Gazeta Învățământului, 1970 (Anul 22, nr. 1024-1069)

1970-01-09 / nr. 1024

• ACTIVITATEA CURENTĂ • ACTIVITATEA CURENTĂ • ACTIVITATEA CURENTĂ rr~­­ • ..... ----------------------------------- - ■—■ [UNK]"■ [UNK] [UNK] [UNK]—­­­■ [UNK] ■ — —.— -- ■ 1 ....jahi..jB..a.g­..j­ aijaarr...tWi...a?.TiUi i ..-----------1 MODALITĂȚI DE LUCRU IN LABORATORUL LINGVISTIC împreună cu colegii mei care predau limbile străine, folosesc larg laboratorul lingvistic al liceului nostru pentru a da elevilor posibilitatea să-și însușească limba vorbită. Laboratorul ne ajută să creăm în mod artificial, mediul de lim­bă absolut necesar învățării unei limbi străine, să oferim modele autentice de limbă vie în situații asemănătoare ce­lor firești, să formăm și să perfecțio­năm deprinderile de pronunție și into­nație corectă. In timpul orei desfășurate în labora­tor elevii pot asculta și vorbi simultan in tot decursul lecției. Profesorul, la rîndul lui, poate selecta prin sondaj pe fiecare elev sau grupe de elevi, fără știrea lor, pentru a le verifica cunoș­tințele simultan cu continuarea progra­mului de lucru. Totodată el poate trans­mite concomitent mai multe programe de lucru (în cazul nostru trei), pentru diferite grupe de elevi și poate inter­veni, prin cele două microfoane ale sale, pentru corectarea elevilor, sau pentru a da unele indicații necesare. Menționrz­ că elevii pot purta între ei dialoguri ce pot fi interceptate și de profesor sau înregistrate pe magneto­fon. Ei lucrează în sistemul audio-ac­­tiv-corectiv, cu înregistrarea și compara­rea pronunției față de pista program. Pe lângă aceasta, pe ecranul laborato­rului se pot proiecta diafilme, diapozi­tive, ilustrații, texte sau filme de 16 mm. Așadar , o bogăție de mijloace, permițînd o mare varietate de modali­tăți.Tocmai­ aici, la alegerea modalităților se ridică însă problemele. Nu cred că este cazul să se dea, în privința rezol­vării lor, indicații cu caracter de rețetă, căci ceea ce este folositor și eficient într-un context poate fi mai puțin in­dicat, sau poate fi chiar nefolositor în altul. Metodica folosirii laboratoru­lui lingvistic diferă în funcție de lec­ție, de elevi, de tipul de laborator ame­najat la școala respectivă, ca și de alte condiții. S Firește însă că există și unele cerințe cu un caracter oarecum mai general. De pildă, consider că activitatea In la­borator dă rezultate mai bune cînd prelucrăm prin exerciții practice cu­noștințele teoretice predate în clasă, cind ea reprezintă deci cea de a doua fază în procesul de învățare a limbilor străine (cea de a treia și ultima fază a acestui proces desfășurîndu-se din nou în clasă, frontal). Se pornește așadar de la transmiterea cunoștințelor teoretice (în clasă), se trece la formarea deprin­derilor de pronunție și exprimare co­recta prin exerciții structurale și con­versații libere sau dirijate (în labora­tor) spre a se ajunge la transfor­marea deprinderilor respective în auto­­matisme prin exerciții de gramatică sau prin conversații dirijate pe baza texte­lor din manuale (din nou în clasă). Iată, de exemplu, cum s-a desfășurat în laborator o lecție de limba engleză la clasa a XI-a, în care s-a urmărit aplicarea cunoștințelor teoretice despre întrebările disjunctive și formarea de­prinderii de a folosi intonația corectă și accentul corect al cuvintelor în ast­fel de propoziții. Profesorul a înregis­trat pe banda de magnetofon, în citire dialogată, o parte din fragmentul exis­tent în manual care se referea la între­bările disjunctive. Li s-a amintit elevi­lor că în exemplele respective s-au fo­losit unele întrebări disjunctive ce se formează după anumite reguli bine precizate în­ limba engleză. Apoi a ur­mat un exercițiu ce conținea întrebări disjunctive și răspunsuri la aceste­­ în­trebări. Exemplele au fost repetate și de elevi, pentru ca ei să deprindă aceste construcții.