Gazeta Învățământului, 1954 (Anul 6, nr. 249-299)
1954-05-08 / nr. 265
Experiența școlilor în organizarea lucrărilor agricole practice In primăvara aceasta, în școlile din regiunea București se desfășoară larg lucrări agricole practice la culturile naturii vii, pe loturile experimentale, în grădini, un ajutor însemnat în munca învățătorilor ,a„ Profesorilor de biologie în această privință s-au constituit instrucțiunile Ministerului învățământului în legătură cu completarea programei cu cunoștințe agticole practice-Secția de învățămînt a regiunii se strădunește să dea cadrelor didactice îndrumările de care au nevoie în organizarea acestei munci și, în același timp, să cunoască cît mai bine experiența lor, să generalizeze cea mai bună experiență în toate școlile regiunii. . Multe școli din regiune s-au pregătit din timp pentru cultivarea loturilor cu legume și zarzavaturi. Loturile au fost gunoite și arate din toamnă, semințele necesare, au fost procurate din vreme și semănate in răsadnițe. Cadrele didactice de la școala din com. Miroși, raionul Roșiori, au lucrat cu elevii răsadnițe calde și cuiburi nutritive. Au obținut astfel răsaduri de ardei, roșii și castraveți. Pe care le-au cultivat pe o suprafață de circa 0,75 ha. O acțiune identică s-a organizat la școala din Răcari, unde s-au pregătit răsaduri de roșii și ardei. Răsadurile au fost pregătite și îngrijite de elevi în cadrul aplicării cunoștințelor agricole învățate la orele de curs. Numeroase școli au organizat bine experiențele privind încercarea puterii germinație a semințelor ce urmau ace cultivate pe loturile școlare. Așa a procesi dat, de exemplu, profesorul de științe naturale de la școala medie din Drăgănești, care a experimentat cu elevii puterea de germinație a semințelor tuturor legumelor care au fost cultivate pe lotul școlar : fasole, mazăre, castraveți etc. De asemenea, la școala din Cobani s-au făcut probe de germinație la grîul de primăvară, la mazăre, fasole, porumb. Planificîndu-și lecțiile de științe naturale, cadrele didactice s-au preocupat să realizeze o unitate deplină între predarea cunoștințelor agricole și practică. Astfel, tovarășa Eugenia profesoară de științe naturale la Mihăilă, școala din comuna Blejești, raionul Vida, și-a fixat în planificarea materiei la botanică în clasa a V-a și lucrările practice ce trebuie efectuate pe lotul școlar sau la G.A.S. din localitate. La secția „Aratul, săpatul, prășitul" s-au efectuat ca lucrări practice aratul și pregătirea terenului pentru însămînțări pe lotul experimental. Lotul școlar, în suprafață de 5000 m.p., a fost împărțit în Parcele correspunzătoare soiurilor de culturi, ca de exemplu: mazăre, fasole, porumb, ceapă, cartofi, morcovi, dovlecei, roșii, varză. Odată cu predarea secției „Porumbul, grîul, cartoful, leguminoasele“ profesoara a organizat cu elevii semănarea acestor plante pe lotul școlar, arătîndu-le cum să aplice regulile agrotehnice învățate Planul tovarășei Mihăilă prevede, pentru lecția privitoare la polenizarea încrucișată artificială, o lucrare practică de polenizare suplimentară la porumb pe lotul școlar ; pentru lecția privitoare la altoire, altoirea a 10 pomi plantați pe lotul școlii; pentru lecția „Combaterea principalilor dăunători ai plantelor de cultură“, participarea elevilor la combaterea dăunătorilor la culturile de pe lotul școlar Precum și la gospodăria agricolă de stat și la întovărășirea agricolă din comună etc. La școala de 7 ani din comuna Comand, raionul Drăgănești, se acordă o mare atenție înarmării elevilor cu cunoștințe despre compoziția solului, despre îmbunătățirea lui pentru asigurarea condițiilor necesare creșterii și dezvoltării diferitelor soiuri de plante. Pentru aplicarea acestor cunoștințe, profesoara de știinte naturale a organizat cu elevii gunoirea diferitelor parcele, tinted seama de soiurile deviante care vor fi cultivate. Cu acest polei a verificat cunoștințele elevilor, perfedu-le să vorbească despre compoziția pe care trebuie să o aibă fiecare sol pe care se cultivă roșii, ardei, varză, fasole, mazăre, cartofi etc. Pregătind solurile respective, elevii și-au adâncit și și-au completat cunoștințele pe care le aveau în această privință. In același timp, profesoara a discutat cu elevii despre felul in care părinții lor au cultivat în anii trecuți aceste legume și zarzavaturi în grădinile lor, despre faptul că deși aceștia au îngrășat terenul nu au obținut recolte bune, deoarece