Gazeta literară, iulie-decembrie 1954 (Anul 1, nr. 16-42)

1954-07-22 / nr. 19

N­­ «ill!"! 1 . GAZETA Anul I. Nr. 19 Joi 22 iulie 1954 ORGAN SAPTAMINAL AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN R.P.R. PROLETARI DIN TOATE ȚĂRILE, UNIȚI VAI PE DRUMUL REALISMULUI SOCIALIST A devenit o sărbătoare tradiţională a culturii noastre socialiste răsplătirea periodică a eforturilor celor mai buni şi talentaţi reprezentanţi ai literaturii. Poporul preţuieşte aportul Însemnat al scriitorilor la făurirea noii orinduiri libere, socialiste. In procesul fertil al transformării scriitorului, Îndrumat de partid, ruperea lui definitivă de lumea veche, putredă şi descompusă, apropierea lui de popor, de primăvara patriei, avintul şi forţa mulţimii dezrobite a Încins cu flori purpurii lăuta poetului. După eliberarea ţării noastre a apărut o nouă generaţie de scriitori, profund ataşată luptei po­porului, educată şi călăuzită de ideologia marxist-leni­­nistă, de partidul clasei muncitoare. Anii puterii populare au schimbat profilul ţării, au dat o nouă Înfăţişare vieţii şi chipului oamenilor, au des­cătuşat energia creatoare a maselor largi, după veacuri de asuprire şi exploatare. Pe Întreg cuprinsul ţării se verifică planul constructiv al poporului. In anii aceştia s-au născut şi au crescut „florile purpurii" ale literaturii noastre, mereu mai frumoase şi mai Înalte, pătrunzlnd In viaţa oamenilor, devenind o parte Integrantă a exis­tenţei lor zilnice. Acest lucru a fost posibil pentru că cei mai buni scriitori au creat opere inspirate din rea­litate, pătrunse de spirit de partid, legate deschis de lupta poporului pentru pace şi socialism. Ei au folosit intr-o măsură tot mai mare metoda realismului socia­list. Operele literaturii noastre, oglindind tot mai fidel măreţia construcţiei, lupta grea şi înverşunată a oa­menilor muncii Împotriva duşmanului de clasă, insuflă forţă, optimism, credinţă neştirbită în victoria socia­lismului. Aceste opere vorbesc despre menirea nouă a scriitorului-cetăţean, fiu credincios al poporului său. In trecut, cind se cultiva literatura morbidă, depravată, inoculind In sufletul tineretului otrava scepticismului şi a deprimării, clnd scriitorul era privit cu dispreţ, umilit şi încătuşat, asupritorii sătul i se puteau adresa cu ci­nism, cum arată Al. Vlahuţă : „De-ţi pling ai tăi In sărăcie, Şi-i vezi murind — ce-mi pasă mie ? Tu du-mă-n alte lumi senine, Căci singura-ţi chemare sfîntă E să mă-nveseleşti pe mine. Tu eşti poet, deci cîntă !" Astăzi poetul, scriitorul, se bucură de o cu totul altă consideraţie şi preţuire. Decernarea Premiilor de stat este o dovadă concludentă a atenţiei şi grijii deosebite cu care partidul şi guvernul veghează la dezvoltarea culturii noastre. Nimic nu vorbeşte mai grăitor despre preocupările unui popor, despre aspiraţiile şi visurile lui construc­tive, decit o asemenea listă unde sunt Înşirate lucrările premiate In domeniul ştiinţei, literaturii şi artei. Ce poate fi mal elocvent pentru elanurile şi simţă­mintele unui popor decit aceste „flori purpurii" ale literaturii, care s-au bucurat de preţuirea şi recu­noştinţa poporului? Care sunt temele, eroii, atmosfera celor mai bune opere literare din anul 1952, cărora li s-a conferit Premiul de stat? Să le amintim pe scurt: rumanul de o înaltă măiestrie artistică al marelui maestru al li­ter­aturii noastre contemporane, Mihail S­a­­doveanu, roman despre viaţa zbuciumată a viteazului Nicoară Potcoavă, eroul