­­ După partea introductivă a urmat programul de lucru propriu-zis pentru elevi, alcătuit din patru exerciții. în primul exercițiu se cerea folosirea în­trebărilor disjunctive pe ton coborîtor, în al doilea exercițiu ton coborîtor și ton urcător ; cel de al treilea exercițiu solicita elevii să alcătuiască ei înșiși întrebări disjunctive care cer un ton urcător, iar în ultimul exercițiu nu se indica intonația, elevii fiind puși în si­tuația de a alege singuri tonul potri­vit contextului. înainte de a începe activitatea cu banda, profesorul a explicat elevilor că linia punctată din text (textul fiind special multiplicat pentru fiecare elev), precedată în primele trei exerciții de semnele ce indicau intonația, arată o pauză pentru gîndire și pentru formu­larea răspunsului. După această pauză vocea profesorului a repetat versiunea corectă, astfel nicit elevii au putut com­para aceasta cu propria lor versiune. Apoi toți elevii au repetat încă o dată forma corectă. Lecția s-a încheiat cu proiectarea unor vederi din Anglia. Elevii și-au pus unii altora întrebări legate de con­ținutul acestor vederi, folosind cons­trucții disjunctive și dînd răspunsurile cuvenite. Practica predării în laboratorul lingvistic mi-a arătat că, pentru ca i ■ •­ , r in laboratorul lingvistic al Liceului Nr. 2 din Rădăuți PAGINA 2 lecția să se desfășoare cu un cît mai mare randament, trebuie respectate o serie de cerințe, ca de exemplu : la baza programului să stea rezolvarea unei singure teme ; exercițiile să fie re­lativ scurte ; propozițiile să se compu­nă din maximum zece cuvinte ; propo­zițiile cel mai grele să se găsească la mijlocul exercițiului ; fiecare exemplu să aibă numai o soluție ; programul de lucru înregistrat pe bandă să aibă și o fază de comparare și una de corec­tare ; intervalele lăsate pe bandă pen­tru răspunsurile elevilor să fie de două ori mai lungi decît rezolvarea norma­lă a exemplului respectiv , activitatea în laborator cu banda de magnetofon să dureze cel mult 25 de minute, după care să intervină un exercițiu in care să nu se folosească căștile sau să se as­culte înregistrările făcute după răs­punsurile elevilor. Firește, modalitățile de lucru pot va­ria foarte mult. Alegerea celor mai bune, mai eficiente, depinde de profe­sor, de priceperea, de pregătirea și in­tuiția lui. Prof. MIHAI POP Liceul nr. 2 — Rădăuți VOCAȚIA EDUCATORILOR HASAUDENI Pionierii din Maieru, satul copilăriei lui Rebreanu, au înfiripat, călăuziți de inimosul profesor Sever Ursa, un cerc literar a cărui activitate a iradiat trep­tat asupra întregului sat. Spiritul iscoditor al pionierilor a cer­cetat toate documentele pe care le-au putut găsi la părinții și bunicii lor, iz­butind să adune mărturii despre oa­menii de seamă ai ținutului năsăudean, despre creațiiile anonime sau culte ale acestora. O bogată colecție de folclor, care reflectă gîndurile și simțirea stră­moșilor și contemporanilor, stă alături de creațiile literare ale copiilor din a­­cest sat, despre care Rebreanu spunea : „De Maieru se leagă toată copilăria mea, aici am trăit cele mai fericite zile ale vieții mele“­In muzeul înjghebat în sala veche a școlii în care a învățat carte marele ro­mancier, un colț bogat îi este consacrat acestuia. Alături de manuscrise oglin­dind activitatea lui Rebreanu se află aici­ obiecte care evocă prezența sa printre măiereni. O hartă literară locurilor unde se desfășoară acțiunile a din romanele lui, întocmită de pionieri, atestă adi­nca iubire și cunoaștere de către copii a operei rebreniene. De alt­­­­fel, pionierii au dat și revistei cercului lor numele „Cuibul visurilor“, după tit­lul unei nuvele a prețuitului lor con­sătean. Revista include in paginile