n-au respectat condițiile de îngrășare a solului în funcție de necesitățile plantelor, ci au gunoit doar pământul din grădină în mod uniform, ceea ce a făcut ca unele plante să crească și să dea recoltă bună, iar altele să se dezvolte încet, și să dea recoltă slabă. Ea a îndemnat pe elevi să arate părinților lor cum trebuie folosite metodele științifice ale agriculturii înaintate în cultivarea legumelor. La următoarea oră de curs, profesoara a arătat elevilor că, pentru a se obține o recoltă bogată, trebuie să se asigure îngrijirea și întreținerea culturilor, condiție importantă în mărirea producției agricole. Ea le-a făcut cunoscute principalele lucrări de întreținere și îngrijire, a culturilor pe care ei le vor efectua pe lotul școlar, indicted și timpul când vor fi efectuate acestea. Ca o aplicație practică permanentă, profesoara a cerut elevilor să urmărească, să observe și să-și noteze data cind au răsărit plantele si felul în care ele cresc și se dezvoltă. In lumina instrucțiunilor Ministerului învățământului, unele școli au desfășurat o vie activitate pentru antrenarea elevilor la acțiunea de plantare a pomilor fructiferi și a arbuștilor, precum și la campania de curățire și de îngrijire a pomilor, de combatere a dăunătorilor acestora.Astfel, elevii de la școala din comuna Balta-Sărată, raionul Drăgănești, au curățit de omizi și crengi uscate 40 de pomi fructiferi,, iar alți 40 de puieți de pomi fructiferi au fost sprijiniți cu tutori și săpați împrejur. Elevii de la școala din Contești, raionul Răcari, au plantat 20 puieti de pomi fructiferi care urmează să fie altoiți în cursul lunii mai. De asemenea, elevii de la școala din Titu-Tîrg au plantat 40 de pomi fructiferi în curtea școlii și de-a lungul șoselei principale. Elevii din școlile raionului Grevedia, pe lângă că au dat un sprijin susținut la curățirea pomilor de omizi si uscături, au plantat pînă acum 1000 de pomi fructiferi de diferite soiuri. Mai sunt însă în regiune și o serie de școli care au întârziat organizarea lucrărilor pe loturile școlare. Secția de învățămînt a regiunii București consideră că una din principalele sale sarcini în momentul de față este să intensifice munca de îndrumare și control, să dea un sprijin mai susținut școlilor în organizarea lucrărilor agricole practice, să facă larg cunoscută experiența înaintată și realizările obținute în această privintă pentru ca toți elevii, din toate școlile regiunii, să fie înarmați cu temeinice cunoștințe agricole și cu deprinderi practice de muncă, pentru ca școala să contribuie prin acțiunile variate pe care le poate organiza la sporirea producției agricole, la răspândirea largă a metodelor agrotehnice înaintate în practica agriculturii noastre. EUGEN BLIDEANU O vizită la Institutul Cabinetul pedagogic din regiunea Constanța a organizat de curând o vizită a profesorilor de științe naturale din oraș la Institutul de cercetări piscicole din Agtigea. Această vizită a avut ca scop inițierea cadrelor didactice în problemele de microscopie și muzeologie. Directorul Institutului, tovarășul Cărăușii, a vorbit cadrelor didactice despre necesitatea cunoașterii regiunii de către elevi, despre importanta folosirii materialului didactic ila lecții și despre posibilitatea de a confecționa acest material împreuna cu elevii prin folosirea bogatelor resurse locale. Profesorii au observat ua microscop de cercetări piscicole protozoare din acvariile Institutului (diatonee vorticella), viața intr-o picătură de apă etc. Materialele au fost pregătite și expuse de tovarășa Elena Porumb, asistentă la Institut. Tov, asistent Porumb a executat apoi în fața vizitatorilor și cu ajutorul lor mulajul unui pește preparat cu formol. A avut loc și o demonstrație practică în legătură cu fixarea pe hîrtie a algelor. Profesorii au primit din partea Institutului, pentru muzeele școlilor, diferite specii de alge fixate pe hîrtie. PETRE TEODORESCU metodist la cabinetul pedagogic al regiunii Constanta GAZETA INVĂȚAMINTULUI Munca pentru generalizarea Cabinetul pedagogic al regiunii noastre se străduiește să găsească forme cît mai variate de cunoaștere și generalizare a experienței înaintate. De curând, pentru a îmbunătăți continuu activitatea în școlile pedagogice, cabinetul pedagogic a pus pe discuția directorilor acestor școli planul de muncă al școlii pedagogice de învățători din Craiova. Acest plan a circulat pe rînd din școală în școală, însoțit de un caiet în