Gazeta literară, ianuarie-iunie 1965 (Anul 12, nr. 1-26)
1965-06-10 / nr. 24
înfrăţite in muncă, însufleţite de idealuri şi scopuri comune, clasa muncitoare, ţărănimea, intelectualitatea formează societatea noastră nouă, strins unită sub conducerea partidului in lupta pentru desăvirşirea construcţiei socialiste, pentru progresul şi înflorirea patriei. (Din Proiectul de Directive ale Congresului al IV-lea al Partidului Muncitoresc Român cu privire la dezvoltarea economiei naționale în perioada 1966-1970). Anul XII nr. 24 (587) voi 10 Iunie 1967 ORGAN SAPTAMÎNAL AL UNIUNII SCRIIITORILOR DIN REPUBLICA POPULARĂ ROMÂNĂ 8 pagini 3 leu Proletari din toate tone, uniţi-voi I pagini 81 Mit JIANU Dinamica frumuseţii pagina 8 : Expresionismul sub reflectorul istoriei artei AL ISTORI Opera de construcţie gîndită şi edificată structural şi armonios în anii socialişti pe întreaga hartă a ţării, incorporând totalitatea valorilor acestui pămînt — cu munţii, rîurile, cîmpiile, cu tezaurul de muncă, artă şi cultură — şi dăruindu-le energiilor descătuşate şi talentelor creatoare ale poporului nostru paşnic, activ şi tînăr, ne-a format tuturora, în aceste decenii hotărîtoare, un simţ acut al istoriei noi, in lumina căreia ne legăm unitar şi indestructibil existenţele şi destinele în jurul conducătorilor noştri. Prezentul ca şi evenimentele viitoare de mare cuprindere intră în meditaţia noastră cotidiană, efortul principal îl îndreptăm spre discernerea esenţialului pentru a ne face fundamental utili marelui curs al operelor de construcţie socialistă în plină desfăşurare, vîrstele sînt apropiate între ele ca şi profesiile, tînărul poate comunica direct cu savantul, scriitorul cu omul de ştiinţă, satul îşi mută familiar pe uliţe binefacerile oraşului, pe un limbaj comun de înaltă ţinută pe care-l preiau ca pe un dar cuvenit, cu o sporită capacitate şi cu o amplă nuanţare, cele mai proaspete generaţii. Distingerea acestui ascuţit sentiment actual al istoriei, în expresia lui nouă şi mai profundă, ne-a fost prilejuită cu deosebire în aceste zile cînd deopotrivă pe şantierele Dunării, Argeşului şi Bistriţei, în Oltenia, Moldova, Dobrogea, Banat ca şi în Transilvania şi Maramureş, meditaţia cotidiană a oamenilor de cele mai diverse profesii şi vîrste a dat glas unor atente şi cuprinzătoare înţelegeri asupra evenimentelor viitoare de mari răspunderi patriotice, pe care ni le pun în faţă Proiectele Directivelor Congresului al IV-lea al Partidului nostru. In prefigurarea traseelor şi construcţiilor vaste ale României socialiste, pe fondul temeinic, realist, al operelor edificate sub conducerea fermă şi neabătută a Partidului, fiecare căutăm cu sentimentul intim că ne descoperim şi ne cultivăm visurile noastre cele mai limpezi — să desprindem viitorul drum al propriului nostru destin, atît de strins, de fertil şi de generos cuprins în acest program hotărîtor de istorie contemporană. Şi ne dăm seama acum, în acest nou prag al operelor de construcţie desfăşurată, care ne consolidează pe planuri superioare unitatea şi o ridică la înalte semnificaţii, că privind chiar numai din unghiul limitat al propriei noastre existenţe către momentele viitoare ale anilor 1970 şi 1975, ne aşezăm prezentul sub semnul unor responsabilităţi majore, aplicăm trecutului cîntarul măsurilor mari, anticipative, pentru discernerea sigură şi dreaptă a drumului străbătut ca şi a celui care ne stă deschis în faţă, fiindcă anii 1970 şi 1975, atît pentru tînăr şi savant, pentru miner, geolog ca şi pentru inginer şi artist, sînt anii care