Gazeta Mureşului, 1931 (Anul 1. nr. 1-12)

1931-10-18 / nr. 1

18 Octombrie 1931 GAZETA mureșului Sfaturi pentru­ gospodari îngrijirea păşunilor înainte de răsboiu suprafaţa exis­tentă a păşunilor în cuprinsul Jude­ţului Mureş se ridica la 20.000 de jug, fiind toate cu caracter compose­­soral, majoritatea formate în urma lucrărilor de comasare. După răsboi, de la unire, prin Re­forma Agrară, cea mai mare parte din comune au fost inzestrate cu islazuri comunale, a căror suprafaţă se ridică la 80.000 jug., deci azi avem în Judeţ cu păşunele composesorale (comune) aproximativ 100.000 jug. ceia ce con­stituie o bogăţie însemnată pentru Judeţul nostru şi deci ele trebuesc folosite până la limita posibilităţei de rentabilitate. Insă folosirea lor să nu se facă în detrimentul generaţiei vii­toare. Pentru ca aceste islazuri să asigure toată hrana trebuitoare vitelor, e ne­cesar să le dăm o îngrijire cât mai bună şi aceasta s'ar putea face prin executarea strictă a legei păşunilor, amenajamentelor şi planurilor de ex­ploatare anuale întocmite de Serviciul Agricol al Judeţului. Deci trebue să se isprăvească odată cu nepăsarea vinovată, pe care în această privinţă o mai arată încă şi astăzi parte din comunele noastre. Acest obiceiu, de a nu da prea mare atenţie păşunilor, s'a înrădăcinat adânc şi urmarea lui este, că pămân­tul se umple pe fiecare an ce trece tot mai mult cu buruieni, iar pe de altă parte, aceste păşuni se mai secă­­tuesc şi de apa ce o mai au intrân­­sele, fie prin buruieni, care sug urne­­zala ca să o risipească după aceia în văzduh, fie de pe urma bătătorirei pri­cinuite de vite prin călcătura lor. Lucrările principale şi care urmează a se executa pe islazuri ar fi urmă­toarele : Primăvara imediat după ridicarea zăpezei, la finele lunei Martie şi prima jumătate a lunei Aprilie, păşunile tre­buesc curăţite de spini şi mărăcini, după care imediat trebuesc grăpate puternic cu grapele cu inchieturi flexi­bile,­­ cu cari cea mai mare parte din islazuri au fost înzestrate, pentru întreruperea capilarităţii, menţinând prin aceasta apa provenită din ploi şi topirea zăpezei în pământ. Grăpatul serveşte la aerisirea ţelinei precum şi la distrugerea muşchilor, stimulând totodată răsărirea ierbei. După grăpat e bine să se tăvălugească cu un tăvălug de fer cu suprafaţa netedă. Rostul acţiunei lui este, să se preseze la rădăcina ierbei pământul afânat prin dezgheţ ca şi prin grăpare, pentru a inlesni răsărirea în acelaş timp a ier­bei, care altfel va răsări şi se va des­­volta treptat şi neegal. Prin grăpare se distrug şi muşuroa­iele de cârtiţe ( soboli) şi de furnici, iar acele ce se vor ridica în cursul verei, urmează să fie distruse de către paznicii vitelor cu o cazma de picior, care va putea fi întrebuinţată cu folos şi pentru distrugerea din rădăcini a buruienelor şi lăstarilor de mărăcini desvoltaţi pe timpul păşunatului ani­malelor. Al doilea grăpar e bine să se dea toamna după terminarea păşu­natului, pentru ca apa rezultată din ploile de toamnă şi din topirea zăpezei să poată pătrunde în cantitate cât mai mare la rădăcina ierbei. Păşunele umede trebuesc apoi scurse prin şanţuri deschise, întrucât parte din păşuni şi mai ales cele constituite pe baza legei agrare, sunt transformate din terenuri arătoare, care nu sunt bine inierbate şi deci neputând asigura vitelor hrana zilnică, urmează ca anual din aceste păşuni să se însămânţeze cu amestecuri de diferite ierburi, cel puţin a 15—20-a parte din suprafaţă, aşa fel ca în 5—6 ani toate islazurile provenite din arător să fie complect inierbate. Cum pe cele mai multe din păşunele de la şes nu se găseşte un copac la umbra căruia să se poată adăposti vitele în timpul arşiţelor mari