care directorii și-au notat observațiile. Folosind același procedeu, cabinetul pedagogic a trimis și alte materiale, pe teren — planuri de lecții, referate prezentate în cadrul cercurilor pedagogice, copii de pe procese verbale de inspecție etc. Aceste materiale au fost studiate de colectivele tuturor școlilor pedagogice și au fost înapoiate cabinetului pedagogic însoțite de observații amănunțite. Cabinetul pedagogic a strâns astfel un material bogat și valoros, care descrie multe experiențe înaintate din munca unor cadre didactice, directori de școli și inspectori. Acest material stă acum la baza organizării unei largi activități de cercetare la vederea studierii generalizării și popularizării celor mai bune rezultate obținute în munca instructiv-educativă. Metodiștii cabinetului asistă sistematic la lecțiile profesorilor fruntași și organizează apoi lecții deschise în vederea popularizării celor mai bune metode de muncă. Astfel, tovarășul metodist Rancu Ion a studiat activitatea profesoarei de geografie Teodora Popescu, asistînd la lecțiile ei și urmărind activitatea pe care o desfășoară și în afară de clasă. In felul acesta a putut cunoaște în adâncime sistemul ei de muncă. Printre metodele bune pe care le folosește tov. Popescu în vederea îmbogățirii și consolidării cunoștințelor elevilor se numără, de exemplu, metoda excursiilor, pe care le organizează cu multă pricepere. De asemenea, folosind bogata experiență sovietică, tovarășa Popescu a confecționat, cu ajutorul elevilor, o serie de aparate simple — ca inducatorul de vînt, pluviometrul etc. •— necesare pentru a face observații asupra mersului temperaturii, asupra vîntului și ploilor. Studierea experienței tovarășei Popescu a arătat că izvorul succeselor sale constă în faptul că, deși are o practică de mulți ani, ea se pregătește întotdeauna minuțios pentru lecții, este mereu la curent cu tot ceea ce apare în publicațiile de specialitate, pe care știe să le folosească cu pricepere la lecții. Cabinetul pedagogic a popularizat în multe școli activitatea rodnică a acestei profesoare. Metodistul pentru limba și literatura romînă a urmărit activitatea mai multor profesori, cu scopul de a studia și generaliza cea mai bună experiență cu privire la organizarea, conținutul și rezultatul activității cercurilor literare. Experiența profesorului de limba romînă de la școala pedagogică de băieți din Craiova a fost apreciată în mod deosebit. Pe lîngă cercul literar pe care-il conduce, acesta a organizat un cerc de creație literară, care stimulează posibilitățile de creație ale elevilor. Ajutîndu-i permanent pe acești elevi, profesorul a reușit să orienteze preocupările lor spre o muncă creatoare și să le noastră experienței înaintate lămurească problemele actuale ale literaturii. Experiența pozitivă a profesorului Stoenescu a fost extinsă de către cabinetul pedagogic și în alte școli din regiune. Acum s-au organizat cercuri de creație literară și în școlile pedagogice din Craiova, Turnu Severin și Caracal. La fel,au procedat și aici metodista Tovarășul Zimbler Albert a studiat lucrările scrise ale elevilor școlilor pedagogice la examenul scris de limba rusă. In urma acestui control a constatat că o serie de profesori, ca Denev V. de la Craiova, Gruiescu P. de la Turnu Severin și alții au reușit să le formeze elevilor deprinderi de scriere caligrafică și ortografică. El a căutat să cunoască metodele folosite de acești profesori pentru a le populariza. Analiza lucrărilor scrise l-a ajutat în același timp să descopere greșelile caracteristice majorității elevilor de la școlile pedagogice din regiune. In cadrul cercului de limba rusă s-au dat apoi Indicații metodice ,pentru lichidarea acestor greșeli. Cu prilejul cercetării activității colectivelor didactice ale școlilor pedagogice, cabinetul pedagogic a cunoscut metodele variate pe care le folosesc profesorii de limba rusă în scopul însușirii temeinice a limbii ruse de către elevi. De pildă, elevele anului IV de la școala pedagogică de educatoare din Tg. Jiu întrețin corespondență cu elevele din clasa a IX-a școlii medii nr. 335 din Moscova. In scria sorile lor, elevele sovietice le-au arătat elevelor din Tg. Jiu cum își pregătesc ele lecțiile și care sunt cerințele pentru ca un elev să primească nota 5 la o materie. Această corespondență a contribuit mult la îmbunătățirea atitudinii față de muncă a viitoarelor educatoare. Noi am fi putut realiza mult mai mult