stabilesc puncte hotărîtoare de sinteză socialistă în totalitatea planurilor de muncă, de construcţie, de învăţămînt şi creaţie. Criteriul ştiinţific dominant, fundat pe datele realiste ale tezaurului de construcţie socialistă, care străbate lucid arborescentele planuri directoare, are în vedere tocmai capacităţile noi şi complexe ale omului de astăzi, condiţia sa superioară de pregătire, de gîndire activă şi de constructor încercat, cu larg acces la cele mai reputate valori ale ştiinţei, tehnicii şi culturii contemporane. La o simplă lectură a impunătoarelor planuri directoare, arhitectura realizărilor de mîine ne apare deschisă marilor competiţii ale muncii de înaltă calificare, cuvîntul principal aparţinînd eforturilor creatoare înnobilate de binefacerile celor mai noi şi mai eficace valori ale ştiinţei. Exigenţele privesc esenţa tuturor ramurilor de activitate, punctînd plenar în geografia obiectivelor armonia dezvoltării. De fapt,aceste imperioase cerinţe corespund biografiei omului nostru contemporan, sensul existenţei sale s-a regăsit, s-a fundamentat şi a căpătat elevaţie în opera de edificare socialistă, corespondenţa e structurală şi cînd remarcăm sentimentul actual al istoriei subliniem realitatea unei conştiinţe noi şi pătrunzătoare. De o astfel de biografie beneficiază şi scriitorul, fie el tînăr sau vîrstnic, legătura lui cu viaţa e implicată, problema cîmpului său de observaţie capătă astăzi ample rigori artistice de ordinul profunzimii şi al nuanţelor vie- Ştefan BANULESCU BAIA MARE : PEISAJ INDUSTRIAL Fotografia : SANDU MENDREA (Continuare in pagina 2 ) BUCURIE Milioane de ochi au sorbit cu nesaţ paginile in care au apărut „Proiectele de Directive ale Congresului al IV-lea al Partidului Muncitoresc Român“. Milioane de inimi au fost cuprinse de mindrie pentru realizările de pină acum, de entuziasm creator in faţa sarcinilor pe care le profilează viitorul. Milioane de conştiinţe se fac ecoul fiecărei chemări, a fiecărei indicaţii a proiectului, pregătindu-se — cu întreg simţul de răspundere şi pe temeiul experienţei acumulate — să participe la dezbaterea publică ce se desfăşoară in organizaţiile de partid, in adunările oamenilor muncii, in presă. Alături de prinosul adus zi de zi, prin noile succese înregistrate in producţie, in avintata întrecere socialistă în cinstea Congresului, masele largi îşi vor dovedi maturitatea politică prin contribuţia lor competentă la discutarea acestui insufleţitor document preliminar. Atmosfera stimulatoare a Congresului se înfiripă de pe acum, preludiind la hotărîrile pe care acesta le va lua, marcind o nouă etapă a drumului nostru intru desăvirşirea construcţiei socialiste şi a comunismului, in patria noastră. Fără îndoială, fiecare studiază, meditează asupra acestor proiecte, nu numai in ceea ce priveşte sectorul în care activează el însuşi, ci în ansamblul prevederilor lui, situindu-se pe marile lui coordonate, integrind aportul său personal celui colectiv. Un profund simţămint de bucurie, de mindrie patriotică pune stăpinire pe fiecare dintre noi. Prin tonul sobru, cumpătat, care e o caracteristică a documentelor de partid, prin limbajul abstract al cifrelor, răzbeşte şi pulsează înalta preţuire pe care o dă partidul oamenilor muncii, capacităţii lor de a duce la îndeplinire — ca şi pină acum — măreţele sarcini pe care le configurează „proiectul de directive". Îmi îngădui să adaug că pentru noi, scriitorii, ele constituie un nou şi puternic imbold de a oglindi în paginile operelor noastre acest „miracol românesc", această