care, sprijinindu-se pe ţărăni­mea liberă, a luptat pentru cauza mare a eliberării na­ţionale. Povestirea lirică, emoţionantă, a lui Zaharia Stancu, despre copilăria apăsătoare a micului Darie, martor şi participant al vremurilor de grea mizerie a ţărănimii exploatate de statul burghezo-moşieresc. Nu­vela „Desfăşurarea" a lui Marin Preda, care redă dra­matismul luptei de clasă in perioada actuală, formarea fizionomiei spirituale şi morale a omului nou In focul bătăliei împotriva duşmanului de clasă, a oportuniştilor şi a capitulanţilor. Romanul „Piine albă" de Dumitru Mircea Inspirat din munca de transformare socialistă a agriculturii. Versurile lui Eugen Jebeleanu care reconstituie intr-un poem epic de largă respiraţie des­tinul eroic al ginditorului revoluţionar Nicolae Bălcescu, conducător al mişcării de la 1848. Poeziile inspirate ale tînărului scriitor maghiar Letai Lajos. Piesa „Oameni de azi" de Lucia Demetrius, Imaginea transformărilor satului nostru in anii regimului de democraţie populară. Scenariul cinematografic „Nepoţii gornistului" de Cezar Petrescu şi Mihail Novicov, abordînd tema preluării tradiţiilor revoluţionare din generaţie în generaţie. Aceste opera literare, şi altele Încă, destăinuie atitu­dinea poporului nostru, orientarea sa paşnică, construc­tivă. Poporul preţuieşte figurile mari ale trecutului re­voluţionar, eroi care au luptat cu abnegaţie pentru sfă­­rîmarea jugului sclaviei sociale şi naţionale. Poporul iubeşte peisajele grandioase, magnifice, ale patriei li­bere, renăscute, unde clădeşte o viaţă nouă, fericită. Iubeşte pe eroii vieţii noi, făuritorii orînduirii libere, socialiste. Poporul urăşte pe duşmanii fericirii sale, pe cei care atentează la munca lui paşnică, pe imperialiştii aţitători la război. Acestea sunt temele vieţii sale, aces­tea sunt şi temele literaturii sale. In timp ce in apus se promovează producţiunile res­pingătoare, care propagă ideea necesităţii militarizării vieţii civile, care predică ura de rasă, individualismul şi iraţionalismul, care fac apologia trădării — în ţara noastră se dezvoltă o literatură liberă care serveşte mil­ioanelor şi zecilor de milioane de muncitori, care alcă­tuiesc floarea ţării, forţa ei, viitorul ei. Premiile de stat pe anul 1952 ilustrează avântul remar­cabil al literaturii noastre pe drumul realismului socia­list. Scriitorii şi-au însuşit cu mai multă profunzime ex­perienţa literaturii sovietice, au urmat îndrumările În­ţelepte ale partidului. Numărul mare de lucrări pre­miate, participarea generaţiilor diferite, prezenţa ope­relor scriitorilor minorităţilor naţionale, varieta­tea tematică, — toate acestea demonstrează Înflorirea rapidă şi multilaterală a literaturii noastre noi. Decernarea Premiilor de stat în preajma marii sărbă­tori a gloriosului deceniu constituie un îndemn la inten­sificarea eforturilor creatoare, la făurirea de noi şi noi opere, răspunzînd cerinţelor mereu mai mari ale po­porului, întărirea spiritului de partid, combaterea intran­sigentă a influienţelor dăunătoare ale ideologiei bur­gheze, a apolitismului şi a formalismului, înrădăcinarea unei atitudini plină de exigenţă şi principialitate, sunt condiţii indispensabile pentru propăşirea literaturii, pen­tru triumful realismului socialist. Poporul aşteaptă cu Încredere de la scriitori noi şi minunate opere care să reflecte grandioasa epopee a con**»-fi­rii socialismului in patria noastră Acordarea Premiului de Stat al R.P.R. pentru lucrările deosebit de valoroase realizate in anul 1952 Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Romíne a hotărit acordarea Premiului de Stat al Republicii Populare Romíne, pentru lucrările deosebit de valoroase realizate în anul 1952, după cum urmează: In do­maniul prozei, poeziei şi dramaturgiei a) PROZA Clasa l-a, în valoare de 30.000 lei 1. Mihail Sadoveanu, — pentru romanul „Nicoară Potcoavă“. 