la acțiunea de studiere și generalizare a experienței înaintate dacă am fi știut să antrenăm în această acțiune masele largi ale cadrelor didactice. Cabinetul nostru pedagogic n-a făcut însă acest lucru. El a ajutat foarte puțin secțiile de învățămînt și consiliile metodice raionale. In multe școli sunt învățători ca tovarășii Marin Dumitru de la Colegiul „N. Bălcescu“ din Craiova sau Petru Crăciun, de la școala pedagogică de învățătoare din Caracal, recent decorați, care obțin rezultate deosebit de valoroase in muncă. Noi n-am izbutit însă să facem cît mai larg cunoscute căile și mijloacele prin care ei au reușit să obțină aceste succese. Adeseori, munca de studiere și generalizare a experienței înaintate este încredințată în întregime consiliilor metodice raionale, iar ca mijloc de popularizare se folosesc doar ședințele cercurilor pedagogice, consfătuirile cu directorii și consfătuirile raionale. Aceasta este situația din raioanele Cujmir, Vînju Mare, Balș, Gilort, Baia de Aramă etc. Secțiile de învățămînt ale acestor raioane nu contribuie direct la aceste acțiuni, nu analizează adînc și multilateral activitatea școlilor, sistemul de predare, metodele și procedeele celor mai buni pedagogi. Cabinetul pedagogic al regiunii noastre luptă acum pentru înlăturarea acestor lipsuri, căutând forme noi pentru a face cu mai larg cunoscută experiența pozitivă a pedagogilor. ANDREI NICOLAE șeful cabinetului pedagogic regional Craiova In atelierul școlii In atelierul școlii medii electrotehnice „Iosif Rangheț" din Capitalii Pag. 3-a Ne pregătim pentru încheierea cu succes a anului școlar Experiența anilor trecuți ne-a arătat că ultima etapă a anului școlar trebuie pregătită cu multă grijă, astfel nncit să fie antrenați în această acțiune toți factorii răspunzători de bunul mers al procesului de învățămînt. Folosind această experiență, colectivul secției de învățămînt a Orașului Stalin și-a alcătuit un plan de activitate amănunțit în vederea pregătirii examenelor. In plan se prevede că trebuie dată cea mai mare importantă muncii de control și îndrumare, menită să ajute cadrelor didactice — cu deosebire celor tinere — să organizeze cît mai temeinic recapitularea și sistematizarea materiei. Una dintre primele acțiuni organizate de colectivul secției noastre de învățămînt în vederea pregătirii încheierii anului școlar a fost verificarea îndeplinirii programei școlare. Cele mai multe școli îndeplinesc just programa, sînt la curent cu lecțiile și vor parcurge la timp toată materia de învătămint, astfel incit să le rămînă destule ore pentru recapitulare. La unele școli, însă, materia de învățămînt a fost parcursă superficial. De pildă, la clasa a III - a a școlii de 7 ani nr. 5, planificarea lecțiilor nu corespunde programei școlare. Tovarășa Elena Baloșescu, învățătoare la această clasă, terminase pînă la 1 aprilie materia la gramatică, nerespectîmd repartiția de ore indicată pentru fiecare capitol în parte. Greșeli asemănătoare există și la clasa a IV-a a acestei școli. Tovarășa Elena Costescu, învățătoarea clasei, în loc să predea fracțiile ordinare în 16 ore, care sunt prevăzute în programă, le-a predat numai în 5 ore, iar problemele cu procente nu le-a predat deloc. Directorul școlii, datorită insuficientei sale preocupări pentru această chestiune, nici n-a sezisat măcar aceste lipsuri. Secția de învățămînt a îndrumat cadrele didactice din aceste școli să revină asupra cunoștințelor predate, cerîndu-le să dea explicații amănunțite acolo unde elevii nu și-au însușit temeinic materia de învățămînt. O atenție deosebită acordă colectivul nostru scoliilor care au un procent mare de elevi rămași în urmă. Aceste școli sunt vizitate mai des de către inspectorii secției de Invatamînt, care, pe lîngă că asistă la lecții, iau parte și la orele de consultații date de învățători și profesori și controlează planurile după care sunt organizate aceste consultații. ★ La Școala medie tehnică de cărbune din Cîmpulung-Muscel s-au luat din timp o serie de măsuri în vederea încheierii anului școlar. In cadrul unei ședințe a consiliului pedagogic s-a analizat situația la învățătură a elevilor, precum și stadiul parcurgerii materiei la fiecare disciplină în parte. Profesorii predau acum ultimele capitole din materie. Ei și-au rezervat la sfârșitul celui de al II lea semestru un număr suficient de ore pentru recapitulare. Față de primul semestru, situația la învățătură s-a îmbunătățit