sale date care conturează complexa mono­grafie a satului, amintirile unor con­săteni ai lui Rebreanu, încercările lite­rare ale celor care bat la poarta prin care Rebreanu a trecut triumfal, cule­geri folclorice, comentarii de vechi do­cumente, aspecte din activitatea pionie­rească etc., încît despre ea se poate spune că reprezintă mai mult școala revistei decît revista școlii. In afară­­ de colțul consacrat lui Reb­reanu, pic­trii măiereni au rezervat un sector și celuilalt mare' creator' năs­cut pe plaiurile năsăudene, G. Coșbuc. Facsimile din opera celui care a scris „Nunta Zam­­firei“, portrete și manus­crise ale poetului îl încorporează firesc mediului în care și-a petrecut copilăria,­­în satul nașterii sale, care azi îi poar­tă numele, am văzut copii rumeni la față, mergînd în mici opincuțe la școa­lă, cu traista doldora de cărți și caiete. Așa trebuie să fi fost și Coșbuc la anii lor- Un film al copilăriei sale se poate turna astăzi aci cu șanse de mare au­tenticitate.­ Copiii mi-au arătat și ulița care duce spre locul cîntat de poet : „In vaduri­ ape repezi curg/Și vuiet duc la moașări..“). In centrul sălii, muzeul măierenilor conține­ și o expoziție a cioplitorilor în piatră, un adevărat lapidarium al crea­ției pionierești. Pe pereți, vechi ulcioa­re țîin ceramica locului alternează cu ștergare atît de artistic lucrate, incit îți fură privirile. Intr-o vitrină am văzut o pelerină grănicerească purtată de cei care odinioară au fost paznicii de sea­mă ai unei împărății nevoite să-i re­cunoască drept urmași ai romanilor. Salva, Parva, Romuli, Nepos sunt loca­lități de graniță ale căror nume alcă­tuiesc, dacă eliminăm virgulele dintre ele, o propoziție latină cu tîlc, un cer­tificat al romanității localnicilor. Cele peste 2 000 obiecte adunate cu sîrg la muzeu conturează un întreg univers spiritual care se cere explicat, comentat la­ nivelul priceperii elevi­lor. Aceștia au sentimentul că „aci dau mina cu strămoșii“, după cum inspirat a scris un vizitator în cartea de impre­sii. De altfel, activitatea cercului se desfășoară în muzeu ca într-un labo­rator .Trainic legat de Maieru, profe­sorul Ursu pune cu pricepere în valoa­re tot ce are mai de preț satul acesta românesc. Textele care însoțesc diferi­tele sectoare ale muzeului sunt opera sa. Dăltuite cu virtuozitate de artist, ele au o mare putere evocatoare, însufle­țind obiectele și impresionînd puternic pe vizitatori.Toată țara Năsăudului este foarte bo­gată în locuri de seamă. Cineva care călătorise mult prin străinătate se mi­nuna că în orașele occidentale găsise la tot pasul inscripții atestînd trecerea unor oameni mari prin acele locuri. Sînt convins că zona despre care vor­bim poate concura cu cinste cu orice oraș din străinătate, chiar dacă ins­cripțiile sînt mai modest așezate sau sînt gravate adine — și de aceea mai trainic — numai în inima oamenilor. De pildă, la Feldru, un sat nu prea îndepărtat de Maieru, pe unde Coșbuc venea în vizită la o soră a sa, am în­­tîlnit copii vioi, cu mîini de aur, care și-au împodobit școala cu cele mai fru­moase cusături naționale pe care le-am văzut vreodată. Ele înveșmîntă sălile, culoarele, îl așteaptă pe vizitator la fiecare cap de scară, în vitrine frumos amenajate. Toate tablourile sunt înca­drate de ștergare asupra cărora s-au aplecat privirile limpezi ale vreunei fătuțe dornice să fixeze cu vîrful acu­lui tot aleanul milenar al țărăncilor noastre. Și aici pionierii editează o revistă trimestrială — „Clopoțelul“ — pe care, sprijiniți de profesorul T. Pop, au lan­­sat-o­ începînd din ianuarie 1968. Ținu­ta ei concurează in ținuta unor reviste de liceu, iar în i paginile sale întîlnim, alături de ereile literare ale copiilor, cîntece, culegeri de folclor, jocuri etc., și portrete ale unor localnici