Gazeta Învățământului, 1958 (Anul 10, nr. 452-499)
1958-01-03 / nr. 452
DIN MUNCA INSTITUTULUI DE ȘTIINȚE PEDAGOGICE De curînd a avut loc ședința consiliului științific al Institutului de Științe pedagogice, care a analizat activitatea institutului în anul 1957 și planul muncii științifice a acestuia pe anul 1958. In darea de seamă expusă de prof. univ. Stanciu Stoian, directorul Institutului de științe pedagogice, au fost analizate diferitele laturi ale activității institutului: elaborarea de studii, metodici, îndrumătoare metodice și culegeri de articole, editarea „Revistei de pedagogie“, organizarea sesiunii științifice, desfășurarea propagandei pedagogice. S-a arătat, astfel, că institutul a elaborat studii, metodici și culegeri de articole privind teme variate, ca educarea tineretului în spiritul moralei comuniste, legarea teoriei de practică, de activitatea în producție, îmbunătățirea predării obiectelor de învățămînt în școala de cultură generală, îmbunătățirea activității instructiv-educative în instituțiile preșcolare, probleme generale de pedagogie, psihologie pedagogică și defectologie, studierea și valorificarea moștenirii pedagogice progresiste. In legătură cu aceste teme au apărut în decursul anului 1957 18 lucrări, care au și fost difuzate, 16 lucrări sunt în prezent sub tipar, 5 lucrări vor fi trimise la tipar în curînd, iar alte 37 de lucrări vor vedea lumina tiparului în anii 1958 și 1959. Printre lucrările tipărite se numără „Rolul organizației de pionieri in educația patriotică“, „Metodica predării geografiei R.P.R.“, „Comunicări prezentate la sesiunea științifică din 1956“, „Proiectul de prospect al istoriei pedagogiei romînești“, „îndrumător pentru caracterizarea psihopedagogicâ a elevilor“ etc. Tot în acest an s-au tipărit cîteva broșuri cuprinzînd cele mai bune lucrări prezentate la sesiunea centrală a „lecturilor pedagogice". O serie de lucrări strîns legate de problemele politehnizării învățămîntului — ca de exemplu „Legarea teoriei de practică în studiul matematici“, „Din experiența școlii noastre în formarea deprinderilor de muncă agricolă la elevi“ — precum și unele lucrări de istoria pedagogiei, cum este, de exemplu, lucrarea „In memoria lui Jan Amos Kamensky“ (care cuprinde, în afară de studii propriu-zise, și unele traduceri din lucrările marelui pedagog ceh necunoscute pînă acum publicului romînesc) vor fi puse în curînd la îndemîna cititorilor. Analizînd în continuare activitatea „Revistei de pedagogie“, darea de seamă a subliniat importanța apariției lunare a acesteia, precum și actualitatea unor teme pedagogice abordate în coloanele sale (de exemplu, în legătură cu educarea tineretului în spiritul moralei comuniste, cu problemele învățămîntului politehnic etc.). In cadrul propagandei pedagogice, cercetătorii institutului au ținut în acest an numeroase conferințe adresate părinților, cadrelor didactice, precum și tineretului; de asemenea, s-au organizat două expoziții. Reliefînd rezultatele pozitive pe linia strîngerii în jurul institutului a unui larg front pedagogic, darea de seamă a arătat că în anul 1957 institutul a lucrat cu peste 400 de colaboratori, dintre care 212 au fost chiar autori ai diferitelor lucrări tipărite de institut. Darea de seamă a scos la iveală și o serie de lipsuri ale institutului privind atît planul său tematic, cît și unele aspecte legate de tehnica cercetării. In continuarea ședinței, tov. I. Cremer, directorul adjunct al Institutului de științe pedagogice, a planul de muncă al institutului expus pe anul 1958. Planul prevede tipărirea și pregătirea pentru tipar a unui număr de 73 de lucrări (dintre care 45 vor fi terminate