Gazeta Învățământului, 1968 (Anul 20, nr. 928-975)
1968-01-05 / nr. 928
Anul 1968 a Început sub semnul unor evenimente de importanță istorică pentru întregul popor. Așa cum a spus tovarășul Nicolae Ceaușescu în cuvîntarea rostită la posturile de radio și televiziune cu prilejul Anului Nou, poporul nostru, mîndru de ceea ce a înfăptuit cu mintea și cu brațele sale, privește Înainte cu optimism, scrutează cu încredere și entuziasm ziua de mîine, și mai măreață, a patriei socialiste. Oamenii muncii din toate domeniile de activitate își mobilizează întreaga energie creatoare pentru a da viață hotărîrilor Conferinței Naționale a Partidului, care deschide noi perspective vastei opere de edificare a socialismului in patria noastră. In această operă celor aproape 200.000 de membri ai corpului profesoral le revin sarcini de hotărîtoare însemnătate, vizînd pregătirea cadrelor de muncitori, tehnicieni și specialiști necesari economiei și culturii țării. In centrul preocupărilor învățămîntului stă, în aceste zile de început de an, definitivarea măsurilor privind dezvoltarea învățămîntului de cultură generală, profesional și tehnic, potrivit cărora învățămîntul de cultură generală urmează să aibă o durată de cel puțin 10 ani, iar cel profesional și tehnic să fie diversificat, astfel încît să se asigure ridicarea pe o treaptă mai înaltă a nivelului de cultură al întregului popor. Studiile întocmite în acest scop de Ministerul învățămîntul vor fi supuse unor ample dezbateri publice. Este de la sine înțeles că o asemenea acțiune, cu implicații multiple pentru întregul nostru învățămînt și care va determina îmbunătățiri atît pe planul organizării învățămîntului, cît și pe acela al modernizării conținutului său, presupune o înaltă răspundere din partea întregului corp didactic. In acest domeniu o călăuză sigură pentru munca noastră o constituie sarcinile trasate în recenta hotărîre a Plenarei C.C. al P.C.R. cu privire la îmbunătățirea muncii educative in rindul tineretului. Școlii românești îi sunt create în prezent cele mai bune condiții de activitate pe care le-a cunoscut în tot decursul istoriei sale. Așa cum prevede Legea pentru adoptarea Bugetului de stat pe anul 1968, votată recent de forul suprem al țării, Marea Adunare Națională, învățămintului i se alocă în acest an suma de 8030,2 milioane lei. Ne revine nouă, tuturor celor ce lucrăm în școli, sarcina de a valorifica din plin condițiile materiale care ne sînt puse la dispoziție. Una din legile adoptate de Marea Adunare Națională, cu multiple implicații și răspunderi pentru invățămînt, este cea cu privire la dezvoltarea activității de educație fizică și sport. Potrivit acestei legi sarcini importante revin Ministerului învățămîntului, care răspunde de buna desfășurare și de eficiența „procesului de educație fizică în învățămîntul de toate categoriile și de toate gradele, sprijină activitatea sportivă de masă ce se desfășoară în rândul elevilor și studenților, colaborează cu Consiliul Național pentru Educație Fizică și Sport în vederea dezvoltării sportului de performanță din școli și facultăți, pregătește și perfecționează cadre de specialitate. Fără îndoială că în strădaniile ce vor fi depuse de către cadrele didactice în noul an pentru o tot mai înaltă pregătire multilaterală a tineretului, preocupările privind sporirea eficienței lecțiilor de educație fizică își vor găsi locul cuvînt. Corpul profesoral, conștient de marea însemnătate pe care o are calitatea și competența cadrelor pe care le pregătește învățămîntul, pășește în anul 1968 cu hotărîrea fermă de a-și spori eforturile pentru a fi la înălțimea aprecierii de care se bucură din partea conducerii partidului nostru, a întregului popor, pentru a da țării ceea ce ea așteaptă de la școală. ȘANTIER ȘTIINȚIFIC Din activitatea Laboratorului de sociologie al Ministerului, Învățămîntului Cercetările de sociologia educației și învățămîntului cunosc, pe plan mondial, o dezvoltare considerabilă. Larga răspîndire și penetrație pe spații sociale variate pe care o dobândește tot mai mult acțiunea de formare a omului este o consecință a faptului că învățămîntul, instrucția și educația sînt strîns legate de pregătirea forței de muncă și au, prin aceasta, o importanță economică evidentă. In țara noastră, integrarea socială armonioasă a noilor generații constituie o preocupare permanentă a partidului și