Gazeta Învățământului, 1954 (Anul 6, nr. 249-299)

1954-11-20 / nr. 293

Pag. 4-a ♦ I înalta prețuire . Acordarea Premiului de Stat al R.P.R. pentru lucrările deosebit de valoroase reali­zate îm anul 1953 constituie un eveniment remarcabil pe tărîmul științei și tehnicii, li­teraturii și artei din țara noastră. Noile Premii de Stat acordate de Consi­liul de Miniștri al Republicii noastre Popu­lare au o înaltă semnificație. Ele sunt nouă mărturie grăitoare a avîntului pe care o l-au luat știința și cultura in anii regimului democrat-popular. Pe lista laureaților Pre­miului de Stat se află savanți și tehnicieni a căror activitate devotată poporului avut ca rezultat o serie de descoperiri me­­­nite să ușureze munca și viața omului, contribuie la îndeplinirea mai grabnică să sarcinilor trasate de partidul nostru în lupta a pentru ridicarea nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc. Printre lau­reații de astăzi se numără scriitori, poeți, dramaturgi, compozitori ale căror romane, poezii, piese de teatru, lucrări muzicale, în­suflețesc poporul nostru în lupta pentru clă­direa unei vieți noi și fericite. Prin munca lor neprecupețită, oamenii științei și tehni­cii, ai artei și literaturii, contribuie la în­florirea economică și culturală a patriei, în­­c­hinându-și toate realizările lor cauzei con­struirii socialismului și luptei pentru apăra­rea păcii. Toate rezultatele obținute de oamenii de știință și cultură din patria noastră se da­­toresc condițiilor create de regimul crat-popular pentru dezvoltarea științei demo­culturii, grijii părintești pe care partidul și manifestă față de slujitorii științei, tehnicii, a literaturii și artei. Creîndu-le condiții optime de trai și de muncă, partidul nostru a ară­tat oamenilor de știință și artă calea pe care trebuie să meargă spre realizarea țelului su­prem: satisfacerea nevoilor materiale și spi­rituale ale omului. Pășind pe acest drum, tot mai mulți sunt oamenii de știință și de artă din țara noastră care îmbrățișează în munca lor sectoare tot mai variate, rezolvînd cu succes probleme legate de activitatea practică a milioanelor de oameni ai muncii. La temelia activității creatoare a oameni­lor noștri de știință, a inginerilor, tehnicieni­lor și muncitorilor cu o înaltă calificare stau ideile nemuritoare ale marxism-leninismului, principiul legăturii indisolubile dintre teorie și practică. Lin îndreptar prețios pentru toți oamenii de știință îl constituie programul de măsuri elaborat de partid și guvern pentru dezvoltarea industriei și agriculturii, pentru asigurarea creșterii nivelului de trai al ce­lor ce muncesc. Drept pildă a acestor fapte este, de exem­plu, contribuția adusă de acad. Raluca Ri­­pan, profeso­r universitar, rectorul Universi­tății „V. Babeș“ din Cluj, la cercetările in domeniul chimiei analitice și la studiul solu­țiilor apoase din heteropoîiacizi. Printre cei care au primit Premii de Stat pentru lu­crările lor în domeniul științelor tehnice, în domeniul lucrărilor tehnice excepționale și al perfecționărilor radicale ale metodelor de pro­ducție, se numără academicieni ca prof. dr. muncii creatoare Gheorghe Spacu, ingineri ca Fîlaret V. Ropceanu, Teodor Niculescu etc.,­­ teh­nicieni și muncitori ca maistrul Vasile Ere­­mia, maistrul Constantin Vasile, lăcătușul Ion Mulaci, strungarul Alexandru Hosu. Un mare număr de premii a fost acordat unor cercetători din domeniul științelor bio­logice și agricole care au acordat o deose­bită atenție și însemnătate dezvoltării agri­culturii noastre. Printre altele au fost pre­miate contribuțiile aduse la extinderea cul­turilor de plante textile, la elaborarea meto­delor diferențiate de agrotehnică și crearea de soiuri noi, pentru lucrările de combatere a buruienilor cu ajutorul ierbicidelor în cul­tura mare etc. Statul nostru creează condiții bune de muncă oamenilor de știință care lucrează pe tărîmul ocrotirii sănătății, dîndu-le acestora posibilitatea să realizeze o astfel serie de lucrări valoroase. Printre acestea sînt lucrări în domeniul cardiologiei, realizarea preparatelor „Substituent de plasmă“, „Se­­rul hiper-globulinic“, „Trombina“ etc. Alături de întregul nostru popor muncitor, oamenii muncii din școli sunt mîndri că din rîndurile noilor laureați ai Premiului de Stat fac parte oameni de știință care, pe lin­gă activitatea lor științifică, lucrează și pe tărîm pedagogic, aducînd o prețioasă contri­buție la pregătirea de noi cadre cu o înaltă calificare necesare construirii socialismului. Printre laureați se numără astfel acad. prof. dr. Ștefan G. Nicolau, care a fost premiat pentru îndelungata sa activitate științifică și de pregătire a cadrelor, prof. dr. Grigore Be­­netato, prof. univ. Ion Enescu, prof. univ. Vera