Gazeta Învățământului, 1954 (Anul 6, nr. 249-299)

1954-01-09 / nr. 249

GAZETA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI IT. R. S. S. N E INVATA 9 Să întărim prin toate mijloacele școala sătească Dirigintele clasei și educația elevilor Hotărîrea Plenarei din septembrie a C.C. al P.C.U.S. a ridicat sarcina urgentă a dezvoltării continue a agriculturii U.R.S.S. La rezolvarea acestei sarcini sunt chemate să participe activ și organe­le învățământului public, organizațiile Sindicatului muncitorilor din învățămân­tul elementar și mediu, masele largi ale cadrelor didactice. De activitatea pedago­gului depinde în mare măsură amploarea muncii culturale la sate, propagarea cu­noștințelor agricole și a realizărilor frun­tașilor din agricultură, nivelul educației și instrucției tineretului școlar, pregătirea plină de succes a acestuia pentru munca în producție. Plenara C.C. al Sindicatului muncitori­lor din învățământul elementar și mediu al R.S.F.S.R., care a avut loc de curând, a discutat activitatea organelor învăță­mântului public și a organizațiilor sindi­cale în legătură cu hotărîrea Plenarei din septembrie a C.C. al P.C.U.S. Au prezen­tat referate locțiitorul ministrului învăță­mântului, tov. Dubrovina, și președintele C.C. al Sindicatului, tov. Grivcov­ Printre problemele care au atras în mod deosebit atenția participanților la Plenară s-a numărat în primul rând pro­blema calității muncii școlilor sătești. In Uniunea Sovietică, după cum a ară­tat tov. Dubrovina, nu există vreo deose­bire de principiu între școlile de la orașe și cele de la sate. Și unele și celelalte ur­măresc același scop — de a educa o ge­nerație de oameni dezvoltați din toate punctele de vedere, constructori activi ai societății comuniste. Bineînțeles că ar fi neiust să credem că hotărîrea Plenarei din septembrie a C.C. al P.C.U.S. nu pri­vește de loc școlile dela orașe. Totuși, în fața școlilor dela sate se ridică o­ sarcină urgentă în lumina acestei hotărîri : ele trebue să dea agriculturii socialiste oa­­meni culți și instruiți, gata să pornească la muncă, capabili să-și însușească tehni­ca înaintată. Există multe școli și mulți pedagogi ca­re cultivă la elevii lor dragostea pentru munca agricolă. Despre asemenea școli și pedagogi au vorbit atât referenții cât și cei ce au luat cuvântul La discuții. In regiunea Groznâi — a s­pus tov. Fi­­lonova — este vestit profesorul de biolo­gie I. C. Petrașenco de la școala din Ma­­lo­ Areșevo, raionul Chizliarsc. El desfă­șoară împreună cu elevii o bogată muncă experimentală. Activitatea aceasta­ este atât de atrăgătoare și de interesantă, în­cât elevii, după absolvirea școlii, rămân cu plăcere în colhoz. Tov. Jmachina (Cita) a vorbit despre rodnica activitate a profesorului de bio­logie F. S. Șolohov de la școala medie din Maletino, raionul Petrovsco-Zavodsc. Sub îndrumarea lui, elevii cultivă grâu, obți­nând recolte de trei ori m­ai mari decât .le din vecinătate. Școlarii studia­­semenea cu mult succes agrotehnica urii orzului cu spic golaș și a ovă­­. Profesorul Șolohov se bucură de o autoritate în mijlocul colhoznicilor,­­de deci firesc faptul ca elevii săi vi­­ca după absolvirea școlii să lucreze laZ­ș­edintele Comitetului sindical regio- Mur­mans­c, tov. Soloviov, a citat școlii medii nr. 1 din Candalan­­profesorului ei de biologie, tov in­. In toamna trecută, această organizat o expoziție agricolă au fost reprezentate peste două culturi diferite, de la Nord și deja­rescute de tinerii miciuriniști. Tov. Șelepina, directoarea unei școli din Rostov pe Don, a arătat succesele obținute de profesoara școlii din sovho­zul „Gigant“ și, în special, de profesorul de biologie Ovsiannicov. Elevii obțin pe lotul școlar recolte de cereale care întrec recoltele obținute în colhozurile din apro­piere. Trebue propagată mai pe larg și in­trodusă cu mai multă perseverență în Dela Plenara C.C. al Sindicatului muncitorilor din învățământul elementar și mediu al R.S.F.S.R. practică experiența școlilor sătești și a cadrelor didactice fruntașe care cultivă cu pricepere la elevii