2. Zaharia Stancu, — pentru romanul „Desculţ“ ediţia 1952. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Marin Preda, — pentru povestirea „Desfă­șurarea“. Clasa 11l-a, în valoare de 15.000 lei Dumitru Mircea, — pentru romanul „Pîine albă“. b) POEZIE Clasa l-a, în valoare de 30.000 lei Eugen Jebeleanu, — pentru poemul „Băl­­cescu“. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Letay Lajos, — pentru volumul de poezii ,,O lume nouă se construiește“. Clasa IIl-a, în valoare de 15 000 lei 1 M­ihu Dragomir, — pentru volumul de poezii „Stelele păcii“. 2. Nicolae Tăutu, — pentru volumul de poezii „Stînca de pe Tatra“. e) DRAMATURGIE Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Lucia Demetrius, — pentru piesa de teatru „Oameni de azi". 2. Cezar Petrescu şi Mihail Novicov — pentru scenariul Nepoţii gornistului“. • Clasa 111-a, în valoare de 15.000 lei 1.­­ Constantin şi A. Rogoz — pentru piesa de teatru „Martin Rogers descoperă America“. 2. Ladislau Kiss şi Dezideriu Kovács, — pentru piesa de teatru „Furtună în munţi“. In domeniul muzicii a) COMPOZIŢIE Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Sabin Drăgoi, — pentru muzica la fil­mul „Mitrea Cocor“ şi „Sonata pentru vioară şi pian“. 2. Paul Constantinescu, pentru, „Concertul pentru pian şi orchestră“ şi „Toccata pentru pian“. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Nicolae Buic­iu — pentru „Quartetul de coarde în sol minor“. 2. Ludovic Feldman, — pentru „Balada pentru vioară și orchestră“ și „Scene de balet“. 3. Dumitru Dinicu, profesor — pentru „Metodă de violoncel“. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei 1. Achim Stoia, — pentru „Suita a ll-a pentru orch­estră“. 2. Mauriciu Vescan, — pentru cintecele „Hei rup“ pe versuri de autor ; „Oaste vi­tează popor coreean“ pe versuri de D. Cor­­bea şi „In Bucureştiul iubit“ pe versuri de N. Nasta, St. Iureş şi I. Hobana. 3- Gherase Dendrino, — pentru cintecele „Cale lungă drum de fier“ pe versuri de Puiu Maximilian şi „Tinereţe, dragă-mi eşti“ pe versuri de George Mihalache. b) INTERPRETARE MUZICALA Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Colectivului format din : Egizio Mas­sing dirijor; Ioana Nicola, solistă; Nicolae Secăreanu, solist; Zenaida Palii, solistă ; Mihail Ştirbei, solist; Mircea Buciu, solist ; Dora Massini, solistă; Ana Tălmăceanu, so­listă ; Cornelia Gavrilescu, solistă; Gheor­­ghe Culibin, maestru de cor şi Anton Ro­­manovschi, maestru de balet, de la Opera de Stat din Bucureşti — pentru interpretarea operei „Rusalka". 2. Constantin Silvestri, dirijor — pentru interpretarea Simfoniei a IV-a, a Simfoniei a Vl-a de Ceaikovski, a „Serenadei pentru coarde“ de Ceaikovski şi pentru populariza­rea lucrărilor din ţările de democraţie popu­lară. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Colectivului format din : Panait Cotescu, regizor; Ilie Balea, regizor; Eugen Lazăr, dirijor; Alexandru Taban, dirijor; Octav Bul­­gărescu, solist; Lia Hubic, solistă; Alexan­dru Racolţea, solist; David Ohanezian, so­list ; Ion Piso, solist ; Stela Simonetti, so­listă; Lucia Stănescu, solistă de la Opera de Stat din Cluj — pentru interpretarea pe­relor : „Tînăra gardă“, „Halka“ şi opereta „Ana Lugojana“. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Eremia Dumitru, colonel — pentru con­tribuţia dată în conducerea şi îndrumarea fanfarelor şi pentru diferite creaţii personale în domeniul muzicii. , In domeniul cinemato­grafiei Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei Colectivului format din­ : Marietta Sadova, regizor; Victor Iliu, regizor; Wilfred Ott, operator şef; Septimiu Sever, actor; N. Tomazoglu, actor şi Dumitru Savu, actor­­ pentru realizarea filmului artistic de lung metraj „Mitrea Cocor“. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Colectivului format din : Herman Rabino­­vici, regizor; Andrei Feher, operator şef co­­regizor; Anton Belici, montor şef şi Teodor Mitache, regizor muzical — pentru realiza­rea filmului documentar în culori „Sărbă­toarea eliberării“ (23 August 1952). Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Ion Popescu Gopo, regizor de desen ani­mat — pentru realizarea primelor filme de desen animat în R.P.R. In domeniul picturii şi artei grafice Clasa l-a, în valoare de 30.000 lei 1. Camil Ressu, — pentru tabloul „Iscălim pentru pace“ şi pentru întreaga sa activitate. 2. Gavril Miklossy, — pentru tabloul „Gri­­viţa 1933“. 3. Jean Steriadi, — pentru Întreaga sa ac­tivitate. Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Ştefan Szönyi, — pentru tabloul „I. V. Stalin“. 2. Lidia Agricola, — pentru tablourile „Maria Zidaru“ şi „O şedinţă ilegală“. 3. Mimi Maxy Şaraga, — pentru tabloul „Ea nu-şi va trăda fiul“ şi pentru peisajul „Pe Valea ialomicioarei“. 4. Octavian Angheluţă, — pentru tabloul „Invăţînd de la maeştrii sportului sovietic“. 5. Jules Perahim, — pentru ilustraţiile la volumele III şi IV ale romanului „Klim Sam­­ghin“ de Maxim Gorki şi la romanul „Pri­ma lovitură“ de André Stil. 6. Cik Damadian — pentru caricaturile: „Mesaj de pace“, „Războiul bacteriologic“, „A vorbit“, „Cursa înarmărilor“ și alteie. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei 1. Aurel Haiduc, — pentru tabloul „Mo­ment din constituirea Diviziei Tudor Vladi­­mirescu“. 2. Ion Doru — pentru caricaturile: „Re­but“, „Goana după recompensă“ și altele. In domeniul sculpturii Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei losif Fekete, — pentru sculptura „Sudorul“. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei 1. Marius Butunoiu, — pentru sculptura „Dimitrie Cantemir“ și macheta monumentu­lui Generalissimului Suvorov. 2. Andrei Szobotka, — pentru sculptur­a „Stalin es la paz“. 3. Octav Iliescu, — pentru sculptura „Trac­toristul Stoica Constantin“. 4. Zoe Băicoianu, — pentru compoziţia „Gărzile patriotice“. In domeniul arhitecturii Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei 1. Petre Antonescu, profesor arhitect — pentru lucrările realizate în anul 1952 la clădirea Ministerului Construcţiilor şi al In­dustriei Materialelor de Construcţii. 2. Duiliu Marcu, profesor arhitect , pen­tru realizarea interioarelor palatului Consi­liului de Miniştri. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Richard Bordenache, profesor arhitect — pentru proiectarea centrului de odihnă Snagov- In domeniul artei teatrale Clasa I-a, în valoare de 30.000 lei 1. Sică Alexandrescu, regizor de la Tea­trul Naţional „L. L. Caragiale“ din Bucureşti — pentru valorificarea operei dramatice a lui I. L. Caragiale. 