de seamă. Copiii grănicerilor de odinioară nu l-au uitat pe Vasile Nașcu, consăteanul lor care a luptat pentru drepturile grăni­cerești, nici pe Ștefan Utimigeanu, ță­ranul răsculat din secolul trecut, pe Teodor Deacu, care a lucrat la curtea lui Vasile Lupu și­ pe alții. La căminul cultural din Feldru a în­ceput să se înfiripeze un muzeu pio­nieresc, la care copiii au adus vechi documente școlare și fotografii, stră­vechi obiecte casnice, monezi, costume purtate de strămoși, ceramică etc. Legătura organică a localnicilor cu trecutul ne-a impresionat și în cance­laria profesorilor. Aci am văzut un ta­blou cum nicăieri n-am mai întîlnit. El cuprinde fotografiile tuturor dască­lilor școlii, începînd de la 1860 și pînă în zilele noastre- Am admirat acest panteon local al dăscălimii cu senti­mentul că mult mai mult decît ceea ce exprimă tabloul se întîlnește în sufletul făclierilor de azi ai școlii de pe plaiu­rile Năsăudului. Undele trecutului se contopesc aci cu cele ale prezentului viguros, într-o fericită sinteză genera­toare de dîrze caractere și aleasă sen­sibilitate. PATIȚA SILVESTRU Din activitatea organizațiilor sindicale Bilanțuri pozitive și jalonări ale activității de viitor în decada care a trecut s-au în­cheiat adunările de dări de­­ sea­mă și alegeri ale birourilor grupe­lor sindicale din școli, pregătindu­­se condițiile pentru adunărilor la nivelul desfășurarea comitetelor sindicatelor. Numeroase scrisori sosite la redacție ne-au făcut cu­noscute rezultatele bilanțurilor e­­fectuate cu prilejul alegerilor sin­dicale, ne-au arătat că majoritatea organelor sindicale din școli iși sporesc continuu contribuția pe ca­re o aduc, cu mijloace la îndeplinirea sarcinilor specifice, majore care stau în fața învățămîntului. Un exemplu concludent în acest sens îl constituie, bunăoară, at­mosfera de profund interes și dez­baterile creatoare ce au caracteri­zat adunările desfășurate la școlile din Cîmpulung Moldovenesc. A­­ceste adunări au relevat colabora­rea fructuoasă existentă intre bi­rourile organizațiilor sindicale și conducerile unor instituții școlare ca, de pildă, liceul „Dragoș Vodă“, școlile generale nr. 1 și nr. 4, Casa pionierilor etc. Ca rod al acestei colaborări au fost întreprinse ac­țiuni eiferente de perfecționare și informare didactico-științifică membrilor corpului profesoral. In a acest scop au fost organizate, în a­­cest an școlar, conferințe, simpo­zioane, întîlniri cu oameni de ști­ință, scriitori etc. A fost însă men­ționat critic faptul că birourile gru­pelor sindicale nu au făcut totul pentru ca toți învățătorii și pro­fesorii care aveau de cîștigat de pe urma acestor acțiuni să parti­cipe efectiv la ele. Criticile formulate de numeroși participanți la discuții s-au referit și la faptul că nu au fost întreprin­se suficiente acțiuni — nici ca nu­măr, nici ca valoare — in scopul educării etico-profesionale a per­sonalului administrativ și de de­servire din școli, al ridicării ni­velului cultural al acestuia­ și al cultivării atașamentului pentru instituția in cadrul căreia lucrează. S-a arătat în acest sens că se im­pune luarea unor măsuri de către comitetul sindicatului pentru ca în cel mai scurt timp posibil să se inițieze noi forme de manifestări cultural-educative, diferențiate con­form cu interesul pe care-l mani­festă fiecare categorie de membri de sindicat la locul lor de muncă. O grijă deosebită au manifestat „birourile grupelor sindicale pentru condițiile de muncă și de viață ale membrilor de sindicat. La liceul „Dragoș Vodă“ și la Școala gene­rală nr. 4, de pildă, această grijă s-a concretizat, printre altele, în modul cum au fost sprijiniți tinerii să se încadreze în activitatea co­lectivului și să-și rezolve proble­mele de viață. In propunerile făcute în adună­rile