statului. Studiile de perspectivă privind dezvoltarea învățămîntului de toate gradele, accentuarea rolului hotărîtor al școlii în pregătirea tineretului pentru muncă și viață se sprijină îndeaproape pe cunoașterea științifică a diferitelor laturi și articulații ale procesului educativ. Studiile de teren în domeniul sociologiei educației și invățamîntului se multiplică mereu, continuă. Inaugurată, intensiv, în anul 1965, activitatea Laboratorului de sociologie al Ministerului învățămîntului — care reunește cadre didactice și cercetători din diferite centre ale țării — s-a amplificat continuu, cuprinzînd în sfera investigațiilor tipuri de școli și grade de învățămînt diferite și atacînd teme de actualitate, izvorîte din problemele reale ale școlii și ale activității tuturor celorlalți factori educativi. Primul volum din seria „Cercetări sociologice contemporane“, apărut în 1966, a prezentat opiniei publice un grup de rezultate obținute în acest sens ; strînse laolaltă, studiile elaborate în etapa inițială a cercetărilor au fost prezentate și în cadrul sectorului de specialitate al Congresului mondial de sociologie de la Evian, din toamna anului 1966. Membrii laboratorului pregătesc în prezent sub conducerea științifică a prof. univ. Miron Constantinescu, un nou volum de studii — al doilea — în cadrul căruia se va expune problematica cercetărilor desfășurate în anul 1967. In această etapă, sfera și obiectul investigațiilor s-au extins : pe lingă școlile de cultură generală (inclusiv secțiile serale), s-au întreprins cercetări și în unități ale învățămîntului profesional și superior. Subordonate temei de ansamblu a integrării sociale a tineretului — temă inclusă în planul de activitate al Consiliului Național al Cercetării Științifice — svjdi,',ele au urmărit zone termice care se întind de la procesele : • . -■i ( • • • : fca , adaptarea școlară și prolonală a elevilor și studenții pînă la acțiunea unor mijloace moderne ale comunicației culturale de masă, timpul liber și funcția sa formativă, conturarea opiniei educative a familiei,raporturile între generații. • S-a lărgit, de asemenea, și aria geografică a cercetărilor, investigațiile desfășurîndu-se în șapte zone ale țării — București, Cluj, Timișoara, Arad, Ploiești, Bacău, Argeș. In cazul unora dintre studii eșantioanele supuse analizei cuprind, pe lingă unități școlare din orașele amintite, și numeroase colectivități din cuprinsul regiunilor, aparținînd unor medii sociale distincte, grupate după criterii variate : rural-urban, muncitoresc-țărănesc-intelectual, spații de navetism, centre de recrutare profesională, arii de proveniență școlară etc. O formă rodnică de realizare pe teren a investigațiilor, încetățenită în practica laboratorului, o constituie colaborarea cercetătorilor cu corpul profesoral din școli, formarea, în acest fel, a unor echipe de cercetare. In conceperea și perfecționarea ipotezelor, a ariei tematice sau a instrumentelor de investigație, precum și,în desfășurarea propriu-zisă a studiilor, în culegerea datelor, sprijinul profesorilor este substanțial , reciproc, pe măsura interesului pe care îl dovedesc pentru cercetarea științifică, ei înșiși dobîndesc astfel o experiență originală, utilă ,pentru studii proprii. (Asemenea studii au fost întreprinse. ■ [UNK]i i'T brdeșiu girauT Cluj)... In unele centre (Bacău, Cluj, Timișoara), în sfera colaboratorilor au fost incluse și unele echipe voluntare de studenți sau chiar de elevi (Ploiești). S-a urmărit astfel realizarea unui ansamblu de acțiuni specifice unui laborator, în sensul semnificației originare a termenului. Studiile elaborate în anul 1967 abordează aspecte iorvmportante ale sociologiei , învățămîntului și educației, din țara noastră. Prof. univ. Miron Constantinescu analizează problemele actuale ale integrării sociale a tineretului din Republica Socialistă România, sintetizînd o seamă de cercetări, întreprinse în această direcție. Tema pregătirii tineretului școlar pentru muncă și viață a făcut obiectul unor analize sociologice efectuate și în 195Ș ; problema, considerată în liniile sale dinamice, de perspectivă este acum dezbătută de autor potrivit particularităților actualei etape de dezvoltare a României socialiste. Un grup de teme cercetate de membrii laboratorului se referă la unele procese sociale implicate în formarea elevilor din școlile de cultură generală. Dumitru