2. Siegfried Wolfinger, regizor, de la Tea­trul Municipal din Bucureşti — pentru rea­lizarea spectacolelor „Liubov Iarovaia“ de Trenev, „Pădurea“ de Ostrovski şi pentru decorurile la piese de Caragiale, Gogol şi altele. 3. Colectivului format din : Costache Anto­­niu, actor; Marcel Anghelescu, actor; Niki Atanasiu, actor; Radu Beligan, actor; Ion Finteşteanu, actor; Alexandru Giugaru, ac­tor; Elvira Godeanu, actriţă; Ion Talianu, actor şi Vasiliu Birlic, actor — de la Tea­trul Naţional „I. L. Caragiale“ din Bucu­reşti — pentru spectacolul „O serie­re pierdută“ de I. L. Caragiale.­ Clasa ll-a, în valoare de 25.000 lei Colectivului format din : Nicolae Tompa, regizor; Ferencz Delly, actor; Ernő Szabo, regizor şi Gheorghe Kovács, actor, de la Teatrul Secuiesc de Stat din Tîrgu Mureş , pentru aportul dat în realizarea spectacole­lor „Revizorul“ de N. Gogol, „Furtună în munţi“ de L. Kiss Şi D. Kovács şi „Două lagăre“ de A. Iacobsohn. Clasa lll-a, în valoare de 15.000 lei Colectivului format din : Moni Ghelerter, regizor; Ştefan Ciubotăraşu, actor; Sonia Cluceru, actriţă; Fory Eterle, actor; Gina Petrini, actriţă şi Sandina Stan, actriţă, de la Teatrul Municipal din Bucureşti , pen-, tru spectacolul „Oameni de azi" de Lucia Demetrius. Laureaţi al Premiului de Stat al R. P. MIHAIL SADOVEANU ZAHARIA STANCU EUGEN JEBEI­EANU pentru romanul „Nicoară Potcoavă" pentru romanul „Desculţ'' ediţia 1952, pentru poemul „Bălcescu1 LUCIA DEMETRIUS pentru piesa de teatru'„Oameni de azi" MARIN PREDA pentru povestirea „Desfăşurarea" CEZAR PETRESCU şi MIHAIL NOVICOV pentru scenariul „Nepoţii gorard­ului* 4 pagini 35 bani Esenţialul în viaţă — esenţialul în dramaturgie — însemnările unui dramaturg — In pragul celui de al doilea congres unional al scriitorilor, gîndindu­ne la gospodăria noa­stră literară şi văzînd starea încă puţin mulţumitoare a dramaturgiei, pe bună dreptate ne punem întreba­rea ce loc ocupă în piesele noastre figura eroului pozitiv. De la tribunele diferitelor discuţii şi consfătuiri literare, şi mai ales la plenara a XIV-a a Uniunii scrii­torilor, în timpul discuţiilor cu pri­vire la „locul pe care-l ocupă eroul pozitiv în piesele actuale“, unii au pus la îndoială însăşi raţiunea îm­părţirii eroilor în pozitivi şi nega­tivi. Se spune că o asemenea divi­ziune ar fi o schematizare, deoarece în viaţă nu împărţim oamenii în po­zitivi şi negativi ; în jurul nostru sunt pur şi simplu oameni cu carac­tere diferite — şi atunci de ce am transforma viaţa vie în schemă ? Tre­buie să înfăţişăm pur şi simplu oa­menii aşa cum sunt — şi adevărul reiese de la sine. La prima vedere, astfel de argu­mente par seducătoare, în fond însă ele sunt putrede şi se reduc la în­cercări de revizuire a metodei realis­mului socialist, de a pune la îndo­ială necesitatea tipizării în artă a fenomenelor de viaţă şi de a aban­dona principiul spiritului de partid în literatură. Fireşte, viaţa e viaţă şi oamenii vii sunt oameni vii. Insă, privind evenimentele vieţii noastre, nu le apreciem oare pe unele ca înaintate, iar altele ca înapoiate ? Nu apreciem oare activitatea unor oameni ca exem­plu pozitiv, iar a altora ca exemplu negativ ? Și, în sfîrșit, vorbind des­pre oameni în care se luptă trasă­turile pozitive cu cele negative, nu spunem despre unii că se dezvoltă, că devin mai buni, că înving în ei tot ceea ce e negativ, iar despre al­­ţii că decad, că se transformă şi-şi pierd trăsăturile pozitive avute cînd­va ? De altfel, nu ne interesează lupta abstractă dintre