Myller,l­ebedev, prof. univ. Nicolae Teodorescu, prof. univ. Dimitrie Macrea și alții. Lista numeroaselor premii acordate crea­torilor de artă și literatură ilustrează avîn­­tul și înflorirea pe care au luat-o în anul 1953 aceste importante sectoare de activitate. Călăuziți de partid, oamenii de artă și li­tere ai poporului nostru muncitor și ai mino­rităților naționale au dat la iveală opere de o valoare remarcabilă. Au devenit cunos­cute și iubite de oamenii muncii din patria noastră lucrări ca „Meridiane sovietice“ de Geo Bogza, ,,Un om între oameni“ de Camil Petrescu, „Inimă tînără" de Asztalos István, „Pornesc oamenii” de Sütő András etc. Au fost distinși cu Premiul de Stat numeroși creatori din domeniile dramaturgiei, poeziei, plasticii și muzicii, printre care Aurel Ba­­ranga, Cicerone Theodorescu, Ștefan Iureș, Corneliu Baba, Iosif Iser, Mihail Jora, Leon Klepper și alții. Acordarea Premiilor de Stat pe anul 1953 constituie un puternic îndemn pentru oamenii de știință și artă din patria noastră de a-și intensifica eforturile pentru realizarea de noi succese, de noi și valoroase creații. Continua îmbunătățire a nivelului de trai material și cultural al celor ce muncesc, înflorirea eco­nomiei și culturii — acestea sunt țelurile mă­­rețe spre care se îndreaptă slujitorii științei și culturii din Republica Populară Romînă. Institutul agronomic în cadrele didactice și studenții Institutului agronomic din Timișoara luptă cu stăruință pentru îndeplinirea sarcinilor care le revin din proiectul Directivelor partidului cu pri­vire la dezvoltarea agriculturii noastre. Pe terenurile experimentale ale institutului se acordă o atenție deosebită pregătită științi­fice a ogoarelor, executării însămînțărilor în rînduri încrucișate, folosirii exclusive a se­mințelor selecționate etc. Institutul agronomic din Timișoara sprijină introducerea metodei lui T. S. Malțev în trei sprijinul agriculturii regiuni. De asemenea, institutul și-a propus să sprijine permanent munca tuturor gos­podăriilor agricole de stat și colective din re­giunea Timișoara, dîndu-le ajutor in întoc­mirea planurilor lor de muncă, inființînd parcele experimentale cu caracter practic de­monstrativ, organizînd conferințe agrotehnice, publicind în presă articole de specialitate, întocmind o hartă a regiunii pe care vor fi însemnate toate terenurile neutilizate care, prin folosirea diferitelor metode științifice, pot deveni cultivabile etc. Locuințe noi pentru Primele locuințe individuale construite cu ajutorul creditelor acordate de stat încep să fie date în folosința cadrelor didactice. Ast­fel, de curînd a fost inaugurată, într-o at­mosferă sărbătorească, locuința învățătorului Gh. Zisu din comuna Dofteana, raionul T­igu Ocna. Peste puțină vreme va fi terminată și locuința învățătorului Gh. Cristian, din ace­lași raion. Realizările acestea constituie o nouă și vie dovadă a grijii partidului și guvernului nos­tru pentru continua îmbunătățire a condițiilor de trai și de muncă ale cadrelor didactice. P. CRISNEANU corespondent cadrele didactice OAZETA INVATAMENTULUI In fiecare dimineață, străzile care dur­ spre cele două universități ale Clujului răsună sub pașii grăbiți ai studenților. Unii se îndreaptă spre Universitatea „V. Babeș“, alții spre cealaltă parte a orașu­lui, spre Universitatea „Bolyai“. Adesea însă ei se întîlnesc fie într-o sală de curs, fie în cadrul unei reuniuni tovărășești sau într-o excursie. Deși învață în limbi diferite, studenții romîni și maghiari din Cluj au găsit nu­meroase forme de muncă comună. Frun­tașii celor două facultăți de științe juri­dice, de exemplu, s-au constituit intr-un cerc științific comun­­ și, sub îndrumarea profesorilor de specialitate, desfășoară o activitate bogată. La mulți dintre studenții maghiari se vădește dorința de a-și însuși temeinic cunoștințele de limba romînă. Iată, de pildă:­­­ studenți de la Facultatea de filologie a Universității „Bolyai“, care au ca specialitate limba romînă, au cerut să fie repartizați în căminele Universității „V. Babeș* tocmai pentru a-și însuși mai bine limba romînă. Studenții celor două universități audia­­ză împreună și unele cursuri. La sfîrși­­tul anului trecut, ei au audiat lecții refe­ritoare la istoria Clujului și au vizitat împreună cu profesorii lor monumentele istorice din localitate. Aceste forme de activitate comună ale studenților celor două universități au cimentat și mai mult prietenia între aceia care se pregătesc pentru a deveni cetățeni folositori țării lor. In timpul vacanței de vară, studenții facultăților de geologie, geografie și de științe naturale ale celor două universi­tăți au organizat împreună excursii la Piatra Craiului și Vadul Crișului, iar în timpul anului școlar au vizitat împreju­rimile