Gazeta de Sud, noiembrie 2004 (Anul 10, nr. 2947-2972)

2004-11-01 / nr. 2947

„Marea trăncăneală" se chema o carte a lui Mircea Iorgulescu, apăru­tă cu ani în urmă, despre lumea lui Ca­­ragiale. Și e foarte tentant să includem actuala campanie electorală în ace­eași formulă. Căci se trăncănește enorm, la această oră, pe tema votu­lui din noiembrie. Cam de o mie de ori pe zi auzim, la radio, la televizor, vor­­bindu-se despre „interesul țării", care „e în joc", cum zice Trahanache în „O scrisoare pierdută". Dar mă tem că orice comparație cu lumea lui Caragiale este grăbită. Și că ea se bazează pe o falsă im­presie: aceea că, astfel, luăm în derâ­dere realitățile de azi. De fapt, le su­praevaluăm, le socotim mai bine decât sunt. Departe de a fi o dovadă de luciditate critică, expresia „e ca-n Caragiale" aburește oglinda în care ne privim. Să mă explic. Nu mi se pare de­loc greu de demonstrat că, în compa­rație cu ceea ce trăim azi, lumea lui Caragiale e aproape idilică. Oare ce canalie de-acum are farmecul și pito­rescul lui Cațavencu? Care dintre ne­numărații Agamiță Dandanache trimiși de la centru să fie votați în diverse ju­dețe ne amuză? Ce farfurizi și brânzo­­venești reușesc să ne facă să râdem cu gura până la urechi? Mai există, oare, nulități simpatice pe care să le privim cu înțelegere și tandrețe ca pe Trahanache? Nici măcar cetățeanul turmentat nu mai seamănă cu cel din „O scrisoare pierdută": în piesa lui Caragiale, el e mai degrabă amețit decât confuz. Instinctul lui îl ajută să simtă în Cațavencu o canalie. Pe când replica de azi a cetățeanului turmentat „eu pentru cine votez?" n-are nimic dis­tractiv. Ea provine din silă, din lehami­te, din lipsa de speranță. Pentru a nu mai spune că una e să-i auzi pe Cațavencu și pe Agamifă Dandanache la teatru și alta e să-i auzi în viața curentă. La teatru, dacă nu-ți place spectacolul, te ridici de pe scaun și pleci. In viața curentă n-ai această șansă. Ar fi util, poate, să precizez că nu confund o campanie electorală cu un simpozion. Știu ce loc ocupă demago­gia într-o competiție pentru voturi. Nu­mi fac iluzii nici în privința faptului că în „marea trăncăneală" și-ar găsi loc, fie și unul secundar, dramele reale ale României. Dar mie îmi e, practic, impo­sibil să cred că suntem azi, cum a sus­ținut Ion Iliescu în cuvântarea sa recen­tă de la parlament, „o țară normală, cu o economie normală, cu valori nor­male, cu probleme normale și cu cetă­țeni normali". Mă opresc la un singur exemplu. In ce țari din lumea „normală" candi­dații la funcția supremă în stat se ata­că unul pe altul în termeni de cea mai joasă extracție, cum se întâmplă acum la noi? Citez (cu jena de rigoare) din zicerile domnului Băsescu: „Dacă Adrian Năstase mă supără, îl voi lipi de pereții studioului". La rândul său, domnul Năstase, dorind să nu se lase mai prejos, le-a adresat celor din Con­siliul PSD București următorul strigăt de luptă: „Șo pe ei!" Prezidențiabilul Bă­sescu a zis despre prezidenfiabilul Năstase că este „geambaș de copii și de licitații". In replică, prezidenfiabilul Năstase a zis despre prezidenfiabilul Băsescu: „O să-l iau de urechi pe iepu­rașul ăsta și o să dau cu el de pă­mânt". Nu mai reproduc și alte „lupte de idei" de aceeași factură, unele de­­a dreptul triviale, auzite de obicei pe maidan, care nu sunt câtuși de puțin de natură să ne ajute să punem sem­ne de egalitate între­­ lumea lui Cara­­giale și cea de azi. In „marea trăncă­neală" de-acum asistăm la o competi­ție absolut „originală": cine înjură mai bine, mai colorat, mai pe placul gale­riei care, excitată de aceste înjurături, așteaptă sânge în loc de polemici. Vi se pare o probă de „normalita­­te" asta? Boerică și complicii lui ramm­m­arest Ca urmare a unei hotărîri adoptate de consiliul local în vara anului 2001 pagina­­ 1 Orașul Rovinari, scos la vânzare Sub conducerea lui Gheorghe Păunescu Primăria Slatina a plătit lucrări efectuate doar pe hârtie pagina 3 p­agina 8 și încercarea moarte­i-are Funcționarii publici își negociază salariile pentru anul viitor Funcționarii publici îi mai dau răgaz premierului Năstase trei zile pentru a identifica sursele necesa­re Creșterii salariale din 2005. In caz contrar, liderii sindicali se vor întruni pentru a stabili măsurile de protest pe care urmează să le adop­te. Președintele Sindicatului din Administrația Publică (SAP) Dolj, Ringo Dămureanu, a declarat ieri într-o conferință de presă că mări­rea de salariu se va aplica atît func­ționarilor publici, cît și personalu­lui contractual din administrație. „Sunt semnale că se lucrează la proiectul actului normativ și sem­nale neoficiale că finalizarea sa se va prelungi cu două- trei zile, deși trebuia terminat pe 1 noiembrie, conform protocolului încheiat în octombrie“, a declarat Dămureanu. Acesta a precizat că sindicaliștii au cerut o creștere de 17,6% pentru funcționarii publici și cel puțin 20% pentru personalul contractual. „Există această diferență deoarece funcționarii au primit deja o crește­re de 26%, pe cînd ceilalți nu au primit nimic. Personalul con­tractual s-a obișnuit cu salariile de mizerie și nu mai are putere nici să protesteze. Cît va da guvernul ră­­mîne de văzut, pentru că acesta schimbă atît de repede documente­le, încît pot apărea diferențe în ace­eași zi. Cînd a fost la Craiova, din partea lui Năstase am primit niște zîmbete, dar nu știm cît de sincere erau“, a mai spus președintele SAP. •Valentin TUDOR SOCIETATE COMERCIALA VINDE IMOBILUL DIN STRADA PETRU RAREȘ, NR. 1, CRAIOVA Informații la telefon 0251/41.12.04 GAZETA De SUD ANGAJEAZĂ DIRECTOR DE MARKETING ȘI COMUNICARE (detalii în pagina 3) TALOANELE PENTRU CONCURS POT FI GĂSITE ÎN PAGINILE 5 ȘI 6 Cea mai mică dobândă la credite ipotecare în lei

Next