în 1958). De asemenea, institutul va îmbunătăți condițiile de apariție a „Revistei de pedagogie“, va asigura desfășurarea sesiunilor regionale și centrale ale „lecturilor pedagogice“, va lărgi propaganda pedagogică. Iată cîteva din lucrările care vor fi date la tipar în 1958: „Unele probleme ale educației patriotice“, „Lucrări practice la matematici în clasele V-VII“, „Lucrări de laborator la fizică în clasa a VIII-a“, v,Cîteva probleme ale realizării învățămîntului politehnic în școala noastră de cultură generală“, „Din experiența predării lucrărilor practice de atelier la clasele V-VII“, „Succesiunea muncii instructiv-educative la clasele IV-V“, „Munca învățătorului la clasa I“, „Lecțiile de botanică“ etc. Planul de muncă pentru anul 1958 înscrie și o serie de lucrări metodice privind îmbunătățirea predării obiectelor de învățămînt în școala de cultură generală (de exemplu „îndrumări metodice pentru predarea noțiunilor de teorie a literaturii la clasa a VIII-a“, „Îndrumări metodice pentru predarea limbii franceze in clasa a V-a“, „îndrumări metodice pentru predarea limbii engleze în clasa a V-a“, „îndrumări metodice pentru predarea limbii latine în clasele a VIII-a și a IX-a“, „îndrumător metodic pentru predarea logicii“, „îndrumător metodic pentru predarea zoologiei în clasele a VI a și a IX-a“). Sînt de asemenea prevăzute o serie de lucrări legate de metodica predării limbii materne și a limbii române în școlile în limbile minorităților naționale. Planul cuprinde și studii de psihologie, psihologie pedagogică, defectologie, istoria pedagogiei și probleme generale de pedagogie, care vor apărea în anii 1958 și 1959 (de exemplu „Problema caracterului“, „Probleme de defectologie“, „Aspecte psihologice ale învățămîntului politehnic“, „Culegere de texte ale clasicilor marxism-leninismului privind probleme de instrucție și educație“, „Antologie din Istoria pedagogiei universale“ — vol. II, „Despre evitarea supraîncărcării elevilor“, „Metodica monografiilor pedagogice“, „Probleme de organizare și conducere a școlii“ etc). In același timp, planul indică și tematica articolelor care vor apărea în „Revista de pedagogie“, tematică ce cuprinde problemele actuale importante ale învățămîntului și peșidagogiei din țara noastră. La discuțiile purtate în cadrul ședinței au luat cuvîntul tovarășii: D. Focșăneanu, director adjunct la Direcția generală a învățămîntului profesional și tehnic din Ministerul învățămîntului și Culturii, prof. univ. Tudor Ionescu, de la Institutul politehnic din Capitală, dr. Gh. Tănăsescu, directorul secției de igienă școlară de la Institutul de igienă, conf. univ. I. Berea, prof. univ. Șt. Bîrsănescu (Iași), prof. Maria Ieremia, director adjunct al școlii medii nr. 10 din București (școala de bază a institutului), conf. univ. A. Dancsiuiy, directorul Institutului de perfecționare a cadrelor didactice — Cluj, prof. univ. E. Rozsa (Cluj). Scoțînd în evidență progresul simțitor înregistrat de institut în ceea ce privește varietatea tematiciibordate, ca și a formelor și a metoadelor folosite în munca de tare, unii dintre vorbitori au cercecerat prezența institutului într-o serie de probleme importante, care însă sectoare de specialitate reclamă — ca de exemplu probleme de metodica predării în învățămîntul probleme de metodică ale superior, învățămîntului profesional etc. S-a arătat totodată necesitatea aprofundării cercetărilor privind educația morală, educația estetică. Subliniind importanța „Revistei de pedagogie“ ca organ de informare, critică și propagandă pedagogică, vorbitorii au cerut sporirea numărului de pagini al revistei, precum și editarea unor suplimente. Participanții