lor dragostea pentru producția colhoznică. Aceasta trebue să preocupe atât organele învățământului pu­blic, cât și sindicatul. La creșterea viitoarelor cadre active pentru agricultura socialistă trebue să ia parte nu numai profesorii de biologie. Tov. Neciaev (Academia de Științe peda­gogice) a amintit de marele rol ce apar­ține stațiunilor de mașini și tractoare în dezvoltarea continuă a­­ agriculturii. In legătură cu aceasta el a vorbit despre sar­cinile care stau în fata profesorilor de fizică, matematică și desen liniar. Aceștia au datoria să-i familiarizeze pe elevi cu tehnica, să le trezească interesul pentru mașinile agricole.Dezvoltând aceeași ideie, tov. Firsov (Stațiunea centrală a tinerilor tehnicieni „Șvernic“) a spus că în școli trebue cre­ate cercuri de studiere a tehnicii agricole. Foarte just a subliniat tov. Șelepina că în lumina ho­tărîrilor Plenarei din­ septem­­brie a C.C. al P.C.U.S., capătă o impor­tantă extrem de actuală problemele poli­­tehnizării școlii și în special, a școlii să­tești. Nu putem rupe școala de producție. Trebue ca elevii, mai ales cei din clasele superioare, să dobândească la fiecare treaptă a dezvoltării lor, nu numai cunoș­­tințe, ci și anumite deprinderi de muncă. Elevii,­­mai ales cei din școlile sătești, tre­bue să cunoască în practică și din toate punc­tele de vedere organizarea muncii a­­gricole, trebue să capete priceperea și îndemânarea de a aplica cele mai noi me­tode de organizare a agriculturii. Trebue să sădim în elevi dragostea pentru munca agricolă, să-i învățăm să prețuiască im­portanța marilor măsuri trasate de partid pentru dezvoltarea agriculturii. Tov. Cai­rov, ministrul învățământului al R.S.F.S.R., care a luat cuvântul la dis­cuții, a spus că pedagogul și școala tre­bue să pregătească tineretul sătesc pen­tru munca î­n colhozuri, unde se vor fo­losi pe scară din ce în ce mai­­ largă elec­tricitatea și mașinile agricole complicate. Aceasta ne obligă să dăm mai multă a­­tenție activității didactice a școlii sătești, să intensificăm legătura ei cu munca col­hoznică și cu v­iața. Tov. Cai­rov a subliniat rolul uriaș al loturilor școlare în instruirea și educarea tineretului sătesc. El a arătat de ase­menea marea importantă a partici­păr­i­i școlari­lor, după puterile lor, la munca obștească productivă în colhozuri. Totuși, chestiunea nu constă n­u­mai în organizarea justă a activității instructiv­­educative în școală. Școala de cultură ge­nerală nu poate da viitoarelor cadre din agricultură toate cunoștințele și deprin­derile speciale­­ necesare. Iată de ce t­rebue să li se de­a absolvenților școlii medii po­sibilitatea de a urma și un curs scurt de pregătire într’o specialitate sau alta. — Colhozurile noastre din Cuban tră­iesc o viață bogată, iar tinerii și tinerele care termină școlile medii rămân cu mare plăcere în colhozuri — a spus tov. Borisova (Crasnodar). — Trebue să-i a­­jută­m însă să capete o calificare, pe­ntru­­ca ei să-și poată întrebuința forțele cu cel mai­­ mare folos. Ministerul învățământu­lui și Ministerul Agriculturii trebue să se înțeleagă asupra organizării unei rețele de cursuri de pregătire a absolvenților școlilor medii pentru m­unca în agr­icul­tură. C.C. al sindicatului este dator să ridice această problemă în fața Consiliu­lui Central al Uniunilor Sindicale din Uniunea Sovietică. Un rol esențial în­­ ridicarea nivelului activității școlii sătești îl­­ pot juca comi­tetele sindicale, d­acă ele vor ști să orga­nizeze ajutorarea efectivă a cadrelor di­dactice de la sate de către pedagogii d­e la oraș. Exemple de astfel de ajutor există și despre ele au vorbit la Plenară tov, Gonci­arenco (Briansc), Borisova (Cras­­noda­r), Burova (Cicalov), Levasova (Sverdlovsc) ș.a. Comitetul sindical al ținutul­ui Crasno­­dar, împreună cu secția de învățământ a ținutului, cu Institutul de perfecționare a cadrelor didactice și Institutul Pedagogic au elaborat un vast plan de măsuri pen­tru ajutorarea școlilor sătești. Acest plan este în curs de realizare. Școlile de la sate sunt vizitate de brigăzi complexe în