Clujului. Tot in timpul vacanței de vară profesori și studenți ai facultăților de istorie din Cluj au luat parte la săpă­turile arheologice de la Grădiște și Mo­­rești, însuflețit de dorința de a da patriei tineri specialiști înarmați cu cunoștințe temeinice, personalul didactic de la Uni­versitatea „V. Babeș“ și de la Universi­tatea „Bolyai" a pus bazele unei strânse colaborări în ceea ce privește munca di­dactică și științifică. Au loc ședințe co­mune de catedră, lecții deschise, discuții pe marginea unor cursuri etc. La ședin­țele comune ale catedrelor de fizică-ma­­tematică, de geografie, de științe naturale și chimie ale celor două universități se discută probleme privitoare la conținutul și metodica predării prelegerilor și a des­fășurării seminariilor, la organizarea ac­tivității științifice etc. De exemplu, colec­tivele catedrelor de marxism-leninism și de materialism dialectic de la cele două universități țin ședințe comune de cate­dră, își întocmesc împreună planul de muncă, discută prelegerile. La discutarea cursului de Istoria R.P.R. ținut de pro­fesorul Kovács Iosif de la Universitatea „Bolyai“ au participat și cadrele didac­tice de la Facultatea de istorie a Univer­sității „V. Babeș“. Este foarte răspindită în rîndurile per­­­­sonalului didactic universitar din Cluj metoda schimbului de experiență in mun­că. O serie de profesori de la Universita­­tea „V. Babeș“ țin cursuri la Universita­tea „Bolyai“, iar unii profesori de la Universitatea „Bolyai“ țin cursuri la Uni­versitatea „V. Babeș“. Astfel, tov. Ladis­­lau Bányai, profesor de Istoria R.P.R. la Universitatea „Bolyai“ și rector al aces­tei Universități, a ținut în fața studenților anului IV de la Facultatea de istorie a Universității „V. Babeș“ o prelegere în limba romînă despre problema națională, iar profesorul Daicoviciu de la Facultatea de istorie a Universității „V. Babeș“ a ținut la Facultatea de istorie de la Uni­­­i­versitat­ea „Bolyai“ o lecție intitulată „Lupta dacilor împotriva cotropirii ro­­mane". De asemenea, profesorul Ștefan Péterfi de la catedra de fiziologia plan­­­­telor a Facultății de științe naturale de la Universitatea „Bolyai“ a ținut o serie de lecții la Universitatea „V. Babeș“, iar profesorul Emil Pop, care predă aceeași specialitate la Universitatea „V. Balje”, a ținut aceleași lecții la Universitatea „Bolyai“. Profesorul Ștefan Péterfi predă de asemenea in limba romînă cursul de­­ specializare (algologie) la anul IV al Fa­cultății de științe naturale de la Universi­tatea „V. Babeș“. Formele muncii comune a celor două universități sunt felurite. La unele facultăți se organizează cu regularitate lecții deschise urmate de discuții care contribuie la îmbunătățirea muncii ca­drelor didactice. Lectoratele de limba ro­­mână și cele de limba rusă, de exemplu, organizează ședințe comune în cadrul că­rora se discută probleme de metodică a predării acestor discipline. Cadrele didactice de la Universitățile „V. Babeș“ și „Bolyai" își desfășoară împreună și munca științifică. Profesorul­­ Andrei Bodor de la Universitatea „Bolyai“ și profesorul Daicoviciu de la Universi­tatea „V. Babeș“, de exemplu, pregătesc­­ împreună lucrarea cu caracter „Lupta poporului dac împotriva științific cotro­pirii romane“, iar cadrele didactice de la facultățile de științe juridico-administra­­tive ale celor două universități lucrează la temele „Apărarea penală a avutului obș­tesc“ și „împărțirea teritorial-administra­­tivă a R.P.R.“.­­ Colaborarea pe tărîm didactic și șt­in­­țific între cadrele didactice de la cele două universități a dat rezultate din cele mai rodnice și a consolidat și mai mult prietenia între profesorii de naționalitate [ romînă și maghiară. In curînd, la Cluj va apare o nouă re­vistă a universităților, în paginile căreia se va publica un bogat material științific.­­ Pe această cale, precum și prin activita­tea culturală din cadrul Casei universi­­­­tarilor, prin reuniunile tovărășești, prin întreaga activitate dusă in universitate , se întăresc continuu legăturile de prie­tenie și colaborare intre studenții și pro­fesorii celor două universități din orașul­­ Cluj. V. POPOVICI Scrisori către redacție O atitudine Problema școlarizării în comuna Baciu, raionul Vida, este foarte acută. La două luni după începerea cursurilor, unii copii din această comună au rămas în afara școlii. Acțiunile întreprinse de secția de învățămînt raională și de cadrele didactice din comună nu reușesc să aducă rezultatele necesare. O vină serioasă în această privință re­vine comitetului executiv al sfatului popular comunal (președinte tovarășul Năstase Pău­­nescu). La ședințele în care sunt convocați părinții copiilor neșcolarizați, tovarășul preșe­dinte lasă munca de lămurire