la discuții au reliefat de asemenea importanța și necesitatea creării unui larg front pedagogic. In concluzie la discuțiile purtate, prof. univ. Stanciu Stoian, directorul Institutului de științe pedagogice, a scos în evidență însemnătatea propunerilor făcute atît pentru preocupările imediate, cit și pentru activitatea viitoare a institutului. Arătînd importanța luptei de opinii pentru promovarea cercetărilor pedagogice în țara noastră, vorbitorul a atras atenția asupra unui lucru esențial — și anume necesitatea continuării luptei împotriva influențelor pedagogiei burgheze, împotriva rămășițelor vechilor concepții pedagogice și a deprinderilor de gîndire veche, retrogradă. Cu prilejul ședinței consiliului științific, Institutul de științe pedagogice a organizat o expoziție cuprinzînd lucrările elaborate de institut în cei 5 ani de existență. A. COMAN FIZICA ȘCOLARĂ și spectroscopia aplicată Unul din mijloacele importante de dezvoltare a interesului elevilor pentru fizică îl constituie familiarizarea lor cu noile cuceriri ale științei în acest domeniu. Prezentînd probleme noi ale fizicii, profesorul face ca lecțiile lui să devină mai vii, mai interesante și, totodată, dezvoltă la elevi sentimentul de prețuire a culturii omenirii, dorința de a cunoaște. Informarea elevilor asupra realizărilor oamenilor de știință și a tehnicienilor noștri, asupra progreselor pe care le face economia noastră națională pe baza cercetărilor de fizică contribuie la educarea sentimentului de mîndrie patriotică. Ar fi nimerit, de pildă, ca elevii să fie informați asupra rezultatelor unei consfătuiri științifice care a avut loc nu de mult în țara noastră — prima consfătuire națională de spectroscopie, organizată de Institutul de fizică al Academiei R.P.R. La această mare reuniune au expus rezultatele cercetărilor lor specialiști, cercetători ai institutului, cadre didactice din instituțiile de învățămînt superior, tehnicieni din marile întreprinderi socialiste. Importanța spectroscopiei ca ramura a fizicii moderne, în special a spectroscopiei aplicate, este de netăgăduit. Datorită sensibilității și preciziei în determinări, pe cantități mici de substanțe, analiza spectrală în forma ei modernă a fost îmbrățișată de numeroși cercetători din alte domenii de cultură : chimiști, medici, tehnologi, teoreticieni ai structurii atomomoleculare. La început, cu ajutorul spectroscopului pentru vizibil se studiau probleme legate de absorbția și emisia de lumină de către unele metale sau săruri ale lor, cu scop îndeosebi de identificare în amestecuri. Pe atunci ochiul era organul care-l ajuta pe cercetător să înregistreze subiectiv spectrele date de aceste substanțe. Azi, locul ochiului l-a luat placa fotografică, sensibilizată pentru domenii bine definite din spectru, celula fotoelectrică însoțită în montaje de galvanometre sau electrometre sensibile și, mai nou, fotomultiplicatorul sau fotometrele extincție. In plus, pentru spectrale cum separa și studia particularitățile radiațiuniior emise de sursele luminoase s-au construit filtre monocromatoare. In aceste condiții analiza spectrală făcut ca știința despre structura atomului și a moleculei să ia o dezvoltare neașteptată. Vocabularul omului de știință s-a îmbogățit cu noi termeni, cu noțiuni noi de care el nu se mai poate azi lipsi în munca sa. De aici, între altele, și nevoia unei continue împrospătări a cunoștințelor teoretice ale profesorului de fizică. Metodele analizei spectrale se bucură la noi în țară de o largă răspîndire. Menționăm cercetările în domeniul infraroșu la molecule organice sau anorganice (Universitatea din București), cele de absorbție, emisie