din cursul verei, e absolut necesar a se face pe fiecare islaz 2­3 umbrarii în apro­prierea adăpătorilor. Este foarte nimerit şi recomandabil ca păşunile să fie împărţite în tarlale (secţiuni) despărţite intre ele în garduri sau rânduri de copaci. Secţiunile se păşunează pe rând la 15 zile, aşa că iarba are timp să odrăslească şi să crească din nou, până vine rândul fiecărei parcele. Ţinând seama de aceste câteva sfa­turi plugarii să fie siguri că vor avea pe păşune hrana trebuitoare intreţine­­rei unui număr cât mai mare de vite. D. H. genţă pentru binele obştesc al comunei, al ţării şi al naţiunei sale. Să dăm fiecărui cinstea ce i se cuvine după faptele sale, du­pă rezultatul constructiv ce-l pro­duce în gospodăria comunei şi în economia sa şi în creşterea bună ce dă copiilor săi. Gândiţi-vă la toate acestea când intraţi în primărie. Dacă faceţi aşa, atunci comuna în fruntea căreia staţi, va fi condusă cât se poate mai bine între margi­nile date de împrejurări. Ea va prospera şi cu ea şi prin ea ţara noastră iubită, iar consătenii Dv. vă vor stima şi urmaşii vă vor binecuvânta. Dr. Emil Dandea advocat, fost primar. Cuvinte către conducătorii satelor Gândiţi-vă că prin exemplul bun care sunteţi datori a-i da, trebue să fiţi înainte mergătorii bunei înţelegeri între popor şi rându­­elii în gospodăria casei. Pământul Dvoastră bine lucrat, vitele şi casa bine îngrijite să do­vedească că veniţi la primărie ca să puneţi o asemenea ordine şi în afacerile comunei şi că aveţi ca­pacitatea de a face aceasta. Nu uitaţi, că sunteţi, mai îna­inte de toate, Români! Şcoala şi biserica să le îngri­jiţi cu sfinţenie pentru Dvoastră, pentru consătenii şi copii Dv. Lepădaţi — în primărie mă­car — orice alt gând afară de acela al binelui şi înaintării co­munei. Dacă vi se întâlnesc gându­rile şi mai ales faptele în acest scop comun, relaţiunile, vorbele dintre consilieri între ei şi cu concetăţenii vor fi prieteneşti, cordiale. Să vă preţuiţi unul pe altul nu după nemşug, partid, confesiune sau avere, ci după munca şi pri­ceperea pe care Ie arătaţi în conducerea trebilor comunale şi ale gospodăriei Dv. Oameni buni şi pricepuţi se pot afla şi în familiile fruntaşe, dar şi în cele mai sărmane. Un om fără nici o valoare, le­neş şi prădalnic, tot nimic ră­mâne şi dacă se trage din cu­tare neam sau intră în cutare partid ori confesiune. Nu acela este mai folositor unei naţiuni, societăţi, confesiuni sau unei comune, care ştie înjura mai amarnic pe contrari sau pe superiori, ci acela care pune mai multă pricepere, inimă şi inteli­ Pagina 3. Staluri pentru pomicultori Industrializarea fructelor în vederea comerţului Prin industrializarea fructelor, se în­ţelege întrebuinţarea tuturor mijloace­lor pentru păstrarea fructelor sub formă proaspătă sau transformată şi punerea în consumaţie pe un timp mai îndelungat decât fructele naturale. Mijloacele de care ne servim pen­tru ajungerea acestui scop sunt: frigul artificial şi căldura soarelui sau cea artificială, întrebuinţarea frigului a dat naştere unei mari industrii, a frigoriferelor. Datorită acestei invenţii fructele cu ajutorul vagoanelor şi al vapoarelor frigorifere, pot fi transportate la mari distanţe fără ca valoarea lor hrănitoa­re şi comercială să scadă. întrebuinţarea celui de al doilea mijloc, adică al căldurei a dat naştere la nenumărate fabrici în care fruc­tele de primă calitate sau de calitate inferioară sunt transformate în pro­duse alimentare foarte căutate (com­poturi, fructe uscate, marmeladă, etc.) Numai datorită acestor mijloace şi invenţiuni cultivatorii din California, Canada, etc. au ajuns să ne trimită vapoare întregi cu fructe cu o înfăţi­şare aşa de curată şi frumoasă, încât văzându-le la negustorii noştri, ai crede că atunci au fost rupte din pom. Dacă mai adăugăm că fructele ace­stea sosesc tocmai prin Martie, Apri­lie şi Mai adică atunci când produc­ţia noastră s'a consumat sau s'a pier­dut printr’o rea păstrare şi că ele se vând cu 70 — 80 Lei kg.