de dări de seamă și alegeri s-a subliniat necesitatea ca organele sindicale din școli, aprofundînd mai mult spiritul documentelor de partid, indicațiile Uniunii Genera­le a Sindicatelor și ale Uniunii sindicatelor din învățămînt și cul­­tură, să-și întărească contribuția la perfecționarea procesului didactic prin lărgirea formelor schimbului de experiență, prin organizarea de consultații și simpozioane, prin impulsionarea acțiunilor de con­fecționare a materialului didactic etc. Dezbateri cu un caracter fruc­tuos, de lucru, s-au desfășurat și la Iași, unde în centrul problema­ticii discuțiilor s-a situat colabo­rarea între organele sindicale din Invățămîntul de cultură generală și cele din invățămîntul superio pe linia modernizării procesului instructiv-educativ și a aprofun­dării activităților de cercetare ști­ințifică în școli. De asemenea, în viața școlilor din Sighetul Marmației, Dragomirești Olt, Sfîntu-Gheorghe etc., adunările de dări de seamă și de alegeri au constituit importante momente de bilanț, care au stimulat participa­rea creatoare a corpului profesoral la rezolvarea problemelor majore privind pregătirea forței de muncă pentru construirea societății socia­liste multilateral dezvoltate și con­struirea comunismului. Pregătiri pentru simpozionul național al corpului didactic Una dintre preocupările care an­trenează în prezent într-o măsură din ce în ce mai mare activita­tea sindicatelor din învățămînt este, fără îndoială, pregătirea sim­pozionului național cu tema „Ro­lul și locul educatorului în pro­cesul de modernizare a învățămîn­tului , sporirea contribuției sindi­catelor din invățămîntul de cul­tură generală în pregătirea și per­fecționarea profesională a cadrelor didactice. In numeroase centre ju­dețene cum sînt Brașov, Ploiești și altele au fost create comisii jude­țene de organizare și îndrumare a pregătirilor pentru simpozion. Aceste comisii — formate din re­prezentanții sindicatelor din învă­­țămînt în birourile executive ale Consiliilor județene ale sindicate­lor, președinții sindicatelor de în­vățămînt ale orașelor din cadrul județelor respective, reprezentanți ai inspectoratelor școlare județene, ai filialelor societăților științifice ale cadrelor didactice. Învățători și profesori care s-au afirmat in ac­tivitatea de cercetare științifică — au și inițiat o serie de acțiuni. Ast­fel, ele au difuzat tn rîndul oame­nilor școlii tematica orientativă a simpozionului, sprijinind pe cei ce doresc să participe la lucrări să-și aleagă teme care să se situeze în miezul preocupărilor actuale de perfecționare a activității instruc­­tiv-educative. Cu intensitate se desfășoară în aceste săptămîni pregătirile pentru buna desfășurare a simpozioanelor județene care vor precede, după cum se știe, simpozionul național. Sindicatele din Sighișoara, din Odorheiul Secuiesc și din alte ora­șe au și trecut, cu sprijinul orga­nelor județene de învățămint, al filialelor societăților științifice ale cadrelor didactice și al conduce­rii unor școli, la formarea colec­tivelor de autori, astfel incit a­­cestea să dispună de timpul nece­sar pentru elaborarea unor lucrări analitice, cu caracter original. Men­ționăm, printre temele luate în cercetare, „Valorificarea potențelor formative ale istoriei în activita­tea instructiv-educativă desfășura­tă de profesorii de specialitate“, „Utilizarea fișelor de observare psihopedagogică ca instrument de cunoaștere și orientare a elevilor“, „Rolul sindicatelor din învățămînt in desfășurarea unei educații per­manente actuale și eficiente“, „Ex­perimentarea procedeelor de veri­ficare a cunoștințelor prin meto­da reconstituirii noțiunilor“. Nu putem să nu observăm că la unele sindicate de învățămînt și organe școlare județene se mani­festă unele rămîneri în urmă. Se