fluorescentă sau efect Raman (Universitatea din Cluj), cele teoretice sau practice cu aplicare la produsele petrolifere (Universitatea din Iași). Deosebit de utile sunt și contribuțiile aduse de fizicieni, chimiști și biologi din alte ramuri de producție. Spectrul infraroșu, după cum ne arată lucrările unui colectiv larg de cercetători (acad. I. Murgulescu, prof. D. Ștefănescu, prof. R. Țițeica — București și conf. C. Wizniek, Timișoara) își găsește aplicații în diferite ramuri ale chimiei petrolului, maselor plastice, industriei lemnului și celulozei, coloranților și vopselelor, în operațiunile de sinteză organică sau anorganică (izomerig cistrans), la determinarea structurii și în clasificarea unor silicați naturali. Dată fiind legătura tot mai simpse între știință și tehnică, cercetările spectroscopice s-au dezvoltat nu numai în laboratoarele Academiei și universităților, ci și în laboratoarele marilor instituții și întreprinderi socialiste. In această direcție cercetări valoroase au prezentat tehnicienii specialiști de la Comitetul Geologic Român, I.C.A.R., ICECHIM, PETROCHIM, I.C.E.T., de la Uzinele de tractoare ,,E. Thälmann“ și „Steagul Roșu“ din Orașul Stalin. Toate acestea ne arată că în țara noastră cercetările în domeniul spectroscopiei sînt multiple. Dacă peste tot în laboratoarele de chimie și metalurgie se introduc și se aplică metodele spectrale, dacă în prospecțiunile geologice ele devin de primă împortanță, dacă în analizele medicale ale cancerului, tuberculozei, micromoleculelor și macromoleculelor sînt folosite cele mai variate spectrografe, cu atît mai mult profesorul tip fizică și cel de chimie, bia chiar și cel de științele naturale, cel de geografie sau de matematici nu trebuie să rămînă străin de aceste probleme Profesorul care predă fizica la clasa a VII-a trebuie să formeze la elevi cît mai temeinice reprezentări și noțiuni despre spectrul de emisie și absorbție. cel care predă la clasa a X-a să prezinte semnificația fizică a atlasului spectral al elementelor, să se pună la curent cu metodele de analiză spectrală prin rețele optice, prin prisme de cuarț sau LiF, să se intereseze de dezvoltarea industriei optice a spectrografului, a industriei plăcilor fotografice, de fenomenele fotoelectrice și de amplificarea curenților fotoelectronici. De asemenea, profesorului nu trebuie să-i scape nici un prilej de vorbi despre calitățile optice ale unor a substanțe cînd e vorba de fenomenele de absorbție, de difuziunea luminii, de refracția sau reflexia substanțelor. La lecțiile privind structura atomului profesorul trebuie să arate că analiza spectrală, datorită faptului că e mai veche decit analiza radiochimică, a împrumutat acesteia din urmă un repertoriu bogat de noțiuni și reprezentări. Dar noile progrese pe care le face fizica, în cazul nostru spectroscopia, nu-i pot lăsa indiferenți nici pe profesorii de alte specialități. Profesorul care predă geologia, de pildă, nu mai poate interpreta rezultatele cercetărilor din domeniul specialității sale dacă nu se pune la curent cu metodele de analiză spectrală aplicate la minerale, la prospecțiuni geologice. Tot așa, profesorul de biologie va trebui să dea, în lecțiile sale, scurte informații despre spectrele de absorbție sau de fluorescență ale microorganismelor. Nu poate fi trecută cu vederea nici legătura reciprocă ce există între celelalte capitole ale fizicii și capitolul spectroscopiei. Dispozitivele spectrografice sînt mecanisme, piese, aparate de mecanică, de electricitate, de înregistrare vibratorie acustică sau optică. Studiul problemelor de spectroscopie și va fi de mare ajutor profesorului în formarea la elevi