-ul — ne pu­tem inchipui câştigul acelor cultivatori şi însemnătatea industrializării fruc­telor. Pentru noi cari nu avem putinţa a face o industrie a frigoriferelor, ne vom ocupa numai de păstrarea fruc­telor prin căldură. Datorită acestui important agent au luat naştere următoarele industrii: a. Uscarea fructelor b. Prepararea magiunurilor, marme­­ladelor şi a pastelor de fructe. c. Prepararea compoturilor. d. Fabricarea rachiurilor şi a oţe­tului. e. Prepararea siropurilor şi a bău­turilor răcoritoare alcoolice şi neal­coolice. Fructele prelucrate prin una din formele arătate, nu mai au tocmai gustul fructului proaspăt, insă dau nişte produse foarte plăcute şi hrănitoare. Un mare avantaj la industrializarea fructelor prin căldură, este faptul că se pot întrebuinţa tot felul de fructe ca mărime şi calitate. Putem întrebu­inţa şi fructe stricate la fabricarea rachiurilor dacă sunt puse mai înainte să fermenteze şi apoi le transformăm prin distilare in rachiuri. Datorită deci acestui sistem, putem pune in valoare şi fructele cari ar fi rămas complect pierdute pentru hrana omenească. Uscarea fructelor. Este bazată pe ţinerea fructelor intregi sau tăiate in bucăţi şi aşezate in instalaţiuni anu­me pregătite la o căldură de 80 grade până la 95 grade Celsius. Durata cât fructele sunt ţinute la această temperatură este de 6—24 ore adică atât cât este nevoe ca să-şi piardă apa ce ar pricinui stricarea. Instalaţiunea cea mai bună pentru uscarea fructelor este cuptorul bosniac. Fabricarea imagiunului şi a mar­­meladei este bazată pe prefacerea fructelor intâi prin fierbere şi strecu­rare intr’o pastă mai mult sau mai pu­ţin tare şi apoi transformarea acesteia prin evaporare (pierderea apei) intr'o altă pastă şi mai vâscoasă căreia i se mai adaugă şi o cantitate de zahăr. Fabricarea pastelor de fructe nu este altceva decât uscarea in instala­ţiuni speciale a marmeladelor. Fabricarea compoturilor constă in punerea fructelor de primă calitate care mai înainte au fost puţin fierte cu un sirop de 15—20% zahăr, intr'un borcan de sticlă in care se pune şi un sirop cu 40°/* zahăr. Siropurile se obţin prin tescuirea fructelor din care mustul rezultat este îndulcit cu o cantitate de zahăr şi apoi supus evaporării până când capătă 30 — 40% zahăr. Siropurile reuşite sunt acelea care rămân cu gustul şi mirosul fructelor din care au provenit. Cele mai bune sunt acele obţinute din smeură şi vi­şine. Băuturile alcoolice sau neal­coolice se capătă prin zdrobirea şi presarea fructelor, apoi consumarea mustului fermentat sau nefermentat. Păstrarea mustului nefermentat se face cu ajutorul preparatelor chimice : acid salicilic, acid formic sau benzolat de sodiu. Băuturile nealcoolice rămân cu gus­tul fructului din care au eșit iar la băuturile alcoolice gustul fructului a­­proape dispare. Fabricare rachiurilor se face prin distilarea borhotului provenit din fermentarea fructelor intregi sau tăiate in bucăţi. Iată prin urmare o mulţime de for­me prin care produsul pomilor fructi­feri atât de îmbelşugat anul acesta poate căpăta o bună valorificare. Ace­ste procedee se impun cu atât mai mult, cu cât fructele care au astăzi un preţ şi o desfacere anevoiaşă, pot fi prefăcute in alte preparate şi pă­strate până la timpul potrivit, când cererea va fi mai mare şi valoarea lor va creşte. B. J. PAX I Institut de arte grafice şi la editură Tg.-Mureş execută la cele mai precise lucrări @ I

Next