com­ponența cărora int­ră nu numai inspectori, ci și colaboratori ai Institutului Pedagogic și ai Institutului de perfecționare a cadre­lor didactice. Aceste brigăzi studiază cu atenție activitatea fiecărei școli, constată­­cauzele rămânerii î­n urmă la învățătură și avută la înlăturarea lor. Ele organizea­ză seminarii pentru cadrele didactice, iau parte la organizarea controlului asupra activității pedagogilor Paralel cu aceasta se desfășoară ajuto­rul acorda­t de diferite școli de la orașe școlilor săteștii. Cadrele didactice ale mul­tor școli din orașul Armavir vizitează școlile pe care le patronează, îi invită la ei pe pedagogii de la s­ate, se întâlnesc cu ei pentru schimb de experiență. Colectivul școlii nr. 4 din orașul Krasnodar, care se distinge pri­nt­r-un înalt nivel la învă­țătură al elevilor săi, a început să-i ajute pe pedagogii școlii elementare nr. 4 di­n raionul Cerenovsc. Această școală a fost vizitată de directorul de studii al școlii din oraș și de unul dintre cei mai buni pedagogi ai să­i. Ei au cunoscut activita­tea școlii, au ajutat la realizarea integra­lă a învățământului general obligatoriu. Școala a primit din partea patronilor săi o­­ mare cantitate de material didactic. La rândul lor, pedagogii școlii au fost invi­tați la Crasnoda­r, ,,ca musafiri ai patroni­lor“. Ei au asistat la câteva lecții și au studiat planul de muncă al școlii. La Plenară s’a vorbit și despre alte metode de aj­utorare a școlilor sătești. S'a subliniat, totuși, că trebue să se evite „ca­racterul de paradă“, că ajutorul ce-i dau casele învățătorului bibliotecile învățăto­­reșt­i, precum și școlile dela orașe școlilor sătești, trebue să fie real, efectiv și, dacă e posibil, sistematic. El trebue sa cont­ribue la lărgirea orizontului pedago­gului de la sat, la ridicarea măest­riei sale pedagogice, la îmbogățirea lui cu experi­ența înaintată. Referenții și cei ce au luat cuvântul la discuții au­­ vorbit despre înalta răspunde­re a pedagogului școlii sătești. Se înțe­lege că­­ n’a­­ fost vorba numai despre pro­fesorii de biologie, ci des­p­re toți mem­brii oricărui colectiv școlar de la sat. Mulți au citat indicația tov. N. S. Hrușciov cu privire la faptul că cadrele conducă­toare de partid și sovietice n­u trebue să fie­­ neapărat­­ agronomi, dar ele sunt obli­gate să se oriente­ze bine în­ problem.­e* agriculturii, și au declarat că această in­dicație trebue raportată în întregime și la cadrele didactice sătești. Datoria organizațiilor sindicale și a secțiilor de învățământ este de a ajuta pedagogii de la sat să dobândească cu­noștințe agricole. In aces­t scop trebue să se organizeze prelegeri și referate califi­cate pentru pedagogi, cercuri agricole în școli, excursii, seminarii și cursuri de ri­dicare a calificării. Trebue să se trimită la școlile sătești mai multă literatură de specialitate.' trebue organizate­­ mai des „Zile ale învățătorului“ consacrate teme­lor agricole. Plenara a acordat deasemenea multă a­­tenție problemelor legate de îmbunătăți­rea activității școlilor pentru tineretul să­tesc și de organizarea grădinițelor de co­pii în colhozuri. In hotărîrea adoptată se arată ce trebue să facă organizațiile sindicale pentru re­zolvarea sarcinilor ridicate în fața lor. (Din „Ucitelscaia Gazeta") In justa organizare a colectivului de copii, un rol important îi aparține dirigin­telui clasei. Sprijinindu-se pe întregul co­lectiv pedagogic, el trebue să întrețină o permanentă legătură cu fiecare profesor al clasei sale, cu părinții elevilor, să în­drepte eforturile lor spre rezolvarea sar­cinilor comune în munca instructiv-edu­­cativă. In decursul îndelungatei mele activități pedagogice, am avut prilejul să fiu diri­gintă la multe și diferite clase. Se înțelege că fiecare dintre acestea își avea particu­laritățile sale, că am întâmpinat și o se­rie de d­ifiicul­tăți. Da­r cât este de m­are bucuria și satisfacți­a pe ca­re o si­mți o­ri, de câte ori, învingând aceste dificultăți, vezi că munca ta îndârjită și plină­ de răbdare este încuvuțnțată de succes ! In anul școlar trecut