cere ca acestea să recupereze intîr­­zierile și să realizeze în termen importantele obiective propuse. Se impune, de asemenea, ca în etapa imediat următoare Institutul de științe pedagogice, Institutul cen­tral de perfecționare a cadrelor di­dactice, societățile științifice, casele corpului didactic, institutele de în­vățămînt superior să acorde colecti­velor de autori consultații și îndru­mări competente în vederea elaboră­rii unor lucrări de ținută cit mai înaltă. AL. C. Curs pentru profesorii de pedagogie In ziua de 5 ianuarie, la Centrul național de perfec­ționare a cadrelor de pe lângă Consiliul Național al Organizației Pionierilor s-a deschis un curs cu profe­sorii de pedagogie de la liceele pedagogice din în­treaga țară. Cursul, organizat de Con­siliul Național al Organi­zației Pionierilor în dotare cu Ministerul cola­In­­vățămîntului, are menirea de a contribui la perfec­ționarea profesorilor de pedagogie. El cuprinde nu­meroase expuneri care : „Contribuția printre activi­tății pionierești la educa­ția ideologică politică a pionierilor și școlarilor“, „Principiile pedagogice ale activității pionie­re­ș­t­i“, „Condiții psiho­­pedagogice ale educării inițiativei și autoconduce­­rii pionierești“ etc Simpozion privind pionieria in școlile speciale Recent a avut loc la Cluj simpozionul cu tema „Activitatea organizațiilor pionierilor in școlile pen­tru copii cu defecțiuni senzoriale“. La acest sim­pozion, la care au partici­pat un mare număr de cadre didactice, coman­danți de unități și detașa­mente de pionieri, s-au prezentat o seamă de co­municări printre care „Ro­lul organizației de pio­­nieri în încadrarea socială a deficienților senzoriali“, ,,Contribuția activităților pionierești la integrarea socială a elevilor ambli­­opi“, „Dezvoltarea capaci­tății de observare a defi­cienților senzoriali prin activitatea în cercuri“ etc. A fost prezentat de aseme­nea un referat privind pio­­nieria in școlile speciale, susținut de tov. Silvestru Patița, vicepreședinte Consiliului Național al Or­al­ganizației Pionierilor. Consfătuiri ale conducătorilor de cercuri Societatea de științe fi­zice și chimice organizea­ză în zilele de 8 și 9 ianua­rie a.c., la Timișoara, o consfătuire republicană cadrelor didactice de spe­­­cialitate pe tema „Activi­tatea cercurilor de fizică și chimie ale elevilor și a cercurilor științifice stu­dențești“. Acțiunea se bu­cură de o largă participare a cadrelor didactice uni­versitare cît și a profeso­rilor de liceu din județul Timiș și din toată țara. Se dezbat probleme le­gate de metodica activită­ții în cercuri, de rolul a­­cestora în orientarea șco­lară și profesională de for­mare a viitorilor cercetă­tori științifici în cadrul cercurilor studențești. Dis­cuțiile purtate in prima zi a consfătuirii au subliniat progresul făcut în acest sens in invățămîntul ro­mânesc, cît și unele pro­bleme ce se cer rezolvate de acum încolo. Concluzi­ile consfătuirii vor fi pu­blicate in „Revista de fizi­că și chimie", seria A. * In zilele de 6 și 7 ianua­rie 1970 a avut loc la Ti­mișoara Consfătuirea pe țară a conducătorilor cercurilor pionierești a­­gro­biologice, organizată de Consiliul Național al Organizației Pionierilor în colaborare cu Ministerul Învățămîntului. Timp de două zile, pro­fesorii conducători de cercuri au dezbătut pe larg căile, metodele și for­mele cele mai eficiente de muncă prin care cercurile agro-biologice își aduc contribuția multilaterală, la șii moral-cetățenească triptică a pionierilor și școlarilor din patria noas­tră. La consfătuire au parti­cipat reprezentanți Consiliului Național al Or­­i­ganizației Pionierilor, ai Ministerului Invățămîntu­­lui, ai Ministerului Agri­culturii și Silviculturii, ai Societății de științe natu­rale, ai Asociației genera­le a vinătorilor