Salade a sch Hat o serie de trăsături ale concurării opiniei familiei (ca unitate socială) despre viitorul profesional al copiilor. Investigațiile, proftnate în sluji r, portanța directivării judicioase a influențelor exercitate asupra părinților din diferite medii socio-economice pentru a-i sprijini în elaborarea unor decizii optime în orientarea profesională a copiilor lor. La Bacău, ACULIN CAZACU catedra de sociologie, Universitatea București t Continuare în pag. 4-a) 10-lor Precum există dimensiuni în toate formele existenței, tot astfel parcă există un anumit fel nociv de inerție, o inerție care costă, o inerție păgubitoare pînă la rădăcină obiectului pe care-l atinge. Această inersie — emanație a comodității și a ignoranței — se repercutează violent asupra mediului, deformîndu-l și caracterizîndu-l. Există o inerție și în domeniul educației, al cărei loc de manifestare este școala. Aci unde se face educația, aci unde cresc valurile societății de mîine, aci unde se formează elanuri și structuri, orice cuvînt sădit, greșit în conștiințe costă, orice comoditate rănește, orice neatenție prăbușește bolțile edificiului de pînă atunci. Unde se manifestă inerția aceasta ? Clar de tot. In psihologia obosită a unora dint e cei care educă. Ei fac educație nu pentru că ar avea o înzestrare pentru asta, nu pentru că — măcar — se căznesc să pară pedagogi, ci, pur și simplu, pentru că așa s-a întîmplat să fie. Elevii trăiesc în totală indiferentă față de astfel de pedagogi: învățătorul, profesorul, trebuie să fie ambasadorul oamenilor mari între copii. Pe felul de a fi, de a trăi, de a surîde, de a ambiționa al pedagogului, copiii învață felurile, diatezele, timpurile umanității. Profesorul ideal trebuie să dea elevilor săi iluzia, cînd vorbește despre Ștefan cel Mare, că abia a descins de acolo, că e martor ocular al evenimentelor și o bună cunoștință a Domnului. Profesorul trebuie să oficieze. E un ritual școala, și pedagogul trebuie să știe legile ritualului. Am avut parte de profesori care îl știau. La Liceul „Frații Buzești" din Craiova oficia istoria profesorul Popescu-Uda, pe care l-am întîlnit recent și nu mă mai țineaminte, dar mi-a surîs cum surîdea și atunci cînd mă convingea, o dată pentru totdeauna, că Mesopotamia a existat, și că istoria ei bătrînă mai cheamă încă , sufletele , pămîntenUor. , Nu-i ușor să convingi pe un copil că a existat antichitate. La Liceul nr. 10 din București, dacă măcar una din literele mele e adevărată, se află „descoperitorul" a meu, doamna Alexandra Verdeș, profesoara de literatură a adolescentei mele, care a știut să aducă, întreg pereții cu nume de domnițe ai liceului, duhul marii literaturi,, dezvăltînd, în noi gustul pentru arta , autentică, soficiind pagini din Rebreanu și din Sadoveanu, din Eminescu și din Arghezi. Dar și cîtă mersie intîlnim ! Cîte elanuri se istovesc în rumegușul profesoral al unei plictiseli cu catedră la liceu ! Cîtă vocație se irosește din lipsa descoperitorului I învățătorul, profesorul au în mină viitorul, viitorul I și viitorul II. Marele poet și marele arhitect sînt fiii de o clipă ai pedagogului; marele ratat și micul găinar sînt însă fiii aceluiași pedagog. Motoare și frînă, educație leneșă sau intensivă. La școală se stabilește paternitatea zilei de mîine. ADRIAN PAUNESCU Ambasadorul oamenilor mari intre copii Proletari din toate țările, uniți-vă ! Anul XX NR. 928 EDITATĂ DE MINISTERUL ÎNVĂȚĂMÎNTULUI ȘI COMITETUL UNIUNII SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÎNT ȘI CULTURĂ ViNeRi 5 ian. 1968 4 pag. 25 bani • Pe firul vacanței Ajunsă in punctul său culminant, vacanța a cunoscut bucuriile de neuitat ale serbărilor pomului de iarnă și ale Anului Nou. Pionierii și școlarii au trăit zile de veselie și exuberanță, bogate în daruri și jocuri, despre care vor povesti mult timp de aici înainte. Dar zilele vacanței continuă !... La ora la care trenurile încărcate aduceau în București și în celelalte colțuri ale țării pe cei care și-au petrecut revelionul în mijlocul munților, alte trenuri se pregăteau de plecare, în seara zilei de 2 și în cursul dimineții de 3 ianuarie o a doua serie, de mii de elevi, a plecat pentru 7 zile în taberele de la munte. Numai din Gara de Nord, marți seara, aproximativ 1500 de elevi bucureșteni au plecat spre taberele de la Sinaia, Boresc, Babele, Piatra Arsă, Caraiman, Posada, Poiana Secuiului, Poiana Izvoare, Gîrbova, Cota 1500, Cristianul Mare, iar miercuri dimineața, alte sute s-au îndreptat spre Bușteni, Predeal, Azuga și alte idealități de pe Valea Prahovei. • Se desfășoară examenul pentru obținerea gradului II între 4 și 10 ianuarie 1968, un număr de peste 2 000 de cadre didactice — aducătoare, învățători și profesori din învățămîntul de cultură eeneralS - se in rer.r.t.