impetuoasă creştere a realizărilor noastre în toate domeniile, de a fixa trăsăturile majore ale epocei şi chipul făuritorilor ei, de a cînta şi a slăvi partidul, îndrumătorul nostru Înţelept, conducătorul nostru încercat, iniţiatorul şi infaptuitorul tuturor victoriilor noastre. Marcel BRESLAȘU LUMINA ZILEI Azi tot cuprinsul ţării e şantier de muncă. Pe drept cuvînt se arată în Proiectul de Directive al P.M.R. cu privire la dezvoltarea economiei naţionale în perioada 1966—70 : „în anul celui de-al IV-lea Congres al partidului, România înfăţişează tabloul unei ţări în plin avînt, cu o economie socialistă multilateral dezvoltată, în care industria cunoaşte un continuu proces de perfecţionare şi adaptare la cerinţele progresului tehnic contemporan, iar agricultura socialistă pune în valoare tot mai larg marile ei rezerve, toate regiunile şi raioanele ţării cunosc o viaţă social-economică intensă, înfloreşte cultura nouă, socialistă, creşte an de an bunăstarea oamenilor muncii de la oraşe şi sate“. Iată minunea dăruind oricui dreptul să judece de sine stătător, să înţeleagă uriaşa înaintare de care ne bucurăm laolaltă. De la căsuţele modeste la blocurile turn drumul trece prin fabrici şi laboratoare. Apoi impresionantele contingente ale tineretului studios din universităţi şi şcoli, cu cărţi de şcoală dăruite de ţară tuturor celor care vor să înveţe ! Recolta acestor înnoiri e impunătoare. Astăzi statistici edificatoare dau glas faptelor într-o ţară în care nu mai există samsari, arendaşi, rentieri, trîntori pe munca obidiţilor — iar in locul tembelismului veros s-a instaurat un spirit creator, efervescent. România gîndeşte, plănuieşte, îşi realizează strălucit proiectele, işi deschide noi şi vaste orizonturi. Citesc şi sunt profund impresionat de ceea ce văd că se va adăuga la multele înfăptuiri de azi. Sute de mii de locuinţe adăpostesc pe oamenii muncii care se bucură de concedii de odihnă şi de posibilităţi de a cunoaşte toate frumuseţile ţării şi de a beneficia de toate harurile culturii. Epoca a înălţat brazdă către cer cum o evocă poetul Arghezi , iar de la plugul de lemn, la care Adrian MANIU (Continuare in pagina 2) DE VORBĂ CU ACAD. HORIA HULUBEI NOI, ATOMII ŞI NECUNOSCUTUL Insomnii nucleare Identitatea necunoscutului Pictorii moleculelor Fecioara şi nucleul Sentimentul ştiinţei Interviu de G.R. CHIROVICI MOTTO : „Orientarea generală a cercetărilor are la bază dezvoltarea cercetării fundamentale şi a celei aplicative, îmbinate armonios : strîngerea continuă a legăturii ştiinţei cu practica construcţiei socialiste, sporirea aportului ştiinţei în realizarea obiectivelor planului economic şi a sarcinilor privind dezvoltarea social-culturală a ţării noastre...". (Din Proiectul de Directive ale Congresului al IV-lea al Partidului Muncitoresc Român cu privire la dezvoltarea economiei naţionale în perioada 1966—1970). •— Se vorbeşte mult, tovarăşe profesor, despre o nouă particulă elementară, spionul (spinning pion) descoperită de cercetătorii de la Bucureşti. Suntem conştienţi de importanţa descoperirii, de însemnătatea ei. Dar înainte de a vorbi despre ea, vreau să vă fac, dumneavoastră fizicienilor... un reproş. — Chiar aşa? — Chiar aşa. Iată-l : Lumea, aşa cum mii de ani au cunoscut-o strămoşii noştri, pe la începutul secolului a căpătat o altă înfăţişare, adică oamenii, în masă, au aflat că materia este constituită din atomi, care la rodul lor sunt constituiţi din particule elementare. Şi,in şcoală, cei din generaţia mea şi cei de dinaintea mea au învăţat despre un model al atomului care este modelul planetar al lui Rutherford... — ...