a­m fost dirigintă la clasa a IX-a. Bineînțeles că în cursul anului nu toate elevele aveau aceleași suc­cese la învățătură. Unele obțineau câte­odată și note nesatisfăcătoare, mai ales la limba rusă și la matematică. Colectivul­­ pedagogic a de­pus multe forțe și multă muncă pent­ru ridicarea nivelului de cu­noștințe al elevelor, mai ales al celor ce rămâneau în urmă. Ca urmare, toate ele­vele au reușit la examenele de sfârșit de an și au fost­­ promovate în cla­sa a X-a, unde sunt dirigintă în­­ prezent. După cum se știe, metodele și formele de educație a elevilor sunt fo­a­rte variate. Eu îmi desfășor munca de dirigintă după un plan ca­re­­ prevede asemenea măsuri ca organizarea de discuții și referate, vizi­tarea familiilor elevelor, organizarea aju­torului în pregătirea lecțiilor, activitatea extra­școlară etc. Acord o atenție deosebită studierii par­ticularităților individuale ale elevelor. Este și firesc, căci fiecare diriginte de clasă, fiecare învățător sau profesor trebue să-și cunoască bine elevii, caracterele, ce­rințele, nevoile, aspirațiile lo­r. Practica ne arată că acest lucru se poate obține prin observarea atentă a elevilor în timpul lec­țiilor, al recreațiilor, al ședințelor șco­lare, precum și prin convorbi­ri cu părinții, înainte de a stabili măsurile ce trebue luate­­ pentru înlăturarea rămânerii în urmă a diferitelor eleve, eu caut nea­părat să-mi dau seama de cauzele care le fac să ră­mână în u­rmă. Iată u­n exemplu. A fost o vreme când eleva B. era considerată la noi ca rămasă în urmă. Ea nu era atentă la explicațiile profesorilor, venea adeseori la școală cu lecțiile nepregătite. Ne-a­m pus întrebarea care este cauza? S’a cons­tatat că fetița pur și sim­plu avea o atitu­dine neglijentă față de învățătură, îi era lene să muncească cu perseverență. Tre­buia să găsim o cale justă, să trezim in­teresul acestei eleve pentru obiectele de studiu, s’o obișnuim cu perseverenta în muncă. A­m început să discutăm mai des cu B., să fim mai exigenți față de ea. Comportarea elevei era discutată în șe­dințele clasei, criticată în gazeta de pe­rete. Aceasta a avut o influență pozitivă asupra fetiței și, în prezent, ea este prin­tre elevele bune din clasă. Este foarte im­porta­nt să antrenăm în lupta pent­ru ridicarea nivelului la învăță­tură și­­ pentru îmbunătățirea disciplinei pe toți elevii clasei, să știm să educăm la ei simțul colectivității, o atitudine critică față de actele de indisciplină ale prieteni­lor și colegilor lor. In această privință au o mare i­m­portanță ședințele de clasă și de com­somol, care se organizează la noi în mod regulat. La discutarea problemelor referitoare la viata și învățătura clasei iau­­ parte un mare număr de eleve. Ele critică lipsurile în purta­rea și învățătura diferitelor co­lege, vorbesc de­spre sarcinile lor proprii. E adevărat că, la început, observațiile critice produceau asupra unora dintre eleve o impresie dureroasă: cum se poate, ce fel de prietenă îmi este cutare, dacă mă critică? A trebuit să le ex­plicăm că o asemenea părere nu este îndreptățită. Acum, toate fetițele primesc just criticile tovărășești, le socotesc ca un ajutor in lupta pen­t­ru înlăturarea­­ lipsurilor. Dirigintele clasei trebue să lucreze în strân­să legătură cu organizația de com­­so­mol a clasei, să pătrundă în activitatea ei, s-o ajute în lupta­­ pentru­­ ridicarea cali­tății ,­învățăturii și întărirea disciplinei. In clasă, î­mpreună cu mine, desfășoară o în­semnată muncă și activul de eleve. Noi acordăm o mare atenție activității extrașcolare, care joacă un rol important î­n viața școlii. Dirigintele clasei n­u poate fi indiferent f­ață părți­le pe ca­re le au elevii­­ lui î­n de über. Eu mă interesez întotdeauna țese elevele mele acasă, mă st­rădu le cultiv dragostea pentru lecturi Majoritatea elevelor din clasă pa la cercul literar. Aici ele își îm­păr ide­le și impresiile asupra cărților țin referate. In afară de cercul lite no, mai funcționează un cerc al ti, naturaliști, un cerc al tinerilor fizic altele. Noi organizăm de a­semenea v­­rea în colectiv