numai în seama Învățătorilor. Cîmd i se propune să sprijine organizarea muncii de lămurire din dăunătoare casă în casă, pentru aducerea copiilor la școală, tovarășul Păunescu susține că a­­ceasta ar Însemna să se substituie muncii ca­drelor didactice și că școlarizarea e o pro­blemă care nu intră în competența sfatului. O asemenea atitudine are urmări negative asupra desfășurării întregii munci de învă­­țămînt din comună. Sfatul popular al raionu­lui Vida are datoria să ia măsuri serioase pentru intensificarea sprijinului pe care sfa­turile populare comunale trebuie să-l dea școlilor in vederea cuprinderii la cursuri a tuturor copiilor de vîrstă școlară. ȘT. MADUTA corespondent Se lărgește și se îmbunătățește activitatea de educație fizică în școli Educația fizică și sportul constituie un mijloc însemnat de pregătire a tineretului pentru munca creatoare și pentru apărarea patriei. Educația fizică dezvoltă voința și cu­rajul, încrederea în forțele proprii și spiritul de inițiativă și formează o serie de deprin­deri folositoare în orice împrejurări din via­ță. In școlile noastre crește mereu preocupa­rea profesorilor de educație fizică pentru îmbunătățirea conținutului și metodelor de predare a lecțiilor lor. Muncind astfel, profe­sori de educație fizică cum sunt tov. Vasile Altimescu, Lelia Ocneanu și Elena Rugină din Iași, Ad. Barta din Cluj, Angela Filip și Dan Popescu din București etc. obțin rezultate deosebit de bune în activitatea lor. Astfel de profesori știu să stimuleze pe elevii lor, nu numai la sport, ci și la învățătură. La fina­lele campionatelor republicane de g­imnas­­tică, dintre cele 80 de concurente, 47 aveau note de 5 și 4 ; din cei 108 concurenți la fotbal, 22 aveau note anuale 5 și 4. Toți participanții la campionatele republicane școlare au fost promovați la toate obiectele. Prin educație fizică și sport tineretul studios a devenit mai rezistent, și-a mărit capacitatea de muncă, ceea ce a făcut ca un număr tot mai mare de elevi să poată trece normele G.M.A. și F.G.M.A. Astfel: In anul 1953 cifrele de pian la G.M.A. și F. G.M.A. au fost depășite la toate categoriile de școli. In școl­le medii cifra de plan G. M.A. a fost depășită cu 459%. O contri­buție mare au adus regiunile București, Cluj și Baia Mare care au depășit cifra de plan cu circa 600%. De asemenea, sunt de remarcat rezultatele obținute de elevi și studenți în campiona­tele republicane. Din rîndurile lor s-au ri­dicat vîrfuri sportive care alimentează lo­turile naționale: Lia Manoi­e, Iolanda Ba­laș, Elena Leuștean, Sudrigean, Traian, Lia­na Jung și alții. Mase largi de tineri din școli și facultăți sînt antrenate în fiecare an la activitatea sportivă. De pildă, în campionatele republi­cane ale elevilor școlilor med­i 1954, au fost antrenați în etapa pe din anul școală circa 100 000 elevi, iar în etapa pe regiune 7995 elevi. In etapa pe școală a campiona­telor școlilor profesionale au fost antrenați 61.000 elevi, iar în etapa pe regiune 4.162 elevi. Aceste rezultate se datoresc muncii con­știincioase și devotate a cadrelor didactice, precum și sprijinului acordat acestora de către secțiile de învățămînt și de către me­­todiștii regionali și raionali de educație fizică. Metodiști ca Lorenczi Francisc de la regiunea Cluj, Georgeta Sîrbulescu din Bucu­rești și alții au dat rezultate bune în muncă. Organele învățămîntului iau mereu mă­suri menite să ducă la îmbunătățirea activi­tății de educație fizică și sport în școli. Astfel, secția de învățămînt a regiunii Cluj a prelucrat la începutul anului școlar proble­mele de educație fizică cu directorii de școli, iar secția de învățămînt a regiunii Galați a organizat o ședință de instructaj cu toți res­ponsabilii cercurilor pedagogice ale profe­sorilor de educație fizică. In regiun­le Cluj, Hunedoara și București s-au creat brigăzi locale de control și îndrumare a muncii pro­fesorilor de educație fiz­că. Pe lingă cabine­tul pedagogic al orașului București s-a orga­nizat un colectiv voluntar de specialitate, care sprijină în muncă atît cabinetul me­todic cit și cercul pedagogic în problemele organizatorice și didactice. O serie de profesori de educație fizică din școlile medii tehnice au urmat cursuri pentru împrospătarea cu­noștințelor de specialitate și pentru ridicarea nivelului lor ideologic și profesional. Trebuie subliniată contribuția pe care o aduc la in­tensificarea activității sportive a elevilor și studenților asociațiile „Știința“ și „Rezer­vele de Muncă“, care au antrenat în compe­tiții mii de tineri și au creat baze sportive ca stadionul „Știința“ de la Timișoara sau baza asociației „Rezervele de Muncă“ de la lacul Tei din București. Cu toate aceste realizări, în munca de edu­cație fizică din școli există încă