simțitor. Justa organizare a interasistentelor la lecții și faptul că directorul de studii al școlii a îndrumat cu perseverență cadrele didactice în ceea ce privește îmbunătățirea metodelor lor de predare a dus la ridicarea nivelului lecțiilor, a făcut să crească numărul elevilor care își însușesc temeinic cunoștințele. Cu toate succesele obținute în activitatea cadrelor didactice, mai există însă și lipsuri serioase. Numărul încă destul Pentru a antrena și părinții în sprijinirea mai intensă a copiilor în aceasta perioadă, dirigintii , au fost îndrumați să-și intensifice vizitele la domiciliul elevilor și să le arate părinților în mod concret cum să asigure acasă copiilor lor condiții bune de învățătură. Concomitent cu aceasta, am îndrumat școlile să organizeze în așa fel regimul de zi al elevilor, nicit să evite supraîncărcarea acestora. Totodată,am luat legătura cu Comitetul Orășenesc U.T.M. R .pentru ca împreună să creăm condiții cît mai bune în vederea pregătirii elevilor pentru examene. Pentru o justă organizare a repetării materiei, colectivul secției a îndrumat cadrele didactice să studieze structura secțiilor de repetare și sistematizare a cunoștințelor. La ședințele din luna aprilie ale cercurilor pedagogice au fost prezentate planuri de recapitulare pe teme și planuri de lecții recapitulative, care au fost supuse discuției colectivelor de pedagogi. Totodată, secția de învățămînt a îndrumat colectivele didactice să organizeze lecții deschise de recapitulare. In școlile cu colective mari, învățătorii și profesorii de aceeași specialitate se consultă în vederea planificării repetării materiei, respectîndu-se bineînțeles specificul fiecărei classe. Intrucît în orașul nostru sînt peste 50 de cadre tinere, secția de învățămînt a luat măsuri ca metodiștii cabinetului pedagogic să le îndrume îndeaproape, dîndu-le explicații cît mai amănunțite cu privire la organizarea recapitulării. In această acțiune sînt antrenați, pe lângă metodista și cei mai buni dintre învățătorii și profesorii care predau în școlile orașului nostru. In momentul de fată, secția noastră de învățămînt se preocupă îndeaproape de felul cum sînt aplicate instrucțiunile Ministerului Invățămîntului pentru completarea programei cu cunoștințe agricole practice. In vederea recapitulării cunoștințelor la științele biologice, noi, acordăm o mare atenție executării lucrărilor practice pe loturile de experiență, în grădinile școlilor etc.,precum și excursiilor în natură, îndrumând școlile în această privință și asigurîmd aplicarea instrucțiunilor ministerului. ★ N. CHIȘU șeful secției de învățămînt a Orașului Stalin de mare de elevi rămași în urmă este <o dovadă a faptului că nici cadrele didactice, nici conducerea școlii nu au luat din timp măsuri în vederea ajutorării celor care întîmpină greutăți în însușirea cunoștințelor. Ținând seama de lipsurile existente, consiliul pedagogic a luat măsuri menite să ducă la obținerea unor bune rezultate la învățătură la sfîrșitul anului școlar. Ca o primă măsură, cadrele didactice și-au intensificat activitatea de ajutorare a elevilor rămași în urmă, organizînd mai bine orele de consultație. O deosebită atenție se dă în această perioadă verificării cunoștințelor elevilor și notării acestora cu regularitate. Elevii rămași în urmă sunt ascultați și notați mai des. Cadrele didactice au luat măsuri pentru a nu-i supraîncarcă pe elevi cu teme pentru acasă. Pentru asigurarea unei strînse legături între teorie și practică se organizează excursii în minele din apropiere. Prof. I. G. RĂDUCU Material didactic confecționat cu ajutorul elevilor La școala elementară nr. 4 din comuna Boroaia, raionul Fălticeni, regiunea Suceava, se confecționează prin posibilități locale mult material didactic. Astfel, au fost confecționate numeroase corpuri geometrice, numărători, compase, ediere, planuri înclinate. O parte din aceste materiale sânt folosite de școala din comuna Boroaia, iar restul au fost trimise școlilor din raion. In luna decembrie 1953, secția de învățămînt a raionului Fălticeni și comitetul sindical raional au luat inițiativa de a susține această activitate a profesorilor și au înființat un centru raional de confecționare ai materialului didactic, acordîndu-i și ajutor material. Pînă la sfîrșitul anului școlar, în cadrul acestui centru se vor confecționa 350 de preparate în formol, imaterial didactic necesar predării lecțiilor de zoologie etc. Inițiativa școlii elementare