea managerială este bine apreciată. Oportunități: 1. Stabilirea piețelor LCY va întări valoarea rețelei extinse de filiale ale Bancorex 2. Bancorex este bine poziționată pentru a beneficia de operațiuni de investiții bancare. Amenințări: 1. Riscul de credit poate avea de suferit dacă mediul macroeconomic s-ar deteriora înainte de alegerile din 1996. 2. Concurența pentru mediile de afaceri străine rămîne mare. O nouă reducere a cotei de participare pe piață ar afecta profiturile Bancorex“ se arată în evaluarea BANKWATCH. Cu alte cuvinte, Bancorex era în anul 1996 cea mai solidă și mai performantă bancă din România. Ce s-a întîmplat din anul 1997 după „lovitura de palat“ de la Bancorex în care Răzvan Temeșan a fost izgonit cu tam-tam din bancă, în locul lui fiind „înscăunat“ ca președinte Florin Ionescu este greu, dar nu imposibil de explicat. Indiferent cîte acte au fost sustrase din Bancorex, cîte au fost distruse, cîte bilanțuri au fost falsificate au rămas indicii certe că banca a fost împinsă spre lichidare cu precredibilitatea și forța Bancorex erau recunoscute și în Raportul Consiliului de Administrație al băncii din aprilie 1997. Cităm din respectivul document: „Datorită credibilității de care se bucură în cadrul comunității financiar-bancare internaționale, Bancorex a rămas (era - n.r.) principala bancă românească prin care au fost atrase surse financiare externe necesare dezvoltării economiei naționale. Astfel, în perioada 1991-1996, prin Bancorex au fost disponibile pentru agenții economici din țară linii de credit în valoare de peste opt miliarde de dolari, din care un miliard de dolari au fost linii de credit pe termen mediu și lung, garantate de agenții guvernamentale ale altor țări, iar peste șapte miliarde au fost facilități de creditare comerciale sau financiare obținute de la bănci comerciale din străinătate. Aceste surse au fost utilizate în mod permanent pentru finanțarea importurilor de energie și materii prime esențiale pentru a asigura creșterea economică a României“. Cu alte cuvinte, Bancorex era principalul finanțator al economiei românești pînă la finele anului 1996. Puțină lume cunoaște că Bancorex putea atrage aceste surse de finanțare de la extern cu costuri de trei ori mai mici în comparație cu costurile de finanțare în cazul în care banii erau atrași de statul român, în 1993 Bancorex avea un rating +B (în traducere greutăți în respectarea termenelor de plată), ceea ce înseamnă că putea atrage fonduri doar cu o marjă de dobîndă plătită la creditele externe de 3 la sută peste nivelul Libor. România nu avea nici o clasificare de rating, adică se putea împrumuta cu dobînzi la credite variind între 5 și 6 la sută peste Libor. în anii 1994 și 1995, Bancorex evoluează atingînd în anul 1996 un rating de +BBB (capacitate acceptabilă de rambursare), costul creditului scăzînd la 1 la sută peste Libor, în timp ce România ajungea în același an abia la BR (riscuri semnificative la respectarea obligațiilor) pentru împrumuturile externe marja de dobîndă plătită fiind la 2,5 la sută peste Libor. După puciul din 1997, debarcarea în forță a lui Răzvan Temeșan și numirea pe criterii de interese de grup a lui Florin Ionescu ca președinte al Bancorex, avem de-a face cu o situație inexplicabilă. Ratingul Bancorex scade abrupt la BB în 1997 și la -B (grad mare de risc) marja de dobîndă urcînd la 4 la sută la credite. în același ritm ratingul României se prăbușește în anul 1997 la CCC (risc de incapacitate de plată) marja dobînzilor sărind la împrumuturi externe la 8 la sută, ajungînd în 1998 la CC care se traduce simplu la lipsa totală de acces la credite pe piețele externe. Cum s-a ajuns în această situație inexplicabilă ar trebui ca măcar acum fosta conducere a Bancorex instaurată în anul 1997, în frunte cu fostul președinte Florin Ionescu și cu echipa de „păpușari“ din spatele său să dea explicații și mai ales să răspundă. Ei pot da răspunsurile, atrăgîndu-și și răspunderea, în privința creșterii ponderii creditelor restante de la 8 la sută în anul 1996 la 63 la sută în 1998 și a prăbușirii abrupte a profitului net al băncii de la 30 de milioane de dolari la o pierdere de 60 de milioane de dolari, pierdere care n-a putut fi mascată nici măcar de falsificarea dovedită a bilanțului contabil pe anul 1997. Echipa lui Florin Ionescu răspunzătoare de dezastrul de la Bancorex, după lungul șir de falsuri, de distrugeri de documente importante, face acum critic sperînd că au fost șterse toate urmele. Din păcate pentru ei și pentru cei care au instrumentat cazul, nu este chiar așa, în fond, vorba unui om de bancă. Prin falimentarea premeditată a Bancorex statul și-a acoperit alte găuri. Practic, subliniază sursa noastră, în schimbul unor titluri de stat (deci datoria publică inclusă în bugetul pe anul 1999) de circa un miliard de dolari (pentru așa-zisa acoperire a pierderilor Bancorex), statul a renaționalizat un patrimoniu total al debitorilor Bancorex de circa patru miliarde de dolari și a preluat active fixe și mobile de aproximativ 600 de milioane de dolari. Cu alte cuvinte statul a „cheltuit“ din buzunarele contribuabililor un miliard de dolari, în schimbul cărora a obținut active de 4,6 miliarde de dolari. La cît au fost sau vor fi valorificate aceste active vom vedea. (Va urma) (A. V.) meditare. Pe baza recunoașterii internaționale, Bancorex atrăgea linii de finanțare externe de trei ori mai ieftin ca statul Rating BANCOREX Rating România 4 Explicație rating AAA - Banca are o capacitate extrem de ridicată de a-și efectua plățile cu ratele și cu dobînzile în termen. Gradul maxim de siguranță. AA - Capacitate foarte mare de plată. Riscuri minore în dezvoltare. A - Banca are o capacitate puternică de rambursare la termen. Este însă mai vulnerabilă la crize interne sau externe. BBB - Gradul minim care permite investiția. Are o capacitate acceptabilă de rambursare. Vulnerabilitate mai ridicată la crize. BB - Nu permite investiția. Banca are riscuri semnificative la respectarea obligațiilor. Cel mai mic risc de intrare în incapacitate de plată (prăbușire). B - Grad mare de risc în caz de crize. Greutăți în respectarea termenelor de plată. CCC - Bancă cu risc mare de prăbușire și cu puține șanse de revenire. CC - Este în situația CCC, dar are o protecție foarte redusă în fața falimentului sau a reorganizării judiciare. O - Bancă prăbușită.