o ser­e de lipsuri. Multe cadre didactice nu-și pregătesc cu conștiinciozitate lecțiile, din care cauză dau rezultate slabe în muncă. Așa lucrează, de exemplu, tovarășele Eleonora Popescu de la școala medie de textile din Timișoara, Maria Roșioară de la școala de 7 ani nr. 29 băieți din București, Otilia Paraschivescu de la școala medie sanitară din Cluj și alții. De asemenea, unii directori de școli nu se preocupă de situația predării educației fizice și nu sprijină activitatea profesorilor, nu controlează îndeaproape felul cum muncesc aceștia și nu le creează condițiile necesare ca să poată da randamentul așteptat. Organele de control din Ministerul Invăță­­mîntului și de la secțiile de învățămînt nu au controlat și îndrumat suficient munca de educație fizică în școli. Cu toate că in ultimii ani Ministerul Invâ­­țămîntului a luat o serie de măsuri pentru îmbunătățirea condițiilor materiale necesare desfășurării activității de educație fizica în școli, sălile de gimnastică, terenurile de sport, materialul sportiv, aparatele și lusta, laițiile care hotărăsc în mare măsură buna desfășurare a activității de educație fizică și sport sunt încă insuficiente față de marele număr de elevi și studenți care practică această activitate atît în cadrul orelor de curs ci­ și în cadrul colectivelor sportive școlare. Pentru îmbunătățirea activității de educa­ție fizică și sport in învățămînt este necesar să se ia o serie de măsuri care să lichideze lipsurile arătate. Trebuie să se intensifice, în primul rînd, acțiunea de control și îndrumare a activității de educație fizică în toate unitățile de învă­­țămînt. Este necesar să se organ­zeze cursuri pentru ridicarea nivelului ideologic și profe­sional al cadrelor. De asemenea, trebuie să crească preocuparea directorilor de școli pen­tru buna desfășurarea a educației fizice și a sportului în școală. Directorii au datoria să controleze participarea profesorilor de educa­ție fizică la cercurile pedagogce, sa le creeze condiții bune de muncă, să contro­leze și să asigure aplicarea programei, să simtă că răspund de pregătirea fiz­că a elevi­lor în aceeași măsură ca și de pregătirea lor la învățătură. „Gazeta Invățămîntului1’ tre­buie să publice materiale pentru lămurirea cadrelor didactice asupra problemelor de edu­cație fizică. Un rol hotărîtor pentru dezvoltarea și justa practicare a educației fizice și a sportului de către elevi și studenți îl au cadrele de specialitate, profesorii de educație fizică. Ei au datoria să studieze materialul bibliogra­fic și revistele de specialitate, să lupte ne­contenit pentru ridicarea nivelului pregătirii lor ideologice și profesionale, pentru îmbu­nătățirea conținutului lecțiilor și a metode­lor de predare. Depunînd toate eforturile pentru ridicarea permanentă a nivelului muncii lor, profesorii de educație fizică vor aduce o contribuție în­semnată la pregătirea unor tineri viguroși, cu capacitate sporită de muncă, cu încre­dere în forțele proprii, dîrzi și curajoși. MIHAIL IONESCU șeful serviciului pentru educație fizică și sport din Ministerul Invă­­țămîntului 4 Volumul , Literatura pentru copii. Culegere de texte“ pentru școlile pedagogice, apărut în anul acesta în Editura de statt didactică și pedagogică, pune la îndemb­a cadrelor di­dactice și a viitorilor învățători un material valoros pentru predarea limbii și a literaturii române, pentru educarea elevilor în spiritul comunismului. Volumul cuprinde texte din creația popula­ră, din operele pentru copii ale clasicilor li­teraturii noastre, din creațile pentru copii ale scriitorilor noștri de după 23 August 1944, din literatura rusă și sovietică, precum și din literatura universală pentru copii. Astfel, se găsesc in volum povestiri basme populare ca :,Sarea în bucate", „Ci­și­toarea“, „Novak­ și corburi“, povești și ver­suri pentru copii de A. Panu, Gr. Alexandres­­cu, V. Alecsandri, M. Eminescu, I. Creangă, I. L. Caragiale, M. Sadovea­nu, A Toma, M. Beniuc, M. Breslașu, M. Banuș, etc. lucrări pentru copii de Pușkin, Nekrasov, L. N. Tolstoi, Cehov, Gorki, Maiakovski, Gai­dar, S. Scipaciov, N. Nosov, Oseeva, povești de Andersen, Dikems, J. Verne etc. ★ In Editura de stat didactică și pedago­gică a apărut un număr de cinci volume cuprinzînd culegeri de texte din literatura maghiară. Aceste volume constituie un în­semnat material ajutător pentru predarea is­toriei literaturii maghiare în clasele VIII-X ale școlilor cu limba de predare maghiară. Materialul cuprins în cele 5 volume, selec­ționat din Întreaga literatură maghiară, este sistematizat pe baza indicațiilor programei de învățămînt. Primul volum cuprinde ltera­­tura de la primul document scris în limba maghiară — „Halotti Beszéd“ — pînă la epoca reformelor premergătoare