a concepției științifice despre lume. Alături de noul capitol al fizicii nucleare, nici un alt capitol din fizică nu ne dă ideea materialității lumii, a condiționării și legăturii reciproce dintre fenomenele naturii, așa cum o face studiul spectroscopiei. Toate acestea ne arată că studiul spectroscopiei prezintă un deosebit interes nu numai pentru cercetător, ci și pentru profesor. , I Conf. univ. PETRE POGANGEANU L Concurs lterar De curînd, la școala de 7 ani nr. 88 din Capitală a avut loc, în cadrul cercului literar, o reuniune cu tema „Viața și opera scriitorului Vasile Alecsandri“. Pentru a face reuniunea cît mai atrăgătoare pentru membrii cercului, tovarășa Letiția Tănăsescu, profesoară de limbă romina, a inițiat un concurs literar cu aceeași temă, după modelul „drumeților veseli". La concurs au participat elevii claselor a Vl-a „A" și a VlI-a, care s-au străduit să dea răspunsuri cât mai exacte la întrebările puse. Elevilor care au obținut cel mai mare punctaj — Gh. Vîslan și I. Văduva din clasa a Vl-a „A“ și I. Olteanu, N. Mihăilescu și C. Cazacu din clasa a VlI-a — li s-au înmînat premii. Z. IACOB Pagini noi la geografia patriei CEL MAI IÎNAR URIAȘ C elui care n-a vizitat de mult bătrînul Roman i-a rămas întipărită în minte imaginea de patriarhală lîncezeală a căsuțelor pitite în fundul curților, a ulițelor care devin pustii odată cu înserarea, fundal ideal pentru dramele tăcute și istovitoare din scrierile lui Sadoveanu. Și cum amintirile cheamă, la rîndul lor, alte amintiri, îmi revine în minte imaginea unei școlărițe, chinuindu-se să adauge ceva în plus răspunsului debitat dintr-o răsuflare profesoarei de geografie , oraș la marginea Moldovei... „Roman... Industria : o fabrică de zahăr...“ Unele vestigii ale trecutului, cum sînt, de pildă, cele cîteva birje străvechi care te întîmpină în gară, mai dăinuie încă Orașul nou le poartă însă cu cochetăria unei fete care a îmbrăcat din joacă șalul bunicii. Viața Romanului a făcut un uriaș pas înainte , orașul a intrat în rîndul puternicelor cetăți industriale ale patriei noastre. Clădirile zvelte, cu linii sobre, care peste puțin vor fremăta în ritmul puternic al inimii de oțel a noului laminor, polarizează atenția tuturor locuitorilor, transfigurează orașul. Clipa pornirii noului laminor mi-a dat mai clar decit în orice altă împrejurare conștiința pulsației în unison a uriașului agregat-uzină. Cînd operatorul șef a apăsat pe butonul de comandă și primele tagle înroșite au pornit să alunece pe benzile laminorului, întregul agregat cu nenumăratele lui mașini, cu sutele lui de role de oțel a început să trepideze. Priveliștea era fascinantă. Multora dintre privitorii de pe aceste meleaguri, unde drumul apelor este atît de bine cunoscut, li s-a părut că asistă la goana amețitoare a unor plute nemaiîntîlnite, alcătuite din trunchiuri de metal înroșit, purtate în vîrtejul unor ape năvalnice. întreaga înfricoșătoare prăvălire zecilor și sutelor de țevi se supunea însă docilă comenzilor, transmise prin simple apăsări de buton de operatorii care stau la mesele de comandă ale laminorului. Curînd, la capătul drumului încep să se adune țevile primei producții a noului laminor. Rămase în urmă sînt lunile de luptă încordată, de frămîntări creatoare, de muncă eroică pe care le-au cerut construcția și montarea noului laminor. Rămase în urmă sînt și nopțile albe, pline de chinuitoare întrebări, care au urmat primelor încercări la cald ale laminorului. Constructorii și mentorii noului laminor, ca și cei care astăzi au rămas să lucreze mai departe ca laminoriști, nu le vor uita niciodată. Povestind, retrăiesc întîmplările cu egală intensitate și