nr. 1 din comuna Boroaia trebuie susținută cît mai mult de către secția de învățămînt și comitetul sindical. Este necesar ca acestea să ajute cadrelor didactice să-și procure unele substanțe de care au nevoie pentru confecționarea materialului didactic, ca pertudrel, necitalină etc. Acțiunea dusă de cadrele didactice de la școala din comuna Boroaia contribuie in mare măsură la ridicarea calității invătămîntului. Prof. ALEX. TARANIȚA corespondent Prietenia dintre Creangă și Eminescu Sînt 80 de iani de cînd, pe străzile lașului, puteau fi văzuți adesea, colindînd împreună, doi bărbiați cu totul deosebiți ca înfățișare. Unul era tînăr, frumos, cu umerii lați, cu stația palidă, cu plete întunecate. Celălalt era un omuleț mai în vîrstă, scund și îndesat, cu părul bălai, cu picioare scurte dar sprintene. Cei doi bărbați mergeau mereu alături și-și povesteau fără încetare. Cel tînăr asculta, cu veselie dar și cu respect, snoavele pline de înțelepciune ale celui mai vîrstnic, iar în ochii acestuia din urmă se citea o negrăită admirație atunci cînd tînărul declama versurile sale pline de simțire, pline de revoltă. Treceau uneori prin fața cafenelelor elegante din centrul orașului. De dincolo de geamuri îi priveau, supărați, junimiștii cu vază . .,Ce fel de prietenie e astia ? Despre ce discută ei într-unna ?“ Dar celor doi prieteni nu le păsa de bîrfeliie din cafenelele elegante. In hainele lor simple, din șinc, cu încălțămintea lor greoaie, ei se îndreptau mai ales spre marginile orașului, de unde printre căsuțele scunde se vedeau dealurile din jurul lașului. Cînd oboseau de preumblat, se opreau să se hodinească pe cerdacul din dos al unei căsuțe dărăpănate, al vestitei bojdeuci... Cei doi prieteni au fost doi dintre cei mai iubiți scriitori ai poporului nostru : marele poet Mihai Eminescu și neîntrecutul povestitor Ion Creangă. Prietenia lor strînsă izvora din convingerile lor comune, îi unea dragostea lor fierbinte pentru poporul muncitor. Intr-o vreme în care exponenții regimului burghezo-moșieresc se străduiau să mențină poporul în întunericul neștiinței și al misticismului, Mihăi Eminescu și Ion Creangă și-i au strîns mîinile, luptînd împreună pentru înflorirea culturii romînești. Pentru învățătorii și profesorii școlilor noastre, cunoașterea raporturilor prietenești care au existat între Mihai Eminescu și Ion Creangă prezintă un deosebit interes. Această mare prietenie poate fi dată de un minunat exemplu elevilor noștri, pentru a stimula astfel dezvoltarea relațiilor tovărășești și prietenești între ei. In același timp, trebuie să ținem seama de faptul,că prietenia lui Mihai Eminescu cu Ion Creangă a dus nu numai la o colaborare pe plan literar între acești doi mari creatori, dar și la o colaborare pe plan pedagogic. Preocupați amîndoi de problemele școlii, ei și-au fost sprijin reciproc în lupta împotriva caracterului antidemocratic și antiștiințific al învățămîntului din acea vreme, împotriva dogmatismului și a celorlalte racile care erau atunci proprii școlii romînești. Doritori să contribuie la luminarea poporului, la dezvoltarea școlii, ei s-au aflat pe o poziție pedagogică comună, pe care o caracterizează cit se poate de bine cuvintele lui Mihai Eminescu: „O școală bună este aceea care este adînc înrădăcinată în realitățile țării sale, în problemele care frămîntă poporul său. Studiile făcute într-o școală care nu are nici o legătură cu țana sa, sînt studii fără valoare". Mihai Eminescu și Ion Creangă s-au cunoscut la Iași, în 1875. Ion Creangă — care pe atunci avea 38 ani — își reluase postul de învățător, după ce un timp fusese suspendat din învățămînt din cauza atitudinii sale progresiste. Flăcăul venit de pe malurile Ozanei nu se mulțumise cu cultura primită la„fabrica de popi de la Fălticeni“, ci studiase serios pedagogia, devenind un elev fruntaș al școlii normale. Avusese de îndurat însă multă urgie, din cauza „păcatelor" pe care și le înșiră el însuși astfel într-o scrisoare: „spiritul de modestie, independență, sinceritate, onestitate, banchetă, curajul opiniunilor și fermitatea de caracter“. Cu asemenea păcate, nu-i de mirare că s-au abătut asupra lui anatemele arhierești și persecuțiile lui Tell, ministrul învățămîntului. Mihai Eminescu — care avea pe atunci 25 de ani — fusese numit de curînd revizor școlar. Poetul cu ochi de jar, care cîntase în versuri Comuna din Paris, care ura „orînduiala cea crudă și nedreaptă, ce lumea o împarte