bine şi rău în om ; apreciem activitatea omului ca pozi­tivă cînd e îndreptată spre construi­rea comunismului şi îi condamnăm comportarea cînd dăunează în mod subiectiv sau obiectiv cauzei noastre comune. Pornind de la acest criteriu, în viaţa practica accentu­­n în mod conştient exemplele pozitive şi le scoa­tem în relief pe cele negative ; unele devin obiect de imitare, altele de de­mascare. Şi, se înţelege, nimeni nu ne acuză că tratăm schematic feno­menele vieţii şi le repartizăm pe raf­turi. Dar cînd e vorba de literatură, şi mai ales despre dramaturgie, în cri­tică încep să se strecoare apeluri la obiectivism, la acceptarea tuturor for­mulelor pe motivul că pe de o parte oamenii sunt oameni vii şi toţi sínt aşa cum sínt, iar pe de alta că pînă la urmă toţi au dreptate în felul lor. Acest obiectivism se strecoară sub lo­zinca luptei pentru adevărul vieţii. O încercare prost mascată de a împrăş­tia asemenea păreri se vede într-o serie din articolele tipărite în ultimul timp în revista „Novîi mir". Se înţelege că discuţia nu se duce în jurul anumitor termeni. încercarea de a suprima însăşi noţiunea de erou pozitiv în literatura noastră nu e fruct naiv al unor cercetări termi­nologice. Nu. Ci e vorba de un în­căpăţînat refuz de a recunoaşte a­­xioma că ceea ce predomină în viaţa noastră e tocmai elementul pozitiv şi că oamenii pozitivi care îl întru­chipează sunt inima literaturii noastre, că această predominare a elementului pozitiv e însuşi noul în literatura noastră socialistă, fără de care în genere discuţiile despre realismul so­cialist ar fi zadarnice. Asta nu înseamnă că în marile opere ale literaturii din trecut nu existau figuri de eroi pozitivi. Insă locul pe care îl ocupă ei în litera­tura sovietică e un loc calitativ nou, legat de însăşi natura societăţii noa­stre. Partidul a criticat scriitorii pentru tendinţa de înfrumuseţare a realităţii şi ne-a chemat la crearea satirei, la demascarea oamenilor răi, la demas­carea a tot ce e învechit, a tot ce şi-a trăit traiul. Dar oare toţi litera­ţii şi mai ales dramaturgii au tras concluziile juste din această critică ? După cum reiese din multe piese, nici pe departe. Unii dramaturgi au uitat că laturile pozitive ale vieţii noastre, eroii pozitivi au fost şi ră­­mîn în toate împrejurările obiectul de bază al literaturii, preocuparea ei esenţială, că figurile nobile ale eroi­cilor constructori ai comunismului s-au găsit şi se vor găsi întotdeauna în centrul celor mai bune opere ale literaturii sovietice. Şi nu odată par­tidul a arătat scriitorilor acest lu­cru. Partidul, prin presa de partid, ne-a criticat pentru că deseori scriitorii noştri s-au de­părtat de prezentarea ve­ridică a vieţii şi nu i-au zugrăvit laturile negative, însă parti­dul, prin presa de partid, ne arată drumul rodnic pe care, dacă îl vom urma, vom putea înfăţişa eroii timpu­lui nostru in toată amploarea, în plină acţiune, In lupta zilnică cu tot ce mai împiedică construirea societăţii comuniste. Am prezentat deseori eroii pozitivi în vid, le-am aşternut calea cu co­voare, le-am înlăturat cu mîinile noastre stavilele din drum, le-am pavat toate gropile sub paşi. Uneori am dat la o parte oamenii răi şi primejdioşi din drumul larg al erou­lui pozitiv. In felul acesta, am lipsit eroul pozitiv de adevăratele greutăţi ale luptei împotriva a tot ce e rău şi înapoiat , a căror existenţă o re­cunoşteam în principiu dar n-o în­truchipam în oameni. Tocmai de a­­ceea, în asemenea cazuri, eroii