a filmelor și a­­ piese teatru. To­a­te acestea cont­ribue la vo­­­ta­re multilaterală a elevelor, firea orizontului și cunoștințelor 1 t­rebue să uităm, totuși, că nu trebi î­ncărcăm peste măsură pe elevi cu în­cercuri și cu alte munci extras deoarece aceasta poate avea o vii negativă asupra învățăturii lor. έn următorul caz, Elev­a S. s’a pasiona într’atât de muncă în cercul dra-m Ca­sei­­ pionierilor, încât nu mai ave­a să-și pregătească lecțiile și a înce rămâ­nă în u­r­mă la matematică. A să am o discuție serioasă cu fetiț, ajut să-și repartizeze just timpul și vingă rămânerea î­n u­rmă la învă­ța dirigintă eu întrețin o per­m legătură cu părinții, caut să-i au­ participe la viața școlii. La noi s­e c­re­ază ședințe generale­­ pe întreaga și ședințe pe clase cu părinții, în cărora se discută­­ probleme ce­­ priv­i gimul zilei elevilor, crearea unor­a mai bune pentru­­ pregătirea lecțiilor educația voinței și a muncă, relațiile dintre dragostei părinți și Luând cuvântul la discuții, părinți­iresc despre metodele­­ lor de educație, lipsurile din activitatea școlii. Pe unii dintre părinții elevelor îi la școală pentru discuții, iar când îi zitez elevele la HorniVin­­ i­ *■"s­tea îi : ma Copiii din­ ­ Plot­a Roșie din Moscova­­ arăta cu totul neobișnuit la 1 ianuarie 1954. Sute de elevi moscoviți se scurgeau în șuvoi vesel mergând spre Cremlin, pentru a lua parte la festivitatea Pomului de Iarnă. Multe lucruri interesante au văzut copiii la Cremlin. Incâ­ntați de priveliștile ve­chiului Cremlin ei a­u admirat minunatele sale palate și catedrale, clopotul lu­i Ivan cel Mare și alte minunate monumente ale arhitecturii ruse. Palatul Cremli­nului, la a cărui intrare erau scrise cu litere de aur cuvin­tele „La Mulți Ani !“ a fost pus cu totul la dispo­ziția cop­iilor. Urcând măreața scară de marmoră tine­rii moscoviți au ocupat binecunoscuta sală Gheorghi și au admirat uriașul Pom de Iarnă care era minunat împodobit. La amiază, fanfarele au anunța­t începe­rea festivaluilui. Tânăra artistă Vera Vol­ Moscova în Palatul C sb­aia, care a apărut pe chip de Albă ca Zăprada, a felicitat pe copii cu ocazia Anu­lui Nou. M. Nezvanov artist emerit al R.S.F.S.R., înfățișâ­ndu-l pe Moș Gorilă, întovărășit de cele mai iubite figuri din poveștile rusești, a intra­t în sală. El a salutat cu căldură pe copii și le-a dorit noi succese în noul an. Albă ca Zăpada a ap­rins minunatul Pom de Iarnă în ca­re străluceau miile de becuri d­e diferite culo­ri. Moș Gerilă, Albă c­a Zăpada, bu­fonii, urșii, iepurii, vulpile și veverițele au dansat cu veselie în juru­l po­mului. I­n continuarea p­rogra­mului, artiștii Tea­trului Mare au dansat un vals din baletul „Frumoasa din pădurea adormită“. Ei au fost urmați de artiști din dansuri populare al U.R.S.S. Ansamblul de la pauzele dintre­­ reprezentații, copiii au dansat și au juc­at î­n jurul Pomului de Iarnă. 1 € Ți , de 1 ... numit?iuasese palat Kremlin­ului. Fericiți, cu impresii de neuitat, au părăsit Cremlin­ul, fiecare ducân­­sine un dar. Peste 2.000 de c­opii au luat parte festivitatea Pomului de Iarnă care a loc în marele palat ,al Cremlinului. fost de asem­ene­a de f­ață N. M. Șvb președintele Consiliului Central al Sta­telor din U.R­.S. ; N. A. Mihailov, sec­iul Com­itetu­țji (din Moscova al P.C.l A. N. Șelapte­­­ H­.r^t­^t Comitetului tras al Comsomoliulu­i; < _ y locțiitor al ministrului învățământului R.S.F.S.R. La festivitatea Pomului de Iarnă marele palat al Cremlinului care­­ va până la 10 ianuarie vor lua parte zi mii de elevi și eleve di­n Moscova. Elemente de politehnism in școala elementară In Hotărîrile Congresului al XlX-le­a al P.C.U.S. este arătată uriașa importanță­­ a învățământului politehnic, care trebue să asigure absolvenților școlii medii alegerea liberă a profesiunii. ■ In timpul celor zece ani cât învață la școală, elevii trebue să-și însușească trep­tat principiile fundamentale ale proceselor de producție, atât în domeniul industriei cât și în cel al agriculturii. Aceste sarcini extrem de importante, puse de Congresul al XIX-lea