bătrînul maistru comunist Ioan Ivănuș și tînărul inginer Constantin Iordache, venit pe șantier încă de la începutul construcției laminorului, și proaspăta absolventă de școală profesională Maria Carp, născută aici, pe meleaguri moldovene și care a învățat meseria în timpul construcției laminorului.Acum, în clipele punerii în funcțiune a laminorului-gigant, singura emoție pe care o încearcă toți constructorii și mentorii este bucuria creatorului care vede dusă la bun sfîrșit cea mai dragă operă realizată de el. Reșița, Hunedoara, Uzinele „Republica“ din București, puternice centre industriale din întreaga țară, au trimis oameni dintre cei mai destoinici pentru a forma primul schimb al noii cetăți a industriei noastre socialiste, ridicată pe malurile Moldovei. Cu ajutorul unor maiștri vestiți în construcția și montarea laminoarelor, asemeni lui Gheorghe Ușiatiuc, Leonida Cazacu, Marin Dumitrescu, în focul bătăliei pentru realizarea laminorului s-au format și s-au călit muncitorii noului schimb de laminoriști. Tineri născuți și crescuți pe plaiurile acestea ale Moldovei, tineri ai căror părinți nu cunoșteau pînă de curînd decît coamele plugului, securea și țapina. ...Cînd plecăm, în urma noastră se ridică glasul puternic al unei sirene. E glasul victorios al celui mai tînăr vlăstar din familia uriașilor industriali ai republicii noastre. Un fiu cu care republica se poate mîndri pe drept cuvînt la aniversarea gloriosului deceniu. Noul laminor, a cărui producție va porni în curînd spre sondele Prahovei și Olteniei, spre magistralele de petrol și gaz metan și va contribui la irigarea ogoarelor, la dezvoltarea industriei chimice, este unul dintre cele mai moderne și mai puternice laminoare din Europa. Se adaugă pagini noi la geografia patriei... Să le cunoscure elevilor noștri, să-i facem învățăm să iubească minunatele înfăptuiri ale celor ce muncesc, ale poporului. ADINA HASCAL Una din halele marelui laminor de la Roman I Știri din școli . La cercul pedagogic al profesorilor de geografie Nu de mult, membrii cercului pedagogic al profesorilor de geografie din orașul Ploești s-au întrunit la școala medie nr. 4 din localitate pentru a dezbate problemele activității lor. Pe ordinea de zi a ședinței cercului se afla înscrisă tema: „Terenul geografic, factor important în desfășurarea practică a lecțiilor“. In legătură cu această temă a făcut o expunere profesoara Margareta Dumitrescu. După ce prezentat aparatura și istalațiile terenului geografic al școlii, tov. Dumitrescu a arătat cum se lucrează cu elevii claselor a VIII-a pe acest teren. S-au desfășurat aici activități practice în legătură cu orientarea pe glob, folosindu-se busola, planșa constelațiilor Ursa Mare și Ursa Mică, roza vînturilor, girueta, eclimetrul etc. Termometrele cabinei instalate pe teren, ca și termometrele de sol, dau elevilor posibilitatea de înregistra temperatura zilanică, de a stabili medii și a întocmi grafice și diagrame. La fel, folosind barometrul aneroid și barograful, elevii pot afla presiunea atmosferică și pot interpreta stările atmosferice. Cu prilejul studierii vînturilor s au folosit aparatele de direcție-viteză intensitate, girueta cu plasi ca Wilde, manșa și anemometrul cu cupe. Pentru constatarea cantității de ploaie, de grindină sau zăpadă căzută intr-un timp determinat stau la dispoziția elevilor pluviometrul cu ecran și mira gradată. Pentru măsurători și etalonări în teren se folosesc unități de măsură metrice și subdiviziuni : metrul liniar, metrul pătrat și metrul cub rigle gradate de înălțime , iar pentru calculul unghiurilor unor obiecte inaccesibile (copaci, stîlpi, clădiri) se folosește eclimetrul. Un