noştri pozitivi ieşeau schematici, lipsiţi de voinţă şi pasiuni, prea multe greu­tăţi de carton şi prea mulţi adversari de carton erau în literatură. Insă în lupta împotriva acestor adversari, for­ţele eroului nu se puteau dezvălui. Partidul ne-a chemat să privim mai adînc în viaţă, s-o cunoaştem bine, să arătăm cît de real se duce lupta între ce e înaintat şi ce e înapoiat, între nou şi vechiul care şi-a trăit traiul, şi cum noul biruie. Dar unii dramaturgi au înţeles chemarea de a arăta laturile negative ale vieţii, oamenii răi, ca o problemă de sine stătătoare, uitînd scopul pentru care se face acest lucru. Trebuie să înfăţişăm în artă ceea ce e rău şi putred nu pentru a arăta că rău! există, ci pentru a-1 stîrpi din viaţă prin arta noastră. Şi dacă sîntem de acord că reprezentăm răul in literatură cu unicul scop de a-1 distruge, — şi nu se poate să nu fim de acord cu aceasta, — vom a­­junge la concluzia că mult mai de­monstrativ va fi să înfăţişăm cum în viaţă, în jurul nostru, ceea ce e înaintat învinge ceea ce e înapoiat, cum oamenii buni, eroii pozitivi, luptă împotriva oamenilor răi Căci nu e­­xistă cale mai fructuoasă şi care să răspundă mai precis la ceea ce se petrece acum într-adevăr în viață! Acum cîtva timp se discuta la noi, într-o formă destul de serioasă, diac­ă poate exista comedie numai cu eroi negativi. Mai ales era comentat cu mult zel vodevilul lui S. Mihalkov, „Racii", de parcă ar fi fost vorba de drumul general al dramaturgiei noastre. Totuși, acest vodevil, în care dramaturgul a adus pe scenă numai personaje negative, se află după pă­rerea mea departe de căile principale ale dezvoltării dramaturgiei. Acesta e un caz secundar, în jurul căruia nu e nevoie să teoretizăm, abătîn­­du-ne de la preocupările serioase cu privire la căile dezvoltării dramatur­giei. Evident, ca răspuns la aceasta se vor găsi amatori care să replice : „Dar Gogol cu marea lui comedie „Revizorul“ ? Ce facem cu tradiţia gogoliană ?" Dar una e continuarea tradiţiei şi alta transpunerea mecanică a unor procedee dramatice. Discuţia cu privire la satira ac­tuală trebuie legată de tradiţiile lui Gogol, cînd e vorba de forţa şi ten­siunea acestei satire, şi nu pur şi simplu de folosirea subiectelor lui Gogol, ca şi a oricăror alte subiecte, legate de o altă epocă istorică ori de alte raporturi sociale. Da. Gogol n-a putut crea cu o adevărată tărie unele figuri care în epoca lui puteau fi opuse primarilor. Trebuie să adăugăm că acesta era motivul nemulţumirii lui ca scriitor. Dar, ne întrebăm, poate să apară o asemenea problemă la adevăraţii scriitori sovietici, la dramaturgii so­vietici care trăiesc în vremea noa­stră ? Oare trebuie să se trudească şi să caute eroi, pe care să-i poată opune cu toată puterea oamenilor falşi ? Oare nu există oameni înain­taţi, buni, în jurul nostru ? Cine, dacă nu aceştia, atacă cu tărie în viaţă pe birocraţi şi carierişti, care sunt siliţi să se ascundă, să se mas­cheze, să naufragieze? Cine ar putea nega cîtuşi de puţin acest adevăr ? Insă dacă aşa stau lucrurile, ne în­găduim să întrebăm, de unde se naşte atunci însăşi problema aparent teoretică dacă se poate scrie o co­medie numai cu personaje negative și de unde provine patosul ridicării acestui caz atît de particular la ran­gul de problemă ? In articolul „Cu privire la realis­mul socialist", M. Gorki scria cu cel mai mare respect și cu mîndrie des­pre oamenii sovietici : „Trăim într-o (Continuare în pag. 2-a) ”. SIMONOV

Next