* 1- examenul perita grada IX în învățămînt. Ei și-au început pregătirea din timp, pe baza programului de studiu individual și a bibliografiilor indicate. "Pregătire pentru examen a fost sprijinită și prin cursuri inițiate de astinutele de perfecționare a cadrelor didactice. In cadrul I.P.C.D.-București, acad. prof. Eugen Macovschi a vorbit în fața profesorilor de biologie despre problemele apariției vieții, prof. univ. Nistor Șanta despre problemele noi în neurofiziologie, prof. univ. Traian Ștefuriac despre probleme actuale privind evoluția plantelor, în fața profesorilor de matematică au prezentat prelegeri prof. univ. Eugen Dobrescu, prof. univ. Nicolae Mihăileanu, conf. univ. Nicolae Mihăilă, iar în fața celor de limba română prof. univ. D. Macrea, conf. univ. Ion Oană, conf. univ. Augustin Z.N. Pop. Multe lucrări prezentate de candidați la acest examen se disting prin aceea că nu se rezumă doar la tratare strict analitică sau expozitivă, ci merg mai departe, formulînd propuneri cu valoare practică. Fetele Inis »soarei in Căpilea Dacă stau să mă gindesc bine, pare-mi-Se că'nici un joc nu este în același timp atît de mîndru, ' atît de sincer, ațit de simplu și pentru asta atît de frumos ca Purtata fetelor de la Căpîlna. Se Întrețes în el și dansul, și muzica, și poezia. Are în mișcare ceva din unduirea apelor, încint ceva din adierea viatului, înviers ceva, din, șoaptele, de dragoste... Zilele trecute, în finala întrecerii artiștilor amatori, le-am revăzut— a cita oară ? —pe fetele de la Căpîlna. Poate nu erau aceleași de acum doi ani, de acum patru sau de acum douăzeci de ani ; nici nu putea să fie aceleași. Doar dansul lor era neschimbat. Cu toate că toți cei de fdță îl știau, l-au mai văzut, totuși e o tăcere de strană in sală. Se aude numai pasul ușor. • legănat, al fetelor , și melodia aceea care vine de undeva de sus... E atmosfera pioasa pe care o trăiești doar atunci cînd cu adevărat te întîlnești cu arta. Ne ardîntim, fără să vrem, cuvintele cunoscutului coregraf francez Maurice Bejart, care nota după vizionarea unui, spectacol de folclor, românesc : „Fericiți popor român, posesor al ,unui asemenea tezaur . Scriind „aceste rînduri îmi revine mereu'și față' dansul'fetelor din Căpîlna. Este perfecțiunea în artă. Nu" i se poate adăuga nimic și aritmiile lui demonstrează că, în cazul de față folclorul se identifică cu arta, arta a mii și, mii de oameni, creată timp de sute de ani, dovedind tradiții și o mare bogăție sufletească." în sală izbucnesc aplauze... Dincolo de scenă, în culise, știu că bate puternic o inimă, că doi ochi se umezesc de bucurie, de emoție. E învățătoarea Stana Biriș, cea care le conduce pe fete de 20 de ani, cea care le-a învățat carte , și, odată cu asta, le-a cultivat dragostea de datinile strămoșești, de meleagurile pe care s-au născut. Acum, în anul pensionării, dacă cineva ar întreba-o pe, Stana Biriș ce a făcut o viață întreagă, ar răspunde firesc și simplu, așa cum ne-a răspuns și nouă . De 32 de ani e învățătoare într-un sat de pe Tîrnave. ,Aici," la Căpîlna de Jos și-a dus misiunea de dascăl, aici a trăit bucuriile vieții. Cu două decenii ,în urmă a scos în lume pe dansatoarele de la Căpîlna, a circumscris în circuitul artei populare românești acel minunat dans care este Purtata fetelor. Altceva nimic... Trebuie să ne amintim noi cc in ultimii ani, toate marile ansambluri folclorice profesionist din țară și-au trecut în repertoriul permanent dansul de la Căpîlna, că satul a primit în ma multe rînduri vizita unor telereporteri români și din alte țăi europene,că au fost turnate alc cîteva filme, că s-au făcut zec de înregistrări și fotografii. Care e meritul învățătoarei ? Poporul a durat de ani și an un monument; învățătoarea l-a descoperit, l-a îngrijit, i-a da strălucire, intr-un fel, în zilele noastre, Stana Biriș a făcut ceea ce au făcut, pe alt plan, Grigoraș Dinicu din Ciocîrlia, Marie Tănase din Hăulita gorjenească Stelian Ogrezeanu din Ceramice de Horezu. MIRCEA IONEL