cub de lemn instalat pe terenul geografic cuprinde în interior un strat de nisip în care se pot modela experimental microforme de relief, iar aparatele de permeabilitate care se găsesc aici dau posibilitatea de a se face experiențe în legătură cu diferite categorii de roci. Expunerea tovarășei Dumitrescu a fost urmărită cu interes de profesorii de geografie. Ea a contribuit la răspîndirea experienței bune în ceea ce privește organizarea lucrărilor practice în cadrul geografiei. NICOLAE GAMAN profesor la școala medie nr. 4—Ploești Elevii dobîndesc deprinderi practice ’n cadrul unei ședințe a cercului pedagogic, învățătoarea Maria Bondoc de la școala de 7 ani din comuna Breaza, raionul Cîmpina, a ținut la clasa a 11 l-a o lecție de lucru manual a cărei temă a fost confecționarea unor apărătoare de carton pentru manualele de citire. Pentru buna reușită a lecției tovarășa învățătoare s-a îngrijit din timp ca fiecare elev să-și procure sculele și materialele necesare și s-a pregătit ea însăși cu seriozitate. în cadrul lecției tovarășa Bondoc a făcut împreună cu elevii o recapitulare a cunoștințelor pe care aceștia le au în legătură cu harba și cartonul. Apoi, trecînd la confecționarea copertelor, tovarășa Bondoc le-a explicat elevilor operațiile succesive pe care urmau să le îndeplinească. Sub îndrumarea învățătoarei elevii au stabilit dimensiunile copertei, au fixat cu puncte lungimile, lățimile și grosimea cărții, au unit punctele prin linii drepte cu ajutorul riglei, au înțepat cu suma extremitățile liniilor după ce fiecare dimensiune a fost verificată cu rigla etc. In tot timpul lucrului tovarășa învățătoare a explicat cum se execută fiecare operație. Ea s-a ocupat de fiecare elev în parte și a dat explicații suplimentare atunci cînd a fost nevoie. La sfîrșitul lecției tovarășa Bondoc a făcut unele aprecieri asupra lucrărilor efectuate , a arătat care sînt lucrările cele mai reușite și a atras atenția acelora care din grabă nu au tăiat bine cartonul, nu au făcut unghiurile drepte sau nu au executat bine cusăturile. In cadrul lecției învățătoarea Maria Bondoc a reușit să stabilească o legătură strînsă între activitatea practică a elevilor și cunoștințele lor teoretice, să dezvolte atenția, spiritul de observație și imaginația acestora. Elevii au căpătat cu acest prilej deprinderi folositoare de muncă, au învățat să măsoare, să calculeze și să verifice, să fimieze, să perforeze, să taie și să îndoaie cartonul, să coasă cu un anumit punct. AURELIA RADU Învățătoare la școala nr. 2 comuna Brebu, raionul Cîmpina I 1 In excursie pe meleagurile regiunii natale Pentru educarea elevilor în spiritul dragostei de muncă, de popor, de patrie, școala pedagogică din Bacău folosește, printre alte mijloace, și excursiile. Excursia organizată recent la Piatra Neamț în cadrul practicii pedagogice, cu viitorii învățători și cu școlarii din clasa a IV-a, bunăoară, a contribuit nu numai la cunoașterea mai largă de către elevi a regiunii natale, a aspectelor ei economice, geografice, istorice și culturale, ci le-a dat prilejul și să prețuiască tot ceea ce s-a realizat aci. Urmînd indicațiile pedagogilor, elevii și-au notat în timpul excursiei cele mai interesante lucruri pe care le-au întîlnit. De pildă, în carnetele lor poți citi că linia ferată de la Bacău la Piatra Neamț trece în lungul văii Bistrița paralel cu dealurile subcarpatice ale Pietricicăi Bacăului, la poalele cărora satele se înșiră ca mărgelele pe apă, fenomen determinat de relief și de prezența izvoarelor de apă potabilă, sau că datorită curentului electric produs de termocentrala Borzești și hidrocentrala Stejarul — Bicaz, se va schimba radical