revoluției din 1848. Textele care se studiază în clasa a­ IX-a sunt cuprinse in două volume : primul cuprin­de operele lui Vörösmarty Mihály, Eötvös, Petőfi etc; al doilea, opere ale scriitorilor din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, înce­­pînd cu Arany János. De asemenea, sunt cuprinse în două volume operele scriitorilor maghiari din secolul al XX-lea, opere care se studiază in clasa a X-a. Primul volum, care înfățișează literatura maghiară dinainte de eliberare, cuprinde operele lui Ady Endre, Móricz Zsigmond, József Attila etc,i iar volu­mul si operele cele mai de seamă scrise după eliberare, cum ar fi, de exemplu, poeziile lui Illyés Gyula, Horváth Imre, Horváth István, fragmente din romanele lui Asztalos L. Nagy I. etc . Printre agitatorii satelor Un nou sfîrșit de toamnă... Ca niște in­sule mici, ce se pierd pe întinderile nesfîr­­șite ale Bărăganului, licăresc căsuțele albe ale satelor comunei Salcia din raionul Turnu- Măgurele. Oriunde îți arunci privirea, numai cîmpii nemărginite, cînd straturi mînt negru, cînd mlădițele verzi ale de pă­cul­turilor de toamnă, cînd frunze purtate de vîn­­turile toamnei înaintate pînă hăt departe. Aici, pe cîmpiile întinse ale Bărăganului, ță­ranii muncitori seamănă grîu, orz, porumb, cartofi, floarea-soarelui și bumbac.­ Brazde groase și negre se răstoarnă în urma tracto­rului sau a plugului tras de animale. Un șir de care, încărcate cu saci de ce­reale, se îndreaptă spre centrul de colectare. Huruitul lor tulbură liniștea dimineții... Printre agitatorii satelor comunei Salcia, care duc muncă de lămurire in rîndurile ță­ranilor muncitori pentru îndeplinirea inte­grală și la timp a planului de colectări, se află și muncitorii din învățămînt. Prin mun­ca lor politică și culturală,­­învățătorii și profesorii agitatori din comuna Salcia arată țăranilor muncitori că in acțiunile partidu­lui și guvernului nostru, menite să ducă in­tr-un timp scurt la ridicarea nivelului de trai material și cultural al oamenilor muncii, se integrează ca o parte importantă și munca pentru îndeplinirea în Întregime a planului de colectări ; că aprovizionarea populației o­­rașelor cu produse alimentare, a industriei cu materii prime sunt condiții de bază în lupta pentru întărirea statului nostru democrat­­popular. — „Pentru ca munca de agitație să fie cât mai rodnică, mai eficace — spune tov. Marin Enache, directorul școlii de 7 ani din satul Tudor Vladimirescu — în discuțiile pe care le purtăm cu țăranii muncitori alegem exem­plele cele mai convingătoare legate de munca și viața acestora. La prelucrarea proiectului de Directive ale Congresului al II-lea al P.M.R. cu privire la dezvoltarea agriculturii în următorii 2—3 ani, de exemplu, agitatorii noștri au ținut seama de perspectivele de dezvoltare pe care le are întovărășirea din satul nostru, de posibilitățile de dezvoltare ale agriculturii din comuna noastră". Pe lângă activitatea sa ca deputat și agita­tor, tovarășul Marin Enache desfășoară o in­tensă muncă de îndrumare și în rîndurile celorlalți agitatori de la școala pe care oe conduce. Cadrele didactice din satul Tudor Vladi­i­mirescu, sub conducerea organizației de par­tid, au intensificat In ultimul timp munca politică de masă pentru îndeplinirea in în­tregime a planului de colectări. Învățătorii­­agitatori Își duc activitatea pe sectoare. In toate cele zece sectoare din sat, ei au an­trenat în această muncă și numeroși țărani muncitori fruntași în predarea cotelor la co­lectare. De fiecare sector răspunde un număr de trei agitatori, printre care se află și un învățător sau profesor din sat. Ca rezultat al muncii de lămurire de la om la om dusă de agitatorii satului Tudor Vladimirescu, peste 95% din numărul țăranilor muncitori și-au predat în întregime cotele către stat. Prin convorbirile și discuțiile purtate cu țăranii muncitori, prin conținutul articolelor scrise la gazetele de stradă, prin conferin­­țele ținute la căminele culturale, învățăto­­rii-agitatori din comuna Salcia arată oame­nilor muncii de pe ogoare importanța Înde­plinirii planului de colectări. Explicînd, de pildă, legătura economică și politică ce tre­buie să existe Intre oraș și sat, între mun­citori și țărani, ei arată oamenilor muncii de la sate cîți fii din comuna lor se găsesc la orașe ca elevi, studenți, ostași, ofițerii sau muncitori la fabrici, cărora statul nostru de­­mocrat-popular trebuie să le asigure hrana necesară. Ei explică țăranilor muncitori că bolnavilor internați in spitale, femeilor care nasc in maternități le trebuie hrană, iar in­dustriei îi sunt, de asemenea, necesare materii prime agricole. Cum să nu-și dea cu drag, și printre primii cota la colectare țăranul Ilie Dobre din satul Salcia, de pildă, cînd i