al partidu­lui în fața școlii, impun noi cerințe și în­vățătorilor care predau î­n școlile ele­mentare. Fiecare învățător, indiferent de clasa­ la care predă este dator să lege mai strâns munca sa de viata, de practică. Noile ce­rințe provoacă necesitatea aplicării unor noi forme de muncă. Trebue să remarcăm în mod special că problema unei predări intuitive ca­pătă o importanță primordială. Predarea obiectelor pe o bază concre­tă — folosind­­ tablouri, tabele, excursii în întreprinderile locale, lucrări practice cu elevii — este absolut necesară la reali­zarea învățământului politehnic. In articolul de față este descrisă expe­riența muncii învățătorilor de la școlile di­n raioanele Leningrad și Sovietschi din Moscova în anul școlar 1952/53. Pentru elevii claselor a III-a de la șco­lile nr. 596, 157, 643, 689, 128, 149, ș.a., a fost organizată o excursie la șantierele de construcție­­ a caselor de locuit din apropiere. Această excursie s’a programat în legătură cu studierea bucăților „Strada Cincinalului“ și „Nașterea unei case“ din cartea „Rodniai­a Reci“. Mulțumită excursiei,­ elevii au căpătat o reprezentare intuitivă a­ succesiunii lu­crărilor de construcție și a materialului necesar pentru co­nstrucția casei. De ase­­menea, ei­­ a­u pu­tut să cunoască difer­ite­le profesiuni­­ ale muncitorilor constructori. Elevii claselor a IV-a de la școlile nr. 689, 596 și 163 au vizitat școlile profesio­­­nale din apropiere. Scopul acestei excursii era de a afla cum se pregătesc în țara Sovietelor cadrele de muncitori de diferite specialități si de a compara aceasta pre­gătire cu „ucenicia“ dinainte de revoluție. Elevii clasei a IV-a de la școala nr. 122 au făcut o excursie la o tipografie, pentru a cunoaște cum se tipăresc cărțile. Ei au căpătat o idee concretă despre procesul de confecționare a cărților, lucru pe ca­re­­ au oglindit în compozițiile lor, înainte a-i duce pe copii în excursie, î­nvațate­­ Din experiența de muncă a învăță­torilor claselor a III-a și a IV-a de la școlile din raioanele Leningrad și So­vietschi din Moscova). E­i au discutat cu administrația întreprin­derii, i-au făcut cunoscute scopul excursiei și temele pe care vor trebui să le îndepli­nească elevii după excursie. Conducăto­rul excursiei, desemnat de administrația întreprinderii, a arătat și a explicat elevi­lor numai ceea ce era necesar, conform scopului și planului excursiei. Materia­lele excursiei au fost apoi prelucrate la școală, sub formă de notițe, colecții, ma­chete, modele e­tc. înainte de fiecare excursie li se spunea elevilor cărui lucru t­rebue să-i dea o atenție deosebită, ce lucrare vor trebui să execute pe urmă. De­ pildă, înainte de excursia 1-a școala de meserii, elevii din clasa a IV­­ a au primit următoarele teme: 1. Să afle pent­r­u care specialități îi pre­gătește pe elevii să­i școala respectivă; 2. Cum se desfășoară munca practică în ateliere; 3. Cine și cum îi asigură pe elevi cu îmbrăcăminte, încălță­minte și hrană; 4. Cum își petrec elevii timpul lor­­ liber. Elevii clasei a IV-a au scris după acest plan o compunere despre cele văzute de ei la școala de meserii (în timpul excursiei elevii și-au luat scurte însem­­nări și note în cad tele lor). Dăm­ mai jos câteva din aceste compoziții: Compoziția elevei S. (clasa a IlI-a, școa-la nr. 149): „EXCURSIE LA ȘANTIERUL DE CONSTRUCȚIE A UNEI CASE“ (lucrare făcută acasă) „Am fost împreună cu toată clasa la șantierul de construcție a unei case noi. Acolo ni s’a povestit și ni s’a arătat cum se construește o casă. La început se fac lucrări pregătitoare. Terenul de construcție se nivelează, se îm­prejmuește. Apoi se aduce materialul de construcție. Se sapă șanțurile pentru fundații. Zidarii fac fundamentul și toar­nă peste el ciment. După aceasta se zi­desc pereții casei. In timpul zidirii pere­ților se lasă locuri pentru ferestre și uși. La fiecare etaj se așează grinzi de fier, iar pe grinzi se pun placi de beton, care servesc drept tavan pentru etajul de jos și drept pardoseală pentru etajul de sus. Acoperișul casei se face din tablă. Casele