în mizeri și bogați“ — activa acum cu clocotitoare energie pentru „lărgirea și adîncirea instrucției școlare“. Colindînd din școală în școală, prin sate și tîrguri, nu odată întîlnise învățători la care „zelul dăscălesc" să fie unit cu o serioasă pregătire pedagogică, cu dragoste pentru copii, cu înțelegerea rostului școlii, întruchiparea cea mai înaltă a acestui tip de dascăl a găsit-o el în Ion Creangă. L-a remarcat și l-a îndrăgit revizorul cel inimos pe dascălul care spunea cu convingere : ,,Ș-apoi scopul școlarei este și acela de a învăța și de a păstra cu cea mai mare sfințenie limba națională de care se leagă tot trecutul unui popor, cu datinile străbune, jocurile, cimiliturile, proverbele, legendele și cîntecele populare cele pline de dulceață". M. Eminescu, care îi sfătuia mereu pe învățători să transmită elevilor limba și literatura noastră, de data aceasta nu mai era pus în situația de a da sfaturi. Cuvîntul dascălului acesta îl fermeca. Presa se potriveau în păreri, în dorințe, în gusturi... Și astfel s-a născut o mare prietenie, sub ochii măriți ai copilașilor care ascultau povestea „Soacrei cu trei nurori“, într-o școală mică, dărăpănată, în care era frig dar din care fusese izgonit „Sf. Nicolai făcătorul de vînătăi". Cînd revizorul a citit „Metoda nouă de scriere și cetire pentru usul cl. I primară", scrisă de prietenul său în colaborare cu alți învățători, prețuirea sia pentru acesta ia crescut și mai mult. Erau amîndoi partizanii principiilor didactice progresiste și dușmanii „teoreticienilor“ oficiali, care, vorba lui Creangă, „mare nădub i-i ar miai fi făcut bietului Pestalozzi“. Preocupați în special de problema predării limbii materne, ei s-au situat pe poziția comună că cea mai bună metodă de predare a citirii și scrierii este cea fonetică — sau „sonetară“, cum îi mai spuneau — după care întîi trebuie învățat sunetul și apoi echivalentul său grafic, litera. Despre această metodă, opusă slovenică și silabisită, Ion Creangă spunea : „Sistema sonetară chiar de la început face pe copil să aibe cunoștință de ceea ce face, prin urmare este cea mai rațională". Răsfoind procesele-verbale de inspecție și rapoartele către minister alcătuite de Mihai Eminescu, observăm că el recomanda mereu învățătorilor să folosească „metoda sonetară“ și abecedarul lui I. Creangă, care era bazat pe această metodă. Inspectîn școala din Serbiceni el a constatat că metoda fonetică era bine folosită; la Rediul Mitropoliei, unde metoda nu era utilizată, el cere introducerea ei. In acest sens el a trimis școlilor și o circulară. In procesul-verbial făcut la școala din Brodoc, el atrage atenția asupra limbii „limpede și înțeleasă“ pe care o găsim în „metoda nouă“ a lui Creangă și într-un raport ulterior o caracterizează astfel : „pînă acum este cel mai bun abecedar romînesc“. Dar, așa cum arată M. Eminescu într-o adresă către minister din care nu ni s-aa păstrat decit ciorna, în ciuda succesului obținut de metoda fonetică, autoritățile școlare refuzau să o recomande în școli. În toamna anului 1875, M. Eminescu a organizat la Iași o conferință a învățătorilor din județ. El ia folosit și acest prilej pentru a răspîndi metoda fonetică de citit. Sarcina de a face o expunere asupra „modului de a învăța pe copii cetirea și scrierea" i-a încredințat -o lui Ion Creangă. Pentru prima dată, în acel an conferința învățătorilor n-a avut caracterul unei formalități. La începutul anului 1876apare prima metodică a citit-scrisului după metoda fonetică: „Povățuitoriu la cetire prin scriere după metoda fonetică" — lucrare întocmită de Ion Creangă cu colaborarea altor învățători. Mihai Eminescu a trimis ministerului un entuziast raport — datat 26 mai 1876 — care cuprinde o amplă analiză pedagogică a „Povățuitorului“ : „Oricît de modestă în aparență ar fi cartea, ea însemnează începutul unei reforme adînci în instrucția elementară, ea ia rupt-o cu dogmatismul, izvorul metodei propuse este însăși matura inteligenții, procesul ei de dezvoltare“ scria Mihai Eminescu. Printre marile merite ale lucrării lui Ion Creangă, pe care Mihai Eminescu le-a scos în evidență în raportul său, este și faptul că această lucrare e originală și nu copiată după manuale străine, că ea este rodul experienței îndelungate a autorului. Este cunoscut faptul că Eminescu era admiratorul înflăcărat al operelor literare ale lui Creangă. Putem afirma acum că el a prețuit în egală măsură și lucrările pedagogice ale marelui