se explică că aceasta este pe măsura posibili­tăților lui și că dînd statului dă de fapt famil­ei lui, celor doi feciori studenți la I.S.E.P. și la Facultatea de exploatare a mi­nelor din București? Cum să nu-și dea sea­ma că predarea cotelor este o datorie patrio­tică și de la care nimeni n-are dreptul să se sustragă ? In felul acesta agitatorii-invăță­­tori din comuna Salcia au lămurit mulți ță­rani muncitori să-și achite unele restanțe de graiu și totodată să predea la timp cotele de gridiu și de carne. M. ZA­HAR­IA Școala — factor activ in lupta pentru dezvoltarea agriculturii Lucrările de toamnă în livadă Lucrările care se execută toamna în li­vadă au o­ influență favorabilă asupra crește­rii și dezvoltării pomilor și contribuie in mare măsură la lichidarea periodicității de rodire­­ a acestora. De aceea, este în intere­sul pomiculturil­or să acorde o atenție deose­bită acestor lucrări, pe care trebuie să le efectueze la timp și în bune condiții. Cadrele didactice de la sate au datoria să lămurească țărănimea muncitoare asu­pra foloaselor care se pot obține de pe urma Îngrijirii raționale a pomilor și să o mobili­zeze la acțiunea de punere în valoare a plan­tațiilor existente. O bună parte din livezile noastre, mai a­­les în regiunile deluroase ale țării, sunt în­­țelenite in mod natural. Ierburile din țelină înrăutățesc condițiile de nutriție ale pomilor și scad în mod simțitor producția de fructe. Din această cauză, este necesar ca țelina din plantațiile de pomi să fie spartă (arată). Spargerea țelinei se face toamna, putîndu-se prelungi pînă la venirea primelor geruri. Arătura de desțelenire — în condițiile din țara noastră — se face cu plugul obișnuit. Intrucît, din cauza roților, acest plug nu permite o apropiere prea mare de rîndurile de pomi, se mai trag încă 2-3 braizde de o parte și de alta a fiecărui rînd, cu plugul de vie tras de un cai. Fișiile înguste din drep­tul pomilor, care nu se pot ara, se sapă cu casmaua. In pămîntul înțelepit, rădăcinile pomilor se întind aproape de suprafața solului, unde găsesc mai mult aer. Pentru a nu rupe sau răni prea multe din aceste rădăcini, arătura de desțelenire se face prima dată mai în față, la 10-12 cm în plantațiile de sîmburoase (pruni, caiși, piersici, cireși, vișini) și la 15-16 cm în cele de semințoase (meri, peri și gutui). In toamna următoare, arătura din livadă se va adunei cu 3-5 cm, iar în toamna a treia se ajunge la adîncimea normală de 18-20 cm pentru speciile sîmburoase și 20-22 cm pentru speciile semințoase. In livezile situate pe coaste, unde există pericolul ca pămîntul să fie spălat de și transportat spre poalele dealului, nu ape se desțelenește dintr-odată toată livada, ci nu­mai o parte din intervalele dintre pomi. Nu­mărul intervalelor care rămîn înțelenite și al celor care se ară este în funcție de gradul de înclinare al pantei. In livezile cu pantă ușoară, la fiecare trei intervale desțelenite se lasă unul înierbat, cu scopul de a fixa solul și a îngreuia scurgerea apei la suprafață. Cu cît înclinația terenului este mai mare, cu atît numărul intervalelor care rămîn înțe­­lepite crește. In terenurile cu pante de 18-25% (la 100 m lungime, terenul urcă cu 18-25 m), un interval se desțelenește, altul rămîine înierbat și așa mai departe. Pe tere­nurile cu panta de 25-30%, unde pericolul eroziunii este foarte mare, se lucrează cu casmaua numai cercurile din jurul pomilor. In anii următori, se ară treptat o parte din intervalele care au fost înțelenite mai înainte, înierbîndu-se în schimb un număr egal din intervalele care au fost arate și lu­crate în anii precedenți. Arătura se face de-a curmezișul pantei. In livezile în care pămîntul a fost arat sau cultivat cu diferite plante, se face toam­na o arătură adîncă de 18-20 cm pentru spe­ciile sîmburoase și de 20-22 cm pentru se­*) Periodicitate de rodire — rodire neregu­lată de la un an la altul, mintoase. Pentru a nu se produce denivela­rea terenului, într-un an arătura se începe de lîngă rîndurile de pomi, în anul următor de la mijlocul intervalelor și așa mai de­­parte. Se va avea grijă ca să nu se rănească trunchiurile pomilor și rădăcinile groase. La 2-4 ani odată, înainte de arătura de toamnă, se face împrășarea pomilor cu băle­gar de grajd pe jumătate putrezit, dîndu-se 30-40 căruțe la hectar. Cel mai bun este bă­legarul pregătit în platformă. Bălegarul se­­ transportă și se împrăștie în ziua cînd face arătura sau cu 1-2 zile înainte. Arătura adîncă de toamnă, ca și arătura de desțelenire, rămîn în brazdă crudă. Brazdele se mărunțesc în cursul iernii, prin acțiunea înghețului și desghețului. La pomii răsleți și la cei situați în gră­dinile de lîngă casă se sapă cu casmaua nu­mai cercurile din jurul pomilor. Diametrul