se construesc din cărămidă roșie și albă. Cărămida roșie este mai rezistentă, dar cea albă se fabrică mai repede. La locul de construcție am văzut dife­rite mașini: macarale, mașini de excavație, buldozere etc. Pe șantier lucrează ingi­neri, zidari, dulgheri, tâmplari, zugravi, lăcătuși, instalatori de apă”. Compoziția elevului N. (clasa a IV-a, școala nr. 679): „IN EXCURSIE LA O ȘCOALA PROFESIONALA“ „Clasele a IV-a de la școala noastră au făcut o excursie la școala profesională nr. 5. Ne-am strâns la școală la ora 11 dimineața. Când am sosit la școala pro­fesională, am fost duși în atelierul de lă­­cătușerie. Aici ni s’a arătat cum se mâ­­nuiesc sculele. Am văzut cum lucrează ucenicii-meseriași. Din atelierul de lăcă­­tușerie am trecut în atelierul de tinichi­­gerie. Acolo, ucenicii făceau din tablă cazane, bidoane, cutii. Intr’un alt atelier ucenicii făceau aparate de radio. La de­pozit nu s’au arătat diferite obiecte făcute de ucenici. Toate încăperile școlii profesionale sunt curate și luminoase. Elevii sunt bine îm­brăcați, toți au îmbrăcămintea și încălță­mintea la fel. Elevii școlii profesionale lucrează bine și se odihnesc bine. Ei au un club, o sală de lectură, o bibliotecă. In șc­oala lor sunt organizate cercuri de șah, de muzică și de sport. Viata elevilor școlii profesionale nu seamănă de loc cu viața lui Vanea Jucov, care a fost dat ca „ucenic” la un c­ismar". Compoziția elevului M. (clasa a IV-a, școala nr. 122) : „O EXCURSIE LA O TIPOGRAFIE“ „Am vrut să știm cum se fac cărțile. Pentru aceasta am făcut o excursie la o tipografie. Inginerul tipografiei ne-a condus prin ateliere. In primul atelier — cel de cules — muncitorii culegeau paginile unei cărți. Ei luau litere și le puneau în formele pregătite. Intr’o formă încăpeau opt pa­gini. Caracterele culese­­ se vopsesc și se imprimă pe o foaie de hârtie. A­ceastă foaie se verfică și, după corectarea greșe­lilor, se întoarce la zețar, care îndreaptă greșelile. Bormele verificate sunt scufun­date in tuș și trimise ' " ' J­­i­~x­rit. Acolo, cu ajutorul unor mașini mari, se tipăresc paginile culese ale cărții. Foile gata trec în atelierul de montaj, unde sunt tăiate pe pagini, care se așează în ordinea numerelor. In atelierul de legăt­orie se fac scoarțele care trec apoi in secția de imprimat titlu­rile. Aici scoarțele sunt puse la presă și li se imprimă titlul. Apoi, paginile cărți­lor sunt prinse in scoarțe și puse la presă. Cărțile gata trec la secția de control. Acolo fiecare carte este verificată. Dacă ceva nu este făcut bine, cartea se trimite la secția de reparații, unde defectul este îndreptat. Cărțile tipărite trec la secția de amba­lat, unde sunt așezate in teancuri, înve­lite cu hârtie. Pachetele de cârti au pe deasupra o etichetă. Pe etichetă este scris titlul cărții, numele autorului și numărul cărților din pachet. Cărțile merg la vân­zare. Excursia la tipografie ne-a plăcut foarte mult. Am văzut cu ochii noștri cum se tipă­resc cărțile și câtă muncă necesită fiecare din ele. Acum vom avea și mai multă gri­jă de cărți”. Pe lângă compoziții, după excursii se făceam și alte lucrări scrise. Astfel, ele­vii primeau propoziții disparate, care tre­buiau așezate în ordine succesivă. De pildă : „CUM SE CONSTRUEȘTE O CASA’ .,Zidarii zidesc fundamentul și pereți:. Tencuitorii, zugravii, tâmplarii execută lucrări de finisaj interior. Săpătorii sapă șanțurile, pentru, fundație. Terenul pe care se construește casa se îm­prejmuește și se nivelează. Se aduce materialul de cons­trucție”. Elevii mută locul propozițiilor, amin­­tindu-și succesiunea lucrărilor de cons­trucție și scriu textul sub forma urmă­toare : „CUM SE CONSTRUESTE O CASA“ ..Terenul pe care se construește casa se îm­prejmuește și se nivelează. Se aduce materialul de construcție. Săpătorii sapă șant­ile pentru fun­dație. Zidarii zidesc fundamentul si pe­reții, Tencuitorii, zugravii, tâmplarii, exe­cută lucrări de finisaj interior”. După excursie se poate folosi o copiere la alegere sau o dictare la alegere. De exemplu, învățătorul le dă elevilor ca te­mă­ să aleagă di­ntr’un grup de cuvinte (scrise pe tablă sau citite de învățător) cuvintele care se potrivesc cu titlul „Cine construește Casa?