povestitor Curînd s-i au abătut nori negri asupra vieții poetului. Demascarea curajoasă a situației din învățămînt pe care a întreprins-o în rapoartele sale a dus la destituirea lui din postul de revizor școlar. Rămas pe drumuri, el nu mai avea — după cum rezultă dintr-o scrisoare a sa — nici cu ce să-și cumpere pîine. S-a mutat atunci cu totul în bojdeuca prietenului său Ion Creangă, cu care a împărțit un timp mizeria. In acest timp, „Povățuitoriul“ lui Creangă fusese interzis în școli. Vraful de exemplare din această valoroasă lucrare zăcea într-un pod (după cum ne arată o scrisoare a lui Ion Creangă din noiembrie 1876). Vezi ziua despărțirii. Mihai Eminescu plecă la București să se înfunde în redacția „Timpului“, unde avea să-șî macine definitiv sănătatea. Din Iași, Creangă îi scria : „Lia Eși ninge "de ast-noapte, încît s-a făcut drum de sanie. Diricul parcă e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino căci fără tine sunt străin. Te sărut pe frunte, Ion Creangă“. Cînd apăru o nouă lucrare pedagogică a lui Ion Creangă, „Invățătoriul copiilor“, Mihai Eminescu scrise in „Timpul", lovind în literații cosmopoliți . „Invățătoriul copiilor“ se poate recomanda nu numai copiilor mici, ci și multora din cei mari, căci întîi ar învăța romînește, ceea ce precum se știe la Paris nu se poate învăța ; al doilea, ar vedea că mai sunt oameni și afară de barierile Bucureștilor, ceea ce ar înfrtza tonul de „impertinență, care nulități de cafenele încearcă literară“ ca de la un timp să se introducă în republica literelor“. Prețuirea lui Mihai Eminescu pentru Ion Creangă era atît de mare încît el a arătat — pe drept cuvînt — că, prin felul în care zugrăvește viața poporului, Creangă este pentru noi ceea ce este Gogol pentru poporul rus. Petőfi pentru poporul maghiar. în 1878 Ion Creangă studia problemele geografiei, pregătind o „Geografie a județului Iași“ (care a apărut în anul următor). Mihai Eminescu i-sa dăruit atunci o veche geografie, pe care se păstrează următoarea notă „Din cărțile subscrisului Ion Creangă, 1878. Dăruită mie de d-l Mihai Eminescu, eminentul scriitor și cel mai mare poet al Romînilor“. Alături de ajutorul ciat de Mihai Eminescu, trebuie remarcată aci și prețuirea pe care o acorda Ion Creangă prietenului său. In 1878 erau puțini aceia care i-ar fi acordat lui Mihai Eminescu titlul „cel miai mare poet al Romînilor" — pe care astăzi i-l acordă istoria literaturii. Istovit de muncă și mizerie, Mihai Eminescu se îmbolnăvi greu în 1883. Ion Creangă cereia ca prietenul său să fie adus la el. Să fie lăsat sub îngrijirea lui. S-au reîntîlnit în 1884 și au petrecut zile triste, înnegurate, în bătrînia bojdeucă. Mai tîrziu se îmbolnăvi și Ion Creangă. O scrisoare a sa din 15 mai 1885 ne vorbește despre munca greia pe care o ducea : „Apoi ocupat 30 de clare pe săptămînă cu școala primară, plus dusul și întorsul de două ori pe zi, cine știe de unde, prin ploaie și noroiu, ger sau arșiță, cum se întimplă, nu e lucru tocmai ușor pentru omul vrîsnic și greoiu. Se mai apropie încă și examenul cu mult ișoiare formalități de îndeplinit. Cu toate acestea... voi mai încerca a scrie cîte ceva“. Bolnav și obosit, Ion Creangă nu voia să renunțe la școală, nu voia să se despartă de copii. Pe scoarțele unui volum de poezii populare, Ion Creangă și-a notat că în 2 februarie 1887 l-a vizitat pe Eminescu la Mînăstirea Neamțului, unde acesta zăcea bolnav. Intr-o zi — era în 1889 — pe cînd se afla pe patul de boală, Ion Creangă primi vestea tristă că Mihai Eminescu a murit. A plîns ca un copil, strîngînd noaptea întreagă la piept cărțulia de versuri măiestre ale prietenului său iubit. In același ian a murit și Ion Creangă. La groapa lui n-i a venit nici Maiorescu și nici ceilalți pontifi ai Junimii. Un bătrîn învățător și-a luat rămas bun de la el din partea școlii pe care Creangă a iubit-o atît, învățătorii noștri trebuie să vindă strălucită pildă în prietenia celor doi mari scriitori. Această prietenie le-a fost îndemn pentru creația artistică și pentru lupta dusă pe plan pedagogic. Cu trei sferturi de veac înainte, Mihai Eminescu și Ion Creangă, s-au făcut purtătorii tradițiilor progresiste ,cele miai înaintate ale școlii noastre. Dezideratele lor își găsesc realizarea abiia astăzi, în școala nouă a patriei noastre, care într-u adevăr a devenit, așa cum visau ei ,,o școală adînc înrădăcinată în realitățile țării, în problemele care frămîntă poporul“. M.ȘTEFAN