cercului lucrat va fi odată și jumătate mai mare decît diametrul coroanei pomului, de­oarece rădăcinile pomilor ocupă o suprafață mai mare decît coroana acestora. Pomii tineri, în primii 7-8 ani de la plan­tare, sunt expuși atacului iepurilor, îndeo­sebi în iernile fără zăpadă. De aceea trunchiu­­rile pomilor tineri trebuie învelite cu tulpini de floarea soarelui, cînepă, trestie, pelin,­­ vreji de dovleci, bețe etc. Nu se recomandă invelirea cu tulpini de porumb sau cu paie, intrucît în acestea se pot încuiba șoareci care rod coaja pomilor. Invelirea trunchiuri­­lor contra iepurilor trebuie să aibă loc îna­inte de căderea zăpezii. O lucrare ușoară, care contribuie la o mai bună iernare a pomilor, este spoirea trun­­chiurilor cu lapte de var. Trunchiurile pomilor trebuie spoite în zi­^n^ lele însorite de toamnă. Operația va fi repe-t^’1­tată în cursul iernii, tot în zile cu soare, de îndată ce varul începe să cadă. Se văruiește nu numai trunchiul pomului, ci și baza ra­murilor groase din coroană; înainte de văruire, coaja crăpată (moartă) de pe trunchiul pomilor va fi îndepărtată cu ajutorul unor râzători de metal puțin as­cuțite, deoarece ea este nu numai nefolositoare, ci și păgubitoare, prin faptul că sub ea se adăpostesc în cursul iernii o serie de insect­e și larve. Coaja îmbătrînită trebuie curățată la sfirșitul toamnei, pe timp cețos, cînd este jilavă și se desprinde ușor. Coaja uscată de pe trunchiul pomilor trebuie curățită cu grijă, ca să nu se rănească țesuturile vii ale scoar­ței. Tot toamna trebuie să se înceapă strîn­­gerea frunzelor uscate și răsucite care atîrnă pe ramurile pomilor. Odată cu strîngerea cuiburilor de omizi trebuie să fie adunate și fructele uscate și putrezite care atîrnă pe ramuri. Acestea con­țin germenii unor boli, fiind astfel un focar de infecție pentru anul următor. Fructele a­­dunate trebuie arse sau îngropate adînc în pămînt, acoperite cu var nestins și apoi cu pămînt. Elevii pot și trebuie să dea un ajutor însemnat la strîngerea cuiburilor de orinizi și a fructelor putrezite in pomi. Cadrele didac­tice au datoria să mobilizeze elevii la efec­tuarea acestor lucrări, de buna lor Îndepli­nire depin­zând sănătatea și mărimea recol­tei de fructe din anul următor. ing. GRIGORE MIHAESCU asistent Facultatea de horticultura, București Realități ale învățămîntului din Italia „Vreau să învăț. Dar mă întreb : ce voi face după ce voi termina școala ?“ între­barea aceasta lapidară a ti­­nărului italian Franco De Bellis rezumă tragica situa­ție a invățămintului din I­­talia : pe de o pare, numă­rul cu totul insuficient al școlilor, pe de altă parte, lipsa de perspectivă a celor puțini care reușesc să-și ter­­mine studiile. In Italia, votarea bugetu­lui Ministerului Invățămin­­tului pe exercițiul financiar 1954—1955 a prilejuit mari dezbateri însuși ministrul învățămîntului a fost silit să recunoască cnelor ridicate justețea proble­me senatorii din opoziție: insuficiența a­­locărilor pentru învățămînt, situația economică grea profesorilor și, în special, a a învățătorilor din școlile ele­mentare. Pină și ministrul Martino a fost nevoit să ad­mită că fondurile bugetare alocate pentru ministerul lui nu sunt suficiente pentru rezolvarea celor mai acute probleme. In ciuda tuturor acestor discuții, bugetul a fost apro­bat de majoritatea senatu­lui. In aceste condiții, situa­ția dezastruoasă in care se află învățămintul italian își găsește explicația. Intr-un problemelor număr consacrat învățămîntului, revista guardia" progresistă „Avan­­cizează cifre și fapte grăitoare. Astfel, anul acesta au rămas în afara școlii peste 1000.000 de co­pii de virstă școlară: in a­­cest fel, numărul analfabeți­lor se ridică la 2.800 000. Cauza principală a aces­tei situații constă în faptul că, potrivit chiar datelor o­­ficiale, numărul claselor e­lementare este cu 63.848 sub necesități. In ceea ce prive­ște mediul rural, mii de sate sunt complet lipi­te de școli. Adăugind acestor cifre și pe cea care reprezintă numărul învățătorilor șomeri (peste 100.000) se obține un aspect dureros dar foarte sugestiv al „atenției" de care se bucură învățământul italian din partea guvernului. Copii bolnavi de tubercu­loză ca urmare a condițiilor în care învață și a mizeriei familiei, mai mult de jumătate din absolvenții șco­lilor medii și ai universi­tăților siliți să facă de­­ cele mai multe ori o muncă necalificată sau să rămînă șomeri — iată rezultatele sumbre ale politicii guver­nului italian, rezultate care se înrăutățesc pe zi ce rece< G. CRAIOVEANU Redacția și administrația : București, atr. A. 8. Popor nr. 28—30, tel 4.39.00 Abonamente!« a« tac la OticUla poștala, prin factorii poștali și difuzorii voluntari din întreprinderi și Instituții A

Next