aspectul economic al văii Bistriței, creîndu-se condiții de trai material și cultural necunoscute pînă acum de populația din această regiune. Dacă răsfoiești carnetele elevilor vei da și peste alte notații. De pildă, ei au notat că lacul de acumulare ce se creează în amonte de baraj va avea lungimea de 35 km. și lățimea pînă la 2 km., că nu va produce numai curent electric, ci va regulariza și debitul Bistriței, amortizînd debitul de viitură și asigurînd astfel recuperarea unor întinse terenuri inundabile, dind posibilitatea de irigare a 300.000 ha. din sudul Moldovei nord-estul Bărăganului. De asemeinea, au notat că, împreună cu rîul Siret, Bistrița va constitui o cale navigabilă importantă în Moldova, între orașele Bacău și Galați. Notițele școlarilor vorbesc și despre ceea ce i-a impresionat mai mult în această excursie: stațiunea de mașini și tractoare din Hemeiuși, coșarele de porumb și stupii de albine de la Girseni, grămezile mari de sfeclă de zahăr ce se incărcau în vagoane la Racova, Buhuși și Costișa pentru fabricile de zaăr din Roman și Sascut, marea fabrică de textile din Buhuși, plutele, trenul forestier. Ținta excursiei a fost orașul Piatra Neamț, centru industrial așezat într-un cadru natural atrăgător, la locul unde Bistrița scapă din strînsoarea munților După ce au privit orașul de pe înălțimea Cozlei și au admirat împrejurimile pitorești, excursioniștii au vizitat Muzeul arheologic regional. Aici elevul Sandu Gheorghe a ținut cu școlarii din clasa a IV-a, în cadrul practicii pedagogice, o lecție de probă. El le-a vorbit copiilor despre viața oamenilor în orînduirea primitivă și în orînduirea sclavagistă pe meleagurile noastre. Școlarii au văzut în vitrinele muzeului obiecte dace, grecești și romane, în special monede și arme, descoperite pe teritoriul regiunii Bacău. Elevii au mai vizitat casa memorială „Calistrat Hogaș“, unde fiica scriitorului le-a vorbit despre viața și opera acestuia. La întoarcere, pedagogii au discutat pe larg cu elevii despre cele văzute pe valea Bistriței și în orașul Piatra Neamț. Excursia a fost plină de învățăminte. In mintea elevilor au început să se contureze mai bine noțiunile învățate în clasă despre electrificare, industrializare, despre socializarea agriculturii și mecanizarea ei, precum și despre avantajele pe care le oferă acestea, întrucît au văzut cu proprii lor ochi multe dintre realizările regimului democratpopular, au văzut cum peste tot în valea Bistriței se desfășoară în prezent gigantica muncă constructivă, se plămădește o viață nouă. Prof. IOAN ABRAMIUC Bacău POȘTA REDACȚIEI Tov. Ion Spinu, învățător în comuna Terpezița, raionul Craiova și alte cadre didactice ne-au întrebat dacă timpul servit pentru efectuarea stagiului militar se ia în considerare la calcularea vechimii în învățămînt. In conformitate cu instrucțiunile privind aplicarea H.C.M. nr. 387 din 1956, timpul servit pentru satisfacerea serviciului militar nu intră în calculul stagiului de activitate în învățămînt. Timpul servit în concentrare sau mobilizare în afara stagiului militar obligatoriu se ia în considerare la calcularea stagiului de activitate în învățămînt, dacă cei în cauză au funcționat anterior tot în învățămînt. Potrivit însă articolului 133 din Codul Muncii, vechimea în muncă se consideră neîntreruptă și pe timpul cît angajatul satisface obligațiile militare, acesta beneficiind de drepturile unui angajament în continuare la reîntoarcerea în producție. Acest timp se ia în considerare la calcularea vechimii pentru pensie, la acordarea concediului de odihnă, a concediului de boală etc., fără să intre în calculul stagiului de activitate didactică. Ă