şi al lui Bohr. — Şi al lui Bohr. Nici nu am apucat să ne obişnuim cu această lume şi dvs., fizicienii, ne-aţi spus că de fapt nu este nici măcar aşa. Fizica cuantică ne-a propus alt model de univers, un model pe care intuiţia noastră, a profanilor, nu-l mai poate urmări. Ni s-a demonstrat că modelul planetar nu corespunde unei realităţi. Nici asta n-ar fi fost nimic, ne-am fi obişnuit şi cu faptul că nu putem să ne închipuim aceste lucruri. Ce este mai greu, însă, e că de la o vreme încoace ne tot bombardați cu particule elementare. INSCRIPŢIE PE EVANTALIU Iţi rupe floarea nouă, plăpîndă, din grădină, Fără să-i fie milă copilei de tulpină , Şi cînd îţi Culci pe sînii tai virginali buchetul, Ea suferă-n crepuscul şi moare pe încetul. 7 iunie 1965 PIŢIGOII Piţigoi, piţigoi? Nu mai treci şî pe la noi ?. Umbli prin copaci streini Şi te văd pe la vecini. Aveam două rîndunele Şi-au plecat din cuib şi ele. Vă feriţi de prispa mea Parcă v-am făcut ceva, Pe cînd eu, mereu ’deştept, Toată noaptea vă aştept. Toată ziua, toată vara, Să v-ascult ciupind vioara. Piţigoi, mă simt sortit Să mă ştiu tot părăsit, 3 iunie 1965 Tudor ARGHEZI NECESITATEA DISCUŢIILOR că „dintotdeauna arta s-a dezvoltat în lupta dintre nou şi vechi“, a accentuat cu insistenţă însemnătatea discuţiilor, a înfruntărilor de opinii, în desfăşurarea cărora revine un rol primordial criticii literare. „Exprimarea părerilor proprii — a spus primul secretar al C.C. al P.M.R. — este, de altfel, o condiţie a dezvoltării artei şi culturii din patria noastră. In această privinţă un rol deosebit revine criticii noastre literare şi artistice, care este chemată ca, prin dezbateri principiale, libere, să îndrume creaţia literar-artistică, să sprijine şi să promoveze acele tendinţe şi acele opere care exprimă realităţile şi ideile inaintate ale societăţii noastre“. Două idei fundamentale se desprind din acest pasaj. Una e ideea că exprimarea unor puncte de vedere proprii este o necesitate vitală, o condiţie a dezvoltării artistice. Intr-adevăr, in artă, ca şi in toate ramurile de activitate umană, mersul înainte e condiţionat de continua înnoire, în cazul de faţă, de exprt., marea cu mijloace adecvate a transformărilor existenţei, a mutaţiilor in conştiinţa , sensibilitatea oamenilor. Nimic mai absurd decit pretenţia cuiva de a deţine monopolul adevărului imuabil, nimic mai dăunător decit refuzul de a lua In considerare opinii deosebite de ale noastre, de a dialoga. Insă dialogul nu este scop In sine. Discutăm nu pentru pura plăcere de a discuta, ci din dorinţa de a stimula şi facilita astfel căutările fecunde, de a sprijini tot ce e valoros in creaţia scriitorilor. Aceasta e a doua Idee directoare Importantă In „ pasajul citat. Nu numai in literatură, dar in toate domeniile creaţiei artUtice domină azi, mai mult ca oricind, preocuparea de calitate. A face rabat artistic unei scrieri sub cuvânt că abordează o temă importantă apare ca un non-sens. Perinţa de a aborda temele majore constituie un deziderat permanent al epocii, Chestiunea e însă şi de a le valida artistic, de a extrage din fenomenele înfţişate semnificaţii inedite Dumitru MICU (Continere in pagină )1 Mai mult ca oricind, climatul general este astăzi întru totul prielnic dezbaterilor deschise, confruntărilor libere de păreri — de pe poziţii principiale comune. La recenta întilnire a conducerii de partid şi de stat cu oamenii de cultură şi artă, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, amintind