și pescari­lor, ai Asociației crescăto­rilor de albine, ai Comi­siei monumentelor naturii, precum și redactori ai re­vistelor „Educația pionie­rească“ și „Natura“. Întrecerile elevilor La începutul acestui tri­mestru se va desfășura fa­za pe localitate a con­cursurilor pe specialități ale elevilor. Astfel, la 18 ianuarie va avea loc con­cursul de limba și litera­tura română, la 25 ale ace­leiași luni concursul de matematică, iar la 1 fe­bruarie concursul de fizică și chimie. Aceste întreceri­­ c are anul trecut au întru­­■ste 56.000 de elevi c­ontribui și în acest an la depistarea și afirmarea talentelor, constituind în același timp un mijloc de verificare a pregătirii ele­vilor, a calității muncii școlare. « Pentru a stimula creația literară a elevilor din li­ceele de cultură generală, pedagogice și de artă, Mi­nisterul învățămîntului, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor și Casa Cen­trală a Creației vor orga­niza un concurs intitulat „Tinere condeie“ La acest­ concurs vor putea participa nu numai membrii cenaclu­rilor și cercurilor literare, ci toți elevii care au aptitu­dini și talent în domeniul prozei, poeziei sau drama­turgiei. Concurs­u­s lucrări științifice Intrat în tradiție, con­cursul de lucrări științifice ale cadrelor didactice din invățămîntul de cultură ge­nerală — organizat de So­cietatea de științe filologi­ce din 2 în 2 ani — cu­noaște în acest an o nouă ediție. Conform regula­mentului de concurs, se pot trimite lucrări numai de către membrii S.S.F. și numai prin intermediul fi­lialelor locale. Concursul are un caracter secret, lu­crările fiind semnate cu un motto. Termenul ultim de trimitere a lucrărilor este de 31 octombrie 1970 data poștei, urmind ca re­zultatele să fie stabilite de o comisie formată din aca­demicieni, profesori uni­versitari, alți specialiști, și anunțate pînă la 31 decem­brie 1970. Se vor acorda un premiu I, un premiu II și un pre­miu III și trei mențiuni în bani, iar lucrările pre­miate (sau capitole ale lor) vor fi publicate în măsura posibilităților Orice informație sau de­talii se pot afla de la fi­lialele sau subfilialele din țară ale S.S.F. precum și de la conducerea Societă­ții din București, b-dul. Re­publicii, 55 sector III, cf. poștal 1, telefon 15.17.92. Lucrări plastice realizate de școlari De curind, Facultatea de Arte plastice de la Insti­tutul pedagogic din Bucu­rești a găzduit expoziția de pictură a elevilor de la Școala generală nr. 47 din București și de la Școala nr. 1 din Cernica — Ilfov, întreaga expoziție vorbeș­te despre activitatea susți­nută pe care au desfășu­rat-o elevii celor două școli atît in orele de desen, cît și în cadrul cercurilor de artă plastică, sub îndruma­rea unor pricepuți și entu­ziaști profesori. Lucrările expuse dovedesc un dez­voltat simț decorativ, cu­lorile sunt bine armonizate plăcute ochiului. Prof. A. CONSTANTIN Sesiune de lichidare Ministerul Invățămintu­­lui aduce la cunoștință celor interesați că profe­sorii, învățătorii și educa­toarele in funcție la data de 15 martie 1969 care nu au obținut definitivarea în invățămînt — fie că au fost respinși de 3 ori la acest examen, fie că din diferi­te motive nu s-au prezen­tat la el și au pierdut ast­fel dreptul să-l mai dea — se vor putea prezenta, în mod excepțional, la sesiu­nea de lichidare, organiza­tă în acest scop in vacanța de primăvară a elevilor din anul școlar 1969—1970; înscrierile pentru aceas­tă sesiune urmează să se facă prin direcțiunile șco­lilor la inspectoratele șco­lare județene. Inspectoratele școlare ju­dețene (municipiul Bucu­rești), după verificarea do­sarelor candidaților În­scriși vor efectua inspecții­le speciale. Examenul se va desfă­șura după programele în vigoare pentru examenul de definitivare în invăță­­mint.

Next