“ Astfel, se dau cuvin­tele : ingineri, aviatori, zidari, tâmplari, artiști, dulgheri, croitori, tencuitori, zu­gravi, factori poștali, instalatori de apă și canal, lăcătuși etc. Elevii scriu răspunsul complect. Casa o construesc inginerii, zid­arii e­tc. Cuvintele sun­t despărțite prin virgule. Pe lângă excursii, multe școli din ra­ioanele Leningrad și Sovietschi din ora­șul Moscova au organizat lucrări practi­ce legate de observații asupra naturii, care îi ajută pe copii să cunoască ramu­rile principale ale agriculturii: cultura câmpului, legumicultura, pomicultura. Elevii țin calendare în legătură cu starea timpului (precipitații, vânt etc.), fac colecții de semințe, de culturi legumi­noase și cerealiere. O parte din semințe au fost semănate în cutii, pentru ca elevii să poată cunoaște încolțirea plantelor. Elevii trebue să știe să deosebească plantele­­ leguminoase răsărite. Luând parte la lucrări pe totul școlar de expe­riență, lucrând în colhoz sau în tabăra de pionier, privind și rărind plantele, copiii trebue să știe ce să smulgă și ce să lase. Datorită observațiilor­ asupra înmuguririi ramurilor puse în sticle cu apă pe ferestre­le clasei, elevii au căpătat priceperea de a deosebi după ramuri și frunze diferiți pomi și arbuști fructiferi Școlile au orga­nizat excursii la câmp, în grădină, în li­vadă. Toate lucrările practice, observații­le, excursiile sunt urmate de diferite lu­crări scrise, care fixează cunoștințele do­bândite de elevi. De pildă. Se poate face o dictare la alegere sub formă de răspun­suri scrise la întrebări. Învățătorul scrie pe tablă titlul și trei întrebări : Câmpul, grădina, livada Ce se seamănă pe câmp ? Ce se sădește în grădină ? Ce pomi și arbuști fructiferi cresc in livadă ? . . După ce elevii au scris în cauze titlul „Câmpul, grădina, livada“, învățătorul­ le cere să citească prima întrebare și să răs­pundă la ea în scris. Ei vor scrie astfel: „Pe câmp se seamănă...“ Apoi trebue sa aleagă dintr’un grup de cuvinte citite de învățător numai denumirii­­ plantelor­­ de câmp și să le scrie învățătorul citește: secară, ovăz, grâu, hrișcă, mere, in, mei, trifoi. Elevii Scriu. Apoi, învățătorul le cere să citească întrebarea a do­ua și sa răspundă în scris. Elevii scriu :„In grav nă se sădesc...“ și complecteaza apoi r­ă­punsu­l cu cuvintele corespunzătoare din grupul de cuvinte citit de învățător: var­ză, morcovi, castraveți, pătlăgele păpădie, mazăre, portocale, salată, b­ lămâi. In același mod ei scriu răsp­re întrebarea: „Ce pomi și arbuști f­feri cresc în livadă ?“ (Se dă urm, grup de cuvinte : meri, pruni, vișini perei, peri, roșcovi, arbuști de a­lmeură,acoacaze). învățătorul nu are totdeauna po­ta­tea de­ a-i duce pe elevi în excursie a le­ arăta ceea ce se cere în legătit studierea­­ materiei de învățămât chiar dacă se organizează excursii, ori trebue să se examineze amănun­că odată unele lucruri văzute cu ace­­lej. De aceea alte o mare important sosirea materialului­­ didactic. Un m. didactic valoros îl constitue filmele filmele și diapozitivele. Cu prilejul citirii în clasa a IlI-a căzilor din capitolul „Plantele cerea am folosit diafilmul „In colhozul «Z Scopul lecției era de a da elevilor o justă despre măsurile folosite în ar­tură, de a le arăta folosirea utii tehnic perfecționat în condițiile gol­irilor colhoznice și de a le cultiva mentui un­ei permanente tendințe si­sușirea cunoștințelor Cu ajutorul mului, care era însoțit de poveste teresantă a învățătorului, elevii au cunoștință cu diferite mașini agrico­ltefi­m­ul didactic „O călăto­rie nată“ l-am folosit în clasa a 111-a gătură cu citirea bucății „Cum am unt mecanic“ de A. Avgustaniuc (citi­rea „Rodnaia Reci“. Acest di­afilm pe folosit și în clasa a IV-a, la lecții științele naturii (de pildă, la tema sosirea forței aburului“), cu scopu­l da elevilor o idee concretă despre­­­sul de fabricare a pieselor principa­ locomotivei. a SC D t­y­P'•i Cf viVi +

Next